Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 97 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Proza: Cezar Pricop. Temã pentru tineri scriitori
    Scris la Thursday, October 19 @ 19:27:04 CEST de catre asymetria
    Limba dulce Literatură utopică. Să începi cu descrierea ambientului.

    Temă pentru tineri scriitori Literatură utopică. Să începi cu descrierea ambientului. Natura. Cu soarele. Soarele era întunecat. Dinspre Răsărit, nori negri, urieși. Amenințători spre extremități, ca un cadavru prospăt. Trimiterea spre imaginea mortului trezește la viață. Nici o frunză nu se clatină; nici o boare de vânt. Ca să obții efect, să sugerezi încremenirea timpului în peisaj, așadar stăpânirea lui; iar boarea de vânt amintește de „soarele care s-a scurs pe pământ”, pentru ca cerul să rămână fierbinte și gol – deja toți acei educați prin anii ’80 vor ști despre ce anume e vorba, vor fi cuceriți, sunt ai tăi, acuma poți ca să te ocupi de ceilalți.
    Să zici ceva de locul unde te afli. Toponimie. Numirea. În Câmpina, oriunde, n-a mai plouat de mult. S-au adunat de nenumărate ori nori negri deasupra orașului – ca și acuma –, dar au ținut cu tot dinadinsul să nu lase nici un strop de apă să pice spre pământ. Secetă. În orășelul de la poalele Carpaților niciodată parcă n-a fost așa de cumplită. Praf peste tot : a pustiu. Locuitorii de la curți, care nu beneficiază de apă curentă (stereotipia cu apa curentă, o pastilă de calciu efervescent pentru prospeții urbanizați), aduc cu bidoanele apa atât de necesară de la sute de metri depărtare, aceleași bidoane pe care, toamna, le folosesc pentru a căra vinul de la țară. În ambele cazuri distanța apare ca o soră a timpului. Distantul ești tu. Iar când bei calciu efervescent dizolvat în apă mici stropi răcoroși imperceptibil udă fața – iată cum microsensibilii fără anticorpi sunt și ei ca și cuceriți, iată că nici măcar n-ar mai fi nevoie să mai folosești parantezele.
    Acum intriga. Necesară. Silabisește!
    Pe la sfârșitul verii o șatră de țigani se aciuiase pe un teren viran, nu departe de turnul de apă, gol, al orașului. Unii s-au bucurat. Aveau câte ceva de reparat : o oală de lipit, un cazan de cositorit. Alții n-au privit cu ochi buni adăstatul inediților turiști economici. Dar, contrar cârcotașilor, infracțiunile nu iau amploare. Poliția, plus primăria, dau publicității un studiu statistic. Nimeni n-a reclamat dispariția vreunei orătănii de curte, sau a rufelor puse la uscat. Țiganii – și nu rromii, atenție! – își văd de treburile lor. Deranjantă, poate, este doar zarva ce-o fac seara, când se adună în jurul focului din cauciucuri uzate – se modernizaseră și ei! –, ascultă manele porcoase, iar fumul, în vălătuci, ridicându-se spre ceriuri, eclipsează soarele prea fierbinte. Amurgul, parcă, se lasă mai devreme, așa. Sufocantă este și insistența cu care mai cer câte ceva de trebuință. Necesarmente, animația parcă mai dezmorțește orașul ăsta încremenit de predestinare. Dar nu mai plouase deloc de când veniseră; și-o nebună spunea chiar că, atâta timp cât prezența lor violenta mediul, n-o să mai plouă deloc, asta pentru că ei știu cum să alunge ploaia, să gonească norii (– pe nori), ca să nu le ude catrafus(t)ele.
    Acuma puțină acțiune. Cuprinsul.
    Nori în nemișcare la Răsărit. Negri. Și tulbură conștiințele în mod firesc (Dumnezeu, în transcendența Lui, s-a camuflat în natură; în Est, spun unii). Copiii rezidenților aleargă prin fața șatrei trăgând după ei crengi rupte din copaci uscați. „Plecați, plecați, ca să fim și noi udați!”. N-au de unde să știe că, de fapt, reînvie paparudele. Sunt cu zecile. Unii contra, alții pentru. Nouri albi de praf se ridică. Spre soarele. Clopotarul, clopotele nu le mai trage. Ca sa nu spărie nourii – dar nu pe cei de praf. Țiganii? Impasibili, inflexibili, un pic aroganți; dar mistici, însă cuminți. Doar una mai bătrână le arată fustele. Numărul lor. Iar Tudorel, băiatul primarului, puber, cade și se zdrelește la un genunchi. Nevasta primarului, mama, ce demult nu mai găsise ea un motiv de scandal, izbucnește nervos. Un soi de tensiune, de zile multe, îi aținea corpul. Clevetitoarele ziceau că din cauză că de dor de om. Îl sună pe bărbatu-său, primarul, c-avea telefon. Concomitent, la primărie, un grup de apicultori discută aprins. Albinele nu mai ies din stup, zic ei – semn rău! : trândăvesc abulic. Li s-au făcut farmece (valența francmasonului), naturalul este estompat. Mureau. Șatra trebuește imediat alungată, astfel ca norii să nu mai fie, ei, goniți. Primarul, ca primar, să ia atitudine. Mai combativ! – încercă „instigatorul principal” să compună, logic, pe loc, un slogan : „Mai-com-ba-tiv!”, strigă el din vârful buzelor, silabisind. Neologismele ar necesita să prindă la cei mulți, dar multora le este rușine de boierisme din astea. Unul, mai timid, așadar filosof, ridică mâinile în aer : „N-aț‘ văz‘t că primar‘ nost e cam negr‘?” – zise el înghițând din litere secătuit de secetă și sentimente, aglomerat. Un nod emotiv îi sugrumă funcția votivă, sau vocativă. Că spune : „N-o hi și el țâgan?” – întrebând pe toată lumea. Primarul, atent la cele câteva zeci de voci bine acordate, dar și montat de soție, prin telefon, se hotărăște să ia atitudine. Iese. Vorbește cu oamenii : „…buni, n-ați văzut la teve, n-ați ascultat la radiou, nu numai la noi, peste tot e secetă.” Apicultorii sunt de nestăvilit. „Dar ia stați, să știți!, așa e!, chiar că e cam tuciuriu primaru‘ nost‘u, uite ce pele are!”. Tensiunea creștea amenințător. A furtună.
