Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 41 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda Ursache. Risipitorii
    Scris la Monday, January 22 @ 12:40:49 CET de catre asymetria
    Geopolitica Ne risipim și risipim. Suntem din ce în ce mai risipitori. Mentalul stabil și tradițional e batjocorit în fel și chip, personalitățile sunt și ele minimalizate, țintele fiind elitele cu reală conștiință națională.
    Depreciem, depreciem, poate nu mai rămâne nimic. Sub un titlu ambiguu, În silă, dar fără dragoste se poate, europarlamentarul băsesc TRU afirmă de Crăciun, 2017 (25 decembrie, adevărul.ro): „Căci societatea românească nu a cristalizat nicicând și nu a degajat o  ideologie cu adevărat națională, o cultură ultimă și o identitate nenegociabilă.” Iar covârșitorul Patapievici susține că votul țăranului a degradat politica României interbelice, mentalul său fiind „arhaic”. „Carurile” (pluralul aparține filozofului) cu boi pictate de Nicolae Grigorescu i se par temă „răsuflată”, cum ține să aprecieze pe un canal televizual.
    Magda Ursache


    Magda Ursache. Risipitorii

    Idealul lui Mircea Eliade? După terminarea Războiului Mondial prim, când se împlinise Unirea Mare, trebuia ca generația sa să se jertfească pentru împlinirea spirituală a României: să lupte în alt fel de tranșee, pentru ridicarea țării. Ca să-l citez pe Petru Ursache, din Prefața la antologia Mircea Eliade, Meșterul Manole. Studii de mitologie și etnologie, ed. a II-a, Eikon, 2008, „linia de rezistență a generației lui Eliade era «să fim prezenți în cultură, făcând mai bine decât ceilalți». Generația anterioară voia să facem ca ei, ca europenii; următoarea își propunea competiția.” Numai că de Eliade se lipesc etichete ca  fascist,  șovin, rasist. Spus net: rasiștii nu agreează alte rase. Nu și Eliade!
    În fapt, nazismul a compromis urât ideea de conservare a rasei, a etniei, ceea ce nu înseamnă că nu trebuie să ne păstrăm pecetea etnică, așa cum vor rolerii II (mulțumesc, Paul Goma!), elita de dumping (mulțumesc, Mircea Platon!), care transgresează de la tanc la think tank, de la megafoane sovietice la „megafoane euro-atlantice”, pledând pentru un transnațional provenit din vechiul internațional, atunci proletar. Ah, foștii tovarăși, deveniți domni, cărora le displace naționalismul ca salvare a patriei, neamului, statului, lăudând beneficiile regionalizării! O fi greșită ideea lui Eminescu gazetarul: „elementul românesc să rămână cel determinant”, să fie „norma de dezvoltare a țării”, când elementul autohton se subțiază continuu? Sau clasa politică fără conștiință națională așează pe prim plan nu interesul pentru nație, ci interesele proprii, personale, iar noii propagitatori ne mint cu o idilică imagine a UE ( ca altădată „bunăstarea generală” a Ceaușescului), sub direcția noii ordini: regionalism, multiculturalism, paternalism germanic, cum pune degetul pe multiple răni Mircea Platon, în vol. Elitele și conștiința națională, cu subtitlul De la naționalitatea genetică la personalitatea națională: Despre rolul elitelor în articularea conștiinței naționale, Ed. Contemporanul, 2017, 418 pag.
    Se vede limpede că reperele absolute (Maiorescu, Eminescu, Iorga, Eliade, Noica, Țuțea, Mircea Vulcănescu, Stăniloae, Vintilă Horia) sunt supuse unei intense de-canonizări, iar „publiintelectualii autoelitei”, cum le spune Camelian Propinațiu, se străduiesc să se promoveze prin supradimensionare. Inși pe care cultura românească nu putea să-i mai încapă se întrec să constate cât de fragilă, de minoră e cultura noastră, de țară mică. Numai că nu suntem țară mică, suntem țară mijlocie; și nu avem o cultură minoră, ci mică, pe care o vrem și mai mică, risipind-o.
    Se luptă mult la dezbinarea românilor. Se întreține harța continuă între moldoveni și dâmbovițeni, între moldovlahi și transilvani, între Banatul bogat și Moldova săracă (deși ei, moldovenii au suportat greul plăților la ruși, ”înnădușirea slavă”).  Centenarul ne găsește în dezbinare internă maximă, care Centenar e contestat, ca și Unirea Mare, moment sublim în existența noastră etnică. „Elitele” (e pluralul lui Mircea Platon) par a dori nu să articuleze, ci să dezarticuleze conștiința națională, antinaționalismul fiind cu mult mai agresiv decât naționalismul progresist. Loaialitatea față de neam nu mai e o calitate. Dimpotrivă, mainstream-ul cere să bagi în mintea (redusă) a românului că n-am fi popor , ci populație: „Nu e zi de la Dumnezeu (mai degrabă de la Satana, zic eu, Magda U.) în care să nu aud rostită, cu lehamite și ridicări din umeri, formula «așa sunt românii»: «leneși», «hoți», «neserioși», «murdari», «buni de nimic».” Și câți sâcâiți de nație nu adoră serialul Las Fierbinți, nepierzând nici un episod. Poate pentru că acolo țăranii toți nu-s buni de nimic. Nimic. Nimic. Nimic.
