Who's Online
Exista in mod curent, 29 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Geopolitica: Ioan Rosca. Opinii despre esecul PNTCD
Scris la Sunday, April 01 @ 16:25:00 CEST de catre asymetria |
După 22 decembrie 1989 am interacționat cu
PNTcd în numeroase ocazii, fiind printre cei care au văzut în acest partid
istoric, relansat de revoluție, vîrful de lance al luptei politice cu
neocomunismul. Nu voi relua aici comentariile făcute în aceste
texte, despre racilele constatate de mine. Vreau să fac un pas în
plus față de semnalarea acestor fenomene, întru explicarea lor. Dacă PNTcd a fost un partid sublim, condus excelent, de
oameni minunați … de ce sînt rezultatele atît de slabe? Numai pentru că puterea
l-a sabotat și populația manipulată l-a nedreptățit? Ioan Roșca
Scrisoare
deschisă către veteranii
țărăniști
Cu țărăniștii a cooperat strîns asociația
Dialog Piatra Neamț, în primăvara lui 1990, alcătuind o listă comună, pentru
alegerile din 20 Mai. Alături de aceștia am constatat teroarea, infiltrarea și
manipularea în care se desfășura odioasa "campanie electorală", care
i-a determinat pe ei să renunțe la propaganda în teritoriu și pe mine - să mă
retrag din alegeri și să le denunț. Cu liderii PNTcd am avut atunci discuții,
pentru a-i convinge să nu legitimieze "alegerile", nici înainte și
nici după, pentru că aveau loc cam ca în 1946 și nu respectau punctul 8.
împreună cu țărăniștii am plănuit și realizat unificarea opoziției
anticomuniste, în FDAR. Lor le-am cerut, în congresul de la Cluj, să se retragă
din parlamentul fesenist. Cu liderii țărăniști am avut numeroase discuții
privind platfoma și strategia eliberării de fesenismul securicomunist. Și
țărăniștii nemțeni mi-au sărit în cap la alegerile locale din 1992, cînd au
văzut că mă opun umplerii cu nulități a listei CDR (pe care îl coduceam).
Pentru ca apoi să mă roage să mă înscriu în partid, pentru a curăța organizația
Neamț și a veghea la alcătuirea listei pentru alegerile generale din 1992.
Pentru PNTcd am făcut campanie din exil și am păzit urnele, la consulatul din
Montreal, la alegerile din 1996. Dîndu-mi demisia, după primul tur, în clipa în
care m-am pomenit că "ai noștri" se aliază cu aripa Roman a FSN. O
trădare explicabilă (știind cine s-a
cocoțat în fruntea CDR)- care a făcut un rău uriaș "speranței",
determinîndu-i pe români să creadă că "toți sînt la fel" (fără însă a
afla că anticomuniștii adevărați, nu au ajuns niciodată la putere). Cu
neoțărăniștii rămași pe teren după dezastruoasa guvernare am avut discuții
publice, încercînd să-i trezesc la luciditate și provoc la organizare și combativitate.
Istoria (raporturilor mele cu) PNTcd poate fi urmărită în texte mai vechi:
Piatra Neamt: martie / aprilie 1990 – 1 Climatul.
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_2.htm
Piatra Neamt: martie / aprilie 1990 – 2 Activitatile
asociatiei "Dialog piatra Neamt"
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_3.htm
Candidatura pentru Proclamatia de la Timisoara, 25
aprilie 1990
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contestatie25apr90.htm
Bucuresti: 3-4 mai 1990, Apel din Moldova
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_8.htm
Bucuresti: 6-19 mai 1990. Triunghiul
manifestatie-partide-alegeri - 1
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_16.htm
Bucuresti: 6-19 mai 1990. Triunghiul
manifestatie-partide-alegeri - 2
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_17.htm
Piatra Neamt: 20 mai. Epilog
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_18.htm
Apel pentru pazirea urnelor, publicat pe s.c.r la 10
august 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/16urne.htm
Roman isi reafirma lipsa de caracter, publicat pe s.c.r
la 25 august 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/19roman.htm
Contestarea lui Ion Iliescu - depozitia mea, publicat
pe s.c.r. 8 octombrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/25contestiliescu.htm
Puneti umarul, publicat pe s.c.r. 13 octombrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/26umar.htm
E jale! , publicat pe s.c.r. 13 octombrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/27jale.htm
Pina se face liniste, s.c.r. 17 decembrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/30liniste.htm
Scrisoare deschisa catre Calin Nemes, s.c.r. 21
decembrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/cnemes.htm
Corneliu Coposu a murit, publicat pe s.c.r – 12
noiembrie 1995
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/coposu.htm
Comentariu la un text al domnului Diaconescu - A
publicat pe forum-ciuhandu la 19-10-2004 http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/39b.htm
Discutii frontale -Bine ati venit domnule Valerian Stan,
forum crp-pntcd la 27-12-2004;
Guvernul Basescu, forum crp-pntcd la 28-12-2004; Eu
totusi Acuz!, forum crp-pntcd la 28-12-2004 http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/39cde.htm
Dialog cu Corneliu Coposu despre curatirea PNT
-publicat pe forum crp-pntcd la 28-12-2004 http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/39f.htm
Calatorie la capatul noptii... politice - publicat pe
forum crp-pntcd la 29-12-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/39g.htm
Alte replici http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31ijklm.htm
Bipol politic putred- mesaj cenzurat de Romania-News la 1–11-2004; Totul are o
