|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 57 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Titus Filipas. Mardeiaș la 1946 Scris la Saturday, June 24 @ 16:18:56 CEST de catre asymetria |
TitusFilipas scrie "Cum se poate explica obsesia tovarășului Vasile Paraschiv de a milita pe căi legale în statul totalitarist comunist ? Citim o explicație în ziarul Cotidianul: „Vasile Paraschiv s-a inscris in PCR in 1946 din convingere”. Articolul respectiv nu elaborează intensitatea convingerii, nici nu insistă pe timing-ul înscrierii lui Vasile Paraschiv în partidul comuniștilor din România la 1946. Mardeiaș la 1946 Titlul unei cărți publicate de Vasile Paraschiv la Editura Polirom este: „Lupta mea pentru sindicate libere în România. Terorismul politic organizat de statul comunist”. Cartea a fost bine primită de public. Iată un comentariu scris de domnul Adrian Neculau, în „Timpul” din februarie 2006: „Am auzit mai de mult de muncitorul Vasile Paraschiv si de obsesia lui de a milita pe cai legale, in statul totalitarist comunist, pentru o organizatie sindicala autentica, care sa apere drepturile muncitorilor, sa nu fie o curea de transmisie pentru partid.” Cum se poate explica obsesia tovarășului Vasile Paraschiv de a milita pe căi legale în statul totalitarist comunist ? Citim o explicație în ziarul Cotidianul: „Vasile Paraschiv s-a inscris in PCR in 1946 din convingere”. Articolul respectiv nu elaborează intensitatea convingerii, nici nu insistă pe timing-ul înscrierii lui Vasile Paraschiv în partidul comuniștilor din România la 1946. Să explicam noi. Folosim informații publicate pe situl „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței”. Aici întâlnim și citatul: "Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate sa fie o forma de justitie" (Ana Blandiana). Foarte frumos zis. Anul 1946 a înregistrat legitimarea de jure “prin alegeri libere” a victoriei comuniștilor internationaliști asupra României, sprijiniți de ‘cozile de topori’ din România, o victorie deja obținută de facto la 6 martie 1945 de către comuniștii internationaliști din România. “Alegerile din 19 noiembrie 1946 au avut loc intr-o atmosfera de tensiune maxima.”, scrie pe situl mai sus amintit. Ceea ce este perfect adevărat. Dar, mai departe, vocea memoriei, în care doamna Ana Blandiana ne spune să avem încredere, păcătuiește printr-o minciună prin omisiune. Sa redăm mai întâi pasajul: ”Un aparat administrativ agresiv, dublat de Armata Rosie, a fost mobilizat pentru a promova candidatii Blocului si, in special, pentru a impiedica opozitia sa-si organizeze o campanie eficienta.” Lipsește aici ceva extrem de important. Să deschidem, ca pe o cutie de conserve, și fraza următoare: „Politia si alte oficialitati au impiedicat distribuirea ziarelor de opozitie si a materialelor de propaganda ale acesteia”. Nu am redat până aici decât prima parte a frazei. Nici măcar până acum, situl patronat de doamna Ana Blandiana nu spune nimic despre chestia principală, care nu avea legătură cu administrația, cu Armata Roșie, ori cu poliția: mardeiașii electorali comuniști, echipele de tineri muncitori care cooperau activ, chiar pro-activ, cu Armata Roșie. Este drept, mai departe fraza pune o enigmă intr-un văl atunci când spune: „echipe speciale au spart adunarile national-taranistilor si liberalilor.” Ei bine, acele „echipe speciale” nu erau formate din „teroriști arabi” desantați din elicoptere, ci echipe de tineri muncitori îmbarcați în camioane care circulau cu mare viteză prin localitățile și pe drumurile României. Cine plătea benzina? Rușii? Nu cred. Oficialitățile românești? Nu cred. Mai curând americanii, care au plătit complet până și instruirea, echiparea și hrănirea diviziilor „Tudor Vladimirescu” și „Horia, Cloșca și Crișan”. Este păcat că „Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței” trece sub tăcere aceste aspecte esențiale în instaurarea regimului comunist în România. Din acele „echipe speciale”, –ador eufemismele!