Who's Online
Exista in mod curent, 34 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
|  |
Roata vremii: Stefan Borbely. A murit poetul Hellmut Seiler, prietenul nostru
Scris la Friday, June 26 @ 23:09:47 CEST de catre asymetria |
A murit poetul Hellmut Seiler, prietenul nostru
Ne
avusesem ca frații, dar destinul a făcut să ne cunoaștem târziu,
venind unul spre altul pe drumuri ocolite. Ne născusem în același
an, proveneam din același județ, el din colțul său nord-estic, de
la Rupea, eu de mai jos, de la Făgăraș, apoi Hellmut a făcut
liceul la Honterus în Brașov, iar facultatea de germanistică la
Sibiu, și-n cele din urmă ne-am întâlnit ca profesori la Tg.
Mureș, în sistemul școlar preuniversitar, el la Liceul Unirea, eu
dincolo de râu, în cartierul Remetea, împărtășind însă, în
orele noastre libere, efervescența intelectuală întreținută de
redactorii Vetrei,
de Dan Culcer înainte de toți, dar se strânseseră acolo și o
mulțime de figuri interesante, venind din varii direcții, cum a
fost prozatorul Ioan Radin-Peianov, echinoxist, traducătoarea în
română a lui Brillat-Savarin, Doina Pașca-Harsányi (acum în
Statele Unite, la o universitate), poetul Teodor Borz, prodigiosul
Ėltető József și, ocazional, inimitabila Angela Marinescu, care
formau un soi de boemă controlată, disciplinată, prestigiul lui
Hellmut consolidându-se ca bun cunoscător de cultură germană și
engleză, dar și ca om care funcționa pe orbita externă a
constelației magice iradiate dinspre Aktionsgruppe Banat,
apartenența excentrică la spiritul timișorean confirmându-se
atunci când a apărut antologia lui Ioan Mușlea și Peter Motzan,
Vânt potrivit până la tare
(1982), în care figurau și poezii scrise de Hellmut. Întâmplarea
a făcut ca debutul lui editorial să se producă în același an, cu
volumul Die Einsamkeit der Stühle
(Singurătatea scaunelor),
care propunea o ideologie personală decantată din „poezia
obiectelor” (Dingpoetik; Poetik der
Dinge) a filiației Rainer Maria Rilke
– Martin Walser, în substraturile căreia Hellmut strecurase și
nu puține ironii antitotalitare, motiv pentru care a fost luat la
ochi de către „organele” responsabile cu vigilența, care și-au
exersat pe el și pe garsoniera pe care o ocupa o mulțime de aparate
aflate în dotare, dosarul de la CNSAS, consultat de Hellmut în
2009, numărând nu mai puțin de 850 de pagini, inclusiv cu poze și
cu înscrisuri pe care el le uitase complet.
Tracasarea
s-a sfârșit odată cu excluderea sa din învățământ și cu
depunerea dosarului de emigrare în – pe atunci – Germania
Federală, unde a plecat în 1988 împreună cu soția lui,
târgumureșana Iszlai Ėva, artist fotograf, el mărturisindu-mi în
repetate rânduri că integrarea n-a fost deloc ușoară, din cauza
prejudecăților și inflexibilităților locale, suspicioase față
de nemții „neautentici” sosiți din Est. Descătușat, însă,
de noua atmosferă existențială pe care o respira (i-a plăcut
mereu să trăiască integral, fără resturi), Hellmut s-a pus
temeinic pe muncă, devenind unul dintre principalii constructori ai
diasporei românești de acolo – și, totodată, un „om punte”
de mare valoare în relația cu cei rămași acasă, calitate pe care
a slujit-o nu numai prin instituirea Premiului „Rolf Bossert” de
la Reșița, decernat anual, dar și printr-o prestigioasă
activitate de traducător de poezie românească, marcată prin
publicarea antologiilor Gefährliche
Serpentinen (Serpentine
periculoase) din 1998 și
Schwebebrücken aus Papier
(Punți suspendate de hârtie)
din 2021, cărora li se adaugă câteva selecții de autor: Rodica
Draghincescu, Ioan Flora, Emilian Galaicu-Păun, Robert Șerban, Nora
Iuga etc. În germană, el a continuat să-și publice volumele
personale, dublând discursul poetic, din ce în ce mai radicalizat
sub aspectul memoriei și al dreptului de a nu uita, cu cel în proză
scurtă, volumele Der Haifisch in meinem
Kopf (Rechinul
din capul meu, 2000) și Glück
hat viele Namen (Norocul
are mai multe nume) propunând, în
principal, satire esențializate, de tip cerebral, construite cu
multă substanță caustică – îndreptate înspre ceilalți, dar
nu de puține ori și înspre sine. Venea
des pe acasă, prefera să mențină legăturile cu cei rămași
aici, decât să le dinamiteze. Îl descopeream din ce în ce mai
interiorizat, mai pedant cu sine și cu ceilalți, dar preocupat să
lase câte o urmă în toate cele trei limbi de cultură de care
aparțineau cei la care ținea în Ardeal. L-am întâlnit ultima
oară în data de 16 Aprilie 2025, când a susținut o foarte
interesantă conferință la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor
(ilustrată cu fotografii realizate de soția sa) și a participat,
seara, la punerea în circulație a unei traduceri maghiare, la
centrul de cultură al Bisericii Evanghelice. Proxima vizită n-a mai
fost să fie: urma să vină la lansarea volumului bilingv Aufhebung
der Schwerkraft/
Suspendarea gravitației, scos de
Editura Junimea, dar Profesorul Ion Pop s-a văzut în situația de a
prezenta cartea de unul singur, într-o acoladă cernit-melancolică,
întrucât Hellmut, luat pe nepregătite, a fost chemat altundeva, de
unde probabil nu se va mai întoarce. RIP Ștefan
Borbély
|
|  |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
| 
|