limita - publicat pe forum-ciuhandu la 12-11-2004;Explicatii - publicat pe
forum-ciuhandu la 12-11-2004; Sfaturi - publicat pe forum-ciuhandu la
12-11-2004; Sint rezistent la propaganda -pe forum-ciuhandu la 12-11-2004
Nu intrati in capcana http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31e.htm
- publicat pe S.d.M si in alte spatii la 23-10-2004
Lamuriri http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31f.htm
-publicat pe forum-consiliu si in alte spatii la 23-10-2004
Alte lamuriri http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31g.htm-
publicat pe forum-consiliu si in alte spatii la 24-10-2004
Alte capcane in calea democratizarii reale http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31h.htm-
publicat pe forum-ciuhandu si alte spatii la 25-10-2004
Dialog cu domnul Ciuhandu
A. Raspuns la intrebari - publicat pe S.d.M si in alte
spatii la 24-10-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32a.htm
B. O prima reactie, publicat pe S.d.M si in alte spatii
la 25-10-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32b.htm
C. Comentarii - 1, publicat pe grupul crp_pntcd la
12-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32c.htm
D.Comentarii - 2, publicat pe grupul crp_pntcd la
12-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32d.htm
E. Comentarii - 3, publicat pe grupul crp_pntcd la
13-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32e.htm
F. Comentarii - 4, publicat pe grupul crp_pntcd la
14-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32f.htm
G.Comentarii - 5, publicat pe grupul crp_pntcd la
15-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32g.htm
Scrisoare deschisa catre PNT-CD - 6 ianuarie 2005
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-143-2005-1
Scrisoare deschisa catre conducerea PP(NT)CD - 11
februarie 2005
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-565-2005-2
Zvircoliri sinistre la PNT-CD - 20 februarie 2006
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2006-2
Atitudine PNT-CD - semnal de presa comentat , publicat
in SDM la 15-03-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004/docs/16c.htm
Taranistii voteaza cu Bush, semnal de presa comentat,
publicat in SDM la 16-03-2004 http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004/docs/16d.htm
Penibilele declaratii PNT continua - semnal de presa
comentat, SDM la 19-03-2004 http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004/docs/16e.htm
Raspuns domnului Bazu, publicat in SDM la 20-03-2004 http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004/docs/16f.htm
Prinsi in clestele FSN1-FSN2, cu concursul
pseudo-opozitiei, 8 decembrie 2007 http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2007-12
Delimitare, 3 decembrie 2009
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2009-12Risipirea revoltei, 7 decembrie 2009
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2009-12
Ioan Talpes la PNTCD. Pe cînd si Ion Iliescu?
http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?f
Trei intrebari pentru contestatarii orientarii actuale
PPCD
http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?f
Mesaje lansate
pe Internet in ianuarie 2012
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2012-1
Dialoguri pe Internet februarie 2012: farsa politica
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2012-2
Dialoguri pe grupul facebook PNTCD
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/martie_pntcd.htm
Nu voi relua aici comentariile făcute în aceste
texte, despre racilele constatate de mine:
- istorism progandistic excesiv, în loc de interes pertinent pentru
problemele prezentului;
- cultul personalităților lăudate fără discernămînt;
- tezele economice "de dreapta", care au convenit năpîrlirii
și îmbogățirii feseniste;
- lipsa de interes pentru problema națională, adusă la zi (evitarea
neocolonizării, reunificarea, etc.);
- lipsa de interes pentru problema țărănească, adusă la zi (condiții
bune de trai și muncă la țară);
- prioritate pentru recuperarea unor averi, fără grijă de echitate și
față de interesele națiunii;
- respectarea unor indicații inoportune ale creștin- democraților din
occident;
- nepotism și veleitarism, în locul promovării valorilor, conducînd la
slabă organizare;
- slăbiciune, compromisuri și colaboraționism în raportul cu puterea
fesenisto-comunistă;
- participarea unor "țărăniști întreprinzători" la jefuirea de
tranziție ;
etc…
Vreau să fac un pas în
plus față de semnalarea acestor fenomene, întru explicarea lor. Dacă PNTcd a fost un partid sublim, condus excelent, de
oameni minunați … de ce sînt rezultatele atît de slabe? Numai pentru că puterea
l-a sabotat și populația manipulată l-a nedreptățit? De ce uramșii "seniorilor"
arată cum arată și fac ce fac? Nu cumva
o parte dintre cauzele acestui eșec, au fost ascunse, din pudoare?
Oricît se vor mira
unii, critica mea s-a dorit constructivă și nu a depășit un anume prag, ca să nu
facă rău slabelor forțe anticomuniste, să nu lovească în cei deja atacați cu
perseverență de puterea securistă. Dar
nu mai am ce proteja. Cui mai folosește actuala degringoladă, deriva jalnică a
unui partid ocupat și deturnat de mediocri, semidocți și veleitari, ce își
fabrică legitimitatea declamîndu-și admirația față de țărăniști dispăruți și
realizările lor mitologizate, fără a contribui cu ceva la cauza lăudată găunos.
Dimpotrivă, actualii "țărăniști" compromit trecutul pe care-l invocă, aliindu-se josnic cu urmașii distrugătorilor
țăraniștilor autentici (și ai țării). Moștenitorii imaginii PNT umflă retoric
legitimitatea "seniorilor", doar pentru a o vinde mai bine
feseniștilor de tip PDL sau PSD. O astfel de farsă nocivă nu merită menajamente.
Pe de altă parte, mă gîndesc la activiștii de
bună credință, la tinerii care, scîrbiți de ce văd în jur, s-au agățat acum de PNTcd ca de un colac de
salvare, sperînd în reanimarea sa miraculoasă. Constat însă, din discuțiile de
pe Internet, că entuziasmul acestora se bazează pe o slabă informare. înfrînții
acestor 68 de ani le-au prezentat varianta tragic-eroică a victimei, ascunzînd
adevărul complet și evitînd explicațiile mai profunde. Unii și-au dat seama că
partidul a fost deraiat după 2001, de tot felul de nepricepuți. Mai puțini, par
a fi înțeles ce dezastru a fost guvernarea dintre 1996 și 2000 (și de aceea văd
în alde Ciorbea garanții pentru un viitor glorios). Și mai puțini știu că în
1990 partidul nu a fost refăcut de
țărăniștii de calibru, dispăruți (exterminați) de mult, ci de un fost tineret,
aruncat în temnițe la o vîrstă crudă, apoi hăituit, îmbătrînit, reeducat și
controlat. în fine, admiratorii "seniorilor" loviți de comuniști, nu
au cumpănit activitatea acestora după 1944, încît să perceapă și erorile, care au generat cauzele profunde ale eșecului
anticomunismului țărănist. Cît privește rădăcinile și mai adînci, din perioada
interbelică, nu mă voi aventura nici eu în explicații.
Ce greșeli au făcut liderii PNT în 1944 și
PNTcd în 1990, în raportul lor cu cei care au instalat și repectiv dezinstalat
comunismul, acaparînd puterea pînă azi? Iată tema delicată pe care o voi lansa
acum, conștient că voi stîrni furia celor care nu pot înțelege că un om sau un
grup are și merite, și scuze, și lipsuri și vinovății, care se reevalueză, o
dată cu evoluția criteriilor. Am tăcut 22 de ani, ca să nu rănesc. Dar nu mai pot aștepta. Supraviețuitorii se împuținează, băgați în pămînt
de comuniști și feseniști. Poate ca vreunul îmi va răspunde trofic. Dacă dispar
toți, nu vor avea drept la replică, la apărare de eventuala mea eroare, la a
face lumină în dosar. Ne vor lăsa între minciuni concurente.
Știu cît de greu este,
pentru un om care și-a investit toate speranțele în PNTcd, să realizeze că a
fost victima unei iluzii colective. Și eu am fost șocat aflînd în 1990 că PNTcd
cere lui Măgureanu să NU facă publică lista informatorilor. Sau aflînd, în
1996, de la Ulm Spineanu, că tărăniștii au trimis oameni la Tel Aviv ca să-i
instige pe evrei să ceară restituiri. Cine a văzut cu cîtă furie au atacat
securicomuniștii partidul din exterior, nu poate înțelege că tot ei l-au și
surpat pe dinăuntru. Mumia PNT,
infestată de uzurpatori, agenți și veleitari,
a fost folosită pentru compromiterea partidului pe care a pretins că-l
continuă. Cei care s-au erijat după 1990
în continuatori ai patriotismului țărănist zdrobit de comuniști, au cooperat cu
moștenitorii criminalilor, legitimîndu-le rămînerea la putere, pentru cîteva
oase aruncate de călăi "moștenitorilor" victimelor.
Această monstruoasă și jalnică coaliție a
blocat eliberarea României,
manifestîndu-se în multiple împrejurări. Voi alege una, expresivă, pe
care am descoperit-o în volumul 24 al lucrării procuraturii militare, din dosarul
genocidului comunist, deschis la inițiativa mea în 2006.
Ne-am fi așteptat ca,
după ce au fost aduși la putere de
servicii (ca să se vadă afară "alternanța", care să legitimeze
nomenclatura năpîrlită) "anticomuniștii" din CDR să profite de ocazie
pentru a regla problema sentințelor comuniste, care au umplut pușcăriile și
cimitirele. Anularea lor în bloc, prin legi adecvate, se impunea, dacă ar fi
fost Convenția ceea ce a pretins că este. Dar nu s-a întîmplat asta…
Nu pentru a face
dreptate tuturor victimelor comunismului, se aburcaseră la putere
"țărăniștii" cederiști. Ei au avut alte priorități, mai ales aceea de
a recupera averile confiscate, pentru moștenitorii elitei partidului -cei
legali, nu cei politici. Sigur că asta a presupus un tîrg cu cei care păstrau
de fapt puterea, PDL operînd ca intermediar și garant că nu se va trece de o
anume linie justițiară, că nu se va face dreptate și cățeilor. Vă dăm înapoi
cîteva averi, confiscate liderilor PNȚ și le reparăm acestora formal onoarea -
au concedat juriștii Sistemului - cu condiția ca reparația să se oprească aici,
să nu pună în discuție legitimitatea regimului și să nu sară și alții cu
pretenții. Iar liderii PNTcd s-au arătat de acord cu acest tîrg infam,
participînd la farsa procesului 3/1998, de la Curtea Supremă de Justiție.
în acest dosar s-a
judecat recursul în anulare declarat de Procurorul General, prin care s-a cerut
și obținut casarea sentințelor (1988/11.11.1947) prin care fuseseră condamnați
liderii PNȚ de justiția comunistă: Iuliu Maniu (reprezentat de avocat Corneliu
Stănescu) , Ion Mihalache, Grigore Nicolescu Buzești, Al. Cretzianu, Grigore
Gafencu, V Rădulescu Pogoneanu, Stănescu Dumitru, Camil Demetrescu, Ctin
Vișoianu, Ilie Lazăr, Radu Niculescu Buzești, N.Carandino (reprezentați de
avocat Mihail Ghiga), N.Penescu (reprezentat de avocat Răzvan Dobrescu), Vasile
Serdici, Stoika Ștefan, Florin Roiu, Emil Oprișanu, Emil Lăzărescu, Dumitru
Stătescu și Ion Mocsony Stîrcea (reprezentat din oficiu de avocat Gh Găbudean).
înainte de a analiza sentința din 12.10.1998, să remarcăm că, la puțin timp
după acest aranjament, a fost desființată instituția recursului în anulare,
care permitea repararea demnă a abuzurilor, fără ca urmașii victimei să facă
cerere explicită. îi reabilităm pe Maniu și Mihalache, și apoi închidem
portița… ca să nu se repeadă plebea, invocînd precedentul judiciar? O
înțelegere odioasă, pe principiul " după noi , potopul", la care
poate nu ar fi consimțit și cei "achitați" generos de justiția
fesenizată, dacă ar fi putut vorbi din gropile comune. Dar
"moștenitorii" lor, nu s-au sfiit să le recupereze averile și anuleze
cazierul… compromițîndu-le grav imaginea.
Analizînd dosarul
procesului, remarcăm că rechizitoriul procurorilor și sentința judecătorilor
comuniști sînt o laudă a demnității și curajului celor condamnați… pentru că ar
fi încercat să-și apere țara cotropită. Iuliu Maniu, Ion Mihalache și ceilalți
au fost pedepsiți pentru complot în scop de trădare, insurecție armată,
surparea ordinii constituționale, răzvrătire, etc. Nu putem decît să ne scoatem
pălăria în fața unui asemenea patriotism, afînd că "intrînd în legătură cu
agenții unor puteri străine, au trecut la transformarea treptată a acestui
partid într-o organizație conspirativă, cu scopul de a pregăti răsturnarea prin
violență a guvernului condus de dr Petru Groza", sau că "a fost
constituit un centru conspirativ în străinătate ", "a fost creată
organizația militară conspirativă a PNT", "au desfășurat o intensă
propagandă ostilă regimului existent în România", "au hotărît să creeze
un guvern propriu în străinătate", "a organizat o campanie
calomnioasă la adresa guvernului de atunci și a Uniunii Sovietice", etc.
Te-ai fi așteptat ca
justiția cederizată să admită că faptele imputate sînt mai mult decît lăudabile
și legitime, să le declare încercări meritorii de eliberare a țării, pedepsirea
lor de către regimul comunist fiind o dovadă a aservirii justiției, complice la
genocidul antiromânesc. Trebuiau corectate cu acest prilej prezumțiile
pro-comuniste, prin care justiția postdecembristă asigurase continuitatea
regimului criminal, dincolo de revoluție. Să fie siliți procurorii și
judecătorii (ne-epurați), care urmau să repare sute de mii de abuzuri, să
schimbe macazul "interpretărilor", dacă nu vor să ajungă și ei după gratii.
Să le facă dreptate, pe fond, liderilor PNȚ, nu să reitereze respectul față de
"legalitatea" de ocupație. Să dea satisfacție celor care au investit
"speranța" în CDR-ul justițiar…
Dar, din lectura
dosarului, vedem în ce măsură am fost păcăliți, în ce hal au fost trădate
năzuințele justițiare anticomuniste, de reprezentanții falși sau decăzuți ai
celor "reabilitați" perfid. Evident pilotați de conducerea PNTcd, de
interesele meschine ale unor urmași netrebnici și de interesele majore ale
injustiției feseniste, procurorul general și avocații reabilitaților au pledat
stupefiant. Ei nu au contestat frontal "legalitatea" ocupației
sovietice comunistizante, ci s-au străduit să arate că bieții țărăniști… nu o
încălcaseră nici cu fapta nici cu gîndul. Tovarășii avocați folosiți de
post-țărăniști au adoptat/acceptat lecția, impusă dolosiv de slujitorii
ne-dreptului după 1989, că numai încălcarea legilor comuniste poate fi
penalizată- deși regimul a ucis prin legi.
