Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 112 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Istorie recenta: Magda Ursache. Turtele - II.
    Scris la Friday, July 03 @ 20:31:26 CEST de catre asymetria
    Memoria În degradatul nostru climat cultural, oportunismul s-a acutizat și a devenit cronic. Ceea ce mă duce cu gândul la povestioara populară a TURTIȚEI, care se rostogolea, se tot rostogolea din calcul conjunctural, în ritm cu Zeitgeist-ul : de la iepure, trecea la lupul cu gura cât șura, apoi la Moș Martin, si mai flămând, ca să ajungă la cumatra vulpe. Turtele ideologice se dau și ele de-a dura, de la pozitia PCR la cea politically-correct, fac compromisul cu compromisul, cât le merge.
    Magda Ursache

    Magda URSACHE Turtele (II)
    Scriam că, așezate pe limba Puterii, turtele ideologice au fost înghițite, ca turtița din povestea populară hăpăită scurt de cumătra vulpe. Îndemînarea de-a înainta de-a rostogolul se plătește, pînă la urmă. Ploconeala politică n-a făcut bine nici literaturii, nici literaților. De reținut, une fois pour toutes.
    Aici, în politruchia de la gurile Dunării, se cere să fii maleabil, adaptabil, flexibil, relativist. Știința compromisului presupune să-ți servești partida servindu-te pe tine, numai că te discreditezi repede și onoarea rămîne „nereperată” (rezon, coane Iancule!). Geaba se vine cu explicația că generosul, idealistul,  utopicul s-a încrezut în doctrina marxistă din generozitate, din idealism, din iubire de utopie. Explicația nu modifică realitatea; este, în fapt, autoînșelare (asta cînd ești de bună credință). Marxismul a însemnat fărădelege și punctum. Iar „secolul XX, cum formulează limpede Mircea Platon, într-un interviu din cuprinsul volumului A treia forță, e plin de „naivi”, de „idealiști”, de intelectuali care au crezut fie în nazism, fie în comunism, fie în maoism, fie în nu mai știu eu Che”.
    Dictatura proletariatului, instaurată și consolidată de Dej-Pauker-Teohari, o fi fost un paradis pentru Nina Cassian, cum o declară; republica minerilor – alt paradis pentru Al. Piru, urcat în barca Puterii. Criticul conducea „Dimineața” guvernamentală, deci și atacurile contra „golanilor”, înjurați mahalagește. Scriitori cu inițiativă au dat fuga la Frankfurt, în '96, la lansarea cărții lui Iliescu, Revoluție și reformă, acțiune – zice presa – extrem de costisitoare; la Iași, s-au întrecut să-i prezinte opul oamenii fostului prim-secretar, cu indemnizații grele, pe măsura meritelor de-a transpune-n literă (de plumb) tezele oficiale PCR. Iar reporterii televiziunii române s-au întîmplat să fie taman în pragul frizeriei unde Iliescu se rădea, tundea, friza rusește. Și de ce Băsescu, actualul președinte o fi avînd cameramanul aproape cînd își cumpără apă plată de la MOL?Culmea este că anchor-menii lui Băsescu îi consideră impuri pe anchor-menii lui Iliescu, chit că deriva etică e cam aceeași. Ce-i drept, cantautorii lui Băse sînt mai „buni” decît maneliștii lui Iliescu, iliescolatrii fiind, majoritar, țambalagii ceaușiști. Deși, după Andrei Badiu, „neptunistul” Traian Răzvan Ungureanu l-ar fi omagiat și pe Ceaușescu la inaugurarea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Și cîți nu se lăsau electrizați de Teze, nu „aderau” cu „convingere fermă”, de la vîrste fragede, nu-și asumau sarcina de-a face totul, din realism socialist, devenit azi realism globalist!
