Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 35 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Eseuri: Radu Dragan. Intelectualii români si Occidentul
    Scris la Wednesday, July 05 @ 12:43:00 CEST de catre asymetria
    Biblioteca Babel Acum aproape opt ani, când am ajuns în Occident (pentru putin timp, credeam eu pe atunci) eram convins ca nici un om de bun-simt pe lumea asta nu poate fi un comunist convins : credeam ca, asa cum noi, cei care-i traisem absurdul si grozaviile, nu putem fi “de stânga”, nici cei de “dincolo”, pe care-i invidiasem pentru ca traisera în lumea libera, nu pot fi.

    Intelectualii români si Occidentul

    Acum aproape opt ani, când am ajuns în Occident (pentru putin timp, credeam eu pe atunci) eram convins ca nici un om de bun-simt pe lumea asta nu poate fi un comunist convins : credeam ca, asa cum noi, cei care-i traisem absurdul si grozaviile, nu putem fi “de stânga”, nici cei de “dincolo”, pe care-i invidiasem pentru ca traisera în lumea libera, nu pot fi. Si cu atât mai putin intelectualii Occidentului : ma înselam. Stiam, bineînteles, ca toata lumea, ca Sartre si multi altii admirau pe Mao si Marx, si ca acea admiratie nemarginita si ridicola a inspirat tineretul francez în 68, naiv si entuziast, si mai stiam ca unii dintre ei au ajuns, când comunismul în Est si-a aratat adevarata fata, aparatorii democratiei si ai libertatii, tocmai fiindca fusesera si ramâneau “de stânga”, si nu vedeau în asta nici un nonsens si nici o contradictie.
    Dar dintre acei intelectuali putini dintre cei importanti mai sunt în viata, si nu credeam ca mai au vreo influenta asupra lumii de azi. Ma înselam înca odata : în Europa, marea majoritate a intelectualilor continua sa fie de stânga, sau în orice caz nu sunt deloc de dreapta. Pentru cei ca noi, care am trait ceea ce am trait, acest lucru pare o absurditate : as vrea sa încerc sa lamuresc de ce nu este, si în acelasi timp sa discut o problema care pentru noi este importanta si dureroasa, si nu e departe de a deveni o chestiune politica : faima “de dreapta” a intelectualilor români în Occident.
    Oricât de mult am vrea s-o uitam, experienta noastra istorica e diferita. In România, pare a câstiga din ce în ce mai mult teren ideea ca Occidentul e foarte nerecunoscator fata de români pentru ca nu-si aminteste de rezistenta anticomunista din anii cincizeci, în timp ce l-a aplaudat pe Ceausescu în anii saptezeci si a redevenit indiferent în deceniul nouazeci, când România era cât pe ce sa devina o a doua Coree de nord. Este aici un adevar foarte simplu, pe care cei mai multi îl uita, sau se prefac a nu-l întelege : politica nu se face cu sentimente, ci cu interese, iar opinia publica nu face decât sa urmeze jocurile politicienilor ; ea e întotdeauna usor de manipulat, daca stii cum sa o iei, si ce coarda a instinctelor ei sa atingi. Occidentul n-a cunoscut niciodata jugul sovietic : a-i aminti ca noi, de la Stefan cel mare, l-am aparat de turci, si de la Antonerscu de rusi, nu serveste la nimic, si nu e nici macar adevarat : marele Stefan a facut pace cu turcii când a fost în interesul lui, ceea ce nu mai vrem sa ne amintim, iar Antonescu a fost prea rigid ca sa înteleaga sa schimbe politica sa falimentara la timp, ceea ce iarasi uita admiratorii sai mai recenti. Câteodata aceasta se cheama onoare, dar ea are rareori ce cauta în politica. Pe de alta parte, e perfect lipsit de sens sa cerem acum sa fie recrisa o istorie poate incompleta, si în parte falsa, a ceea ce s-a întâmplat acum cincizeci de ani. Stiu prea bine ca asta poate rani adânc pe cei care au îndurat aceasta istorie, si care, în viata fiind, îi suporta înca în constiita si în trupul lor ranile ; dar as vrea sa spun ca, pentru lumea de azi, aceste lucruri sunt îndepartate si neverosimile, si oricât ar fi de dureros si de nedrept, ea are alte preocupari, alte griji si alte necazuri : somajul, ziua de mâine, inflatia, razboaiele din Balcani, recesiunea asiatica, terorismul islamic si multe altele, care par, si probabil ca sunt, insignifiante ; e nedrept, dar asta e!
