Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie

Ioan Rosca. Folosirea statului în jaful funciar comunisto-fesenist

Întrebãri care aº fi dorit sã (mi) se punã

Au trecut douã zile de cînd am publicat la http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2012-1 raportul "Folosirea statului în jaful funciar comunisto-fesenist", care m-a costat cîþiva ani de studiu, trimiþîndu-l pe email la foarte mulþi activiºti civici ºi replicîndu-l pe multe grupuri Facebook, dedicate cãutãrii unei ieºiri din înfundãtura în care se aflã România. Nu am primit încã nici o observaþie de conþinut, nici o sugestie despre cum am putea depãºi situaþia descrisã, doar cîteva saluturi încurajatoare ºi o întrebare globalã : "Ce-i de fãcut ?". Ceea ce mi se pare simptomatic- neliniºtitor.

Nu e suficient sã fii revoltat, mai trebuie sã ºtii foarte bine de/pe ce. Inclusiv înþelegînd tributul plãtit complexitãþii, care ne paralizeazã mai eficace decît represiunea. Cînd trece dincolo de scara inteligibilitãþii, crima nu mai poate fi contracaratã clasic, cerînd un uriaº efort de înþelegere sistemicã. Ori tocmai de simplitate ne este, firesc, dor… ªi eu detest alienarea labirinticã a intelectului. ªi eu aº vrea sã trãiesc la scarã umanã, scãpînd din mega-muºuroiul mondializant. Dar vãd cã aripa progresului domesticitor m-ar gãsi oriunde aº încerca sã fug. Nu pot face altceva pentru coagularea unui sens eliberator decît sã încerc explicarea a ce am înþeles, muncind mult, pentru a uºura sarcina altor însetaþi de cunoºtere. Resemnîndu-mã la postura de interpret subiectiv al realitãþii, care încearcã sã stîrneascã rezonanþe.
Revin (întrebîndu-mã dacã în epoca bombardamentului cu mii de mesaje zilnice, mai pot capta atenþia asupra unui text lung ºi dens) formulînd întrebari pe care mã aºteptam sã le provoace raportul meu, celor care vor sã opreascã decaderea þarii ºi a omului.

ªtiu luptãtorii pentru o Românie curatã cum se împletesc mecanismele distructive expuse în raportul meu, provocînd evoluþie socialã patologicã ? Au înþeles activiºtii civici cu ce fel de boalã se luptã, ce mecanisme degenerative combat, cum se produce degradarea fiziologiei comunitãþilor ? Sau vor sã o ia de la capãt, fãrã a se mai uita în urmã, sperînd cã se poate urca spre viitor cu spatele la trecut ? Nu e important sã se înþeleagã, ca exemplu de macro-proces nociv, ce s-a întîmplat cu fondul nostru funciar ? Cum se poate sprijini explicarea civicã, la scarã naþionalã, pentru astfel de subiecte-þintã ? Cum ar trebui reorganizatã educaþia ºi eliberatã media, astfel încît sã asigure cetãþenilor dreptul la cunoaºterea faptelor, înþelegerea fenomenelor ºi perceperea sensurilor, adicã sã mãreascã priza asupra realitãþii (în loc sã catalizeze evaziunea anesteziantã în "virtualitate"), încît democraþia sã nu mai fie o farsã ?

Trebuie stavilitã presiunea paraziþilor spre vinderea pãmîntului românesc strãinilor, de cãtre latifundiarii creaþi de tranziþie sau de cãtre micii proprietari descurajaþi ? Este aceastã spoliere inevitabilã, o consecinþã fireascã a "integrãrii in Europa", o "daunã colateralã" la care trebuie sã ne resemnãm ? Sau e o loviturã colonialã tipicã, pe care trebuie sã o combatem energic, dacã vrem sã ne pãstrãm libertatea individualã ºi demnitatea naþionalã ? Cum putem opri tãvãlugul "pieþei funciare", zãgãzui potopul speculaþiilor imobiliare, contracara "cosmopolitismul" prãdalnic ? Putem folosi, printre altele, faptul cã marii vînzãtori au achiziþionat pãmîntul doar aparent licit ? De ce nu au putut fi anulate pînã acum titlurile de proprietate nelegitime, fãcute cadou de FSN acoliþilor ºi societãþilor comerciale privatizate ulterior ? De ce nu am putea face de acum încolo corecþiile de rigoare ? Ca sã nu ajungem la naþionalizare, nu ar trebui sã definim un program coerent de verificare ºi confiscare a averilor (funciare) acaparate dupã 1989, în urma unor sentinþe drepte, date în procese conduse de o justiþie deparazitatã ?

