Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 43 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Proza: Ovidiu Bufnila. Commedia dell'arte.
    Scris la Friday, March 26 @ 19:29:00 CET de catre asymetria
    Limba dulce în serial încep să public, republic(ăm) un prozator dintre cei mai vii și neasemeni ai românei republici a prozei, Ovidiu Bufnilă, scriitor-bombă pe care am avut onoarea și plăcerea să-l întâlnesc pe când eram mai tineri amândoi, el viețuind prin Moldova cea tainică, eu - prin ținuturile bilingve ale Ardealului de est. Puterea de a publica era a mea, puterea de a scrie altfel era a lui. Ne-am pus împreună puterile și priceperile. Le punem din nou împreună după poate trei decenii, cărora le-am supraviețuit. Asymetricilor sunt convins că le va place scrisul acestui realist hyperbolic, tot atât de hiperbolic ca și hyperboloidul inginerului Garin. Cine va fi fiind și acesta, vă veți întreba? Ei, căutați, citiți și veți afla.
    Dan Culcer


    Commedia dell'arte

    Bum! Bum! Lume, lume! Rap! Rap! își rupe mâinile toboșarul tropăind cu cizmele-i noroite pe scândurile proaspăt geluite ale scenei. Bum.
    - S-au strâns cu zecile de-alde gură-cască, șoșotesc vocile din culise.
    - Arlechino! Arlechino! Urlă târgoveții înfierbântați.
    De-a tumba, Arlechino. Druuum. Și cortina cade în urmă-i. E suplu Arlechino. Și viclean.
    - Aha! zice parșivul.
    - Aha! dau târgoveții ochii peste cap.
    - Aha, ahaaaa!
    - Aha, ahaaaa! își dau în petec târgoveții.
    Rânjește Arlechino, gata-s, învârte-i dară! Și-și umflă pieptul și bate cu pantofioru-i curcubeu, tăcere. înfiorată, gloata sâsâie, acu-i acu! Tăcere.
    - Spune povestea...
    - Aaaa! șoptesc înfiorați burtoșii târgoveți.
    Dar lasă povestea Arlechino și sare de pe scenă și sărut-o fată din mulțime. Leșină tânăra și, hop, mulțimea-i dă cu gura. Că vrea povestea, să urce iar pe scenă.
    - Spune povestea cu bravul Pantalone...
    - Dar nu e brav! strig-un târgoveț cu palmele trompetă-n dreptu' gurii.
    - Cine-ndrăznește? Se-ncruntă Arlechino. Tu?! Ei, hai, curaj! Tu sufletu-ți despoaie!
    Dar târgovețu' își plecă rușinos privirea în pământ. Și ceru-i înnorat. Și rage un măgar. Și garda regelui stă snop mai sus de birt. Să vază care-i dă cu gura. Dar lasă!
    - Nu-i brav numitu' Pantalone, ai?!
    - Dar zi povestea!
    Și Arlechino face-un gest curtenitor și, iată, cortina se ridică și-apare Pantalone. Peruca-i strâmbă și merge-mpiedicat. Și târgoveții râd, vezi bine.
    Colombinaaa! Colombinaaaa! ridică glasul Pantalone.
    Și alde gură-cască așteaptă s-apară fata, dară. Unde-i, Pantalone, unde-i? Dă din umeri ofticosu, o ține pentru el, i-e teamă că vine Capitano și-o fură c-un sărut. Stă soarele în spatele umflatului nor ce-a stropit acum un ceas Turnu' Fierarilor.
    - Cu broaște-a plouat! Gâfâie unu'.
    - Ba c-orologii mari, de-argint, să mor de nu-i adevărat!
    - Fugiți de-aici, au coborât din cer îngeri o droaie și nici măcar un strop!
    - Dar tacă-vă gura, zău, aici ne spun povestea! se-nfurie cumplit o calfă de zidar.
    Arlechino-i fugărit de Pantalone. Au ei o pricină. Dar lumea-i răbdătoare ioc. Vreo câțiva bat din buze și-aleargă să se pricopsească, zău, cu-argintatul orologiu căzut din cer. Nu-i doar unul, tot bâiguie-un tâmplar, sunt sute. E darnic Domnul!
    - Nu-i Dumnezeu, șoptește-o precupeață. E o forță ascunsă-n stele, pe cuvânt, a zis spițerul.
    - Minte și-o va sfârși pe rug! se-nfoaie altă precupeață.
    - Taci soro, drept grăit-a bunul de spițer, e-o forță. Ce mai, nici aburu' nu-i mai presus de ea!
    - Care abur, proasto?!
    - Proastă ești tu! Aburu' care pune în mișcare păpușa construită de spițer. Dansează păpușa și spune stihuri. Am auzit-o glăsuind.
    - Tacă-vă gura! răcnește-un mustăcios de spadasin aflat întâmplător în piață. Nu-i forță necurată! Pe legea mea, e chiar atracția lunară!
    Se îmbulzește lumea chiar în față. Parșivul de Arlechino maimuțărindu-l pe bietul Pantalone tot cere Colombinei să se arate. Fiori străbat mulțimea. De prin văzduh, chemată, chicotitoare, se lasă legănându-se de-o umbreluță. Crucindu-se, un târgoveț îi dă cu huideo, căci diavolească-i arta saltimbancilor! Și-o precupeață-i ține hangul și lumea toată.
    - De ce vă-nverșunați? întrebă cu glas firav micuța Colombină.
    - Tu din văzduh te-ai întrupat! Morocănos îi strigă spadasinul.
    - Ei și? E cu păcat?
    Dar las-o! Uite-l pe mândrul Capitano cum răsare dintr-o secretă înfățișare-a scenei. Ba-i scenă, ba-i castel, ba coastă-mpădurită. Nebunii saltimbanci au gust de hârjoneală. Iar bietul târgoveț își rupe gâtu-n două zgâindu-se la scatolceala lor. Căci Pantalone îl arde pe Arlechino iar el, parșivul, ca din întâmplare, un șut îi trage lui Capitano, bravul.
    - Străpunge-l! Fă-l praf! se-nfierbântă calfa de zidar cerând pe scenă moartea-ndrăznețului nebun.
    Capitano nu-l ia în seamă și-aleargă în urma micuței Colombine să-i cucerească bătaia inimii speriate. Iar Pantalone-atent se umflă-n pene, zice:
    - Un căpitan?! Aha! Dar mâna el să-mi ceară și-om mai vedea! Trufia și prostia cu un preț prea greu se cer a fi plătite! Viteze, înfățișează-mi-te chiar acum!
    Din picioare, nărăvași, bat târgoveții. Ar vrea o chelfăneală ca-n piesa de ieri seară. Ha, frumos a fost, arlechinul mort era și bine pus la saramură! Oh, mincinosul! A luat-o pe cocoașă! Dar azi, acum?! Ce-i cu-aiureala asta? Tot se codesc, tot poartă vorba saltimbancii! Și Pantalone acesta ce-i? își lasă fata curtată de-un curajos de mucava? Păi să-l vedem la luptă!
    - Luptă! Strig-un măcelar frecându-și palmele-lopeți.
    Naivul! Omule, privește-n jur, nu-i lupta ce-o tot ceri! E numai viclenie, sperjur, trădare în lumea ce te înconjoară!
    - Să-l pună la pământ! Tot strigă măcelarul.
    - Bolândule, ai vrea strivindu-mi piciorușul să te înalți, să vezi mai bine?! Să-mi vină slujitorii să te scarmene, păzea! îi strigă o copiliță al cărei mijloc de albină e strâns cu o curea din piele adusă din Orient.
    Și lumea râde-nveselită. Doar sub arcade doi gardieni șoptesc misterioase vorbe. Cum că din saltimbanci din când în când s-ar slobozi un șuierat. Ba chiar și mici străfulgerări. E abur, zice unul din gardieni. Taci, ne-aude cineva. E Necuratul, mă crede pe cuvânt. Și tac. Și-și zdrăngănesc pumnalele în teacă.
    - De unde vii tu dragă Colombină?! se hotărăște să-și joace rolul parșivului de-Arlechino.
    - Din Lună vin! șoptește ea.
    - O, dar mă minți! Credeam că vii de dincolo de sat!
    - Nici nu visezi! Din Lună vin și-am auzit de tine!
    - Mă măgulești!
    E proastă piesa, zice-un târgoveț. Că minte Colombina, mâncat-au Luna-n faptu' serii vreo doi trei vârcolaci. Și-apoi cum s-ajungă ea în Lună? Doar nimeni nu e prost.
    - Căpitano, o crezi?!
    - Din Lună sau din Soare să vină ea, eu mâna i-o voi cere, acum, neîntârziat!
    Dar Colombina-l călcă pe picior, nu asta-i spusa, le-a încurcat vezi bine bețivanul. De la o poștă simți c-a dat pe gât o bute. Și-l ia, în grabă, de-o ureche, micuța Colombină și, iureș, pe-ntreaga scenă, iute. Să râzi? Să plângi? Se-ntreabă târgoveții și mai c-ar șterge-o acasă să se culce. Mai e și mâine-o zi! Dar vai! Privește! înțepenită, Colombina dă ochii peste cap și-un abur străveziu plutește ieșindu-i din orbite. Să te crucești, ce naiba! Se-avântă cei doi gardieni și-agită pumnalele. Lumea se dă în lături speriată. Pe scenă, pe scenă, strigă. Și o explozie de lumină în plin văzduh. Și-un uruit.
    - Nu-s oameni! Strigă unul din gardieni.
    - Nu-s!
    - Și aburul îi părăsește!
    - Țin-te bine, se mișcă scena!
    - Privește, funii o trag în cer!
    - încă mai vezi Pământul?!
    - încă dar vezi, o mare de-ntuneric ne cuprinde.
    - Nu mai vorbi, uite cum pierde aburu' din tine!
    - Nu-s nici eu om?!
    - Vezi, bine, nu!
    - Atunci? sâsâie speriat gardianul.
    - Atunci?
    - Tu cine ești?
    - Nu m-am născut, voi fi.
    - Vorbește prostii, șoptește păpușa-gardian.
    Și-urcând în cer, în cercuri largi, gardianul-cel-adevărat se aruncă în jos purtând în loc de-aripi, cortina.

    de Ovidiu Bufnila
    Associated Topics

    Distribuitor de afise


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.29 Seconds