    Pe de alta parte, toata aceasta neîntelegere nu face decât sa adânceasca ranchiuna, neîncrederea reciproca, sentimentul de a fi diferit si, pâna la urma, ceea ce mi se pare cel mai de temut, caderea în cealalta extrema, respingerea modelului occidental si refugiul într-o lume iluzorie, a carei deviza întoarce pe dos celebra vorba a lui pseudo-Lapusneanu : daca voi nu ne vreti, nici noi nu va vrem! Imi aduc bine aminte cum, dupa 89, toata speranta noastra a fost Occidentul : ne astepam sa fim primiti cu bratele deschise, sa ni se recunoasca suferinta, eroismul, si toate celelalte : n-a fost asa, si era normal sa nu fie. Dar, crezându-i pe ceilalti mai buni decât erau, nu înseamna ca ne luasem dorintele drept realitate ? Am idealizat, cu totii, timp de multi ani, Occidentul, si interpretam mereu pe dos propaganda Scânteii si, sa nu se supere unii, a României Libere : când ni se spunea ca în România e bine si în Occident rau, interpretam exact pe dos, imaginându-ne ca daca în România e rau, în Occidentul mitic nu poate fi decât “bine”: devenisem cu totii maniheisti, obositi de prea lunga dictatura.
    Sunt în Occident tot felul de indivizi de stânga, de la trotkisti la maoisti si comunisti, si multi altii pe care nu-i mai amintesc aici, si unii dintre ei sunt aproape simpatici, iar altii, ca Arlette Laguiller de exemplu, de-a dreptul înduiosatori : n-au înteles nimic, traiesc într-o lume care nu e cea reala, dar si-au pastrat un soi de puritate morala, si daca ar avea de-a face cu “comunismul real”, ar spune probabil, ca taranul lui Preda : “Asa ceva nu poate sa existe!”
    A-i condamna pe toti acestia, pentru naivitatea lor, ar însemna sa fim la rândul nostru naivi si simplisti ; mai degraba m-as întreba, desi e la fel de absurd : noi cum de-am suportat ? Cum de nu ne-am revoltat (cum au facut altii) mai devreme decât am facut-o ? Cum se face ca marii nostri intelectuali, cei care fac, pe fata sau din umbra, politica României de azi, au avut “înainte” câte un cotlon caldut, din care au iesit abia la sfârsit, ca ursoaica din iarna ? Dar am sa-mi permit sa abordez aceasta problema cu alt prilej.
    Ceea ce as vrea sa semnalez aici este ca între cele doua jumatati artificial despartite ale Europei, Orientul si Occidentul, neîncrederea si nesimpatia cresc si se adâncesc. Si un argument, abil exploatat, n-o sa spun acum de cine si de ce, este insinuarea ca intelectualii români nu sunt democrati, sunt de dreapta, si câteodata sunt de-a dreptul fascisti. Trebuie sa fi trait în Occident pentru a întelege ca aceasta acuza nu e privita aici ca o absurditate, ci drept ceva extrem de serios, si mi se pare ca în România nu se da acestui fapt importanta pe care o merita. Acum câtva timp, parinele Pierre, care fusese pâna atunci omul cel mai popular din Franta, a fost nevoit sa ia pentru un timp calea exilului, pentru ca luase apararea unui vechi prieten, Roger Garaudy. Poverstea e cunoscuta: Garaudy a scris o carte antisemita, foarte prost primita de opinia publica si de cercurile intelectuale, care sunt de stânga si democrate, caci aceste lucruri sunt aici sinonime. Cine a publicat-o se stie, si asta a facut un mare deserviciu imaginii intelectualului român.