Ce mãsuri trebuie luate pentru a înceta descurajarea sistematicã a micului producãtor, lehãmitirea ºi lepãdarea de pãmînt ? Cum poate fi el sprijinit, pentru a nu-ºi vinde lotul decent, ci a putea sã ºi-l valorifice, muncind cu folos ºi întreþinîndu-se din asta ? Dorim apropierea producãtor-consumator sau îngroºarea pungii ºi pãturii intermediarilor ? Nu se poate sprijini distribuþia producþiei agricole interne ? De ce nu punem la punct o reþea de birouri informatizate pentru optimizarea achiziþiilor ºi valorificarea produselor - în fiecare comunã ? Nu se poate desfiinþa mafia pieþelor, eliberînd primãriile ºi poliþiile locale de complici corupþi ? Nu se pot pune la punct spaþii de depozitare pentru iarnã, încît micii producãtori sã nu mai fie siliþi sã-ºi vîndã recolta pe nimic ? Nu se pot înfiinþa centre locale de sprijin, de la informare pînã la utilaje ? Nu se poate organiza un sistem naþional de creditare, bazat pe solidaritate ? Nu se poate provoca asocierea sãnãtoasã, pe baza unor statute solide, cu garanþii reale împotriva escrocheriilor ? Nu se poate scãpa de modelul sifonãrii avuþiei spre "centru", creînd ºi la þarã condiþii decente de viaþã ? Cum ar trebui pedepsiþi cei care fac sã nu se poatã produce, sabotînd renaºterea agrarã a românilor, refacerea satului românesc ?

Cum se poate repara distrugerea delictualã a activelor CAP în 1991, înstrãinarea lor prin pseudo-licitaþii, naþionalizarea unei pãrþi de cãtre stat ? Cine ºi cum plãteºte (pentru) pensiile refuzate foºtilor cooperatori, pentru viaþa de mizerie care i-a condamnat practic la moarte lentã ? Cine ºi cum plãteºte pentru suferinþele celor cãrora Legea, Comisiile sau Justiþia le-a tergiversat sau refuzat retrocedarea terenului þãrãnesc, dupã 1989 ? De ce a cãpãtat prioritate restituirea sau concesionarea unor proprietãþi mari, unor persoane aflate în afara României, faþã de refacerea gospodãriilor de la þarã ? Cum reparãm nedreptãþi ca aceea fãcuta lui ªteþca, ca sã reabilitãm lupta pentru justiþie socialã ? Lãsãm victimele sã mai aºtepte cîteva decenii repararea "reducerilor" dolosive sau compensarea dubioasã prin fondul "Proprietatea"? Ce facem cu cei care au profitat de jaf, îmbogãþindu-se ? Dar cu cei care au distrus multe active, ca sã le poatã acapara ? Cum pot fi cercetaþi ºi pedepsiþi cei care au comis sau pus la cale operaþia de spoliere a adevãraþilor proprietari, de cãtre mafia fesenistã ?

Nu se pot cerceta dosarele tratate în batjocurã de Comisiile de fond funciar, sau judecate strîmb în instanþe (ºi nu numai pe fond funciar), încît sã fie reparate nedreptãþile, pedepsite persoanele care le-au comis, scoºi din funcþie judecãtorii nocivi, care ºi-au folosit libertatea pentru a decide injust ? Nu se pot face acþiunile în regres cerute de lege, pentru ca pierderile statului "comitent" sã fie recuperate de la prepuºii necinstiþi sau indolenþi ? Nu se pot gãsi cei care au legiferat perfid, sau care au indicat discret ca reparaþiile sã fie limitate, sau au cerut ca dosarele (de la comisii, judecãtorii, tribunale, procuraturi, etc) sã nu fie pãstrate, ca sã se ºtergã urmele ? Cum trebuie eliberate Arhivele Nationale din ghearele paznicilor, puºi de mafie sã ascundã urmele, sã împiedice gãsirea probelor ? Ce legi anti-transparenþã trebuie înlãturate din calea dreptãþii sociale ?