    În continuare, ca povestea să fie și mai incitantă, adăugați puțin mister, puțină ambiguitate, un pic de ezoterism. Norii cei negri se apropiau. Primarul ceda puțin câte puțin. Cu cât se adumbrea, cu-atâta lăsa. De la el. Insistă totuși: „Dacă voi fi nevoit să încalc drepturili omului, voi sunteți vinovați. Că țiganii au voie ca să rămână acolo până în septembrie, așa să știți. Am contract. Dar eu îi alung – și-i alung! Dar ca să știți, să știți că eu după aia, imediat, o să-mi dau demisia, oricum! Oricum ar fi, chiar dacă plouă, sau dacă nu plouă, eu tot o să-mi dau demisia. E împotriva principiilor mele, cât și ale revoluției din decembrie omienouăsuteoptzecișinouă în care au murit atâția tineri nevinovați…”. Încheie discursul exact ca la ședința de partid (nu scrieți ce partid anume). Apoi intră în primărie.
    După numai o jumătate de oră, câțiva polițiști cu uni-formă, plus gardienii publici chemați de acasă, și numeroși cetățeni, însoțesc personalul primăriei spre maidanul pe care se află țiganii. Ajunși acolo, surpriză, aceștia nu comentează. Doar două bătrâne, din obișnuință, de complezență, din principiu, modern zis, prind a se bate cu palmele peste coapse tânguindu-se la cherem. Culmea, aveau catrafusele deja strânse. „Dom‘ șăf, noi plecarăm oricum, că sâmțâm că nu aveț‘ traiu ca să mai stăm – nu ne e cu supărare, deloc!” Iar odată cu plecarea lor, norii de ploaie intrau în oraș. Un resort (arc?) comandat de către evenimente. A plouat liniștit, cu tunete estompate și cu fulgere cuminți, inofensive. Toți au ieșit afară, „ca la revoluție”. Bucurie mare. Si primarul și-a respectat cuvîntul : și-a dat demisia. Dar, după câteva zile, ceva le omoară toate găinile, și curcile, și gâștile, și toate păsările din curți –, și bibilicile și ce-o mai fi fost având fiecare. Grămezi de înaripate moarte așteptau să fie ridicate de pe la porți. Veterinarii s-au declarat neputincioși : „O boală necunoscută, misterioasă, de netratat.” E clar, nu-i așa? E un blestem! Aici puteți spune ca România a descoperit virusul gripei aviare…
    N-a plouat numai în Câmpina, ci în tot județul. Fostul primar, pe străzi, cu ziare în mâini ce anunțau sfârșitul secetei… Până și nevastă-sa îi ține partea, însă formal : „Nicăieri nu muriseră toate orătăniile, unde s-a mai întâmplat o așa nenorocire? Nu e clar că ne-au blestemat? Am încălcat drepturile omului. Și-a căzut pe bietele păsări, săracele. Of! Ptiu!” Degeaba încearcă omul să combată ignoranța feministă vorbindu-i despre ploaia acidă, pentru că, atât nevastă-sa, cât dealtfel și majoritatea locuitorilor, sunt convinși că țiganii le-au blestemat păsările, că, dacă n-ar fi fost atât de corecți, ei, țiganii, ar fi trebuit să le fure ca să le mănânce.
    Filosofic acum : Păsările de curte au aripi, se știe, dar nu pot zbura cu adevărat. Pentru ele, zborul a rămas doar o abilitate primordială, paradisul lor pierdut. Mântuirea e în pene, predică cocoșul într-o limbă dispărută, incantând „Cucu-Rigu!”. Iar „rigu”, unii știu că înseamnă pană (ic?) și este rădăcina etimologică a cuvântului human-esc, rege, reprezentantul chintesenței divine… (Cucu – ați ghicit, înseamnă „mântuire”, în cocoșească.) Că blestemul nu lovește decât in intenții, în cele mai supreme aspirații, în vreri și, la urma urmei, în cele iremediabil și definitiv pierdute. E singura lui forță : să distrugă ceea ce s-a distrus deja, pentru că exact asta susține prezentul, anume : dacă găina n-ar visa că puiul ei o să zboare vreodată n-ar mai oua.
    La Vălenii de Munte o șatră de țigani își stabiliseră tabăra lângă groapa de gunoi. De trei zile sunt acolo. Tot de atâta timp o ploaie liniștită (mocăneacă), cu arari tunete ofensive, îi spărie rău pe localnici. Oamenii se așteaptă la cumplite inundații. Ei știu. Pentru că e exact ca acum doi ani, când o șatră de țigani... Și a plouat două săptămâni necontenit etcatera, etceaera, până când un grup exasperat de grădinari au luat cu asalt primăria…
    Cezar Pricop
    Mai, 2006

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.30 Seconds