Who's Online
Exista in mod curent, 60 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Eseuri: Ion Gavril-Ogoranu : La început a fost Inocentiu [Micu]
Scris la Friday, May 05 @ 19:14:51 CEST de catre asymetria |
Sub titlul La început a fost Inocentiu, cuvinte citate din scrierile istoricului P. P. Panaitescu, Ion Gavril-Ogoranu evoca semnificatia naționala a personalității episcopului ardelean Inocentiu Micu, cu prilejul aducerii la Blaj, de la Roma a osemintelor sale. Ar fi trebuit ca toate clopotele bisericilor românesti sa anunte
evenimentul și toata suflarea româneasca să îngenunche o clipa în fața
sfintelor lui moaște. Căci de la Inocentiu au pornit toate.
Cu ocazia aducerii la Blaj de la Roma a osemintelor episcopului Inocentiu Micu. Prin aceste cuvinte, istoricul P.P. Panaitescu a vrut sa arate ca adevarata istorie a Transilvaniei, ba mai mult, a neamului românesc, a început cu acest prelat cu chip de haiduc: Inocentiu Micu.
Povestea începe cu un fecior de român, care s-a dus într-o zi cu tatal sau sa vânda lemne la Sibiu. A trecut pe acolo un calugar iezuit, care a fost impresionat de cautatura dârza a acelui copil al muntilor. Drept urmare l-a cerut tatalui sau, Oprea Micu, ca sa-l învete carte. Si Ioan, ca asa îl chema pe fecior, a învatat carte multa la Sibiu si Târnavia în Slovacia. A învatat bine, mai usor decât colegii sai germani, maghiari si slovaci, caci pe atunci se învata în latineste, limba pe care el o stia pe jumatate de acasa. S-a impus înca de pe bancile seminarului, fiind ales episcop al Bisericii Române Unite cu Roma, desi nu fusese înca sfintit preot. Era de-abia în anul trei de studii. Primeste numele de calugar Inocentiu si în 1730 este consacrat episcop. În fata lui se ridicau greutati mai mari decât muntii din care a plecat. Ca sa-i fie eparhia mai la îndemâna, muta resedinta de la Fagaras la Blaj, punând piatra de temelie a actualei catedrale si totodata a orasului, cu tot ce a însemnat pentru istoria românilor acest orasel asezat ca si Roma tot pe sapte coline, Mica Roma, cum îi va spune Eminescu.
Scaunul episcopal ramânea mai mult gol. Cu caruta, calare, pe jos, vara si iarna, cerceteaza sat cu sat, catun cu catun, îndemnând, mustrând, dar dând oamenilor mereu speranta: Ridicati-va fruntile din tarâna, iobagilor! Stramosii vostri au stapânit lumea si voi va temeti de niste nevolnici domni de pamânt? Vorbele vladicii dadeau roade în bordeie si la stâne. Constiinta latinitatii noastre împânzeste Ardealul. Tot românul se mândrea ca este nepotul lui Traian. Copiii nu se vor mai boteza Chirila, si Nichita, ci Traian, August, Corneliu, Septimiu, Silvia, sau Livia.
Din primul moment a înteles sa fie aparatorul neamului sau, în întregimea lui. Iata cum se adresa Dietei maghiare din Cluj: Suntem cei mai vechi locuitori ai acestor meleaguri...suntem cei multi...suntem cei care trudim pamântul...trebuie sa folosim si roadele lui.
S-a izbit de ura de veacuri a asupritorilor neamului românesc, fiind în pericol de a fi ucis. Are curajul sa atentioneze pe însasi împarateasa Maria Tereza: Majestate, din partea lui Dumnezeu ati primit autoritate de a face dreptate poporului român. Majestate, faceti-ne dreptate. În caz ca nu ne faceti, ne obligati sa facem apel la tribunalul Dumnezeului celui viu, care, cu siguranta, va va judeca. Din dragoste pentru ai sai, cei oropsiti, sa-L sfadeasca pe însusi Dumnezeu.