    Și la noi, în tîrgul Ieșilor cel dulce, Stăpînul Inelelor (dar și condeierii aserviți) creează legenda. Numai că turtițele de Bahlui n-au anvergura celor de la Center. Sînt plămădite după rețetar, însă n-a prea rămas făină pe fundul lăzii, ca să poată crește mari, rotunde și frumoase. Nu-s prea charismatice, ba unele ajung demi-păguboase, alegînd tabăra necîștigătoare. N-avem, pe Bahlui, ștefanogheor-ghizi în democrație; ne mulțumim cu bărbieri de cartier, specializați în barbologie; n-avem nici un Becali (că danpaveli s-ar mai găsi); ne mulțumim cu Nae Niculescu, fostul zbir în probleme de învățămînt, ieri, ca și azi. în învățămînt superior, da, sîntem competitivi. Securiștii au devenit sinecuriști, ca-n Universitatea „Al.I. Cuza”, unde fostul rector D. Oprea promitea electoratului să-i elimine din funcții de conducere pe cei dovediți informatori Secu. Andrei Corbea s-a întors de la Viena cu pantalonii în bernă, cum zicea Luca Pițu, după verdictul CNSAS, dar continuă să fie șef de catedră. Și-ar mai fi un record iașiot: la un moment dat, „răspundea” de cultură o isprăvniceasă liberală care n-a scris la viața ei o recenzioară, deși a ocupat loc în presă pîn’ la pensie.
    Oportunismul turtițelor mici e mai ușor de devoalat decît al turtelor mari; carențele de caracter, ca să nu-i spun handicap, se dibuie mai lesne. Cutare turtiță confundă dizinteria (ortografiere proprie) cu dizidența. își caută în dosarul de cadru (de nădejde) conflicte cu Puterea defunctă, acte de rezistență prin CV-ul întors pe dos, gata să-și taie stînga cu care a compus poezii pentru patria lui Pingelică. Aceeași turtiță rememora cît de curajoasă fusese ducîndu-se de-a dura la Paul Goma, în '77 (cînd scriitorul încerca să creeze o mișcare disidentă), să-i ceară o proză. Goma n-a confirmat episodul.
    Scriitorașii noștri au descoperit metode multe de-a ocoli adevărul. Cine nu se laudă cu stilul dizidențial, cu poezele șopîrloase, cu cuiele strecurate-n editoriale, în articole de primă pagină în presa socialistă? Deveniți mari anticomuniști (nu și cînd e vorba de Big Brother din propria familie ori de prietenii-reporteri ai șantierelor), îi acuză pe cei care au căzut în istorie. Și sînt foarte riguroși în ce-i privește pe ceilalți. Un  astfel de scriitorinc îl eticheta trădător de Basarabie pe Grigore Vieru, postum, nesocotind spusa poetului: „Dacă visul unora a fost sau este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul”. Turtele sînt destul de amorale, ca să zgrepțene mărunțel și hărnicuț, dar neautorizat și iresponsabil, pe teme date: românitatea neproductivă (noi n-avem!), blamarea modului nostru de a fi și a personalităților naționale care constituie liantul grupului etnic. Minimalizate, ca să nu mai avem nici identitate, nici devenire. Pentru Traian Ungureanu (încotro duce istoria României, Humanitas, 2008), doina, dorul, latinitatea într-o mare slavă sînt „kitschuri care vor să închipuie o tradiție ilustră”. Cu o cultură aproximativă, fără practică interpretativă, turtița noastră de Bahlui vede într-o capodoperă, Miorița, povestea prostiei. Nu departe de „ideile” unui licean repetent, perlă culeasă de prof. Valeria Manta-Tăicuțu: „în cunoscuta baladă Miorița sînt descrise cîteva întîmplări în care sînt implicate (sic!) doi criminali, o oaie turnătoare și un cioban care șochează prin prostia lui”. Cum să fie fideli tradiției cei care se rostogolesc de colo-colo, cînd trendul este de-construcția?
    Cît am lucrat la revista „Cronica”, eram excedată de cantitatea de versificări xeroxate după conferințe și plenare PCR de Haralambie Țugui. Ajunsese, contra eforturilor de-a striga din rărunchi „Trăiască Ceaușescu, trăiască tricolorul!”, locatar de bloc măreț, concurînd cu alți scriitori-locatari de Centru civic, recompensați cu  apartamente de Putere. Psihonevroticul Har Țugui, bolnav închipuit, i-a servit un avertisment lui M.R. Iacoban, atunci secretar al Filialei Iași a USR: „Dacă nu se repară liftul, nu mai scriu poezie patriotică!”. De-ar mai fi viețuit, Har Țugui, sînt sigură, s-ar fi erijat în poet pravoslavnic, într-un fel de protopărinte. Foștii uzurpatori ai iubirii firești de țară au devenit uzurpatori ai sentimentului religios. Cîți atei, propagandiști Radio, nu predică la postul Trinitas? Ce-ți vine, cînd îi auzi pe securiști rostind Doamne, ajută!, o dată la 3-4 fraze, să-ți cauți alt Doamne-Doamne. Unul dintre ei folosea cuvîntul Dumnezeu numai la plural, plus mama subordonatului care nu se supunea destul de conștiincios directivelor.
    Cunosc atîția scriitorași, în delir de mari talente, care-și conduc bărcuța lor ușoară de parcă ar fi transatlantic. Să intre în ceea ce numim talent și talentul de a-ți manageria opera prin orice mijloace, scuzînd scopul? Da, de vreme ce elita conducătoare a dovedit elitei conduse că, dacă nu știi să ieși în față să-ți clamezi calitățile cu glas înalt, pierzi competiția.
    Scuza cea mai frecventă a celor care au participat cu răspundere, ca angajați plenar în educarea maselor, ca să priceapă dimensiunea Partidului și a politicii sale, este că s-ar fi distanțat ideologic. Normalitatea de a da un pas înapoi cînd te știi maculat e considerată naivitate. N-au și ele, turtele, dreptul la erori existențiale ca Ezra Pound, să zicem, ca Sartre, ca…? La ce bun canonul etic? Ce-are a face ținuta morală cu poezia lui Villon, cu romanul lui Céline? Numai că turta, care ar merge și pe burtă după distincții sociale, cu riscul de-a ajunge în burta mare – hap! – a Puterii, nu-i nici Villon, nici Pound, nici Céline. Nu-i nici Călinescu, nici Camil Petrescu. în paranteză fie spus, Camil Petrescu n-a fost membru de partid; a refuzat să semneze „condamnarea” revoluției ungare. Atîta a putut.
    Numai că, la noi, doar unii sînt deculpabilizați, numai căderile unora sînt explicabile și scuzabile; pe alții îi condamnă chiar pe nedrept, cu nepăsare. Vinovăția unora e prescriptibilă, a altora – imprescriptibilă. Sînt colabo care nu se cuvin atinși nici c-o vîzdoagă (floare), atît îs de rari pe-al nost’ pămînt. S-a reprezentat tragodia sorinantohiană în trei perdele sau în mai multe: victimă a culpabilizării. S-a presupus că, dacă un deconspirat Secu s-ar sinucide, s-ar sfîrși automat cu prigonirea celor care au cedat – sărmăneii! – presiunilor. Nu s-a sinucis nimeni, dar a murit Cezar Ivănescu, acuzat și condamnat fără motivație clară. De văzut și ce selectează din Antologia rușinii (editori: Nicolae Merișanu și Dan Taloș, Humanitas, 2009), pe bloguri, unii și alții. Pe Paul Anghel, nu și pe Paul Georgescu, pe Dan Zamfirescu, nu și pe Crohmălniceanu, pe Everac, nu și pe Beniuc, pe Ion Dodu Bălan, nu și pe Valter Roman. Diferențiat sînt tratați Iustin Moisescu, Moses Rosen ori Teoctist. Cutare se dă cavaler sans peur et sans réproche pentru că ar fi luptat contra protocroniștilor și-i știut că are ce are cu protocronismul, nu și cu proletcultismul; cu Edgar Papu, nu și cu Paul Cornea.
    Așa cum s-au adaptat (natural) sistemului comunist, s-au adaptat și postdecembrist. Cineva s-a apărat nevinavat: „Mai bine să fi fost cu Stalin decît cu Ceaușescu”. Rostogolirea de la Barinul de Est la Lordul de la Vest au făcut-o mulți. N-a fost decît un  pas de la kamisar în ideolitic, cum îl numea Cornel Regman, la europarlamentar. Am avut naivitatea să cred că boșii politicii culturale au dispărut în acel Decembrie. M-am înșelat: abia atunci s-a dat liber la inginerii financiare, democratice, literare etc. S-a păstrat rima (facilă) cultură-conjunctură. în scurt timp, cei mai curtați scriitori au devenit politicienii-scriitori. Un demnitar administrativ e preferat de cronicari și premierile de tot felul nu-l ocolesc. Cînd n-ai un demnitar-scriitor, pui umărul să fabrici unul, ca-n Ieș: atavismul demagogic al criticii mici, dar sonore. Elogiile sînt deosebit de stimulative, în sponsorizări, în locuințe de stat în buricul lui „Lăpușneanu”, în posturi de directori și de adjuncți de directori, în mese festive…
    E de bon-ton să-ți dai poza de scriitor la ziar, ca voce civică, specificînd cu cine votezi, ca să nu rămîi nerecompensat la o adică. Și-mi amintesc de butada lui Șerban Cioculescu, rememorată de fiul său, Barbu. întrebat dacă se vinde volumul cutărui autor, sagacele critic a răspuns: se cumpără, dar nu se vinde. Intră în coordonatele turtei și să vîndă, și să se vîndă. Arondații Arhanghelului Luminii, printre care istorici de prestigiu, se încovoaie ca lumînările în bătaia banului becal.
    „S-au creat niște categorii de noi «ștabi» înlocuitori, aproape echivalenți ai celor vechi: Patapievici, Pleșu, Dinescu, în loc de Râpeanu, Ion Dodu Bălan, Victor Tulbure sau Cicerone Theodorescu”, afirmă Virgil Nemoianu într-o carte-dialog, România noastră: conversații berlineze, Editura Muzeului Literaturii române, București, 2009, 184 pagini. Las la o parte faptul că interlocutorul nu-i altul decît doctorul fără doctorat, Sorin Antohi, confirmat de CNSAS informator, ieșit în arenă din „marginalizarea lui autoimpusă”, care i-a îndurerat pe mulți. Nu e-n chestie!, vorba lui Maiorescu. însă i-aș adăuga și pe alți listaci oportuniști, ca Sever Voinescu, Andrei Cornea, Cătălin Avramescu, Cristian Preda. Una e să te înregimentezi supt președinte, ca Zoe Petre supt Emil Constantinescu, alta e să-ți spui părerea despre politică, e știut. Nici atunci, în '90, a face politică nu însemna să intri într-un partid, ci să renunți la apolitism, să iei atitudine, să refuzi compromisul.
    Noii boși dețin și putere, și metodologie: controlează edituri și reviste, posturi radio și TV, departamentele de publicistică ale universităților. Excelența Centrului are un corespondent și-n provincie; mafia intelectuală de pe Dîmbovița se reflectă și-n Bahlui. Ce-i drept, e ceva mai modestă, mai superficială, dar nu mai puțin servilă, nici mai puțin fudulă. Capătul sulului de hîrtie igienică propus de actorul Rebengiuc nu se vede, e adevărat, dar eu mai știu o povestioară: cea cu flăcăruia care se obrăznicește, sare din sobă pe masă și dă foc la casă.

    Magda Ursache

    Nota: Noii și vechii oportuniști își dau mâna sau se ceartă și excomunică ca pre vremuri în Internaționalele comuniste. Chiar peste cadavrele poeților.
    Dan Culcer

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.39 Seconds