Who's Online
Exista in mod curent, 56 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Mori de hârtie: Boris Marian Mehr. De la Sebastian la Steinhardt
Scris la Sunday, October 25 @ 18:46:15 CET de catre asymetria |
Postumitatea lui Sebastian a înregistrat uluitoare schimbări
de receptare din partea cercetătorilor și cititorilor români și evrei.
Jurnalul său, publicat abia la cinci decenii și mai bine de la
accidentul mortal din 1945 a fost primit ca o revelație, deși se știa
destul de mult despre trecutul legionar al unei generații de
strălucitori intelectuali. Nu se știa prea bine despre relațiile
strânse dintre Sebastian și colegii săi de generație, ca și despre
fascinația pe care a exercitat-o Nae Ionescu asupra tânărului venit din
Brăila și lansat în lumea jurnalistică și scriitoricească a
Bucureștilor.
De la Sebastian la Steinhardt
Postumitatea lui Sebastian a înregistrat uluitoare schimbări de receptare din partea cercetătorilor și cititorilor români și evrei. Jurnalul său, publicat abia la cinci decenii și mai bine de la accidentul mortal din 1945 a fost primit ca o revelație, deși se știa destul de mult despre trecutul legionar al unei generații de strălucitori intelectuali. Nu se știa prea bine despre relațiile strânse dintre Sebastian și colegii săi de generație, ca și despre fascinația pe care a exercitat-o Nae Ionescu asupra tânărului venit din Brăila și lansat în lumea jurnalistică și scriitoricească a Bucureștilor. Marta Petreu scrie un studiu pertinent și deloc părtinitor, „ Diavolul și ucenicul său – Nae Ionescu și Mihail Sebastian” (Ed. Polirom-2009). Șochează două aspecte – Nae Ionescu apare ca Diavolul, ceea ce ni se pare o supralicitare, dar poate fi acceptată, apoi concluzia, în fond firească, îmbrățișarea ideilor extremiste de către „necoptul” jurnalist Mihail Sebastian. Pentru cei care știu că fasciștii italieni au avut pană la un moment dat susținători și chiar membri evrei, așa zisul „fascism” al lui Sebastian nu mai apare ca un element de surpriză. Mussolini a fost tolerant cu evreii din Italia până prin anii 1938-1939, când Germania nazistă a devenit o putere dominantă în Europa. Nici dictatorul Franco nu a dus o politică antisemită, iar Spania a oferit o șansă de salvare multor evrei refugiați din Germania și din teritoriile ocupate. Problema se pune cu antisemitismul mișcprii legionare, astăzi negat cu vehemență de falșii istorici ai mișcării. Sebastian ca evreu nu putea să aibă ceva comun cu această mișcare și nici nu a avut. Ruptura cu mentorul său, din 1934 se explică și prin acest aspect, deși replica lui Sebastian nu se referă la legionari. El scrie „De două mii de ani” pentru a-și clarifica problema identitară, prin respingerea antisemitismului, care la Nae Ionescu era teoretizat de pe poziții creștin-ortodoxe. Nu putem să-l acuzăm pe Sebastian că și-a iubit binefăcătorul care l-a ajutat la început, l-a introdus într-o lume a dezbaterilor, dar nici nu-l putem lăuda. Slăbiciunile sunt omenești, dar nu pot fi luate ca exemplu. Suferința sa a fost de două ori mai mare. Ca evreu și ca evreu refuzat de propria dorință de a se asimila unor idei care nici nu erau democrate. Gabriel Liiceanu a scăpat din vedere două aspecte, când a spus, „Sebastian, mon frere”. Liiceanu nu a iubit ideile comuniste, deci a avut de suferit ca intelectual care refuza totalitarismul. In al doilea rând, el nu s-a născut ca adversar al comunismului, în timp ce Sebastian avea, conform legilor rasiste, un stigmat din naștere. Mare diferență. De ce îl punem pe Sebastian alături de Nicolae Steinhardt ? Apreciat pentru talentul și cultura acumulată, inteligența indiscutabilă, adulat în mod exagerat numai pentru că a devenit monah, ceea ce ar duce la ideea că toți monahii sunt sfinți, Steinhardt a ajuns mai departe decât Sebastian. El s-a înfrățit nu numai cu credincioșii creștini, ceea ce nu este prima oară pentru evrei, ar fi de amintit mii și mii de cazuri de-a lungul istoriei și în multe țări, cu atât mai mult că Biblia creștină are la bază Tora, alte două cărți, iar Evangheliile fiind, ca număr de pagini, sub cele al Vechiului Testament, cam de cinci ori mai puține. Steinhardt s-a înfrățit, din cauza terorii din închisorile comuniste cu legionarii care, în libertate, nu credem că ar fi fost atât de toleranți cu evreul Steinhardt. Să nu fi știut Steinhardt de pogromul de la București, din ianuarie 1941, de propaganda antisemită a mișcării din anii 3o ? Nu credem. Că vin falșii istorici și afirmă pe dos, nu ne interesează. Ideologia mișcării era extremist-naționalistă, iar cei vizați ca „alogeni” ce trebuiau să părăsească țara erau în primul rând evreii. Deci, Steinhardt, cu bună știință a închis ochii și a spus, probabuil, comunismul este mai rău, legionarii sunt mai buni. Nu putem înțelege acest mod de gândire. Sebastian nu a ajuns la acest mod de compromis. Nimeni n-ar spune „ Steinhardt, mon frère”, pentru că monahul de la Rohia a murit „fericit”. Nu putem aprecia sentimentele sale, dar nu le admirăm. Mă refer la evrei. Una dintre cauzele antisemitismului este, indubitabil, refuzul evreilor de a se lăsa asimilați, nici cu binele, nici cu forța. Desigur, asimilarea ca fenomen a existat, există. Dar evreii nu au de gând să dispară, în timp ce sute de popoare mici și mari au dispărut prin exterminare, asimilare.
Boris Marian Mehr
Nota: Dar evreii nu au de gând să dispară, în timp ce sute de popoare mici și mari au dispărut prin exterminare, asimilare. Interesantă fraza dlui B. Marian, din textul de mai sus. Merită să o punem ca motto la orice studiul despre națiunea română. Ea ne privește pe toți, fiindcă toate comunitățile omenești sunt supuse unei presiuni externe, din zona periferică, epitelială, de contact cu alte comunități, acolo unde se produce și reproduce metabolismul identitar. În aceste condiții va trebui să ne pronunțăm pentru dreptul inalienabil al oricărei comunități umane de a se autoconserva. Inclusiv, deci, să ne pronunțăm pentru dreptul românilor de a respinge, împreună, toate ideologiile dizolvante, instilate din interior sau din exterior, de a milita contra aceastei autodeclarate superiorități a globalizării, a cosmopolitismului, a comunismului colectivist, dar și împotriva individualismului exacerbat, a complexului de inferioritate, care par să fi apărut doar ca să contrabalanseze excesele național-comunismului, în vreme ce, de fapt, sapă la fundamentele identității românești la un mod insidios. Viitorul apropiat ne va obliga să alegem, dacă nu vrem să dispărem, ca atâtea alte popoare mici sau mari, prin asimilare. Sau poate vrem să dispărem, ne-am obișnuit cu gândul, am fost convinși să ne lăsăm să cădem, obosiți și inutili?
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|