Odata, într-un sat fara biserica, pe când savârsea liturghia, sub cerul liber, a început o ploaie, ce a udat sfânta împartasanie din potir. Cu ochii în lacrimi, privind spre cer, vladica Inocentiu a exclamat: Asa îti trebuie, Doamne, daca ai dat pamântul acelora, care nu vor sa-ti lase loc pentru un acoperis.
Timp de 14 ani se razboieste cu guvernul vienez, cu Dieta maghiara din Cluj si Curtea din Viena. Chemat aici si anchetat pentru îndrazneala cererilor sale, care zguduiau rânduiala de atunci a împaratiei, refuza sa se prezinte la judecata, sustinând ca un episcop nu poate fi judecat decât de un tribunal ecleziast.
Pleaca la Roma sperând într-un ajutor al Papei, ajutor care nu a fost eficient, împarateasa ramânând neînduplecata: nu i-a mai permis sa se întoarca în Ardeal.
Timp de 22 de ani, cât dureaza exilul sau la Roma, nu înceteaza a face memorii la Sfântul Scaun, la Viena, la Dieta si a da îndemnuri si sfaturi celor de acasa: Avem lipsa de oameni învatati, care sa lupte pentru drepturile românilor. Faceti scoli! Simtindu-si sfârsitul aproape, îsi face testamentul în 1768, cu câteva luni înainte de moarte: Nu stiu prin ce nostalgie ne reclama pamânturile natale... Zilele mele se îndreapta spre asfintit si as vrea ca sufletul meu sa fie încredintat Creatorului sau, iar oasele sa astepte obsteasca înviere în manastirea de la Blaj... Eu am fost cel care a pus prima piatra si am ostenit pentru ea.
Acum, dupa 229 de ani, în 19 octombrie, la Blaj, i se va îndeplini ultima dorinta.
Ar trebui ca toate clopotele bisericilor românesti sa anunte evenimentul si toata suflarea româneasca sa îngenunche o clipa în fata sfintelor lui moaste. Caci de la Inocentiu au pornit toate.
Vladicii Blajului, si nu numai ai Blajului, au cautat sa-i calce pe urme, zidind biserici si scoli. Din ele s-au ridicat luptatori, care au dus flacara nationala mai departe spre biruinta. Daca a fost o Alba Iulia 1918, e pentru ca a fost un 1848 la Blaj, unde s-a aprins revolutia.
Aici s-a nascut Scoala Ardeleana începând cu Samuil Micu (nepotul lui Inocentiu), Gheorghe Sincai, Petru Maior si altii. Cartile lui Gheorghe Sincai l-au crescut pe Nicolae Balcescu. De aici a plecat Iancu spre munte, primii lui luptatori fiind teologii Blajului. Aici a citit Simion Barnutiu crezul neamului românesc, fiind primul dintr-o dinastie de martiri si eroi: Coroianu, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu. Un fiu al Blajului, din neamul Muresenilor, a scris Rasunetul, imnul actual al tarii.
De aici a plecat în Bucovina, condamnat la moarte în contumacie, Aron Pumnul, dascalul iubirii de neam si tara, al lui Mihai Eminescu. Si tot aici, peste doua veacuri, un stranepot al lui Inocentiu, din Sadu, Ioan Suciu, vladica tineretului, a educat tineretul de atunci o generatie de luptatori, în dragoste de Dumnezeu, neam si tara, prin cele trei carti de capatâi ”Eroism”, ”Tinerete” si ”Mama”.
Prin exemplul propriei sale vieti si jertfe, generatia respectiva a înfruntat eroic comunismul ateu în fata altarelor, în închisori sau pe crestele muntilor. Si ceea ce a aprins episcopul Inocentiu nu se va stinge cât timp va rasuna pe aceste locuri vorba româneasca.
Reprodus din situl http://www.procesulcomunismului.com
|
Associated Topics
|
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|