Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie

Acuzatorii publici din Procesul "Marii tradari nationale". Document

In completarea notei privind libertatea si independenta justitiei în România actuala, reproducem un document istoric din arhivele CC al PCR, sedinta cu acuzatorii publici in procesele politice si penale din anii 1945-1947. Dincolo de datele biografice înregistrate în notele de subsol ale documentului, editat de Centrul de resurse pentru diversitatea etnoculturala (http://www.edrc.ro/), în realitatea stim putin lucruri despre acesti acuzatori publici si mai ales de modul în care au functionat si pregatiti actele de acuzare. Se vede totusi din documentul de mai jos ca erau supusi unei presiuni care venea din doua directii, cea politica, dinspre Partidul comunist din România, al carui reprezentant era Teohari Georgescu, si dinspre diversele persoane de legatura cu autoritatile sovietice de ocupatie, de la Emil Bodnaras la ofiterii de legatura.
Este interesanta de notat opozitia lui Emil Bodnaras la folosire de catre acuzatori a arhivelor Serviciului Secret. Iata ce declara unul din acuzatorii publici, devenit ulterior Ministru de Interne, analizînd cauzele unor blocaje :
" Tov. Drãghici: […] Prima ar fi cã de la 23 august sau de la 6 martie, când existau posibilitãți mai mari de a stabili date și dovezi, au existat posibilitãți și pentru bandiți de a-și stabili alibiuri. Am avut odatã ocazia sã pun mâna pe arhiva Serviciului Secret, care cuprindea date foarte multe, cu ajutorul cãrora se putea pune mâna pe mulți bandiți. La Serviciul Secret era director general Nicu Stãnescu. Am sigilat aceastã arhivã, pe care am luat-o cu forța și prin intimidãri, și am bãgat-o într-o camerã, unde am adus câțiva tovarãși sã strângã material. Dupã câteva zile a venit tov. Bodnãraș, spunând cã aceasta nu se poate și cã sã iau oamenii, cã datele ni le vor da ei[5]. Ulterior, orice cerere la Serviciul Secret în ceea ce privește date asupra criminalilor, au rãmas fãrã rezultat. Ne dãdeau rãspunsuri vagi, cã n-au date, deși din puținul material cules de noi la început, am putut extrage destul de multe date. De aceastã arhivã nu ne-am putut folosi și în felul acesta au scãpat mulți. "

Ipoteza : Emil Bodnaras, agent sovietic si dezertor din armata româna, cunoscut pentru rolul sau în organizarea loviturii de stat de la 23 august 19444, nu dorea poate sa puna la îndemâna unor persoane neverificate fisele care ar fi putut deconspira agentii secreti sovietici infiltrati peste tot înainte de 1944, pentru care destul de eficientul Serviciu Secret român, condus de Eugen Cristescu si, mai inainte, de Moruzov, alcatuise fise complete, unde si numele lui Bodnaras figura probabil.
In orice caz, pentru orice persoana interesata de istoria recenta, documentele editate de Centrul de resurse pentru diversitatea etnoculturala sunt de cercetat. Doar o întrebare mai ramâne a fi pusa, cine orienteaza cercetarea acestui Centru si care este scopul sau adevarat, dincolo de cel declarat ("Misiunea noastrã este de a contribui la ameliorarea climatului interetnic din România ºi la promovarea principiilor echitãþii etnoculturale.")
Intrebarea mea re un sens. Pentru ca, pentru moment, o cercetare a terminologiei utilizate pe situl Centrului nu gaseste nici o ocurenta pentru expresia "extremism de stânga" sau "stânga". Si nici un interes pentru minoritatea româna din judetele Harghita sau Covasna, minoritate în minoritate (ultima oara a fost cercetata situatia în anul 2000. Vezi : http://www.edrc.ro/docs/docs/cartea-alba16.pdf).
Sa fie o proasta functionare a motorului de cautare, o proasta redactare a termenului de cautat sau un total dezinteres pentru cercetarea acestui tip de situatii sau de extremism, care au fost totusi determinante în istoria recenta a României, sub numele atât de cunoscut "comunsim" si de "etnocratie locala".
Dan Culcer

Ședința cu foștii acuzatori publici
27 martie 1947
Au luat parte: tov. ministru Teohari Georgescu, tov. ministru Pãtrãșcanu, tov. Alexandra Sidorovici, tov. Bunaciu[1], tov. [Dumitru] Sãracu, tov. Stoican[2], tov. Lepãdãtescu, tov. Drãghici[3].
Tov. Teohari aratã concluziile la care a ajuns comisia mixtã în privința clasãrilor nejustificate ale dosarelor criminalilor de rãzboi.
Tov. Drãghici: În ceea ce privește activitatea Tribunalului Poporului, desigur cã rostul sãu era altul și el n-a fost atins[4]. Adicã, rostul sãu era de a pedepsi pe toți criminalii de rãzboi, or, suntem departe de aceasta. Cauzele sunt multe.

