Who's Online
Exista in mod curent, 56 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Proza: Ficati schimbati. O povestire de Bruno Stefan
Ficați schimbați. O povestire de Bruno Ștefan
Pe vremea când Nicolae Ceaușescu era la apogeul carierei lui
politice și își construia uriașul palat numit pe atunci Casa Poporului,
când pentru a-și realiza numeroasele construcții de fabrici, uzine și
blocuri sărăcise populația care era nevoită să stea ore întregi la cozi
pentru a cumpăra tacâmuri de pui, unt, lapte și pâine pe cartelă, când
generația decrețeilor – a celor născuți în urma decretului 770 din
octombrie 1966 de interzicere a avorturilor – ajungea la maturitate și
cei mai ambițioși se zbăteau să intre la facultate în condițiile unei
concurențe acerbe și ale unor examene severe, doi tineri foarte
deosebiți ca personalitate, formare intelectuală și apartenență
familială s-au nimerit să fie colegi la facultatea de istorie a
Universității din București. Pavel provenea dintr-o familie de
intelectuali din Brăila, tatăl fiind inginer constructor, iar mama
profesoară de muzică la un liceu, o femeie cu origini evreiești pe care
dorea să le ascundă atât datorită unor persoane controversate din neam,
cât și ca urmare a naționalismului agresiv al regimului comunist.
Alexandru venea dintr-un sat din apropierea județului Giurgiu, dintr-o
familie de țărani care scăpase de sărăcia accentuată a acelor ani prin
faptul că tatăl său era șofer la gospodăria de partid și se ocupa cu
aprovizionarea elitei bucureștene cu produse alimentare ce nu se găseau
în magazinele obișnuite, reușind să aducă acasă carne, zahăr, portocale
sau alte alimente greu de obținut pe căi obișnuite. Intrarea celor doi
la facultatea de istorie nu s-a datorat unor opțiuni întâmplătoare sau
făcute rapid, ci în urma unor preocupări intelectuale care îi
acaparaseră cu mult timp în urmă. Pavel era pasionat de istoria antică
universală, ascultase în familie istoria poporului evreu, era fascinat
de civilizația greacă după ce-l citise pe Homer în primul an de liceu și
de măreția imperiului roman după ce-l citise pe Theodor Mommsen. Visa
să scrie și el ceva la fel de monumental și, dezgustat de amatorismul
sau superficialitatea unor istorici români, era convins că va scrie o
lucrare care să-l consacre pe plan internațional. Când venea la
București cu părinții care aveau diverse treburi la autoritățile
centrale, se refugia în biblioteci citind tot ce găsea despre Ramses,
David, Cezar sau Pericle. Alexandru s-a îndrăgostit de istorie după ce a
fost chemat să sape la un șantier arheologic din apropierea casei, unde
erau ruinele vechii cetăți San Giorgio, în care se găsise un manuscris
pe care directorul muzeului de istorie îl numea ”Codex Valachorum” și
care era ținut secret de regimul comunist de la București, dar despre
care tinerii istorici vorbeau că ar conține informații referitoare la
populația aflată la nord de Dunăre care se bătea cu trupele imperiale
bizantine, fiind ajutată de dragoni și de urși, făpturi uriașe și
sălbatice pe care le îmblânzise cu ajutorul unor practici magice și
împotriva cărora genovezii aduseseră moaștele unor mari sfinți creștini.
Istoria evului mediu timpuriu românesc se contura în mintea tânărului
Alexandru altfel după ce asista la discuțiile arheologilor decât era cea
oficială din manualele școlare și din cărțile găsite la biblioteca
județeană. I-ar fi plăcut să-și petreacă timpul în arhive, descifrând
astfel de manuscrise rare, dar nu credea că poate ajunge să-și
împlinească acest ideal, căci cei mai mulți absolvenți de istorie
ajungeau să meargă la munci agricole, să predea elevilor și alte
discipline precum lucrul manual sau învățământ politico-ideologic.
|
Scris de asymetria on Sunday, February 11 @ 15:23:12 CET (136 citiri)
Citeste mai mult... | 62846 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Cornelia Páun Heinzel : Curba destinelor - Segmentul 2
Cornelia Páun Heinzel : Curba destinelor -
Partea a doua
din ciclul “Vivat academia ! Vivant professores !”
