zuricher-zeitung-cum.html":
“Cînd "cazul" îngroapa "cauza"
“Doi scriitori
exilati, Milan Kundera si Paul Goma, revin în actualitate nu atît sub
incidenta operei cît a unei atitudini morale, a unui „derapaj” ce risca
sa umbreasca gloria lor literara.
Dupa ce se ocupa de Kundera, nesfârsitii si obiectistii
jurnalisti de la Deutsche Welle, Rodica Binder si Robert Schwartz, îl
citeaza (sic dupa interesele lor etnice) pe Richard Wagner (din Neue
Zürchner Zeitung) astfel:
“Un alibi, o scuza?
“Un alt disident est-european, scriitorul Paul Goma, exilat si el la Paris, continuîndu-si
polemicile înfocate împotriva elitelor românesti si dupa prabusirea
regimului Ceausescu, a devenit în pofida consecventelor sale convingeri
anti-comuniste si a talentului sau literar, o persona non grata si în
apus dupa cîteva regretabile accese de antisemitism. Ele par a fi
compromis pîna si cauza pentru care Goma a militat dintotdeauna,
platindu-si convingerile anti-totalitariste în România comunista, cu
ani grei de închisoare. Richard Wagner, scriitorul german originar din
România, trece în revista în paginile cotidianului NEUE ZüRCHER ZEITUNG
cîteva din etapele cheie ale destinului excesiv al acestui autor. în
1977 el ia contact cu scriitorul ceh Pavel Kohut, unul din semnatarii
Chartei 77 de la Praga, întrevede strategia politica ce se ascunde în
spatele desantatului nationalism ceausist, emitînd cutre-muratoarea
sentinta potrivit careia România se afla sub ocupatie româneasca.
Devenit persona non grata dupa o scrisoare de protest, Goma paraseste
România în 1977, se stabileste la Paris. Polemica pe care o dezlantuie
împotriva elitei intelectuale ramasa în tara ar putea fi – sugereaza
Wagner într-un ton întrebator: o razbunare, o sanctionare a
oportunismului, relevînd ca totusi nu exista nici o editura de renume
care sa publice cartile fostului disident care a scris romane exemplare
pentru Gulagul românesc. Nici o revista de cultura nu-i publica
polemicile, scriitorii îl ignora, criticii îl trec sub tacere. în
schimb, acuzatiile de antisemitism la adresa lui Paul Goma dainuie. Or,
scrie Wagner, aceasta este o problema est europeana, o carenta
mostenita din perioada razboiului rece cînd, din motive lesne de
înteles, antisemitismul si nationalismul ca simptome secundare ale
anticomunismului, erau tolerate. Faptul ca pîna astazi evreii sunt
considerati ca fiind implicati în comunism, are de-a face în ultima
instanta cu groaza provocata de propria disponibilitate de a colabora -
crede scriitorul german si adauga: comunismul a fost importat cu
forta, dar fara colaborarea autohtona nu ar fi putut sa dainuie
într-atît. Modul galagios, vehement cu care Goma a tematizat aceasta
problema l-a împins în conditia de persona non grata, furnizîndu-le
astfel chiar fostilor sai adversari cele mai bune argumente împotriva
propriei sale persoane dîndu-le si prilejul de a denigra rezistenta sa
politica anti-comunista.
“De ce a devenit Paul Goma o figura tragica?
“Richard Wagner ofera în încheierea textului sau un posibil
raspuns: în masura în care respingînd acuzatiile de antisemitism el îi
ataca concomitent pe asa numitii „Holocaustologi”, Goma stîrneste noi
valuri de confuzii, în care „cauza” a disparut demult, deasupra
nemairamînînd decît cazul Goma despre care se vorbeste. Ceea ce totusi
romancierul, în pofida tuturor pacatelor sale, nu a meritat, crede
scriitorul german.
“Autor: Rodica Binder Editor: Robert Schwartz ”
Ramâne sa verific “conformitatea” rezumatului celor doi
paznici la portita dinspre gradina a Doicewelelui - ceea ce ar însemna
sa pierd timpul cu niste falsificatori notorii de texte, de adevar;
(…) Ar ramâne sa verific “conformitatea” textului original scris
de Richard Wagner cu varianta holocaustizata de Binder-Schwartz - dar
am eu timp de asemenea cacaturi?
Adevarat: nu am argumente pentru a pretinde ca Wagner însusi a
scris “întomnai”, vorba NeaNicului, cu ce a aparut în ziarul helvet.
Dar nu am nici un sfert dintr-un argument în favoarea autorelui. Din
informatiile mele ar fi pentru prima oara când un svab din eroica
“Actiune banateana” (dar numai în nemteste, numai întru apararea
nemtilor - din Banat, se întelege) îndrazneste sa-mi scrie numele
într-un context nu-întru-totul- critic - cu exceptia lui Totok,
însa acesta a încaput în Pitestiul berlinez tocmai pentru ca o vreme
prea-scrisese-favorabil despre mine, asa ca în scurt timp a ajuns sa ma
scuipe, sa ma trateze de antisemit - rasplata fiind… cooptarea în
Comisia lui Wiesel, cea în care zace si în momentul de fata.
Dar pornisem sa vorbesc de atitudinea bravilor svabi (din Banat)
fata de mine. Cel care, vor nu vor vitejii nemti, a publicat în Nemtìa
lor, înca din 1971 o carte, Ostinato - în care era scrisa
negru pe alb, de un autor ne-neamt, tragedia, sub comunisti a nemtilor
din România (sasi, svabi). A pomenit careva dintre ei - sa zicem: dupa
ce au emigrat (sau: repatriat) vreun rând, în presa la care aveau acces
despre aceasta premiera: un ne-neamt scriind despre suferintele
nemtilor? Atât în Ostinato, cât si în Usa (Die Tür), editata în 1972?
ïn afara de sasul Dieter Schlesak s-a gasit vreun neamt care sa se
exprime despre aceste carti, scoase în Germania, în germana? Oricât de
rau ne vorbesc cei din Grupul £vabilor ajunsi în Germania pe noi
românii, ar face bine sa se uite în oglinda si sa marturiseasca: nemtii
de ei au o morala - exprimata prin pozitia coloanei vertebrale
(culcata) - o atitudine plecata, întinsa pres sub picioarele unei
banuite Puteri - bineînteles: Teroarea comunista - cu nimic mai breaza
decât a tiganilor de români. Cu nimic. Cât despre o eventuala solida-
ritate cu “concetatenii” lor, români, Doamne fereste! Sa-si riste
un neamt minoritar în România “situatia”, luînd apararea cuiva care nu
e nici neamt, nici macar sas - ci român? Admitem ca, atâta vreme cât nu
“iesisera” din Iadul Românesc, nesfârsitii viteji de la Timisoara,
desi scriitori, nu suflasera, nici nu respirasera vreo silaba de…
solidarizare cu alti scriitori interzisi, persecutati (de pilda eu -
chiar daca publicasem carti la Suhrkamp - si daca exact din aceasta
pricina?, fiindca riscasem sa trimit manuscrise si articole critice pe
când “domiciliam” în România, ceea ce svabii nostri nu facusera - de
frica, nu doar româneasca, ci profund nemteasca? - în schimb erau
gelosi ca un ne-neamt o facuse, fara Ausweiss de la tovarasii securisti
timisorezi).
Daca ma însel, daca nu este prima oara când un svab ma pomeneste
(în afara de Totok, holocaustologul emerit) - abia astept sa-mi cer
iertare pentru vorba proasta.
(…)
Luni 6 aprilie 2009
In saptamâna din urma nu m-am mai ocupat de soarta lumii:
si bolnav si naucit m-am ocupat de mine si de soarta mea, a
cartilor mele si a celor care ajuta sa capete o forma cât de cât
convenabila: Flori Balanescu si Rodica Dragan - venita de la Marsilia
la Paris, ca sa voteze - degeaba: tot comunistii au câstigat la
Chisinau, bestiile. Flori este extrem de activa, a scris câteva
articole bune si foarte bune, probabil scriindu-le mai uita de
necazuri. (…) Azi am scanerizat Sentinta în procesul pierdut cu
holocaustologii Radu Ioanid, Manolescu, I. Vianu, Carmen Musat si
ceilalti necititori ai cartilor mele - incriminatele. (…) Filip are sa
mi-o prelucreze,ca sa o pot reproduce în Jurnal. (…)
Marti 7 aprilie 2009
Revolutie în Basarabia. Acesta este cuvântul care spune adevarul : revolutie.
Basarabenii mei… Aveam dreptate când scriam ca, spre
deosebire de regateni (nu am alt cuvânt pentru a-i desemna pe
ne-basarabeni, ne-bucovineni) facusera revolutie înca din 1988-89,
când pornisera la “lupta pentru limba” - cea pe care manolestii de
toate extractiile o batjocoreau; apoi desprinderea de Monstrul rusesc;
tricolorul ca memorie si mândrie; iar acum - dupa 20 ani, tot ei,
bietii, strivitii, rusificatii, chinuitii, obijduitii, desconsiderati
si de ne-români, dar, mai dureros: de fratii nostri, români s-au
revoltat - au dat foc la puscarie si la casa de nebuni.
Ce facusera românasii nostri în 1989? Paaai… “Revolutie”, ce sa
faca, saracii. Rezultatul revolutiei-la-români se constata azi, dupa 20
ani de “libertate”: neantul valah.
Iata, îmi vine în minte un singur exemplu de deosebire (ca de la
cer la pamânt) între modul în care vedeau “regatenii” rivolutia lor
cacacioasa, în 1989 si in urmatorii ani - si modul cum au tratat
acelasi “subiect” : basarabenii: dupa 1989 au tratat memoria
neamului nostru câtiva jurnalisti oportun re-orientati, ca
Hossu-Longin prin Memorialul Durerii (asa, cu “lipsuri”), câtiva
scriitori descoperitori ai jurnalismului brucaniot-ianosist
(Adamesteanu, Palade si alte harnice gospodine), ori poeti dati la
întors : Blandiana, cea care, facînd ea si lucruri-bune - dupa atâtea
rele - a pus sechestru pe memorie (vorbesc de anume documente, ca cele
despre Escadrila Alba) si nu permite, ma-ntelegi, sa… profite altii de
ce a adunat dânsa, ma rog frumos. Numai ca în inima
rivulutiei-de-la-89, în Bucurestiul: Spaima-Parisului (cum aveam sa
constatam, cu o luna mai târziu când ne-au venit la Paris
revolutionarii lui pes,te, sa-si povesteasca ispravile - ca Dinescu,
Pippidi, S. Marculescu, Sorescu si alti viteji - tot nu fusese mânat de
o sete, as spune: metafizica, de adevar întru memorie: bucurestiotii
îsi povesteau suferintele lor cumplite provocate de salamul de soia, de
frig, de frica (de cenzura! - la care frantujii au fost extrem de
compatisanti), dar, vai, înca nu ajunsesera pâna la pagina aceea -
esentiala - la care au ajuns deunazi elevii si studentii din Balti, cei
care, manifestînd pe strazile orasului, i-au acuzat pe parinti, pe
bunici ca le-au ascuns adevarul despre ocupatia sovietica, despre
propriile suferinte: deportari, executii sumare, provocare de foamete
în 1946-1947, încât oamenii nostri au murit ca mustele ori au ajuns sa
se manânce între ei.
Nu, nu: “regatenii”, spre deosebire de amarâtii de basarabeni -
nu i-au acuzat, în public, pe parinti, ca au consimtit (nu toti, dar
aceia au platit cu viata) la martirizare, au colaborat cu dusmanul -
iar în situatie de razboi aceasta se numeste: tradare - ca i-au
învatat sa taca, sa nu spuna adevarul, sa-si vaza de carte, sa-si faca
o cariera, la o adica sa pârasca - ce conteaza o mica nota informativa?
- nu sa ajunga la Canal, Gherla, Pitesti, ca altii…
Miercuri 8 aprilie 2009
Se putea ca aceasta bucurie nebuna-nebuna-nebuna sa dureze
la noi mai mult de 24 ore? Nu, nu a venit apa si a luat-o - ca
podul din cânticelul pentru copii, a venit America! Ea ne-a dat peste
mâni, peste picioare, peste gura.
Pentru a câta oara il citez pe bietul tata:
“Americanii sunt niste rusi cu mai multe stele pe drapel” - iar
asta o spune un biet învatator dintr-un catun din Basarabia care, nici
în detinur la rusi, nici în Armata Rosie, bagat cu de-a sila, nici în
prizonierat, la români, în 1943, in lagarul de la Slobozia Ialomita nu
intâlnise picior de american - dar îi asteptase si el, ca tot
biet-românul, sa vina, sa ne scape de rusi…
“Daca Revolutia romana a fost primul eveniment de acest fel
difuzat in direct, la televizor, evenimentele din Moldova s-au
constituit in prima revolta propagata prin "Twitter", o retea de
socializare gratuita de pe internet. Cu ajutorul sau, tinerii au
suplinit absenta comunicarii oficiale. Intr-o interventie televizata,
Voronin a acuzat ca manifestantii actioneaza dupa un plan prestabilit
si "vor varsare de sange"…
România libera, in dialogul cu Vlad Filat, presedintele Partidului Liberal Democrat (PLD), întreaba:
“Cum va explicati ca rezolutia Senatului american, atat de
critica la adresa autoritatilor de la Chisinau, a venit numai pe data
de 1 aprilie, cand campania electorala era, practic, incheiata?”
(subl. mea).
Ce raspunde V.F. nu conteaza, se observa de la o posta ca
pret de un sfert de ora se si visase-vazuse “factor politic”, deci a
încercat sa sa împace capra cu varza, turcul cu pistolul, focul cu apa
- si nu a raspuns la întrebare («Tu sa fii ala, Gicule, ce-ai fi zis?
Ca americanii sunt informati de ce se petrece la Chisinau de antena
marelui “analist” telaviviot Vlad Socor (si asta mi-a fost prieten,
arza-l-ar tradarile!), de puii lui Avigdor - ministrul de externe al
Israelului»).
Disperati, umiliti, însângerati, basarabenii se întreaba în lacrimi:
«De ce nu scot o vorba Occidentalii?»
Dupa ce unii - ca germanii, ca italienii, ca francezii - le-au scos, zicem:
«Mai bine taceau, cum au tacut de la 23 august 1939, când nemtii
si rusii au incheiat Pactul Hitler-Stalin (cine foloseste: “Pactul
Robentropp-Molotov” este, fie un bou, fie un falsificator de adevar).
Sigur, nu ne-ar prinde rau o vorba buna de la Occidentali.
Dar de ce nu se aud vorbele-bune de la orientalii nostri
consângeni - cu oarecare exceptii, dar si acelea abia când casa
Basarabiei arde? Sa miste românasii nostri, sa se “esprime”; vorba
basestilor de toate gradele? Ce,-es copil?, vorba lui Caragiale.
Dar în afara de basarabeni niciun “român” nu stie istorie, ba o
ignora când adevarul ei contravine intereselor lui, de ardelean, de
banatean, de oltean, de dobrogean, de… Sa-l amintesc pe marele Român
Coposu, atunci când se rostise (în ultimele zile ale lui 1989) ca cel
care nu-i voia pe basarabeni si pe bucovineni în România lui de
ardelean egoist si fara orizont moral - dar nici politic, dupa cum s-a
dovedit prin pretenia cu sogoru-sau, Magureanu ; sa mai zic ceva de
“basarabeanul” Constantinescu, cer-si zicea basarabean pentru ca se
nascuse la Tighina (dar si Nikolsky si Rautu si Tismaneanu erau
basarabeni!); ce sa mai zic de vitelul fara cap Razvan Ungureanu - de
asta a fost pus de Basescu sef al serviciilor secrete! -, intelectualul
cu “light rumanian”, concurat doar de vaca Zoe, /de care nimeni n-are
nevoie/, cu “românofonii” ei de istoric, cica.
Nu sunt sigur ca nu rostesc un neadevar când zic - dar zic: în
viata mea n-am auzit vorbe mai proaste, ca cele rostite în zilele
astea, de “conducatorii nostri, care de care mai securist, oricum
cununita o detine Boc, cel mai dobiBoc dintre toti ardelenii cunoscuti
- si slava domnului, majoritatea lor este alcatuita din trogloditi
mioritici: Manolescu, Buzura, nu mai rasariti decât legendarii
Lancranjan, Dopu-Balan, Fratii Luca…- cel care s-a rostit ca el, nu se
amesteca în treburile tarilor… (aici nu mai sunt sigur; “terti” sau
“terte”?, vitelul!). Constat cu tristete: în primii ani dupa 1989,
tineri scriitori ca Cistelecan, Moraru, Podoaba intinsesera, peste
Prut, daca nu un pod; atunci o punte culturala, însa de la Dictatul
Comisiei Wiesel, nu numai ca au tacut ca niste viteji, dar m-au…
holocaustizat cu voiosie (cel mai virulent fiind Cistelecan - senior).
In aceasta lume vaduva de normalitate, semnalez (de pe un Forum,
probabil al României libere sub titlul “Generatia Twitter” a urmatoarei
bagari de seama:
“Eufrosin: Revolutie, dar pentru ce? Marti, 07 Aprilie
2009 23:26 E clar ca Basarabia trebuie sa scape de comunisti, dar nu e
asta intreaga solutie si nici macar problema: Mai important e ca odata
ce guvernul Voronin cade, sa se dea atentie ca ceea ce s-a intamplat in
Romania in '89, sa nu se repete la Chisinau. Nu de o noua generatie de
"lupi tineri", aliniati, antrenati si sponsorizati de CIA, are
Basarabia nevoie, ci de nationalisti adevarati, a caror independenta sa
fie de nechestionat. Doar astfel putem indeplini adevaratele teluri ale
unei revolutii Romane, atat de jalnic deturnata la Bucuresti:
1. Aducerea in fruntea tarii a unor oameni necumparati
2. Unirea
cu tara
3. Iesirea de sub cizma Americano-Rusa a tarii. E
imperativ ca ei sa inte-leaga ca nu UE-Nato-SUA ne vor fi salvarea,
caci chiar ei tin Romania sclava, ci numai si numai un set de
patrioti adevarati, al caror unic interes sa fie cel al tarii. Cu
acestea in minte, fratii nostri trebuie sa dea prioritate ocuparii radioului si televiziunii, caci de acolo i se spune poporului
ce sa gandeasca. Imaginati-va cum ar fi fost Romania astazi, daca in
loc de Iliescu si-al sau FSN, adevaratii revolutionari ar fi detinut
controlul televiziunii si implicit, al guvernului. Sa nu repetam
greselile trecutului”.
ïn acest timp fierbinte cu ce se ocupa conducatorii nostri? (întrebare repetata).
Sub titlul “Coalitia »322» se reface…”:
“S-au intetit atacurile liderului PSD, Mircea Geoana, la
adresa presedintelui Traian Basescu si a familiei acestuia. seful
social-democratilor a anuntat chiar constituirea unei noi coalitii in
cazul inlaturarii de la presedintia tarii a lui Basescu. Acuzele lui
Geoana i-au infuriat pe sefii democrat-liberali si ameninta sa arunce
in aer coalitia PDL-PSD. La doar o zi dupa ce a cerut DNA sa se
autosesizeze cu privire la terenul obtinut de Mircea Basescu si la
apartamentul cumparat de una dintre fiicele sefului statului, Ioana
Basescu…”,
Nostima - daca nu ar fi tragica - legenda fotografiei prezentîndu-i pe Geoana, Basescu, Boc:
“Geoana si-ar dori (subl mea, P.G.) o alianta cu PNL daca ar câstiga alegerile prezidentiale”
Ei, da: securistii din tata-n fiu, ca sa nu se observe ca sunt
inculti, neinstruiti, neamuri-proaste îsi imagineaza ca este mai
“trendy” sa folosesca “as dori” în loc de: “vreau” sau mai înde-licat:
“doresc…”
Acest “as dori” (care ne vine din romantele Ioanei Radu - însa
nu am aflat cine este autorul textului) se tine de mâna cu… “ca si”
folosit de vulgarul românache când “ar dori” el sa sa se exprime ca la
televiziunea Voiculescu, fost, o luna, patron al prietenului meu,
poetul Dorin Tudoran - prin Dan Diaconescu (m-am înselat - da’ de
unde!, doar i-am confundat), în loc - de pilda: “Magureanu, ca securist
notoriu”, el, nevrînd sa-l demaste pe Magureanu, sogorul Coposului, o
da prin aratura: “Magureanu, ca si organ…”, imaginîndu-si ca astfel a
evitat o… cacofonie. ïl asigur; nu a evitat nici o cacofonie, în
schimb a comis o securifonie.
Joi 9 aprilie 2009
Nimic imbucurator. Basarabia va fi - pentru a câta oara? - îngropata în tacerea ucigasa.
In Ziua de ieri George Damian (cu care am avut un conflict - aplanat, cred eu) scrie:
“(…)Uniunea Europeana s-a trezit brusc la granita estica cu
o problema majora. Oficialii de la Bruxelles sunt complet nepregatiti,
in ciuda tuturor avertismentelor transmise de la Bucuresti.
Reprezentantul Uniunii Europene la Chisinau, Kal man Mizsei, nu a
reusit mare lucru si nici nu l-a interesat sa faca ceva. Populatia
Republicii Moldova stie ca vrea in Uniunea Europeana - insa in
proportie de 20% se bazeaza pe sprijinul Rusiei pentru aderare! (subl.
mea, P.G.) Cam acesta ar fi rezultatul activitatii lui Kalman Mizsei
in ceea ce priveste informarea basarabenilor asupra Uniunii Europene.
Este drept ca in jur de 40% dintre basarabeni spera ca Romania ii va
conduce spre Uniunea Europeana. Acest procent, alaturi de faptul ca
ieri protestatarii au arborat drapelele Romaniei si Uniunii Europene
deasupra presedintiei lui Voronin arata clar in ce directie isi
doresc basarabenii sa mearga”.
Forumul la acest articol: làlàit, agramat, în care o
gramada de imbecili isi prezinta “parerea lor” urlînd, neascultînd ce
spun altii, nici macar autorul articolului.
Din Forumul Ziua de azi, citez interventia semnata de Alex. Pandrea la articolul lui Cr. Unteanu:
“2009-04-08 21:29:05 In ce stadiu se afla romanismul in Basarabia?
Basarabia joaca iar un rol important pentru nationaliemul
romanesc.Rana dictatului Molotov-Ribentrop va esista atata timp cat
Basarabia nu va reveni la patria mama, atata timp cat basarabenii nu
vor fi convinsi ca Romania este patria lor, asa cum au inteles cu 90
ani in urma Transilvania.
Ce se mai stie de nationalismul romanesc in Basarabia
Exista nationalism românesc în Basarabia? Desigur. Si înca
foarte mult. De ce? Fiindca exista si mai mult rasism rusesc amestecat
si cu internationalism comunist. Si înca si mai mult mesianism ortodox
rusesc. Vladimir Voronin spunea zilele acestea ca nu va admite
rusofobie in R.M.. Si foarte bine va face... Dar românofobie (Voronin
însusi a denumit, si de multe ori, tricolorul "steag fascist", poporul
român "popor de tigani", iar România "stat imperialist")? Dar rasism?
Dar apartheid? Dar mesianism?
Cum se manifesta nationalismul românesc din Basarabia? Prin
cultura. Cum se manifesta rasismul rusesc (mai ales cel comunist) în
Basarabia? Prin ura. Cum se manifesta apartheidul în Basarabia? Prin
umilirea economica, sanitara, educationala a bastinasilor de etnie
româna, care locuiesc majoritar în zona rurala.
El se mai manifesta, dupa 27 august 1991, si prin faptul ca
nenumarate fundatii rusesti deschid locuri de munca bine platite numai
pentru rusofoni ("rabota dlea ruskoiazâcinih"), dar mai ales prin
intoxicarea informationala.
La Chisinau se editeaza zilnic principalele ziare rusesti de la
Moscova cu pagini locale, apar si o multime de ziare si reviste locale
rusesti, iar posturile de radio "Russkoie radio", "Radio Sanson", "Avto
radio", "Hit FM", "Retro FM", "Serebreannii dojdi", "Radio na semi
holmah" si multe altele nu au nici un fel de concurenta în Basarabia
din cauza frecventelor bune, a dotarii tehnice exceptionale si a
salariilor mari pe care le primesc jurnalistii.
Chiar sa vrei sa scapi de televiziunile ruse, multe cu studiouri
chisinaune (în care îsi monteza reportajele si jurnalistii de la
Bucuresti), nu poti. Sunt bine dotate, au reporteri, analisti,
realizatori si formatori de opinie profesionali, transmit fluxuri
foarte bune de stiri, inclusiv reportaje on-line din cele mai instabile
puncte ale Pamântului. Si, desigur, multe filme, dar nu titrate, ci
dublate. Omul, animal media, ce sa faca? Consuma ce e mai bun si mai pe
degeaba. Consuma, asadar, si multa românofobie ruseasca, injectata
direct în subconstient.
Dar cum se manifesta mesianismul ortodox rusesc? Raspunsul îl
gasim într-un citat dintr-un articol aparut zilele astea la Chisinau în
media promoscovita : "...sub o forma de confederatie libera a tarilor
ortodoxe (din care ar face parte si o Românie reîntregita!) în frunte
cu tarul Rusiei...". Paranteza cu "România întregita", la care trebuie
sa adaugam sintagmele "teritoriul Moldovei" si "mitropolitul României",
folosite recent de Alexei al II-lea într-un interviu, antifiletismul
(adica lupta contra bisericilor ortodoxe etnice), cât si insistenta cu
care este mediatizat termenul "Moldova" de catre polit-tehnologii rusi,
arata ca scenariul "confederatiei libere de tari ortodoxe în frunte cu
tarul Rusiei", desi e vechi, e pus anume acum pe rol. Nu trebuie sa ne
mire, asadar, insistenta cu care ideologii lui Vladimir Voronin (Mark
Tcaciuc, Victor Stepaniuc, Oleg Reidman) propaga idea Moldovei Mari, a
Moldovei Istorice care nu apartine României, a "dependentei totale a
economiei moldovenesti de piata rusa" (nu doar de cea energetica) si a
dominatiei înfumurate, ignorante, violente a moldovenismului prorusesc
asupra românismului proocidental.
Daca tinem cont de faptul ca actualmente în Basarabia, cu 3,5
milioane de vorbitori de limba româna, nu se vinde nici un ziar
românesc, nici o revista (macar culturala) româneasca, ca nu exista
nici un magazin de carte românesc (iar cea ruseasca ajunge pentru 10
milioane de oameni) sau de CD românesc, cum se apara saracul român din
Basarabia contra acestei invazii naucitoare de gazeta, carte, revista,
radio, televiziune, CD rusesc ? Se apara si el cum poate. Se apara
singur. Se apara cu firea lui româneasca. Se apara cu traditia lui
româneasca, cu hora, cu doina, cu arhitectura "casniciei lui sedentare"
(A. Russo), cu Stefan cel Mare, cu Eminescu si cu "Tatal nostru". Se
apara cu limba lui cea româna. Ce îi mai ramâne sa faca ?
Taranii români vorbesc la Piata Centrala din Chisinau cu
"domnule", "doamna", în timp ce rusii (si ucrainenii, evreii, gagauzii,
bulgarii, adica rusofonii) folosesc în adresare termenii ridicoli,
umilitori ai epocii sovietice "mujcina", "jenscina",
"devusca".
Românul spune: "Nu Va suparati, doamna, cât costa ceapa?". Rusul "Po ciom luk?"
Dar cel mai important criteriu al "nationalismului românesc" din
Basarabia este faptul ca absolut toti românii vorbesc perfect limba
rusa, iar rusii, practic toti, desi traiesc în Basarabia de zeci de
ani, nu vor sa învete nici macar "buna ziua". Si ei, rusii, marea
majoritate veniti în Basarabia dupa 1945 pe roluri de comisari, ofiteri
NKVD si functionari de toate nivelele, reprezinta doar 6 la suta în
structura demografica a Basarabiei, primesc cele mai mari pensii si au
dreptul la cea mai solida protectie sociala.
Si mai interesant este faptul ca si rusii de la Moscova (în
special politrucii din massmedia, chiar si cei democrati) din 1989
încoace nu au mai vorbit de bine românii din Basarabia. Numai de rau.
Daca e sa ne luam dupa massmedia rusa, apoi românii sunt cel mai
înapoiat popor de pe Pamânt. Tonul discursului oficial si neoficial
rusesc este atât de urât, încât presa de la Chisinau s-a întrebat de
nenumarate ori: "De ce urasc rusii atât de tare poporul român?" Recent,
pâna si un site prorusesc din Basarabia a pus (cu bataie lunga)
întrebarea cu privire la "românofobia ruseasca". Ar fi bine sa-si puna
aceasta întrebare si generalii din politica româneasca.
Pe 21 martie 2006 massmedia rusa (
www.kreml.org)
a lansat un nou proiect pentru Basarabia - "Novaia Moldova". Acest
proiect scoate completamente Basarabia din contextul ei european si
românesc, asa de parca ar fi vorba de o enclava rusa din sud-estul
Europei, orienteaza devenirea Republicii Moldova spre îndepartarea de
UE si NATO (România nici nu este pomenita) si spre dependenta totala a
Basarabiei de piata energetica rusa si ofertele de pe piata muncii din
Rusia.
Este un necrutator proiect rasist, îndreptat contra etniei majoritare
din R.M. (de 80%), împotriva pacii si stabilitatii europene. Fiindca,
cum am aratat si în alta parte, zona de contact a Europei cu "pusta
rusa" si Orientul înca multa vreme va destabiliza situatia
social-politica în Europa, daca nu se va stabiliza hotarul ei de
sud-est, care acum trece tocmai prin Basarabia cea româneasca.
Acest hotar (practic o jumatate din distanta dintre Marea
Baltica si cea Neagra) are doar o singura sansa pentru a fi bine
întarit: reunificarea neconditionata a Basarabiei cu România în baza
votului Sfatului Tarii din 27 martie 1918, a Tratatului de la Paris din
28 octombrie, 1920 si a votului Senatului SUA din 28 iunie 1991. O fi,
asadar, nationalist poporul român din Basarabia, dar atâta timp cât
anume acest popor sta pe linia întâi a hotarului civilizatiei europene,
nationalismul lui este, de facto, manifestare culturala europeana, bun
simt european, reduta întarita europeana. Iar daca Europa nu vede acest
lucru, în ce se transforma Basarabia? în lacrima de sânge a României.
Nota: Azi este Vineri 10 aprilie. Presedintele nostru (al
vostru!) pe nume Basescu va lua cuvântul despre Basarabia începînd de
saptamâna viitoare.
De ce nu de la anul, ca nu dau Tatarii!; ca n-au intrat zilele-n sac.
Cacaciosii! Fricosii! Lasii! Fratii nostri sângereaza de o
eternitate sub ciomagul rusesc, insa Basestii români (!) nu au timp
de…rostit câteva cuvinte - românesti.