    Cum să susții că românii sunt oameni cordiali (asta dacă nu-ți place cuvântul ospitalier), inteligenți, (prea) adaptabili, de vreme ce vrei să obții fonduri de la magnatul american? Interesant de văzut lista cu lucrări finanțate de Fundația Soros pentru o Societate Deschisă. Prima pe listă, Firea românilor, coordonată de Daniel Barbu, Ed. Nemira, 2004.
    Mircea Platon caută și găsește exemple de intelectuali cu acea „iubire de neam, ideală și darnică”, pe care și-o mărturisește Sever Dan. I s-a spus – copil – că poporul lui e „laș, fricos, anost, umilit, menit să slujească și să mai primească o fărâmitură din mila Ungurilor”. Liceanul a fost ofensat de maghiari ca „puturos, opincar, urs”. Apoi, cartea l-a dumirit: „când apucasem la carte mi s-au schimbat cu totul orizonturile.” Aflase și-i scria fratelui său, în 23 iulie, 1906, că „avem și noi istoria noastră plină de mândrie”.Martiriul său pentru neam? Arestat în ’47, după înscenarea de la Tămădău, re-arestat în ’50, ca „vaidist”și „național-țărănist”, eliberat în ’55 de la Sighet, a murit repede, după chinurile pușcăriei.Comandantul Vasile Ciolpan îi găsise la percheziție crucea făcută din două lemne.L-a bătut în cap cu ea, i-a rupt-o, i-a aruncat-o. Iară noi, noi epigonii, cât de ușor ne debarasăm de marile repere morale!
    Pentru Adrian Cioflâncă, Valeriu Gafencu e „erou contrafăcut” (în revista „22” a GDS). Alți oportuniști ne persuadează să sfârșim odată cu „bravii și celebrii”. Sacrificiul suprem, pentru a-ți apăra patria („moartea vitează”), e ridiculizat, ca și rezistența anticomunistă. Poporul român să fie „nedemn și fără caracter”, de vreme ce a dat atâția martiri? Mă întreb: domnul Florian conduce un Institut sau un Tribunal neokominternist, de vreme ce, cu agresivitate bolșevicioasă, folosește argumentele fostului Tribunal al poporului, condamnându-i la pătimiri postume pe Valeriu Gafencu, pe Iustin Pârvu, pe Mircea Vulcănescu, pe Țuțea, pe Gyr, pe Crainic... Pentru domnul Florian nu există un cetățean de onoare ca Vintilă Horia, care, în revista „Meșterul Manole”, la fel ca Mircea Eliade mai devreme, expunea crezul intelectualității interbelice: „Noi tindem să realizăm fenomenul invers: inocularea Europei cu ser românesc.”
    Aleșii, ca Mircea Vulcănescu, ca Iorga, ca Gh. I. Brătianu, care s-au dedicat neamului (și nu  consumului de Vinul Cavalerului și alergatului la volanul bolizilor de lux), oameni întregi, incapabili „de veșnica forfecare a propriului popor” (M. Platon) sunt ca și scoși din cărți. În acel nefast Index librorum prohibitorum proletcult, au figurat Origines et formation de l'unité Roumaine și O enigmă și un miracol istoric: poporul român de Gh. I. Brătianu, mort martiric în temniță. Iar aceste cărți capitale nu se bucură de un tiraj de 15000 de exemplare ca  În jurul Marii Uniri de la 1918, lucrarea demitificatorului Lucian Boia. Îl mai punem pe Brătianu în mâna elevilor? De ce-am face-o când soluția ghermanilor e stat federativ? După Boia, am avut parte de „statalitate întârziată”. Ce s-o mai păstrăm?
    Mircea Vulcănescu, mort martiric în celula înghețată, se află încă sub sentința „criminal de război”. Neadevăr! Nedreptate strigătoare la cer! Iorga, ucis martiric, e văzut în siajul lui I. Ludo, ca „vulcan care scuipă borș”. De ce? Pentru că nu place spusa lui tăioasă din Lupta pentru limba română, 1906, pe care o citează Mircea Platon: „România să nu fie «statul cârpă al unui popor – zdreanță care nu înțelege să fie stăpân acasă la dânsul».” Și cum să ne europenizăm cu Doina lui Eminescu, declarată xenofobă, toxică, poluantă, epitete culese de P. Ursache de la detractori. De ce? Pentru că, în absolut toate variantele, Eminescu a păstrat versul „de la Nistru pân' la Tisa”? Nu lipsește, repet, din niciuna dintre variante, cum subliniază Petru Ursache în prefața la ediția Doina, Timpul, Iași, 2000. În cazul ăsta, nu numai poetul, dar România toată  e un cadavru de înghesuit într-un troller căruia trebuie să-i tragem fermoarul, cum propusese un de-sacralizant.