Infestați cu dogma legitimității absolute a legii, paralizați bizar de
legalism antisocial, sau convinși să fie cuminți, dacă vor măcar o sentință
meschin favorabilă, avocații liderilor
PNTcd și-au compromis pur și simplu clienții, arătînd că faptele eroice ale
acestora… nu au existat. Ei s-au agățat
de chichița că în 1947 mai erau valabile legile vechi (Constituția) , fără să
le pese că acest argument va putea fi folosit în justificarea întemnițărilor
ulterioare. încercările firești ale inculpaților din 1947, de a minimiza
detenția previzibilă, prin afirmații care atenuau intențiile de luptă cu
uzurpatorii statului ocupat, au fost preluate ca atare, ca și cum, în 1998, ar
trebui obținută clemență de la aceleași sistem (Așa o fi fost…).
S-au făcut afirmații plăcute curții feseniste,
utile retrocedărilor vizate, dar nu și intereselor procesului comunismului sau
imaginii celor invocați, de genul :
"nu se poate constata că s-a urmărit vreunul din scopurile vizate
prin textele de lege în baza cărora cei în cauză au fost condamnați";
"nu s-au decis să organizeze trupe ori să pocure arme sau muniții în
scopul de a provoca insurecție armată"; "Iuliu Maniu nu a urmărit
răsturnarea prin violență a guvernului" și "nu a participat la
întîlnirile din 18 și 30 septembrie 1946 cu reprezentanții misiunilor SUA și
Marii Britanii";
"se urmărește numai folosirea de metode democratice"; "la
unele probleme de ordin personal , iar nu la pregătirea vreunei acțiuni pentru
răsturnarea prin violență a guvernului român"; "nu s-au implicat în
nici o acțiune conspirativă în scop de trădare și insurecție armată":
"nu rezultă că ar fi format un "guvern de rezistență" în
străinătate"; "manifestele electorale au fost alcătuite cu aprobarea
cenzurii"; "Iuliu Maniu nu incita la acțiuni subversive și că
spiritul PNT nici nu admitea o asemenea atitudine"; "nu a constituit
echipe de șoc la alegerile din 1946"; "Grigore Niculescu Buzești [] a plecat în străinătate datorită bolii
grave a soției sale []
mandatul [] constituia o procură uzuală în politică [] pentru a asigura
reprezentarea lor în străinătate "; "memoriile [] nu aveau conținut
calomnios sau subversiv"; "în coloanele ziarului Dreptatea nu erau
publicate idei antisemite sau antidemocratice";"informațiile pe care
acesta le cuprindea nu erau însoțite de comentarii care să poată fi apreciate
ca dăunătoare ordinii sociale"; "faptele pe care ei le-au comis
încadrându-se în sfera unor acțiuni normale într-un stat democratic";
"cu privire la infracțiunile de complot în scop de insurecție armată, de
complot în scop de răzvrătire, precum și la infracțiunile de răzvrătire și
insurecție armată [] nu rezultă să fi fost săvârșite fapte care să întrunească
elementele constitutive"; "din discuțiile avute cu Ion Mihalache și
col Stefan Stoika, nu au ajuns la concluzia că s-ar urmări înlăturarea
regimului de atunci prin luptă ci prin stimularea convingerilor politice";
"Iuliu Maniu subinia că e mai înțelept să nu se producă tulburări în țară
[] a dat dispoziții ca membrii PNT să nu
comită acte de provocare cu ocazia zilei de 1 mai 1947"; "Nicolae
Penescu a protestat în legătură cu chemarea sa în judecată pentru tulburările de la 8 Noiembrie 1945,
suținînd că manifestațiile nu au fost organizate de PNT [] în mod nejustificat
s-a reținut prin hotărîrile pronunțate că răspunderea pentru acele tulburări ar
reveni conducerii PNT" ; "în legătură cu tulburările de la uzinele
Malaxa, nu s-au administrat probe din care să rezulte că PNT a fost implicat în
acele tulburări iar martorul Novac Victor relatat că incidentele de la 10 mai
1946 , din Piata Palatului nu au fost provocate de tineretul PNT";
"nici gărzile Iuliu Maniu și nici alte organizații înarmate nu au fost
înființate și sprijinite de PNT";"activitatea din Cercul Profesional
Militar al PNT avea o îndelungată tradiție și nu era contrarie intereselor
statului [] nu li s-a cerut să sustragă documente și nici să coopteze noi
membri în cercul respectiv"; "nu s-a dovedit că persoanele vizate,
respectiv Iuliu Maniu, Ion Mihalache, col rez Stefan Stoika si lt col Dumitru
Stănescu ar fi comis acte susceptibile a
provoca război civil în țară ori insurecție contra puterii statului sau că s-ar
fi hotărât să săvârșească astfel de acte"; "datele și informațiile
obținute de Vasile Serdici, la cererea sa, nu erau de natura celor vizate la
art 190 pct1 din Codul penal ";"era uzual ca funcționarii superiori,
care se bucurau de încredere, să ia documente la domiciliu";
"informațiile și datele care au ajuns în străinătate la Grigore Niculescu
Buzești, Ctin Vișoianu, Grigore Gafencu și Al Cretzianu, au fost folosite în
exclusivitate de către aceștia pentru creerea unei poziții cât mai favorabile
României și pentru promovarea intereselor țării și democrației " "nu
se justifică încadrarea activităților în discuție în infracțiunea de trădare
prin necredință"; "cu privire la infracțiunea de trecere frauduloasă
a frontierei [] încercare de [] instigare la [] se prevedea că "oricine pe
o stare de asediu va trece sau va încerca să treacă frontiera în mod
clandestin[] se va pedepsi cu închisoare" [] Or, dacă aceste fapte realizează,
formal, cerințele înscrise în art. 579 din Codul Justiției Militare în vigoare
în 1947, deoarece, nefiind încă ridicată starea de asediu instituită prin
Decretul lege 856 din 11 februarie 1938 [] se impune totuși să fie luate în
considerare condițiile cu totul deosebite
[] aceste fapte au fost comise sub influența
constrîngerii";"planul conspirativ de răsturnare a guvernului
existent atunci în România [] s-a ajuns la concluzia că o atare conspirație nu
a existat" ;"se impune să se considere că nu sînt întrunite elementele
constitutive ale nici uneia dintre infracțiunile ce au făcut obiectul
condamnării și nici ale vreunor alte infracțiuni".