    Despre radacinile istorice, motivatiile si justificarile acestei stari de fapt se poate discuta, dar un lucru trebuie sa fie clar : notiunea de “intelectual de dreapta” este, în Occident, aproape un nonsens. Nu serveste la nimic sa explicam ca “dreapta” nu este similara cu fascismul, si ca noi, care am îndurat, cu prea multa îngaduinta, e drept, comunismul, numai de stânga nu putem fi. Notiunea de “stânga” are, aici, un alt continut, produs de alte împrejurari istorice, de o alta experienta si de o alta mentalitate, care nu se suprapune deloc cu a noastra, si a-i trimite pe stângistii Occidentului sa afle experienta tragica a cuiva care a îndurat grozaviile comunismului esteo naivitate : pentru ei, comunismul pe care l-am cunoscut noi nu era de “stânga” (si, la drept vorbind, nici nu era!)
    Acest lucru, incompatibilitatea între experiente istorice diferite, care au produs concepte diferite, nu poate decât sa produca grave neîntelegeri, si as vrea sa-i asigur pe prietenii mei din România ca se însala cei care cred ca nu se stie, aici, cine a fost Nae Ionescu. Opinia publica din Occident nu e înca pregatita sa reevalueze opera teoretica importanta a logicianului român ; pentru ea (sau pentru acea parte a ei care a auzit de el) el nu a fost decât un fascist notoriu. Inca odata, e nedrept si simplist, dar ar fi o mai înteleapta politica culturala daca lucrurile ar fi facute cu putin tact, ceea ce deocamdata nu e cazul. Dar ce se întâmpla cu marii intelectuali români pe care Occidentul îi cunoaste bine? De Cioran, care e inclasabil, nu se leaga înca nimeni, desi opiniile sale politice din tinerete nu sunt un mister, si gresesc cei care minimalizeaza acest fapt. Ceea ce nu este cazul cu Eliade ; campani împotriva lui dureaza demult, dar pare sa capete în ultima vreme din ce în ce mai multa amploare : de ce ? Un raspuns posibil ar fi ca Eliade, desi cunoscut aici ca scriitor, si- a câstigat faima ca savant, si un savant nu se poate însela! Or, daca se poate demonstra ca cel mai mare savant român al acestui veac nu a fost democrat, atunci nici un intelectual român nu e, si atunci, iarasi cu vorba lui Preda, daca nici un intelectual nu e, nimic nu e! De oricine si în orice scop ar fi dirijata aceasta propaganda, ea nu face decât sa serveasca îndepartarea României de Occident, si cei care, inconstient sau nu, îi aduc argumente noi printr-o politica culturala inabila sunt, în cel mai bun caz, niste naivi. Nu cred ca se poate raspunde acestor lucruri prin tacere, dar cred ca e si mai grav sa ne prefacem ca nu stim despre ce este vorba.  Acum câteva zile, un, fost contabil, ajuns înalta fata bisericeasca în Rusia, a ordonat arderea unor carti “eretice”, în cea mai buna traditie inchizitoriala, si patriarhatul din Moscova a tacut. Poate ca e un fapt minor, dar sunt unii platiti exact pentru a contabiliza astfel de lucruri, pentru anumite tari dintr-o anumita parte a Europei de Est, asa ca, la momentul potrivit, sa se poata spune : acesti indivizi nu sunt democrati, n-au ce cauta în Europa ! Cred ca intelectualii români se afla în acest moment în fata unei decizii grave, care va angaja soarta acestei tari pentru multa vreme : doresc înca, în ciuda faptului ca Occidentul nu e deloc ceea ce, naiv, am crezut cu totii multa vreme, sa se îndrepte spre Europa, sau vor sa se întoarca în Orient ? As vrea sa le spun ca acest Orient, asa cum pare sa se deseneze în socotelile unora, nu este Bizantul, sau nu înca : sub mantia sa de fum se ascund, nu e nici o îndoiala, nu întelepciunea, toleranta si tihna lumii grecesti, ci stepele Asiei

    Radu Dragan

    Associated Topics

    RezistentaSocietatea de mâine


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.36 Seconds