“Moara lui Călifar versus Liceul lui Chiverniseală”
Chiverniseală vedea că îi fuge catedra, pentru că în sat erau tot mai
puțini elevi și atunci avu o idee salvatoare:“ Voi pune laba pe liceul
german”, gândi bărbatul. “Eu știu să șpăguiesc, să învârt, să păcălesc, ca
nimeni altcineva. Chiar dacă mama și tatăl meu sunt de cu totul și cu totul
altă etnie. Am însă o legătură cu sașii care au părăsit localitatea înainte de
a mă naște – am obținut gratuit o casă săsească. Trebuie să reușesc, deși habar
nu am limba germană. Îmi pare rău că nu am avut contact cu sașii. Plecaseră în
Germania cu mult înainte ca eu să îmi fac apariția în această lume. Când eram
mic, mama m-a trimis la profesori să mă mediteze, dar nu se prindea de mine
germana nici să mă pici cu ceară. Nu puteam reține niciun cuvânt din limba asta
atât de încâlcită.
|
Scris de asymetria on Monday, December 18 @ 14:58:59 CET (122 citiri)
Citeste mai mult... | 26821 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Cornelia Páun Heinzel. Curba destinelor, O povestire în 2 segmente
Cititor scrie "Cornelia
Păun Heinzel : Curba destinelor - Partea întâi
Radu răsuci volanul, schimbă viteza și intră
furtunos în curbă, în “Triunghiul Bermudelor” terestru, spațiul unde toți cei
vii, supraviețuitorii accidentului și cei care și-au dat acolo ultima suflare,
conviețuiau împreună pentru totdeauna. Era locul care a adus un destin tragic,
familiei sale și multor altora. Radu simți cum lacrimi de sudoare i se revarsă
pe față,cum fiori reci îi străbat întreg corpul...
"
|
Scris de Asymetria on Sunday, December 17 @ 14:29:39 CET (143 citiri)
Citeste mai mult... | 32715 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Gheorghe Sasarman. U de la Universalism. O distopie
Mai întâi mi-am zis că poate voi fi adormit și
că visez. Eram în Marienplatz,
în inima urbei, era soare și mi-era cald, deși eram desculț și
doar cu pijamaua pe mine; putea fi ora amiezii, dar piața era totuși
pustie, adică aproape pustie, lucru destul de ciudat pentru un
perimetru pe care, nu numai în sezonul turistic, îl știam asaltat
fără curmare de sute și sute de pietoni, fie ei localnici sau
veniți de te miri unde. Senzația de stranietate era întărită de
faptul că vitrinele magazinelor (Hugendubel,
Beck,
Rischart,
Kaufhof
etc.) erau protejate rudimentar cu scânduri, iar fațadele
clădirilor, inclusiv cele ale primăriei neogotice, împestrițate
cu graffiti,
purtau și alte semne vizibile ale unei suspecte delăsări. Din
fântâni debordau gunoaiele, răspândite de altminteri pe tot
pavajul, faimoasa Coloană a Mariei, văduvită de statuia celei al
cărei nume îl purta și piața, fusese retezată pe la jumătate,
iar orologiul fără arătătoare din turnul Primăriei îmi sugera
nu știu de ce o analogie cu ceasurile lichefiate ale lui Salvador
Dali.
Gheorghe
Săsărman: U
de la Universalism Din volumul "Alfabetul distopiilor", text din care primele doua episoade
au apărut in umărul din februarie 2020 al Revistei Apostrof. Cartea va apare la Editura Școala Ardeleană din Cluj.
|
Scris de asymetria on Saturday, August 22 @ 05:30:35 CEST (1392 citiri)
Citeste mai mult... | 63368 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: S.Y. Agnon. Cununia dragilor
S.Y.
Agnon - Cununia dragilor
Nota traducătorului. Am numit traducerea Cununia
dragilor, deoarece românii numesc căsătoria – cununie, din
cauza cununilor pe care le poartă mirii (afară de Copca
rădvanului, a lui Galaction, unde Satana înlocuiește
cununile cu găleți sparte, bătute în cuie); dar în
ebraică povestirea se numește Baldachinul dragilor, căci
nunta evreiască are loc sub un baldachin (în prima versiune,
povestirea se numea Baldachinul negru, ca o prevestire a caracterului ei
macabru). Baldachinul va apărea, foarte proeminent, spre
sfârșit.
Fără
îndoială, această povestire are afintăți spirituale
cu Strigoii lui
Eminescu, deși nu poate fi vorba de o influență
directă. Interesantă e figura personajului feminin, Țila (Cartea
Facerii IV), una dintre soțiile lu Lemech (Lameh). Țila aceasta din
povestire, îndrăgostită de paznicul cimitirului, moare,
și, moartă fiind, vrea să se întoarcă acasă ca
să‑și ia bijuteriile și astfel să se
căsătorească cu iubitul ei (povestirea se folosește evident
de precedente necrofile); dar nu reușește! Avuțiile
lumești nu pot fi luate pe lumea cealaltă.
Agnon e caracterizat de limba lui
reconstituită, din toate straturile istorice (ca a lui Sadoveanu, dar pe o
perioadă de peste trei mii de ani). În general scrierile sale sunt
bazate mai ales pe limba rabinică; această povestire face parte
dintre excepții, limba biblică având în ea o
prezență vizibilă.
Numele Iohanan înseamnă –
Dumnezeu a miluit. În această povestire, eroul romantic care moare
din dragoste liebestod nu e, ca în Strigoii lui Eminescu,
rege, sau, ca în Copca rădvanului, artist, ci un sărman
paznic de cimitir, care, cât trăiește, se hrănește cu pâine, și cu
ceva cartofi, ceapă, usturoi și scrumbie, gura lui pute și e
plin de bube. Yossef Abraham
|
Scris de asymetria on Sunday, May 17 @ 23:02:03 CEST (1454 citiri)
Citeste mai mult... | 55113 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Cornelia Paun-Heinzel - Cand prostul ajunge în paginile istoriei
Cititor scrie "Jenică Jănel se gândi - fapt pe care îl făcea rareori, cu mintea sa cât o boabă de mazăre - că se împlinește aproape un an de când a intrat în istorie... în istoria țării... se admiră privind cu atenție, în oglindă, cu ochelarii săi de vedere și se mângâie mândru pe burta sa proeminentă. Doar tocmai ingerase, ca de obicei, câteva porții de catering - de la masa gratuită a copiilor săraci din școala al cărei director era – și meniul zilnic pentru aleși, de care beneficia în calitate de consilier la Primărie, alături de bunătățile trimise de firmele, care aveau nevoie de diverse aprobări. Spre seară, Jenică Jănel știa că va veni tiptil, ca întotdeauna și va încărca în autoturismul școlii - de care beneficia ca manager de unitate de învățământ – pe lângă materialele de construcție folosite la renovarea clădirilor instituției, câteva caserole cu mâncare și pentru acasă, să aducă și familiei - adică soției - care se îmbuibase din plin la Financiarul unde lucra, din porțiile oficiale, dar și din cele neoficiale, de la ONG-urile și firmele finanțate cu bani de la stat, pe care le-a controlat și în care avea și celelalte locuri de muncă - dacă avea timp să treacă pe la ele... dar, măcar pentru mâncare, merita efortul, întrucât salariile le primea, chiar dacă nu frecventa sediile - și fiicei sale, elevă cu bursă de merit la școala tatălui său, unde servea și ea masa, alături de acesta și de copiii nevoiași din unitatea de învățământ. "
|
Scris de asymetria on Sunday, February 09 @ 14:42:12 CET (1580 citiri)
Citeste mai mult... | 14365 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Marian Drumur. Confuzia este gresit eronata
Afară, senin și un individ proțăpit
cu videocamera, să mă filmeze pasămite, pentru niște actualități, dar
n–a îndrăznit de–a dreptul, a îmboldit un copil al străzii, să bâzâie:
– Nenea, de ce ai pijama? Nenea, de ce ai pijama?
|
Scris de asymetria on Thursday, May 02 @ 15:59:56 CEST (1768 citiri)
Citeste mai mult... | 8173 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Ovidiu Bufnila. Orient Expres
Vogoride mi-a trimis o
scrisoare printr-un copil de casă de la Palatul Știrbei, șleampăt
copil și cam peltic, movuliu, jupiterian get-beget. Dragul meu
Vogoride obișnuia să mă pună pe jeratec în felul ăsta. Am
pornit către Băiceni și în drum am schimbat trei trăsuri, un
poștalion și un aeroplan, dincolo de Pașcani. O ninsoare puternică
m-a oprit la Fălticeni dar am reușit să trec, în sfârșit,
vizitiul, un marțian cam tembel, s-a descurcat binișor.