Din respect pentru cei distruși în temnițele
comuniste, sper că nu e adevărat că nu a fost nimic adevărat din ce li s-a imputat
fruntașilor țărăniști, că ei au fost adevărați luptători în rezistență, nu
numai victime cuminți care s-au opus doar "verbal, pașnic și
democratic". Că ei au uneltit
pentru răsturnarea în forță a regimului- singura cale plauzibilă. Dar dacă
liderii țărăniști au murit în închisori ca rezistenți, cum se raportează la ei
cei care au pretins că-i reprezintă după 1989, folosind invitația juriștilor
comuniști la cîrdășie, ca să pună la cale o asemenea "reparație"
compromițătoare?
Nu e ușor (poate nici posibil) să răspunzi univoc
la aceste întrebări, căci e vorba de împletirea unui mare număr de destine,
întîmplări, aspecte, variabile- cele despre care am aflat eu fiind deja
suficiente pentru a împiedica simplificările.
Pe de o parte, din memorii ca ale lui Cicerone
Ionițoiu, reiese clar că, mulți țărăniști de rînd , din toată țara (cum ar fi
cei din organizația de tineret) au încercat să opună rezistență, individual sau
organizat, asaltului comunisto-sovietic, sperînd că pot stopa drumul spre
putere al trădătorilor, la alegerile din 1946. După fradudarea alegerilor,
înțelegînd cu cine și cu ce au de a face, au pus la cale tot felul de acțiuni
cu scop de contestare sau răsturnare a puterii, unii luînd și calea rezistenței
din munți. A urmat valul arestărilor, care au umplut pușcăriile și apoi
cimitirele, și cu mulți țărăniști, fie pentru că opuneau rezistență efectivă,
fie pentru că reprezentau un pericol potențial, fie numai pentru că făcuseră
parte dintr-un partid național.
Pe de altă parte, din documente ca stenogramele
ședințelor de guvern, după 23 august 1944, se poate observa atitudinea moale,
precaută, concesivă și cumva complice a reprezentanților partidelor istorice-
cu care comuniștii au făcut cam ce au vrut. Să fi avut liderii PNT o poziție legalistă,
inadecvată realității crude de pe teren? Sau au încercat să păstreze aparențele
la vîrf, pentru a nu fi arestați, instigîndu-și în secret membrii la
rezistență, fără scrupule paralizante privind "respectarea legilor în
vigoare și a autorităților instalate după 23 august"? Din păcate
memorialistica, deși vastă, nu elucidiază acest aspect, ca și cum el ar fi
evitat și de victime. Impresia mea este că liderii PNT care au suținut teza
evitării unei confruntări dure, insurecționale, încercînd să reziste pînă la
capăt democratic, în așteptarea ajutorului occidental - nu au vrut să-și admită
eroarea niciodată. Poate și pentru că au văzut ce tribut au plătit membrii de
rînd, acestei politici inadecvate. La rîndul lor, activiștii bătăioși ai
partidului, care au reușit să ajungă pînă în 1989, au evitat discuțiile
dureroase privind erorile săvărșite de liderii dispăruți, pentru a nu le întina
martiriul și a nu deruta generația chemată să-l cinstească. Motivații lăudabile, dar cu rezultate
deplorabile pentru politica postdecembristă, cum ar fi acest proces nociv de
revizuire, din 1998. Minciuna și ascunderea, chiar din bune intenții, strică
luptei pentru adevăr. Tinerii țărăniști care în 1945-48 și-au riscat viața
pentru libertatea țării, au ajuns în 1998 să demonsteze că șefii lor nu au fost
implicați în acțiunile de rezistență reală? De atîta devotament fără limite, a
ieșit din reabilitare… un fel de răzbunare? Cum au ajuns puii de țărăniști
supraviețuitori să pună la cale asemenea "reparații" juridice?
Cînd lupta propagandistică va înceta, istoricii obiectivi vor căuta explicații, în
profunzime. Personal, din documentele pe care le-am citit, de cînd cercetez
crimele comunismului, cred că există noduri nedesfăcute, care au blocat
dinăuntru renașterea PNTcd (pe lîngă sabotajul pe toate căile, la care s-a
pretat puterea securisto-fesenistă).
Primul nod, acoperit cu stinghereală
dăunătoare, este șantajabilitatea celor
care au făcut angajamente și declarații la securitate, mai mult sau mai puțin
compromițătoare prin conținut. Nici o
secundă nu mi-a trecut prin cap în 1990 care este scara fenomenului, atunci
cînd mă zbăteam pentru publicarea listelor informatorilor securității. Aflînd
la un moment dat că PNTcd duce tratative cu Măgureanu să NU facă publice aceste
liste și că mulți țărăniști votează împotrivă, în parlament, am încercat, fără
succes, să explic unor lideri că
problema morală a nedreptățirii victimelor care au fost silite să semneze este
secundară, față de problema practică a deblocării luptei postdecembriste,
paralizate de informatorii nedesconspirați. Deși începusem să înțeleg
generalizarea fenomenului Pitești, nu bănuiam încă scara la care călăii și-au
marcat victimele cu fierul roșu al
angajamentelor. Parcurgînd memorialistica și declarațiile din cele 49 de
volume ale dosarului adunat de Dan Voinea,
am înțeles de ce partidele istorice au evoluat atît de ciudat după
1989. Cîți dintre noi rezistă la torturi
interminabile? Cîți oameni normali, supuși unui regim îndelungat de detenție
exterminatoare, spun NU, atunci cînd, la expirarea termenului pedepsei, li se
spune că vor rămîne închiși, fără sentință (ca "măsură
administrativă")-dacă nu semnează angajamentul cu securitatea? Cînd
fiecare zi stată în plus, în iad, duce pe atîția la groapa comună… Și cîți
oameni normali spun NU, cînd , după "eliberare" sînt chemați continuu
la securitate, condiționîndu-li-se găsirea/păstrarea unui servici sau unui loc
la facultate, a unui adăpost, a unei familii- de semnarea angajamentului? Un studiu științific ar demonstra că foarte
puțini au rezistat, din 1944 pînă în 1989, unei astfel de presiuni continue. în
memoriile sale, Ionițoiu relatează că, după o înmormîntare a unui fruntaș
țărănist, 90% dintre participanți au făcut raport la securitate. Fără a cădea în păcatul condamnării
victimelor pentru că au rezistat doar atît cît se poate omenește, și admirînd
pe puținii care au scăpat neîntinați, nu putem să întoarcem spatele de la o
realitate care explică multe: majoritatea foștilor deținuți politici care au
intrat în arenă în 1990… era șantajată/controlată de securitate. Un singur
lucru li se poate reproșa acestor tragici supraviețuitori: că nu ne-au
prevenit. înțeleg motivele discreției, dar nu le pot scuza, datorită
rezultatului nefast. Ca să nu zgîndărim
bubele vechi, am irosit o uriașă ocazie de eliberare. Am plătit un preț prea
mare acoperirii rănilor.
Al
doilea nod critic a fost veleitarismul mediocrităților care au asaltat partidul
renăscut fulgerător. Comunismul nu a erodat numai calitatea morală, ci și fibra
intelectuală. Dacă au căzut comuniștii -
și-au spus produsele lor reeducate - de ce să nu mă urc eu cît mai sus, chiar
dacă nu mă pricep la mare lucru. Bunicul chiabur a fost ucis și jefuit, tatăl
țărănist arestat, sau eu am participat la acțiunile studențești din 1946. Nu e suficient pentru ca să conduc războiul
contra fesenismului, deși nu am arătat niciodată calități de organizator? Deși, alături de toți ceilalți români, m-am
supus fără crîcnire, între 1964 și 1989.
Știind că sînt înțesați cu informatori și înțelegînd că trebuie
implicată o nouă generație, țărăniștii care au format nucleul PNTcd, s-au
deschis la "prospături" de calitate îndoielnică. Nu au contat
meritele dovedite pînă în 1989, sau la revoluție, sau în confruntarea cu
FSN. Au promovat copii și nepoți de
țărăniști, chiar dacă se pretaseră la activițăți activisto-securiste. Cînd
nucleul unui partid nu este rezultatul unui proces de selecție calitativă, ci
al aplicării criteriului "a făcut pușcărie" sau e fiul unuia care a
făcut - iese ce a ieșit. Cine să actualizeze doctrina țărănistă sau națională,
pe care PNTcd a invocat-o van, fără a o actualiza? Mediocritățile aplică
criterii de selecție mediocră. Și amatori, se găseau. Am relalat în alte locuri
șocul pe care l-am avut constatînd cine sînt cei pe care CDR îi propunea în
1992 electoratului…. Sau revolta în fața trădării din 1996, cînd ariviștii și
agenții care au capturat "opoziția" au făcut pactul cu "partea
bună a sistemului securisto-fesenist". Acoperind colaboraționismul trădător
cu "cîntarea seniorilor", într-un cor care a anesteziat spiritul
critic.
Al
treilea nod e și mai dificil de abordat. Nu am întîlnit țărăniști care să
admită ca liderii partidului au avut vreo vină în lansarea procesului de
distrugere comunistă a României. Cu o habotnicie care spune multe despre
calitatea activistului, acesta pretinde că liderii PNT nu au facut nici o
greșeală. Ascunzînd păcatele sub preș, clăditorii miturilor își compromit opera
- dar nu înțeleg asta (a se vedea problema mediocrității). Ei nu combat îndoctrinarea roșie cu
luciditate, ci cu îndoctrinare țărănistă. Am fost insultat cu furie de
neoțărăniști, în clipa în care le-am amintit ce s-a întîmplat la 23 August și
imediat după. Știu că e greu de admis că victimele represiunii comuniste au
plătit și tributul erorilor de apreciere ale fruntașilor partidului, care au
căzut în groapa în care s-au grăbit să arunce "fasciștii"- la cererea
Aliaților ocupanți. Dar documentele nu pot fi eludate. Complotul care a dus la
23 August a existat - și a avut consecințe. Nu pot fi neglijate efectele
modului iresponsabil în care s-a comis "rocada militară" (de exemplu
predarea a peste o sută de mii de soldați inamicului - pînă la armistițiul din
12 septembrie, devastarea țării de armata prietenă, moartea altor sute de mii
de români pe frontul de vest, etc.) Comunismul nu s-a instalat începînd cu 1948
ci cu 23 August 1944. Studiind strategia celor care au condus rezistența
politică, o găsesc lamentabilă și îmi explic această prestație deficitară prin
păcatul originar al alianței "antifasciste" cu forțele de ocupație.
Sigur că se pot vedea lucrurile din multe unghiuri (de exemplu, din acela
legionar, carlist, antonescian, etc) dar cum se face că, și după 1989, dogma
dominantă despre 23 August rămîne cea dintre 1944 și 1989? Văd două explicații de fond pentru această
continuitate: 1. Faptul că "eliberarea" din 1944 a fost girată și de
partidele istorice, aliate inițial cu PCR
2. Faptul că occidentalii, la
care ne-am închinat între timp, erau atunci aliați și giranți ai ocupanților
sovietici. Astfel îmi explic limitele de care istoricii țărăniști nu pot trece.
Sau obsesia PNTcd pentru regele Mihai, în pofida evidentului anacronism și
lipsei de perspectivă. Motivul real al acestei încremeniri în proiect? Dacă se
dă drumul privirii critice asupra colaboraționismului vechi și nou al fostului
rege, nu se poate evita subiectul usturător al colaborărilor vechi și noi ale
unor lideri PNT și a urmașilor lor din PNTcd, cu comuniștii și urmașii
lor.
în 1989 nu s-a închis
decît paranteza interioară, din 1946, nu și cele mai largi, deschise în 1941 și
1944. Am schimbat (parțial) stăpînii, de la Est la Vest, adică am trecut de o
parte a războiului Rece în cealaltă, rămînînd însă la cheremul Aliaților care
ne-au învins în al 2-lea război mondial. Ne-am revoltat împotriva comuniștilor
care au măcelărit și partidele istorice, după ce s-au aliat cu ele pentru a
înfăptui actul de la 23 August și pentru a lansa defascizarea și pedepsirea
oamenilor lui Antonescu și Carol - capcană în care au căzut chiar inițiatorii.
Fără a reduce explicația înfundării post-decembriste la acest aspect, nu putem
neglija importanța faptului că anticomunismul s-a așezat, după 1989, în spatele tovarășilor de drum din 19444 a
PCR. Asta nu micșoreză suferințele de victime (și uneori meritele de
rezistenți). Ale socialiștilor închiși după ce au coabitat cu PCR-ul care
întemnițase liberalii și țărăniștii. Ale liberalilor lui Tătărăscu și țărăniștilor
lui Alexandrescu, arestați după ce au acoperit distrugerea PNL și PNT. Ale
țărăniștilor și liberalilor aruncați în infernul pe care îl deschiseseră
alături de comuniști, pentru "cei care au făcut rău țării înainte între
1938 și 1944" . Dar astfel de critici nu puteau împinge demascarea
genocidului comunist pînă la originea sa din 23 August, fără a-și dezvălui
complicitățile și erorile grave.
Dar să-l lăsăm să vorbească pe Iuliu
Maniu, cel care probabil , și-ar fi asumat și meritele dar și responsabilitățile
, dacă ar fi ajuns la 22 decembrie 1989 și nu ar fi fost
"reprezentat" de urmași cu puține scruple pentru adevărul plin.
Citatele de mai jos sînt extrase din
stenograme ședințelor consiliului de miniștri din 1944 și din alte
documente, pe care le-am găsit în "Documente din istoria modernă a
României - ISISP-CCPCR și care au fost recent publicate de Marcel Dumitru
Ciucă:
http://www.librarie.net/carti/174249/Guvernarea-Constantin-Sanatescu-Stenogramele-sedintelor-consiliului-ministri-Volumul-august-noiembrie.
Știu că extrasele care urmează vor stîrni
reacții, conforme cu personalitatea fiecăruia. Cine mi le-a adus la cunoștință
(în 1995) încă vedea în ele o probă a înțelepciunii celor prinși în capcana PCR
. în timp ce eu, am fost șocat de ineficacitatea și neputința acoperite cu
retorică găunoasă, a liderilor partidelor istorice implicate. M-am abținut cît
am putut de la comentarii publice. După încă 15 ani de studiu al fenomenului,
eu văd și mai clar efectul colaboraționismului ireversibil. Ca să reacționați
conform propriei viziuni, vă las mai
mult în compania documentelor, subliniind afirmațiile importante:
Continuare în artcolul următor
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|