Depozitarele majore de informatie cu semnificatie antropica, societala, umana, asa-numitele „limbaje sacre”, sunt la ora actuala limba engleza si limba franceza. Jucand acelasi rol pe care-l aveau in antichitatea civilizatiei mediteraneene ’greaca’ si ’latina’, iar in India Evului Mediu - ’sanskrita’. Insa dezastrul economic si societal observat in Africa post-coloniala, unde noile state care si-au declarat independenta folosesc in mod preferential, ca limba oficiala, engleza ori franceza, arata faptul ca utilizarea lor nu a provocat, ca o consecinta ’naturala’, implementarea masiva de ’know how’ tehnologic in economiile africane, unde ’elitele intelectuale’ au fost formate in primul rand prin imersarea, in perioada studiilor, intr-un mediu lingvistic englez sau francez. Pe de alta parte, sunt remarcabile succesele economice si industriale inregistrate acum de China, care foloseste o limba cu scriere hieroglifica, incontestabil foarte indepartata de limbile in care au fost redactate initial tratatele si „codurile de practica” in dezvoltarea industriala si dezvoltarea durabila. Dar chiar in China comunista, problema transmiterii de ’know how’ de la ’elite’ –formate in Rusia comunista dar si in Occident !- a fost rezolvata printr-o divizare epistemologica extrem de ingenioasa si de reusita a reprezentarilor ontologice pentru ’tehnologia de virf’ exprimate intr-o limba europeana, urmata de o traducere si o distribuire de „instructiuni de lucru” scrise cu hieroglife pentru muncitorii chinezi !

Pentru succesul ’dezvoltarii durabile’ in Romania trebuie sa tinem cont de realitatea concreta a Limbii Romane, si mai ales de faptul ca in secolul XVIII, cand Occidentul formuleaza intelectual conditiile pe care se bazeaza tranzitia la o lume tehnologica, --de exemplu folosirea „infinitilor mici”, a derivatelor si integralelor--, in principatele dunarene „cresterea limbii romanesti” era interzisa de domniile fanariote, desi in alte parti ale Europei vremea aceea se chema Epoca Luminilor ! Chiar si Karl Marx exemplifica in filosofia lui conceptul de „alienare”, --de „instrainare”--, prin acea soarta individuala a fiecarui taran roman sub regimul fanariot. Abia dupa revolutia intelectuala liberala adusa in Romania de „Ideologia Scolilor Centrale”, mai specific de textele in limba franceza ale lui Condillac, Destutt de Tracy si Volney, texte citite in franceza, apoi discutate in limba romana si asimilate in limba romana de prodigiosii elevi Ioan Eliade Radulescu si Petrache Poenaru la scoala greceasca de la Schitu Magureanu, incepe sa fie creata Limba Romana moderna ca „instrument de lucru”, pentru transmiterea si implementarea ideilor. In cartea de memorialistica „Echilibru intre antiteze”, Ioan Eliade Radulescu marturisea ca textele perfecte din limba greaca veche, -- in care imersau copiii romani inteligenti din scoala de la Schitu Magureanu--, furnizau in fapt modelul pe care incercau sa-l imite in limba romana. Dar in textul tutorialelor mele folosesc in permanenta limba engleza si limba franceza in stadiul lor actual ca prime referentiale lingvistice pentru post-modernizarea limbii romane. De pilda, am dat neologismului "a implementa", introdus in limba romana dupa decembrie 1989, semnificatia pe care o are in limba engleza expresia compusa "to carry out", sau, in limba franceza, expresia compusa "mettre en oeuvre". Stiinta dezvoltarii durabile poate fi realmente implementata numai daca „pirateaza” codurile culturii populare. Pentru ca faconda stereotipurilor din cultura populara degenereaza frecvent in dihotomia maniheista cu inventar existential clasificat in Bun si Rau. Etichetele ecologice si gestionarea ecologica a organizatiilor incearca sa produca o congruenta de semnificatii intre adjectivele Ecologic si Bun, pentru orice produs, serviciu, ori atitudine respectuosa fata de valorile mediului inconjurator.
Titus Filipas