Who's Online
Exista in mod curent, 62 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Proza: Ion Nete. Ninge cu suflete de morti
Scris la Tuesday, November 22 @ 15:05:50 CET de catre asymetria |
Publicăm un fragment din romanul lui Ion
Nete, DE-A
V-AȚI ASCUNSELEA CU MORȚII, în curs de apariție
Ion
Nete
DE-A
V-AȚI ASCUNSELEA CU MORȚII
-fragment-
Buimăcit
de somn, Mirodonie sare din pat. Geamurile, larg deschise, îi aduc
sub ochi flăcările ațâțate care mistuie lujerii bojilor,
prefăcându-i în șerpi înroșiți. Care se zvârcolesc o vreme,
apoi zboară, umplând văzduhul cu valuri de scântei plutitoare. Ca
un nor de fluturi cu aripi de foc.
Mirodonie
iese în pridvor. Vede lumea din curte în forfotă. Pe mese, abia
încap farfurii și oale noi, având lipite de mănuși lumânări
a-prinse. îl izbește valul de pânză, desfășurat cu un capăt
până la poartă.
Să
aibă răposații întru Domnul pe ce pune tălpile, crede Mirodonie,
deși nu e așa de sigur că morții mai pot umbla pe picioare. Nu-și
poate dezlipi ochii de albul pânzei, proaspăt țesute, pândind
clipa când avea să-și facă apariția roiul umbrelor, pogorându-se
din cer.
Poate-l
văd și pe Cilică !
De-abia
așteaptă să i se laude cu bojii pe care îi strânsese. Să-l
mângâie, că n-are de ce se grăbi. Cu atâția boji, focul poate
să ardă până la ziuă. O să-l liniștesc și poate că acum îmi
spune cum se ajunge la locul acela neumblat, de la Chisamera, chiar
de-o fi să mă prindă că am încercat și în noaptea asta să
ajung acolo pe furiș.
Atinsă
de lumina focului uriaș, noaptea se dezghioacă din întuneric și
Mirodonie vede culmea Chisamerei, cu nucul ridicat aproape să atingă
cerul,
Sigur
că, pe-acolo coboară, pe altundeva n-au cum, era să izbuc-unească,
bucuros, Mirodonie, că-i dăduse de gol. Se potoli însă când îi
fulgeră prin gând că morții nu erau străini de arătările care
i se abătuseră în cale, numai să-l îndepărteze de Chisamera…
Ca
despovărat de o mare greutate, Mirodonie inspiră cu nesaț aerul.
Când simte cum i se umple coșul pieptului cu miros crud de mătasea
porumbului, încremenește, ca vrăjit.
Presimte
că în noaptea aceasta se poate întâmpla orice. Chiar să vadă și
întunericul, dând în floare !
Iar, pe deasupra lui, deschizându-se calea pe care să se pogoare
morții, așa cum îi povestise Cilică. Văzduhul e plin de
fulguiala scânteilor.
într-un
târziu, chiar i se pare că ninge cu suflete de morți. înainte de
a ajunge pe pământ, umbrele care par suflete, întârzie, într-un
ocol, plutind în voia vântului și-apoi se strâng pe umerii lui
Cilică, albindu-l.
Mirodonie,
cu ochii măriți, se pomenește că întinde brațele, îmbinându-i
să se așeze și peste el.
Imediat
își dă seama că așteaptă în zadar pentru că Cilică nu mai e
alături, s-a pierdut ca într-o poveste. Așa că, de acum, nu mai
are cine să-l ridice, prinzându-l de subsuori. Cu mâinile
împreunate, își apasă grăbit pieptul, încercând să întârzie
izbucnirea hohotelor de plâns în timp ce prin închipuire fulguie,
îndesindu-se, umbre răzlețe care, când se prind când se desprind
dintr-un cerc fără noimă, părând cu totul altceva decât jocul
de-a v-ați ascunselea pe care îl știa Mirodonie…
|
Associated Topics
|
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|