--, făcea parte și Vasile Paraschiv „care intrase în partid la vîrsta de doar 18 ani, in 1946”, am citit din documentul www.romanian-portal.com/ca/ro/article.asp?id=4976 . Tovarășul Vasile Paraschiv avea suficiente amintiri personale să scrie o carte cel puțin la fel de veridică precum aceea prezentată mai sus, dar purtând de astă dată titlul: „Terorismul politic organizat de statul comunist pentru care am luptat si eu”. În autoritatea sa de „mardeiaș electoral comunist”, Vasile Paraschiv a contribuit cu mușchii lui de om tînăr la mânuirea bîtei de cealaltă parte. Mult mult mai târziu --din păcate--, Vasile Paraschiv a primit și el niște bîte. Efect de boomerang, s-ar putea chema aceasta. Ori răsplată, ce bine ar fi fost! pentru ceea ce făcuse pe vremuri. Și nu i-a plăcut. Există un lanț cauzal ușor detectabil. Vasile Paraschiv nu a fost bătut de intelectualii români. Vasile Paraschiv a suferit numai rigorile unei reglări de conturi de la inși din gașca al cărei membru fondator a fost. Căci tocmai acțiunea unora ca Vasile Paraschiv în 1946 a ajutat ‘punerea pe roate’ a instituției numită Securitatea. În același articol din care am prezentat un excerpt, domnul Adrian Neculau nu amintește absolut nimic despre rolul jucat de Vasile Paraschiv la instaurarea terorismului politic comunist în România. Incredibil, Adrian Neculau își mai permite chiar adăugarea unei minciuni prin comisiune, despre „intelectuali informati si rasati”, la minciuna prin omisiune despre tînărul muncitor comunist cu mușchii tari ce a făcut parte din „echipele speciale” care băteau populația româneasca anti-comunistă din cumplitul an 1946: „M-a impresionat profund evolutia acestui personaj absolut fascinant: de la soldatul activ si constiincios al partidului la dusmanul de moarte al regimului comunist, regim care a incercat in mai multe rinduri sa-l extermine, dupa o buna traditie si practica in a-si devora adeptii. E pur si simplu fascinanta trezirea sa din anestezia initiala la care a fost supus si cautarea independenta a unui drum al demnitatii si afirmarii de sine, intr-un context social care nu-i oferea nici repere si nici alternative. Un autodidact, un idealist si un luptator cum rar intilnesti. Il compar tot timpul cu evolutia unor intelectuali informati si rasati, care nu prididesc acum sa-si acopere tacerile sau complicitatile de atunci, prin discursuri justificative.” Dacă Vasile Paraschiv ar fi fost sincer în demersul anti-comunist, cred că ziua cea mai potrivită să-și dea demisia din P.C.R ar fi fost 20 noiembrie 1946. Putea să plece apoi la partizanii ant-comuniști din munți. Gest care, certamente, i-ar fi salvat sufletul românesc (presupun că mama lui l -a născut cu suflet românesc). Dacă Vasile Paraschiv tace asupra faptelor anti-românești din trecutul său, domnul Adrian Neculau n-avea voie să uite distincția relevantă dintre comuniștii internaționaliști pro-sovietici, și comuniștii nationaliști anti-sovietici. „Însă a demisionat în 1968, în semn de protest față de politica partidului”, găsim scris în documentul www.cotidianul.ro/index.php?id=5691 . Era atunci, cred eu, -- și nu doar eu--, momentul cel mai nepotrivit să demisionezi din P.C.R. După celebrul discurs public al lui Nicolae Ceaușescu împotriva invaziei sovietice în Cehoslovacia, până și unii dintre foștii luptători anti-comuniști s-au înscris în P.C.R.! Este limpede că tovarășul Vasile Paraschiv a părăsit partidul comuniștilor români, pentru că nu era de acord cu turnura hotărât anti-sovietică pe care o dobândise politica acestui partid la anul de grație 1968. P.C.R.