CV Dr. Constantin Cojocaru EDUCAȚIA: 1949/1956 – Elev la școala generală din satul natal, Beciu, Teleorman; 1956/1960 – Elev la Colegiul Național “SFâNTUL SAVA” din București (pe atunci Liceul “Nicolae Bălcescu”); 1960/1965 – Student la A.S.E. – Academia de Studii Economice – în București (pe atunci Institutul de Studii Economice și Planificare); 1972/1976 – Doctorand, la A.S.E. în 1976 obține titlul de doctor în economie, la Universitatea din Galați. ACTIVITATEA PROFESIONALĂ ȘI PUBLICĂ: 1965/1967 – Economist la întreprinderea de Construcții Hidroenergetice – Vidraru, Argeș; 1967/1976 – Redactor și șef de secție la “VIAȚA ECONOMICĂ” și “REVISTA ECONOMICĂ”; cadru didactic asociat la Catedra de “Conducere și Organizare a Unităților Economice” din A.S.E. – București. Este preocupat, în mod deosebit, de rolul inovației în economie. Pe această temă își pregătește și teza de doctorat (1972/1976) a cărei sinteză este publicată de către Editura Științifică și Enciclopedică din București, sub titlul “CREATIVITATE ȘI INOVAȚIE”. în 1972, intră în conflict cu regimul comunist. Procesul politic durează până în 1976. I se interzice să lucreze în presă, în învățământul superior și în cercetare; 1976/1984 – Economist și șef de birou la întreprinderile ROMCONSULT, ROMSIT, ARCOM – toate cu profil de comerț exterior; 1984/1985 – Refugiat politic, Cairo, Egipt; 1985/1990 – Refugiat politic, Chicago, S.U.A.: Analist și director financiar la companiile IB DIFFUSION, OMT CORPORATION și ABACO INTERNATIONAL. în ianuarie 1990, scrie studiul “Restructurarea economiei românești”, publicat în ziarul ADEVĂRUL din 13-14 februarie, 1990, actul de naștere a ceea ce mai târziu se va structura în programul de reformă economică, cunoscut sub numele de “VARIANTA COJOCARU”, program care preconiza formarea rapidă a clasei mijlocii în România, prin împroprietărirea cetățenilor cu capitalul național acumulat până în 1989, clasă mijlocie care să constituie, apoi, scheletul unei economii performante și a unei societăți democratice; 1990/1992 – Consilier economic al Cartelului Sindical “ALFA”. Publică un număr mare de studii și articole pe probleme economice și financiare, precum și cartea “PRIVATIZAREA. DE CE? CUM? PENTRU CINE?”. înființează Partidul Solidarității Național – Democrate, cu care participă la alegerile parlamentare din 1992. încearcă să candideze la funcția de Președinte al României, dar nu reușește să strângă numărul de semnături necesare. 1992/1996 – Șef al Departamentului Economic al Primăriei Municipiului București. Inițiază și aplică mai multe hotărâri (legi municipale) menite să asigure utilizarea mai eficientă a patrimoniul Municipiului București; 1993/1996 – Membru în Consiliul de Administrație al R.A.T.B. (Regia Autonomă de Transport București); 1994/1996 – Membru în Consiliul de Administrație al S.C. SIND ROMâNIA S.R.L. 1996/1997 – Președinte – Director General al S.C. ROMFIN S.A. – societate de valori mobiliare.Societatea și-a început activitatea în septembrie 1996, cu un capital social de 100.000.000 lei, având doi salariați – președintele și un operator PC. în septembrie 1997, societatea efectua 15% din volumul tranzacțiilor la BURSA DE VALORI BUCUREȘTI și la RASDAQ, dispunea de 40 de sucursale județene și 280 agenții orășenești și municipale, de un capital propriu cu o valoare de 6,2 miliarde lei, reușind să realizeze lunar, în medie, un profit net de peste 100.000 US$ și asigurând locuri de muncă la peste 1000 de persoane. Prin Hotărârea nr. 19/1997 a CNVM (Comisia Națională a Valorilor Mobiliare) i se interzice să lucreze în piața de capital din România. Dă în judecată CNVM-ul și obține anularea Hotărârii nr. 19/1997, prin Decizia Curții Supreme de Justiție, rămasă definitivă. Procesul a durat 2 ani. între timp, S.C. ROMFIN S.A., sub o altă conducere, a dat faliment; 1998/1999 – Consilier financiar la S.C. ZAGEROS S.R.L. – societate comercială cu profil agricol. în 1999, publică lucrarea “IEȘIREA DIN PRĂPASTIE”. Cartea analizază procesul de prăbușire a economiei românești după 1990 și propune soluții pentru construirea, în România, a unei economii democratice, productive și performante; 1999/2002 – Președinte al Băncii Populare IZVORUL (B.P.I.). B.P.I. a fost înființată în luna iulie 1999, cu un capital social inițial de 243 milioane lei și 166 de membri cooperatori. în aprilie 2000, avea 1200 de membri cooperatori, 30 de sucursale și agenții teritoriale, un capital social de 1,7 miliarde lei și active bancare (credite acordate) în valoare de peste 6 miliarde lei. Ca urmare a adoptării și aplicării O.U.G. nr. 97/2000 și 272/2000, B.P.I. a intrat în lichidare, prin efectul legii, deși, la data intrării în lichidare, avea activul net pozitiv și funcționa cu profit. Candidează la funcția de Primar General al Capitalei. 2002/2003 – Economist la I.C.P.S.P. (Institutul de Cercetări și Proiectări Sisteme de Producție), din cadrul Companiei Naționale ROMARM S.A.; 2005/Prez. – Consilier economic la S.C. STUDIOUL CINEMATOGRAFIC SAHIA-FILM S.A.; 2007/Prez. – Administrator la S.C. GRUP FINANCIAR EUROȘANSA S.R.L., firmă de consultanță tehnică, financiară și juridică, specializată în managementul proiectelor finanțate din Fonduri UE.