    Tot P. Ursache analizează frisonul europenizării, care nu ne-a cuprins de azi – de ieri. Romanticii (generația Eminescu) voiau o familie europeană „unită”, pe temei idealist. Se cerea patetic integrarea „de fond și stil de viață” (P. U.) „din Carpați în Sicilia,  din Alpi în Pirinei”. Și mai spune Petru Ursache despre domnitori și cărturari - movilești, cantacuzini, cantemiri, brâncoveni – că au trecut prin lumina Italiei „ca la ei acasă”, fără a-și trata țara ca pe o bolnavă incurabilă, „altfel” decât țările normale, așa cum o fac istoricii „altfel”. Lor nu le mai place cuvântul patrie (spuneți-i atunci moșie, dar iubirea de moșie e un zid), nu le mai plac cuvinte ca vatră, sat, chit că pe acolo s-a născut veșnicia, nu în satul global planetar. Cât despre țăran – wow! – el a murit „ca proasta” în războaie, ca să-și apere, din linia întâi, fâșia de pământ, mica și marea familie creștină. Iar nouă ni se tot repetă că trecutul istoric e penibil ca și românul, ca și limba lui, ca și cultura lui, tăindu-se predilect firele care-l țes pe homo sapiens : mitul și religia.
    Mircea Platon cheamă în sprijin „elitele României vechi, de până la 1948 – anul cumplitei Reforme” – pentru că „avem moduri de acțiune, modele de edificare a națiunii române pe care le ignorăm”. Și, cu „optimism disperat” (sintagma lui Marian Popa, din interviul luat de Cassian Maria Spiridon în „Convorbiri literare”, nr.5, mai 2000), optimism pe care îl resimt și eu, notează decis: „România are tot ce trebuie pentru a fi o națiune bine întocmită. Doar că firele sunt conectate greșit” (lucr. cit., pag.9). Vinovată? Pseudo-elita, care își face selfie în jurnale, ignorând „potențialul identitar moștenit”. Ideea națională trebuie uitată în debaraua cu lucruri inutile, nefuncționale. Muncă și merit, formula eminesciană, se aplică oare sub ghinion Iliescu, sub ghinion Constantinescu, sub ghinion Băsescu sau sub molcomul ghinion Iohannis? „Forme fără fond” sau, cum le numea Eminescu, „forme lipsite de cuprins”, avem din abundență. Și tot înapoi la Eminescu trebuie să meargă politicienii care-i nesocotesc spusa : „Oricât de mulți oameni răi s-ar găsi în această țară, nu se găsește nici unul care ar cuteza să pună numele său sub o învoială prin care am fi lipsiți de o parte din vatra strămoșilor noștri”. Postsocialist, s-au găsit.
     A rebours, Mircea Platon s-a întrebat și se întreabă ale cui sunt „elitele” astea. Ale cărui popor? „Elitele de astăzi sunt caimacul altui lapte”, nemaifiind  „organice”, ci „parazitare și necinstite”. Nu numai că dau la o parte interesul etnic, dar intră în conflict cu el. Homines novi taie rădăcinile, refuză modelele, sfărâmă statuile, opțiunea pedagogilor de școală nouă fiind omul poster, supus la ceea ce sociologul Leo Kuper numește „colonizarea minții” (p. 383).Și ce face un ins colonizat mental? Își denigrează poporul, istoria, cultura. Specific național? La el  au dreptul doar națiunile avansate și asta  pentru că  ne aflăm în post-naționalism etnic, așadar membri ai „națiunii noționale, fără popor” (p. 399).
    Cum spuneam în altă parte, tânărul eseist a fost acuzat de crypto-fascism; Proust-ul comunismului,Vl.Tismăneanu, care a impus prin Raport viziunea sa nostalgică și edulcorată asupra stalinismului, l-a persiflat ca pe un soi de „Căpitan”. În criza morală pe care o traversăm, lecțiile de verticalitate sunt înghițite cu noduri sau violent respinse. Platon s-a văzut ”demascat”, judecat și condamnat ca reacționar, conservator, „momit de sloganuri religios-naționale”; și colivar, ținând adică de farfuria cu colivă peste groapa  vechilor naționaliști „expirați”.
    „Apostolatul în spiritul etnicului românesc” (formularea lui C. Rădulescu-Motru) a fost lung și greu, iar M. Platon bine știe că de-mitizarea elitei adevărate, cu grija trecutului comun, nu-i de-a bună.Că procesul de distrugere întreprins de  risipitorii, deloc puțini,de  patrimoniu nu poate fi stopat, măcar încetinit, decât prin coeziunea celor încă tăcuți.Tăcuții cum-se-cade.
    Agenții de dizolvare invită la nation –bulding, adică la de-construcția și la re-construcția națiunii românești, atâta timp cât ea (mai) este.Refuzul lui Mircea Platon e unul ferm.Să-l urmăm.
    Magda Ursache






    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Regionalizarea sau dezmembrarea. Este acceptabilã pentru români aceastã prop




    Rezultate | Chestionar

    Voturi 0

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.45 Seconds