Who's Online
Exista in mod curent, 20 gazda(e) si 0 membri online.
Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
Languages
Select Interface Language:
|
| |
Jurnal: Daniela Gifu. Retorica sloganurilor politice
Scris la Friday, November 20 @ 11:06:26 CET de catre asymetria |
Iată că din data de 23 octombrie asistăm - mai
mult sau mai puțin ca spectatori - la o nouă campanie prezidențială.
Cum este deja cunoscut, orice campanie electorală este bazată pe
publicitate și propagandă care au evoluat în paralel: „la început,
doctrinele sunt lăudate așa cum farmacistul își laudă alifiile, adică
se descriu caracteristicile, se explică binefacerile acestora”[i]. Este așa-numita publicitate informativă,
care marchează debutul artei publicitare. Procedeele comune atât
propagandei, cât și publicității, sunt numeroase: mărcii de fabrică îi
corespunde simbolul, sloganului comercial – sloganul politic. Totul ca
să placă grupului țintă căruia i se adresează.
Retorica sloganurilor politice
Campania prezidențială 2009
Iată că din data de 23 octombrie asistăm - mai
mult sau mai puțin ca spectatori - la o nouă campanie prezidențială.
Cum este deja cunoscut, orice campanie electorală este bazată pe
publicitate și propagandă care au evoluat în paralel: „la început,
doctrinele sunt lăudate așa cum farmacistul își laudă alifiile, adică
se descriu caracteristicile, se explică binefacerile acestora”[i]. Este așa-numita publicitate informativă,
care marchează debutul artei publicitare. Procedeele comune atât
propagandei, cât și publicității, sunt numeroase: mărcii de fabrică îi
corespunde simbolul, sloganului comercial – sloganul politic. Totul ca
să placă grupului țintă căruia i se adresează. Așa ajungem la un nou
stadiu al publicității: „ea încearcă mai curând să șocheze decât
să convingă, mai curând să sugestioneze decât să explice. Sloganul,
repetiția, imaginile atrăgătoare câștigă tot mai mult teren, în
detrimentul anunțurilor serioase și demonstrative: din informativă, publicitatea devine sugestivă”[ii].
în contextul electoral actual suntem asaltați de diverse ipostaze în care candidatul ne
este înfățișat în diferite activități socio-profesionale, iar
sloganurile uzează tot mai mult de tonalitatea afectivă, emoțională,
menite să-l cucerească pe alegător. Sloganul nu este altceva decât „un
refren al imaginii publice”[iii].
El este simplificarea supremă – fraza care spune, dacă nu totul, măcar
esențialul, în câteva cuvinte simple. Prin urmare, mesajele discursive
conținute în sloganuri devin „maximele elaborate pentru nevoile unei acțiuni particulare”[iv] și pentru ca să-și atingă scopul trebuie să respecte anumite reguli, care devin - după Constantin Sălăvăstru - particularități[v] ale acestora:
a Sloganul este un act de limbaj disimulat.
Această
formulă interpune o distanță între referința tematică a discursului
politic și intențiile acestuia privind receptarea de către publicul
vizat.
Exemplificăm cu sloganul
promovat în campania prezidențială de candidatul PSD-PC, Mircea Geoană
- „învingem împreună!” - unde acesta mizează în totalitate pe tonalitatea emoțională. Pe tot traiectul electoral a
abordat o campanie populistă, orientată către diferite categorii
sociale țintă, de aceea sloganul „învingem împreună!”, dorește să
insufle ideea de unitate. Doar împreună învingem actuala criză economică, accentuată și din cauza crizei politice care trebuie să fie anihilată.
Caracterul
disimulat al sloganului politic vine din faptul că se adresează
maselor, care, de cele mai multe ori, nu pot pătrunde înțelesurile
complexe ale platformelor-program sau doctrinelor politice. în această
situație, este binevenită o formulă scurtă și clară, care, repetată cu
abilitate, poate aduce rezultatul urmărit.
b) Sloganul este un enunț polemic.
Orice actor politic candidat, intrat în
competiție electorală, își promovează platforma-program prin
intermediul unui enunț-slogan, care, desigur, intră în contradicție cu
adversarul. Caracterul polemic al sloganului nu este vizibil
întotdeauna, dar se manifestă ca o expresie a luptei pentru acordarea
legitimității.
Analizăm un alt slogan electoral, cel propus de Corneliu Vadim Tudor, candidat PRM - „Salvați România! S.O.S. Poporul Român!” – unde, pe de o parte polemica
are în vedere situația actuală a țării (Vadim Tudor se prezintă drept
cel mai potrivit candidat și radical luptător în soluționarea
problemelor României), pe de altă parte polemica privește acel strigăt disperat către toți acei electori români care vor și pot da o mână de ajutor în îndepărtarea actualei puteri, care a adus țara în pragul disperării.
Indirect, rolul sloganului în discursul politic se poate desprinde din analiza modalităților de
persuasiune a maselor și a ideologiei politice care „descrie nu numai
existența societății, ci și acțiunea și funcționarea sa. Conținutul
poartă aici, asupra scopurilor pe care le propune și trebuie să le
propună, acțiunea comună”[vi].
c) în
discursul politic, sloganul trebuie să aibă o anumită sonoritate și o
anumită ritmicitate, pentru a fi mai ușor reținut de auditor.
Pentru
a spori eficiența celor două caracteristici ale sloganurilor, discursul
politic este promovat prin intermediul canalelor de transmisie.
Să analizăm un alt slogan - „De ce le e frică, nu scapă.” – unde sesizăm faptul că Traian Băsescu, președintele în funcție și, totodată, candidatul PD-L, mizează pe sonoritatea elementelor centrale „frică” și „scapă”, iar ritmicitatea este dată de „ruperea” sloganului în două părți, se acordă însă mai mult redării fricii, și mai puțin scăpării. Cu alte cuvinte, oricăt de mare e frica adversarului nu are șanse de a scăpa. Fiind un slogan de promovare a Referendumului, vorbim deci de frica reducerii numărului de parlamentari, de la 471 la 300, și, deci, cu Traian Băsescu președinte, nu este loc de scăpare.
Sonoritatea
înseamnă ritm. Așa cum afirma Gabriel Thoveron, „sloganul care poate fi
scandat la manifestații se transformă în incantație”[vii].
Acele ritmuri în care se repetă, în funcție de timp și loc, o
succesiune de două silabe scurte sau, mai elaborat, cum este cel
analizat.
d) Sloganurile trebuie să evidențieze o anumită individualitate și originalitate.
Discursul
politic este, în principal, mesagerul doctrinei și propagandei
promovate de un anumit grup de putere. în acest sens, sloganul încearcă
să exprime esența doctrinei, individualitatea și originalitatea ei în
raport cu celelalte doctrine.
Astfel, o doctrină de
stânga va fi pusă în valoare de enunțuri-slogan ce pun accentul pe
rezolvarea problemelor grave ale țării: șomajul, decalajele economice,
violența străzii, degradarea serviciilor medicale etc.
Exemplificăm cu sloganul - „Hai România!” - unde Sorin Oprescu, candidat independent și declarat antisistem, mizează pe ideea de președinte antrenor, o adresabilitate directă către electoratul masculin, cunoscut prin înclinația accentuată spre forbal.
O
doctrină de dreapta va miza pe sloganuri ce se pronunță pentru primatul
individului în fața societății și în favoarea reducerii intervenției
statului, în favoarea pieței care trebuie să guverneze producerea de
bunuri și servicii.
Luăm spre exemplificare un nou slogan pentru candidatul PD-L, cu câteva zile înainte de primul tur de scrutin. - „Luptă pentru tine!” – perceput ca un îndemn din partea lui Traian Băsescu către votant de a lupta pentru sine acordându-i votul.
Enunțul-slogan
trebuie să se remarce, să nu fie nici plat, nici banal, nici oarecare.
Originalitatea trebuie să caracterizeze atât fondul, cât și forma. în
cele din urmă, va impune personalitatea actorului politic care îl
folosește.
e) Sloganul
trebuie să reflecte aspectele esențiale ale domeniului pentru care
discursul se propune. în domeniul politic esențialul va avea în vedere
următoarele elemente:
- Doctrina[viii].
Exemplificăm
cu sloganul istoric al brătienilor - „Prin noi înșine” - esența
doctrinelor liberale care redă convingerea și acțiunea discursivă ale
adepților valorilor liberale în vederea propagării lor în rândul
maselor.
- Grupul de putere.
Aceeași doctrină politică poate fi regăsită în discursuri politice diferite, aparținătoare unor grupuri de putere diferite.
Exemplificăm cu un slogan electoral de stânga - „Credință, nădejde și dragoste!” - unde se pune accent pe imaginea lui Gigi Becali, candidatul PNG, surprinsă aici prin trei elemente esențiale ale personalității sale: credință, nădejde și dragoste.
- Calitățile candidatului.
Nu
este suficient ca cel prezentat în slogan să nu promită câte-n lună
și-n stele, trebuie ca el să pară întruparea calităților ce îi sunt
atribuite și să pară competent pentru a înfăptui propunerile pe care le
avansează.
Exemplificăm cu sloganul - „Băsescu pentru România!” - unde accentul cade pe brand-ul numelui actualului președinte, BĂSESCU, singura soluție pentru România.
- Contextul de promovare.
Amintim sloganul - „România bunului simț!” - unde Crin Antonescu, candidatul PNL, se declară lider al înnoirii sistemului politic, punând accent pe bunul simț un deziderat relevant în contextul actual în care se află România.
Din cele consemnate, subliniem că fiecare slogan se vrea a fi o
formă discursivă originală, polemică, credibilă, completă, adaptată la
realitate (context, adversari, mediul social-politic) și că acesta
corespunde așteptărilor electorilor. Teoretic, sloganul electoral ar
trebui să fie îndeajuns de durabil pentru
a rezista pe parcursul întregii campanii electorale. Și, totuși, avem
în această confruntare electorală un candidat care a schimbat mai multe
mesaje electorale, de tip slogan, Traian Băsescu. O fi sau nu de bun
augur?
Daniela Gifu
i DOMENACH, Jean-Marie, Propaganda politică, Institutul European, Iași, 2004, p. 29
ii Ibidem, p. 30
iii STOICIU, Andrei, Comunicarea politică - cum se vând idei și oameni, Ed. Humanitas, București, 2000, p. 36
iv BELLAK, Leopold, The nature of slogans, Journal of abnormal and social Psychology, vol. 37, 1942, pp. 486-510
v SĂLĂVĂSTRU, Constantin, Discursul puterii, Institutul European, Iași, 1999, pp. 292-304
vi ANSART, Pierre, Les ideologies politiques, P.U.F., Paris, 1974, pp. 14-15
vii THOVERON, Gabriel, Comunicarea politică azi, trad. de Marius Conceatu, Ed. Antet, București, 1996, p. 130
viii „Doctrina
politică cunoaște o viață ideatică proprie în care combate, evaluează,
valorifică teze și idei ale altor doctrine, argumentând și motivând
propria concepție.” v. CARPINSCHI, Anton, Doctrine politice contemporane, Ed. Moldova, Iași, 1992, p. 9
|
Chestionarul articolului:
|
| |
Azi
Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine?
S'inscrire a Societatea de maine
Intrati in Societatea de maine
Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
|
|
|
Inscriere : fr.groups.yahoo.com
Se dedica profesorului Mircea Zaciu
|
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga
|
Identificare
Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |
|
|