-ul începea politica sa deschisă către intelectualitate. Eu terminasem facultatea de fizică a Universității din București în anul 1967, fusesem repartizat ca profesor de fizică și chimie la liceul economic nr.2 din Craiova, și am ales să predau matematica în locul chimiei. Liceul funcționa într-un sediu central din orașul Craiova, și un tovarăș activist P.C.R., care nu mai lucra la acel moment în învațământ, dar care vroia să-și dea un examen de grad didactic, doreșe să îmi ia orele de matematică. Urmează înscenarea unei inspecții școlare, destinată să mă declare incompetent. Chestia cu incompetența cade, totuși mi se iau orele de matematică. Sînt trimis să preiau niște ore de astronomie la liceul pedagogic din Craiova. Nu mi se dă voie să predau Astronomia la liceul pedagogic din Craiova, direcțiunea școlii îmi rîde pur și simplu în nas: „Te pricepi dumneata la astronomie?”, favorizând acea persoană apropiată lor care lua niște bani la „plata cu ora”. Merg atunci la inspectoratul școlar din Craiova, și reclam patetic : „Aveți obligația morală să mă ajutați.” Mi se răspunde cu maxim cinism: „Ce înseamnă ‘obligație morală’?”. Peste o lună plecam în armată, așa că nu am continuat demersul meu de restatuare a drepturilor oferite de competențele mele pe piața muncii din România. Mai târziu, am scris mai multe cărți de astronomie, din care am publicat doar trei, pentru că pe 22 decembrie 1989 la TVR a venit Mircea Dinescu, promovând activ pentru România altă etică a muncii. Dar când m-am întors din armată, viziunea acelei persoane din Comitetul Județean P.C.R. se schimbase radical. Am fost chemat de la liceul economic din Craiova la o discuție „ca între domni” în cabinetul său, și mi-a spus să mă înscriu la facultatea de științe economice, să citesc cât mai mult „management economic”, căci „partidul mă va susține” pentru o carieră universitară în acest domeniu! Arhetipul cultural de familie îmi interzicea să colaborez cu P.C.R. –ul, așa că nu am dat curs demersului. Acum regret. Căci tocmai cu managementul ecologic al I.M.M.-urilor în contextul doctrinar al Noii Economii mă ocup eu acum. Și declar public că dacă nu aș fi un „intelectual intelectualist”, vedeți, supralicitez blamarea adresată de Adrian Neculau, nu aș fi priceput aceste lucruri. Vă asigur că sînt bine plasat cu picioarele pe o planșă navigând pe acel val cultural pe care se situează Analiza și Evaluarea pe ciclul de viață în industrii (Life Cycle Assessment). Dacă nu aș fi „intelectualist”, nu mi-aș menține echilibrul dinamic cerut de fascinantul surfing pe acest val cultural foarte ‚cool’. Discutam exact în ziua când prima navă spațială cu echipaj uman se rotea în jurul Lunii (24 decembrie 1968, Apollo- 8, echipaj: Frank Borman, Jim Lovell, Bill Anders), cu un batrân avocat țărănist din Craiova interesat de astronomie, un fost deținut politic anti-comunist, care vedea numai în Nicolae Ceaușescu salvarea. „De ce nu credeti în speranța pe care o va aduce un viitor non-comunist al României?”, l-am întrebat cu mare mirare. „Înainte de a prelua comuniștii puterea, --mi-a răspuns--, m-am întâlnit într-o seară cu șeful jandarmeriei din Craiova. Care era profund tulburat. Fusese chemat la comandamentul sovietic, unde rusnacul bolșevic de la NKVD i-a spus disprețuitor : ‚Vezi lada aceasta?’, arătând către o cutie uriață de lemn căptușită cu tablă galvanizată. ‚Este plină cu delațiuni ale românilor împotriva românilor. Eu nu pot să le citesc. Îmi face scârbă. Trebuie să iei toată lada. Faci ce vrei. Dacă nu te oprește inima, le citești și le dai curs. Dacă vrei să le pui pe foc fără să le citești, ai voie.” Omul care îmi povestea acestea, „Domnul Boiangiu”, avocat țărănist cu un doctorat în științe juridice, profund cunoscător al doctrinei lui Constantin Stere, nu avea nici un motiv să mă minta. Dar, firește, oricine este liber acum să creadă tot ce dorește. Titus Filipas |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |