Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 45 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Geopolitica: Andrei Vartic. Nu MIZEz pe MIZErie. Cahul 1980
    Scris la Thursday, June 04 @ 21:19:03 CEST de catre asymetria
    Geopolitica
    Nu MIZEz pe MIZErie 
    Totusi o viata mai satula in acest imperiu al foamei de absolut se poate asigura. Granitele sunt pentru imparati, nu pentru pasari. Pentru suflete nu poti hotari hotare. Si nici aceste cuvinte nu au nimic eu poezia scalzilor. Ba chiar si o mama, care si-a abandonat copilul se poate pocai. Si va fi iertata si de Domnul si de fiu. Ci pe rauri curg pete unsuroase, iar pestele nu stie ca benzinele sunt otravitoare. Si le inghite ca sa respire.
    Andrei Vartic


    Nu MIZEz pe MIZErie
    de Andrei VARTIC, Mai 1980, Cahul


    Nu mizez pe mizerie, dar ce are ziua de 17 mai 1980 cu poezia scalzilor ? Nu pot sa stiu, ca e ora 11.27 si ma aflu trimis dupa ceapa verde la piata din Cahul.
    Nu MIZEz pe MIZErie, dar doua butoaie cu scrumbie putreda si un ramion cu cartofi n-au putere sa plaseze acest pamint moldovenesc, a-rat in lung si-n lat, in arealul civilizatiei moderne. Bodiul si urmasii lui si-au atins scopul. Dintr-un popor mioritic am retrogradat in unul de robi. Azi e joi si-n zori a plouat. inconjor baltoacele ca pe niste piraie de   singe.  Trei  babute vind ridichi. Nu mizez pe mizerie, dar mai multe femei stau in rind la o dugheana pt; care scrie „Bitovaia himia” (chi-mi ale). Azi, poate, se va aduce praf d’1 spalat. Ghilitul pinzelor a fost ingropat adine In istorie. Memoria so-tioi mele nu-1 cunoaste. Sintem in turneu (cu teatrul) la Cahul si, iata, imi vine sa urlu ca Rimbaud fiindca . nu exista in toata piata o coada de ceapa verde. Cind voi fl facut turul pietei ma va striga din ghereta pe care scrie „MIASO — CARNE” un evreu gras, imbracat in halat alb, slinos. Are pe tejghea citeva bucati de slanina. - Domniile, nu ma trece cu vederea.
    - Eu nu impart mana, cetatene.
    - De cand jidanii au ajuns cetateni?
    - De cand li s-a imputinat rosul din barba.
    - Barba mea nu-i rosie.
    - Dar vinzi slanina cu trei ruble kilogramul.
    - Ce sa fac domnule. Statul pune pretul, nu Moisa. Voi, tinerii, n-aveti de unde sti si ce facea aici, in piata asta, acum vreo 35 de ani. Da Moisa stie.
    - Si se scarpina in barba ?
    - Da’-ce-mi ramine sa fac?
    - Deschide o pravalie. - O, daca Moisa ar avea pravalie, el n-ar vinde cicatul ista.
    - Hai  s-o lasam mai moale, ca ne bagam, jidanule, in politica.
    - Burta nu stie arta politicii. Ea tipa : „DA” ! Linga „Bitovaia himia” o masina acoperita a carat in centrul raional mizeria unui magazin satesc. Vreo sase oameni se inghesuie. Alaturi, in alta masina, o vinzatoare inalta, subtire si foarte vopsita, propune agramat si arogant marfurile unei unitati locale de confectii. Merg mai departe. Intr-un colt de piata intru intr-un magazin „Marfuri sportive” amenajat intr-un sarai mic, puturos. - De ce am adus marfurile astea aici ? — il surprind pe vinzatorul smecher, sur la cap, atacind doua tarancute. — Ca sa vand, ca sa vind, dragutelor.
    - Of,  spuse una, de-as ajunge pina la pensie.
    - Da cati ani ai?
    - 52  — spune, si e batrana de tot, girbovita. — Cat face cofta (haina) ceia?
    - Da’ mosneag ai?
    - 40 — spune vinzatorul.
    - Doamne, ce boala i-asa de scump?
    - Nu eu pun pretu’. Statu’.
    - Am, pacatele mele, am si mosneag.
    - Be?
    - Be, cum sa nu beie daca toti beau. Dar iata si unelte de pescuit de care nu mai are nimeni netoie. Oamenii vorbesc de unul Jucenco oare a secat toata balta Cahulului. O fi vreo ruda de a prezidentului Academiei? Un barbat alege cirlige. - Unde ai sa prinzi tu peste? - il bodoganeste femeia.
    - Gasesc eu - raspunde acesta enervat. - Daca am spus, gata.
    - Cu banii estea cumparai sase piini. Inchid ochii. Nu vreau sa vad cum arata acesti oameni. In fata imi sta bunelul, Ion Vartic, inalt, imbracat in palton negru, cu palarie neagra si baston. Asa se imbraca duminica. Ma lua de mana si ne duceam la biserica. Statea drept in fata lui Dumnezeu cat tinea slujba. Nafura nu lua in gura si nici cu vorbe nu-si spurca gura pana nu iesea popa din biserica. De la el am deprins marea arta a grecilor. Bunelul era agricultor si avea maini crapate de munca. Duminica, insa, asistam la o metamorfoza extraordinara : ele deveneau miini de filozof. Si Universul exista fiindca Ion Vartic al lui Vasile al lui Ion Vartic, venit la Danceni (fostul judet Leuseni) de pe langa Piatra-Neamt, sta drept in fata altarului. Alaturi de „Marfuri sportive”, ascunsa parca de ochii lumii, este o dugheana darapanata cu totul. Pe firma scrie „Vino”. Intru. Captusita cu oameni. De toate virstete. Barbati si femei. Scriu ce vad si aud in prima clipa.
    -  Piva (bere) este ?
    - Nu-i  - raspunde un flacau. Nici in Siberia nu-i, nici la Cahul.
    Vinzatorul e undeva in fund, la tejghea. Nu-l vad. Femeia care a intrebat de „piva” isi muta plasele-desagi de pe un umar pe altul.
    - Nu-i si nici n-are sa fie - rade flacaul. - Aseara, langa restoran, au impuscat un om. Poc! si gata.
    - Doamne fereste.
    - Piva-i buna, da’ ridichea-i inca si mai buna  - ride flacaul si cuprinde taranca micuta, slaba, de linga el. Are vreo 35 de ani. E beata. Tine in miini un buchet de ridichi ca un buchet de flori. Si un zimbet bleg: ia-ma, sunt a ta. Simplu, fara discursuri amoroase, fara probleme de morala. Ia-ma acum, acum ai nevoie de mine, acum am nevoie de tine. - Ridichile-s bune - continua flacaul - dar sunt goale pe dinauntru. Are o mutra de caine calicit, iar fata e inverzita de vanatai. - Dar cand n-ai ce zacusi (ce manca) - mai zice - inchizi ochii si mananci ce ai. Rad amandoi prosteste. Strigate, sfada, soapte, afaceri neintelese. Mister ca in filmele lui Hitchcock. Pe care nu le-am vazut. Si un gand: in cea mai civilizata societate codul genetic al omului este acelasi ca si al acestui baiat. Poate vinul, poate patima vinului e inlocuita cu altceva. Cu ce ? Cu patima Puterii ? Puterea. Despotismul. Stalin. Bunelul deportat la Magadan. Mort, cum se zice, in exercitiul functiunii. impins apoi cu buldozerul in Marea Ohotc Si papat de rechini. Cui ii vine a rade ? Orice om ucis pe nedreptate e un sfant. Cati sfinti o fi avut Moldova intre 1940 si 1953? Puterea… Cum e oare cand esti un popor de 200 milioane ? Cum e oare cand un mic popor neaparat de nimeni e inghitit de rechinul rusesc ? Cum e oare, mama Romanie, cand mezina ta, plapanda Basarabie, ai dat-o de buna voie sa ti-o siluiasca monstrul comunist ? Cum sa te iubesc dupa asta, mama Romanie ? Cum sa te iubesc cand stiu ca Finlanda cu doua milioane de oameni n-a cedat un centimetru in fata lui Stalin ? O priveliste din spatele dughenelor. Piata pustie. O caruta trasa de un cal alb. Un mosnegel in caruta… Mai in fund un magazin „Semena” (Seminte) in care nu intra nimeni, masina cu cartofi, trei mese pe care scrie „Tveti” (Flori). Doua babute vind acolo rasada ofilita. Ies pe poarta urmarit de evreu si randul de nimic, indiferenta, ignoranta si viata consumata in zadar ma sugruma. La cativa kilometri, peste Prut, e Patria care m-a dat de buna voie in bordelul-gulag al lui Stalin. Aici, la Cahul, e Asia, e Siberia, si misuna o marfa care poate fi folosita la orice, e marfa care s-a ratat in marele metropole, dar oare nu poate rezista nici in comunitatea arhaica, cinstita, sateasca. Aici misuna ciuma sociala cu fata