Un
val electromagnetic a deschis un portal și așa, în sfârșit, pe
un soare năpraznic, am ajuns la Istanbul. Locomotiva duduia, du,
dum, du, dum. Vagoanele străluceau, le frecau niște feroviari
venusieni, oacheși, sâsâitori. Niște copii liliachii, sosiți de
pe Lună, țipau de mama focului jucându-se printre tampoane. Câțiva
ieniceri se plimbau țanțoș pe peron, Stalin se certa cu Dali
dintr-o pricină încă neștiută de mine, la fel Elvis cu
Marghiloman, Carol al II-lea cu Macron, Coandă cu Sophia Loren,
Dalida cu Meghan Trainor, Ceaușescu, și el, se certa cu Camus și
cu Donald Trump și cu Havel, Santana îi zicea nu știu ce lui
Adrian Păunescu, Adrian Păunescu îi zicea nu știu ce lui Arghezi.
Unul dintre conductorii trenului, unul blondiu, electromagnetic, își
rupea mâinile de supărare, avea unghii date cu lac, Vogoride
întoarce-ți fața către mine, am zis.
|
Scris de asymetria on Wednesday, October 10 @ 17:33:11 CEST (2132 citiri)
Citeste mai mult... | 29757 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Ion Nete. GAVRILOIU SE VISA IISUS
Gavriloiu Tristu tremură, cutreierat de neastâmpăr. Cumva, trebuie
să vadă ce se întâmplase. De trecuse prin viață anapoda. Luat,
parcă, de-o apă tulbure. Mereu, lipsea câte puțin, să-i fie
bine. Făcându-l să tot spere. Da, n-a fost să i se împlinească.
Și cât îndurase. Ajungând să creadă că fusese condamnat,
înainte de a se naște. Fulgerat de furia neputinței, îi vine să
se-apuce de guler, certându-se, ca pe un străin: Îți place, mă,
singur cuc? Stai numai cu frica în sân. De ce-o fi mâine! Faci
față sau te dovedește? Și-atunci, ce-o să fie? S-alege praful și
pulberea? Iacă, de ce te temeai, n-ai scăpat! Acum, te-a apucat
grija zilei de azi! Ca să vezi, cum își vede de învârtit roata
timpului!
|
Scris de asymetria on Wednesday, August 02 @ 07:36:44 CEST (3092 citiri)
Citeste mai mult... | 31922 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Dr. Cornelia Paun Heinzel: Înfioratoarea vaduva sau La mine nu pacalit
Cititor scrie "Leila visa fericită. “Aceasta este țara tuturor
făgăduințelor și epoca aceasta este din întreaga istorie a umanității, cea mai
minunată posibil. Compatrioții mei arabi, rezidenți în Franța trăiesc de azi pe
mâine, deși sunt la fel de dotați ca mine într-ale vicleșugurilor și înșelătoriilor. Chiar cei care
trăiesc în U.S.A. sunt la limita sărăciei. Dar arabii stabiliți pe acest pământ
miraculos sunt cei mai bogați oameni de afaceri. Eu am peste cincizeci de
apartamente și afaceri de la bărbații români naivi, înșelați de mine. Nu am
plătit și nu plătesc niciodată vreo taxă sau vreun impozit și am pensie de la stat,
fără să fi lucrat vreodată în viața mea... doar atunci când am fost prostituată
în Libia, dar acei ani nu au contribuit la pensia mea. "
|
Scris de asymetria on Tuesday, July 11 @ 09:39:39 CEST (2383 citiri)
Citeste mai mult... | 30958 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Dan Culcer. Batrâna care nu mai voia sa moara
Sania începu să suie pe lângă
livada cea mare, trecu în câmp pe un drum care nu se vedea aproape
de Ioc sub stratul gros de zăpadă. Era amiază pIină, zăpada
ardea alb și rece ca o cămașă de mire mort, scârțâia sub
tălpicile de lemn, aspru și ascuțit, de ger. Dealurile sunt golașe
în aceste ținuturi, vântul spulberă zăpada pe alocuri și rămân
pete mari de pământ galben tumefiat și înghețat. Cândva
dealurile și colinele erau acoperite de viță de vie, oamenii
făceau vin bun care se vindea bine prin negustorii armeni de la
Gherla. Dar, după război, planificatorii și centralizatorii au
decis să transforme dealurile cu vii în pășuni pentru oi. Iar
oile năvălitoare au tăiat, cu negrele și ascuțitele lor copite,
stratul protector al ierburilor în felii lungi despărțite de
văiuguri, pe care apele ploilor se prăbușeau spre vale ducând cu
ele pământul ierbos, carapace protectoare și fecundă, și
dezgolind depunerile de argilă ale fostului fund de mare.