Lãsãm în continuare sã ne vrãjeascã propagandiºtii juridici interesaþi, care predicã dogma legitimitãþii legii (o prezumþie absolutã pe care ar vrea sã o respectãm chiar ºi cînd e contrazisã de realitate) ºi vor sã nu observãm legile concepute cu intenþii ºi efecte criminale, de cãtre cei care au pus mîna pe maºina legislativã ? Putem demistifica ideologia juridicã a ocupanþilor comuniºti, concepe mecanisme de penalizare a delictelor supra-legale (folosirea legii în dauna societãþii) ? înþelegem cã statul (român) nu ar fi putut fi transformat într-un instrument de dominare, domesticire ºi exploatare a cetãþenilor, dacã pretinsele garanþii contra deturnãrii, propãvãduite de teoreticieni, ar fi altceva decît farse ? Luãm notã cã o bandã a putut face ce vrea din noi, din 1944 pînã azi, numai pentru cã a putut captura statul ? La ce scarã ºi cum poate fi reorganizatã cetatea, încît sã fie îngreunatã uzurparea ei progresivã sau ocuparea ei bruscã ? Observãm cã nimeni nu a apãrat "micile interese" ale robilor sapei, cã þãranii sînt prea departe de parlament ca sã conteze politic, cã aºa-zisa "reprezentare" e o fãcãturã ? Demontãm apãrarea Sistemului prin ridiculizarea "teoriei conspiraþiei", explicînd cum se produce capturarea conduºilor de cãtre conducãtori, în societatea modernã ?

Etc. Etc. Etc. întrerup aici lista, cãci nu mi-am propus sã epuizez subiectul, ci doar sã-l deschid. E rîndul altora sã gîndeascã sau sã facã. Nu (mai) cred cã pot face pentru Bine, altceva decît sã descriu cum funcþionezã Rãul.

Ioan Roºca 2.02.2012

Mihai Sin. Neputinta intelectuala

«Nu-i exclus ca unii din cei aflaþi la putere [în Rusia] sã fi gândit cât de cât cã s-ar putea „inspira” din gândirea lui Soljeniþîn, dar iarãºi s-a vãzut cã un tip de gândire intelectual-vizonarã nu poate coexista cu tipul de gândire politicã, mai ales când acesta din urmã aparþine unor indivizi lipsiþi de orice „altitudine”, fie ea ºi politicã.»

Mihai Sin

Titus Filipas. Psihanaliza lui Sigmund Freud si Ideologia primara

Chiar ºi psihanaliza se dezvoltã din Ideologia primarã fundamentatã pe metoda analiticã atunci când aceasta este aplicatã la senzaþii.

Titus Filipas. A fost influentat Camil Petrescu de Ideologia primara?

Unul dintre cãrturarii români care s-a aplecat cu multã atenþie cãtre studierea industrialismului românesc pre-1848 a fost Camil Petrescu (1894 - 1957). O parte dintre datele strânse de domnia sa cu acel prilej constituie osatura romanului „Un om între oameni” rãmas neterminat.
Titus Filipaș

Alex Goldis lanseaza volumul Critica în transee

Alex Goldiº îºi lanseazã volumul Critica în tranºee la Librãria Bastilia din Bucureºti
Joi, 2 februarie, de la ora 18.00, la Librãria Bastilia din Bucureºti (Piaþa Romanã nr. 5) va avea loc lansarea volumului de criticã ºi istorie literarã Critica în tranºee. De la realismul socialist la autonomia esteticului, semnat de Alex Goldiº ºi apãrut recent la Editura Cartea Româneascã.