de hitlerism sau stalinism (cine le poate deosebi?). Aici vezi moartea pe strada imbracata in haina ei de sarbatoare, trupuri vii navetand in cautarea unui end, oricare n-ar fi. Groaza nu exista in districtul acesta al comportamentului uman. Sau, daca exista, e altfel decat groaza care ma cuprinde pe mine. Ci oamenii traiesc si aici. Muncesc, mananca, citesc carti, se iubesc, fac copii, mor asa cum moare tot ce e viu pe pamant. Traiesc, dar cui se supun? Autoritatilor ? Poate. Mi se pare insa ca tiranul cel mai infricosator sta ascuns in ei insisi. Fiecare cara cu sine un monarh cretin si orb, ca si Pozzo, caruia i se supune fara cartire. Merg spre hotel (camere cu trei paturi, toaleta e la etajul doi, apa calda nici n-a fost proiectata, baie sau dus — nici pomina). Incerc sa ma lamuresc. Da, da l-am citit pe Noica, dar poate aici nu trebuie sa ma lamuresc? Ce rost are lamurirea? Ce rost au randurile astea scrise de mine ?  Si de ce le scriu? Doar stiu precis ca nu vor fi publicate. Nici aici, si nici in tara (care nici macar nu se vaita ca ne-a lasat cu buna stiita in gura Lupului). Sunt neputincios. Singur. Mi-e strasnic. Or, daca gaseam la piata niste cozi  de ceapa verde… Fetele de la scoala pedagogica (unele-s dragute de tot). Iti taie respiratia umbletul lor, dar ce le va darui maica Soarta?) ies bulucuri din cladirea lor veche, nereparata de un veac si trec strada spre toaleta sovietului raional. Fac coada la acea toaleta tinindu-se de miini. Asta e un semn ca in oras iara nu-i apa. Asta e un semn ca fetele acestea, orasul acesta, toate centrele raionale din Moldova (de peste Prut, domnilor, de peste Prut) nu vad realitatea cu ochii mei. Cu ochii cui atunci o vad? Si cum o vad? Copii, masini, canta pasarile, miroase a benzina arsa, seara, in restaurant, orchestra din trei baieti si o fata canta un cantec frantuzesc cu „faire l’amour”, alti trei baieti se stramba beti si salbatici in fata orchestrei si imi trece prin minte ca n-am vrut sa spun cu aceasta scriere ca Moscova, Parisul sau Chisinaul sunt locuri mai potrivite pentru fiinta umana. Desigur, Cahulul nu este Praga lui Camus. Si omul, fara indoiala, are dreptul la o viata frumoasa, curata si fericita. Care nu trebuie sa depinda de sufocarile mele in acest aer lipsit de perspectiva butaforica a nemuririi. Tragedia e ca pentru unii, pentru multi, curat, frumos si fericit, inseamna sa te duci zilnic in crasma descrisa mai sus; tragedia e ca si curatenia exemplara a multor „suspusi” e murdara de te ia greata (cica fetele lui Bodiul se scalda in lapte atunci cand lumea sta la cozi nebune dupa unt); tragedia e ca omul nu poate suporta singuratatea si vrea teribil sa fie mereu in preajma altora. Inconjurat de altii te ingradesti de moarte… Nu pot pune rautate in vorbele mele. Viata e asa cum este. Nimic, nimeni n-o poate face azi altfel decat cum este, cersetori au existat intotdeauna, raul, in valoare absoluta, e la fel de mare ca si binele si de multe ori raul si binele se contopesc. Istoria inca mai poate fi scrisa, dar cum sa’ traiesti scarba mamei ce a fost despartita de fiu la 1812? Cum sa traiesti sentimentul aceleiasi mame care si-a dat fiul de buna voie lui Scaraotchi? la 1940? Totusi o viata mai satula in acest imperiu al foamei de absolut se poate asigura. Granitele sunt pentru imparati, nu pentru pasari. Pentru suflete nu poti hotari hotare. Si nici aceste cuvinte nu au nimic eu poezia scalzilor. Ba chiar si o mama, care si-a abandonat copilul se poate pocai. Si va fi iertata si de Domnul si de fiu. Ci pe rauri curg pete unsuroase, iar pestele nu stie ca benzinele sunt otravitoare. Si le inghite ca sa respire.

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.61 Seconds