Justitie independenta în România? Ce gluma proasta

Extras din presa româna. Eveniment
Instanta Suprema a respins reabilitarea maresalului Antonescu [si a lui Alexianu] 6 mai, 19:14
Judecãtorii Inaltei Curþi de Casaþie ºi Justiþie au respins definitiv cererea de revizuire a sentinþei din 1948, prin care mareºalul Ion Antonescu ºi profesorul Gheorghe Alexianu au fost judecaþi. Instanþa supremã "admite recursul formulat de Parchetul de pe langã Inalta Curte de Casaþie ºi Justiþie ºi, rejudecand in fond, respinge cererea de revizuire formulatã de revizuentul Alexianu ca nefondatã. Respinge ca nefondat recursul formulat de Alexianu (n.r. ªerban Alexianu, urmaºul guvernatorului Transnistriei", potrivit sentinþei date marþi.

In 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucureºti a hotãrat achitarea mareºalului Ion Antonescu, a ºefului Gãrzii de Fier Horia Sima ºi a altor 19 membri ai Guvernului roman din 1940, pentru unele crime de rãzboi imputate ca urmare a colaborãrii militare dintre Romania ºi Germania in agresiunea "contra popoarelor din Rusia Sovieticã". Apoi, in octombrie 2007, Inalta Curte de Casaþie ºi Justiþie (ICCJ) a inceput judecarea recursului la decizia instanþei inferioare.
Z.O. http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-05-06&id=6301 http://snipurl.com/27g68

Cefan Alexandru. Vedeti ca aveti timp sa raspundeti. Alta scrisoare

Vedeti ca aveti timp sa raspundeti atunci cand aveti chef.Stiu ca nu aveti nici cea mai mica obligatie fata de mine.Dar ca critic,scriitor si poet ,ati fii avut o obligatie in fata literaturi,sau daca nu in fata romanilor .Apoi ,era de ajuns sa-mi spuneti cat ar costa o colaborare literara cu d-v.Eu am scris un manuscris,pe care de la inceput am recunoscut ca este nevoie de-o corectie gramaticala.......etc.

Cefan Alexandru. Un om dizonest. Scrisoare catre editor

Buna!
Am inteles din raspunsul dumneavoastra, cat de mult urati, pe cei ce au curajul sa spuna adevarul. Inseamna ca va simptiti si dv atins de argumentul meu.

Dan Culcer. Despre Cefan, geniul neînteles

Un geniu neînteles ataca

Un Cefan Alexandru, român, probabil, de prin Occident, scriitor de geniu dar scriitor neapreciat si neînteles de redactorul (informatorul de dat în vileag) care se numeste Dan Culcer, îsi îngaduie, fara a avea alta motivatie decât furia de a nu fi fost înca publicat în prea-râvnitul nostru spatiu asymetric, sa ne încarce cu tot felul de acuze, pe care din motive de interes psihologic, ortografic si moral, le publicam înaintea textelor care ne-au fost trimise de acest jalnic condeier, obraznic de la distanta.

Tocmai "calitatile" acestea, obraznicia, tehnica insinuarii, anonimatul, (fiindca numele nu este al unui individ cu biografie asumata, desi solicitata de redactor condeierului), talentul prea putin evident fac din Cefan Alexandru un personaj amniotic, care se naste aici din strigatul sau prea indignat. As fi putut sa-l las în pântecul în care se afla trimis de o înjuratura, pe care poate altii agresati în acelasi fel, au pronuntat-o. Dar de ce sa nu recunoastem, anonimatul jalnicei iresponsabilitati agresive, cu care Internetul ne-a obisnuit, merita sa capete înca un corp, daca nu are chip.

Dan Culcer

Tiberiu Mihut. Roma, primavara, file de carnet

Bunã dimineaþa Roma! Circulaþia auto pare imposibilã, eppur si muove. E surprinzãtor cã totusi „merge” pe strãduþele înguste ºi cu atâta acumulare de maºini în locurile mai deschise; iar fiecare „mobil” are claxonul lui. Motocicliºtii trec oricum, ai impresia cã peste celelalte vehicule. Am ochit un autobuz mic, electric, numãrul 119. Ne-am urcat, deºi nu era clar unde mergea el aºa de ecologic. Dupã un timp, nu prea lung, ni s-a pãrut cã recunoaºtem locul ºi am coborât. Era exact de unde plecasem, dar pe trotuarul de vizavi.
Roma, un labirint pentru turiºtii pedeºtri. Degeaba o iei tu încotro crezi, drumurile te duc singure. Nu încerca sã urmezi detaliile vreunui plan prestabilit, mai bine lasã-te purtat, în felul acesta poþi avea ºi surprize plãcute.

Smaranda Jacoban. Portugalia vazuta de o studenta în ziaristica din Cluj

Localnicii spun “Cine nu a vãzut Lisabona, nu a cunoscut frumuseþea.” Oraºul este aºezat la vãrsarea râului Tejo (Tagus, în latinã) în Atlantic. Estuarul format aici, denumit Mar da Palha, este unul dintre cele mai mari porturi naturale din întreaga lume, locul de unde au plecat exploratorii portughezi în cãlãtoriile lor. Pe cele ºapte coline scãldate în soare de pe malul drept, Lisabona îºi etaleazã palatele, bisericile ºi strãduþele încântãtoare, amintiri estompate ale unei perioade de glorie. Lisabona freamãtã de viaþã. Cu secole în urmã, caravanele portugheze dominau comerþul cu Africa ºi negustorii localnici împânzeau Europa. Dupã ce Vasco da Gama, la sfârºitul secolului al XV-lea, a descoperit traseul cãtre India ºi Pedro Alvarez Cabral a creat colonia Braziliei, capitala era unul dintre cele mai bogate oraºe europene, iar Portugalia devenise o putere mondialã. O relicvã a acestei epoci de aur este Torre Belem, Turnul de pazã de pe malul Râului Tejo, lângã care erau debarcate comorile aduse de peste mãri ºi þari.În anul 1755, de Sãrbãtoarea Tuturor Sfinþilor, un cutremur, trei valuri seismice ºi un incendiu mistuitor au distrus în întregime oraºul. Scala grandioasã a Lisabonei de astãzi este datoratã în bunã parte marchizului de Pombal, cel care a fost însãrcinat cu reconstrucþia capitalei. Una dintre bijuteriile oraºului, impresionanta Praca do Comercio (numitã tradiþional ºi Terreiro do Paco), de 35.000 metri pãtraþi, a fost aºezatã de cãtre Pombal pe locul ruinelor unui palat regal de pe malul râului. În partea de nord a acestei pieþe se poate pãtrunde printr-un arc de triumf în cartierul central, Baixa, adicã Oraºul de Jos, ridicat tot atunci în spiritul geometric al Iluminismului. La vremea sa, a fost cel mai modern cartier al Europei ºi are cheiuri simetrice pe malurile râului. Un incendiu, din anul 1988, a distrus atunci optsprezece clãdiri.

Anca Dumitrascu. Bucurestii. Oras trist, alienare ºi mult praf

În Bucureºti m-au uimit întotdeauna copacii, acolo unde sunt, altfel decât am vãzut prin alte pãrþi. La început de toamnã ºi în aprilie , puþinii arbori pe care îi are oraºul scot din ei un aer din alte timpuri. Sunt prãfuiþi ºi melancolici la fel ca strãzile lor ºi simþi cã acolo le e locul de secole. Tot Bucureºtiul emanã un suflu vechi ºi straniu. De sub clãdirile de sticlã, de sub sunet de manele ºi bulevarde zguduite de maºini, se simte ca un abur respiraþia vechiului oraº. Casele în stil eclectic, blocurile cu intrãri înguste de pe Calea Victoriei, Universitatea existã în timpuri paralele. Tot ce s-a construit nou se umflã ca o excrescenþã peste un Bucureºti care a încremenit într-un moment din secolul trecut. E un loc trist care iºi plânge clipa de glorie ºi morþii, pentru asta îl vãd ca un oraº al toamnei, ºi chiar îmi aminteºte de un almanah de septembrie pe care îl rãsfoiam când eram copil.

Titus Filipas. Despre "unduire"

Salut faptul cã domnul Rãzvan Codrescu focalizeazã spre atenþia noastrã lupta lui Dan Botta cu Lucian Blaga pentru prioritatea ideii de ‘unduire’. Eu trasez începutul la Vasile Conta. Dar probabil cã el se baza pe surse mai vechi ale ideii, despre care lansez ipoteza cã este prezentã în spaþiul de civilizaþie a excelenþei din Romania Orientalã cel puþin de pe vremea primului umanism bizantin.

Rodica Elena Lupu. Iarba.

IARBA

Ascultaþi iarba cum cântã
Pe spinarea muntelui,
Cel ce ºtie si-o ascultã
Aflã taina vântului,