|
Scris de asymetria on Friday, March 24 @ 19:42:48 CET (2570 citiri)
Citeste mai mult... | 15250 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Dan Culcer. Discurs despre memorie
Prezența prietenului meu s-a aburit ca o oglindă într-o baie
supra-încălzită. Voiam să mă eliberez, să mă spăl de acea multitudine de
senzații care mă ocrotesc de viață, care mă izolează cu firele lor
lipicioase, de păianjen care-și ține prada, de o percepere directă a
obiectelor. Și n-am reușit să rămân curat, să pot reconstitui totul în
puritate, memoria trădătoare a înmormântat, în adâncurile creierului,
atmosfera concretă, înlănțuire de evenimente care formează singurul
adevăr. Restul nu e decât înșelătorie, combinare arbitrară de date,
senzații și experiențe pe care le-am trăit în alte condiții, în alte
locuri, cu alte persoane decât acelea care au participat direct la
această întâmplare.
|
Scris de asymetria on Sunday, March 12 @ 19:08:23 CET (2839 citiri)
Citeste mai mult... | 28970 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Marian Drumur. La cumpana dintre ani
Nu era încă miezul nopții dar se aruncau deja petarde în curte;
din sufragerie se străvedeau luminile aripii Fățoșilor; cu
ecouri, alarma unei mașini porni să se vaiete; părintele Axinte
mări sonorul televizorului ce transmitea slujba de noaptea trecerii
dintre ani și umplu cu vin două pahare. Doamna preoteasă stinse
lumina; în picioare, așteptară bătăile orologiului central, apoi
închinară.
– Mulțumim lui Dumnezeu pentru anul care a trecut.
(Fragment
din romanul „Satul dintre blocuri”)
|
Scris de asymetria on Monday, January 02 @ 12:41:46 CET (2670 citiri)
Citeste mai mult... | 33252 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Cornel Dimovici. Crucile de fier (fragment de roman)
Fragment de roman. Crucile de fier. În curs de apariție. Este versiunea românească a unui capitol din romanul Crucile de fier, scris de Cornel Dimovici, autor lansat de Mihai Sin în seria veche a revistei Vatra. De câteva decenii Cornel Dimovici trăiește în Germania și a început să scrie și în germană. Titlul aparține redacției.
|
Scris de asymetria on Saturday, September 03 @ 17:22:22 CEST (3761 citiri)
Citeste mai mult... | 8923 bytes in plus | Scor: 0 |
Proza: Ion Nete . UMBRA SI BLAKY
Pustiul zării e greu de cuprins cu ochii.
Răsar, întruna umbre și dispar. Uimit, se recunoaște în fiecare.
Pașii lor deșiră dâre nămoloase peste verdele catifelat.
Așternând o cărare alburie spre adâncul zării, apăsată de
poalelor grele ale cupolei cerului.
Prin misterioasa lor fremătare umbrele se
asemuie unui șir ordonat de furnici uriașe. Intrând și ieșind
din adâncul tunelului săpat în lungul zariștii.
|
Scris de asymetria on Monday, July 25 @ 16:39:00 CEST (2575 citiri)
Citeste mai mult... | 33880 bytes in plus | Scor: 0 |
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|