Prezintã: Paul Cornea, Eugen Negrici ºi Paul Cernat

Isabela Vasiliu-Scraba: Produsul 'Culianu' - o noua ipoteza

Produsul “Culianu” ºi o nouã ipotezã privitoare la asasinatul politic de la Chicago

Magda URSACHE. Cenzura fricii

«Întrebarea corectã, în opinia mea, nu este: am avut sau n-am avut literaturã samizdat, ci: din cauza cui a fost atîta cîtã a fost – puþinã – literaturã secretã?»
Magda URSACHE
Cenzura fricii

Magda URSACHE. Save pe document

Note de lecturã și rememorãri pe marginea cãrții Lilianei Corobca Epurarea cãrþilor în România (1944-1964). Documente, Editura Tritonic, 2010, o cercetare temeinicã a modului de funcționare și organizare a cenzurii comuniste în România dupã 1944, lucrare pe care o recomandãm.
Asymetria

Apel pentru constituirea unei alternative contestatare

Apel pentru constituirea unei alternative contestatare

Românii s-au sãturat de farsa "alegerii" între aripile FSN care iºi împart prada jefuitã populaþiei capturate în statul uzurpat. Ei simt cã ideologiiile care par a se confrunta : comunismul nostalgic ºi capitalismul sãlbatec, nu sînt decît diversiuni pentru acoperirea intereselor celor care au comis "tranziþia criminalã", distrugînd þara pentru a se îmbogãþi nemeritat.
Majoritatea a inþeles cã nu e reprezentatã nici de PDL nici de USL, cã hoþii s-au convertit continuu, cã politicienii se cãpãtuiesc slujind mercenar interese strãine. Unii au aflat cã în afara zonei sinistrate politic din Europa de Est existã curente de emancipare cetãþeneascã, cã in lumea civilizatã civism înseamnã : democraþie realã, directã sau economicã, ecologie profundã ºi moralã creºtinã, condiþie umanã demnã- larg distribuitã. Alþii au devenit conºtienþi cã rãmînerea la putere a vinovaþilor împiedicã repararea nedreptãþilor, cercetarea furãciunilor, anularea "privatizãrilor", denuþarea "ingineriilor" ilicite, recuperarea activelor nedistruse ºi pedepsirea jefuitorilor, controlul averilor, tratarea patologiei sociale, apãrarea sãnãtãþii celor mulþi, inãlþarea conºtiinþelor prin educare ºi informare cinstitã.
Manifestaþiile de protest aratã cã poporul, îndelung domesticit, deºi s-a sãturat de exploatatori, nu vede direcþia ieºirii din tunel, fiind amãgit cã Europa ne-ar impune sã ne suportãm resemnaþi cãlãii, ca administratori neocoloniali. Ca sã anime lupta de eliberare, oamenii au nevoie de o alternativã realã, altfel nu pot scãpa de pesimism ºi lehamite, rãmînînd în ghearele compromisurilor pentru supravieþuire, domesticiþi de Media aservitã, care propovãduieºte necontenit supunerea. Evadarea minþii cere o fereastrã spre libertate.
De aceea grupurile contestatare trebuie sã treacã peste diferenþe, nuanþe, ambiþii ºi orgolii ºi sã urmãreascã federarea în acþiune, întru înfruntarea solidarã a sistemului putred. Populaþia revoltatã are nevoie de o stea polarã consistentã, de rezistenþã coerentã. De-abia dupã eventuala rãsturnare a clicii parazitare ar cãpãta sens confruntãrile de concepþie, metodã, program, ar putea fi negociate diferenþele de interese ºi nãzuinþe. Grupurile anti-sistem care nu pun umãrul la efortul comun de eliberare a României dovedesc sterilitate, orbire, veleitarism sau rea credinþa.

18 ianuarie 2012
Piața Universitãții
Ioan Roºca,
fost grevist al foamei in Piaþa Universitãþii, iniþiator al Acþiunii pentru Eliberarea României

Ion Filipciuc. ANIVERSARE APRIORICA LA ,BUCOVINA LITERARA'

Aproximații culturale sau ambiții deșarte? Un neo-activist aranjeazã dupã bunul sãu plac cronologia.