|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 76 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Restituiri: Mihai Posada. La moartea poetului Alexandru Lungu Scris la Monday, July 28 @ 11:52:33 CEST de catre asymetria |
Alexandru Lungu ne-a părăsit înspre zorii zilei de marți, 24
Cireșar 2008, în ziua de Sânziene, când se spune din vechime că
„cerurile se deschid” peste noi.Clepsidra părăsită de înger – la moartea poetului Alexandru Lungu – Primele contacte cu medicul Alexandru Lungu – născut la 13 aprilie 1924, lângă Odesa, în Cetatea Albă aflată azi în administrația vecinei Ucraina –, distins poet român autoexilat împreună cu Doamna sa, Dr. Micaela Lungu, în Germania, le datorez poetului și traducătorului sibian Dan Dănilă, alăturat și el diasporei românești pe teritoriu german, după 1989. Legătura lui Alexandru Lungu cu Sibiul – stabilită la bătrânețe prin poeții mai tineri care eram noi, la care s-au adăugat apoi și alții – mai stă și în următoarea mărturisire a autorului care își amintește că: «ulița copilăriei s-a strămutat în… Piața Gării de la Sibiu, pentru doi ani, cât am locuit chiar în clădirea gării „la etaj”» - dar și în faptul că elevul sibian de atunci: «scria „poezii” – una a apărut, pe când aveam 11 ani, în revista cursului inferior al Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu». Poate că prin arhivele bătrânului liceu întemeiat de iezuiți în burgul nostru transilvan mai așteaptă și acum dovada că debutul absolut al lui Alexandru Lungu în poesie s-a petrecut la Sibiu… Într-o succintă prezentare tipărită în cel din urmă volum al lui Alexandru Lungu, apărut în România, Îngerul și îngera (București: Editura Vinea, 2008), citim că autorul: „absolvent al facultății de medicină din București [a avut o] activitate medicală clinică în endocrinologie, bioritmologie și biometeorologie (1948-1973). Practică medicina generală în Germania (1974-1989). Editor și redactor, alături de Micaela Lungu, al ‘Caietului solstițial de poezie și desen ARGO’. Circa patruzeci de volume de versuri publicate de-a lungul anilor”. Asta mai înseamnă și că Alexandru Lungu a plecat din Țară în 1973, după ce a trebuit să înfrunte două perioade de tăcere literară, fiecare de aproape douăzeci de ani, însumând adică un total de patru decenii de viață dureroasă pentru orice scriitor: prima, după 1947, când refuză să mai publice în literatura de sub ocupație comunistă, și după câțiva ani, a doua, de interzicere impusă de regimul comunist bine instalat în România, până la rotația din’89, când revine în viața literară a limbii părintești pe care nu a părăsit-o niciodată. Despre revista ARGO – scoasă prin efortul artistic, literar, financiar și sufletesc al soților Lungu – adică cele 20 de numere câte au văzut lumina tiparului și au ajuns prin dăruire la cititorii lor «puțini, dar aleși», citez din mărturisirile poetului si plasticianului suprarealist de altădată, Alexandru Lungu, așa cum le-am păstrat în dialogul nostru purtat între Sibiu și Bonn, în anul 2000: «Gândul de a înfăptui un caiet de poezie și desen ne-a bătut către sfârșitul anilor 80. Revistele ETHOS (Virgil Ierunca și Ioan Cușa) și LIMITE (Virgil Ierunca și Nicolae Petra) își încetaseră apariția, iar MELE (Ștefan Baciu) și MICRON (Ștefan Munteanu) dădeau semne de stingere. Departe de a crede că ARGO ar putea înlocui aceste publicații, am pornit la drum în 1990, în dorința de a dărui poeților și artiștilor plastici din exil un loc deschis în care să-și manifeste nestingheriți și fără opreliști prinosul rodnic în cultura românească. Aceasta ar fi platforma; cât privește programul, nu a existat vreunul în afară de încercarea de a păstra un nivel estetic major, încercare împlinită aproape total, concesiile valorice fiind minime și nesemnificative». Cu modestie și sobrietate, Alexandru Lungu preciza: «Dincolo de o ipotetică istorie a exilului, încă greu de realizat, cred că o adevărată „reîntregire” a literelor române n-ar putea fi împlinită decât printr-o istorie care să cuprindă, împletite organic, cele două spații literare între 1944 – 2000 (sau mai departe, pe când se va înfăptui). Să o așteptăm cu multă răbdare: poeți se nasc mai în fiecare zi, critici făuritori de vaste și drepte sinteze răsar foarte rar! În ce mă privește, revenirea mea în spațiul cultural al țării de baștină mă numără poate – cum îndrăznești să spui – între „fericiți”. O revenire care s-a făptuit fără grabă și fără a forța vreo ușă. Între anii 1990-1998 am colaborat asiduu la mai multe reviste literare, prin străduința generoasă și solicitantă a prietenului Gheorghe Grigurcu și sub oblăduirea înțeleaptă a lui Mircea Zaciu, cel ce vreme de un deceniu mi s-a aflat în preajma cea mai apropiată a inimii și gândului. La volumele de poezie am ajuns relativ târziu (1998) când am avut simțământul că n-aș fi un solicitant oarecare printre zeci și sute, ci un autor așteptat și dorit. Anul 2000 mi-a dăruit încununarea înalt împlinitoare a patimilor poeticești de-o viață: apariția celor două volume de „ediții definitive” – Ninsoarea neagră, măiestrit înfăptuite de strălucitul editor Nicolae Țone» (vezi: „Ora ceremoniilor solemne”, în revista VATRA, Târgu Mureș, Nr. 8 (365) / 2001, pp. 23-29). O ultimă culegere de versuri în ediție rară bibliofilă (tipărită ca și ARGO la vremea ei, acum cu ajutorul mai tânărului poet și plastician Sorin Anca), fiecare cu câte o cromografie originală de Alexandru Lungu, fu de curând împrăștiată premonitoriu de autor, precum „cenușa” propriului trup spiritual și primită de noi, între alți doar 111 destinatari cât numără tirajul, de la prietenul poet și editor cu suflet mare și cald, unul pentru toți românii de pe întreg Pământul. Cităm un fragment din poemul Clepsidra oarbă, ce dă numele plachetei: «un vifor albastru / pare a fi uneori / marginea pierdută / a lumii vizibile // o șuviță de sânge / între două clipite / aduce poate aminte / de uciderea pruncilor // mă umbrește / un timp violet / precum bacovia / îl visa cu ochii deschiși // orice gând / dus până la capăt / orice lacrimă ultimă / duc neiertător / la un timp terminat // adâncul uitărilor / vegheat / peste zi / peste noapte / de o clepsidră / spartă / pustie și oarbă». Nu demult, cele scrise de Alexandru Lungu în ARGO, corabia lui de hârtie, mă încurajau din Germania pe mine, poet din România. Acum, versul lui mă înfioară, ca un salut din lumea de Dincolo. Literatura română conștientă și vie îi este recunoscătoare. Un înțelept al ei, s-a stins după o viață de patriarh. „Sfânta Ecaterina din Sienna spunea că se cuvine să-i iubim pe oameni dar să nu ne apropiem prea mult de ei”, scria într-o carte romancierul Vintilă Horia de la Madrid, plecat și el în 1992 în lumea despre care oamenii sunt întotdeauna de părere că ar fi „mai bună” decât aceea în care ei înșiși trăiesc. Dar, ce te faci când apropierea de omul tocmai plecat este deja foarte de puternică, profundă? Alexandru Lungu ne-a părăsit înspre zorii zilei de marți, 24 Cireșar 2008, în ziua de Sânziene, când se spune din vechime că „cerurile se deschid” peste noi. Dumnezeu să îl ierte și să îl așeze în cetele Drepților, iar pe devotata lui Soție să o mângâie cu adierea Duhului Său! Sibiu-pe-Cibin, 24 Cireșar 2008, mihai posada |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |