Arkai tăia valurile, vânjos și nebun. Era un filosof. Poate ultimul filozof al lumii. în urmărirea lui pornise temutul submarin roșu. Arkai, stai că trag! i-a strigat submarinul roșu supărat că textele lui Arkai treziseră conștiințele. Nici să nu te gândești să pui mâna pe mine, a strigat Arkai înotând voinicește dincolo de bariera de corali care cântau de mama focului în bătaia soarelui. Arkai, nu te prosti, n-ai scăpare! Directorul Națiunilor Unite nu-ți mai ia apărarea în ședința din careul magic. Ești declarat 'persona viciosa! Sistemul tău fiziologic a fost pus la popreală. Ai răsturnat toate valorile, aiuritule! - Vezi-ți de drum, submarinule roșu! a răcnit Arkai urcându-se în spinarea unei balene Bombo și îndreptându-se spre Polul Nord. Balenele Bombo nu se temeau de submarinul roșu. Balenele Bombo erau niște mutanți de toată splendoarea. în bătaia lunii arătau ca niște munți, în lumina zorilor păreau niște fregate de sticlă. Ele citiseră în câmpul subluminic toate textele lui Arkai și-l iubeau nespus. Pentru că Arkai răsturnase toate lucrurile cu susul în jos. Anume, că Universul nu era univers, ci o respirație. Că muzica era o ființă de sex feminin și că ființele obișnuite erau note pe partitura Universului. Arkai spusese ceva și despre identitate. Identitatea era stăpâna lumii și nu Omogenitatea. Acum, Omogenitatea îi trimisese pe cap submarinul roșu să-l torpileze. Submarinul se hrănea cu plancton și păzea cu strășnicie cuceririle Omogenității. - Arkai, predă-te! urlă tunător submarinul roșu învârtindu-și amenințător elicea prin valurile înspumate. O să te fac tăiței, o să fac din tine o supă filozofică, pe cuvânt dacă mint! Arkai a pus balena Bombo să facă o voltă și apoi s-a dus la fund unde s-a întâlnit cu Gorbaciov, cu Ala Bana Bortocala și cu Hitler și cu Crasai Banger, vânătorul de fluturi, care tocmai discutau aprins despre posibilitatea ca Lumea Virtuală să fie folosită pentru stoparea entropiei universale. Arkai i-a salutat râzând și, mișelește, a lăsat tor¬pila submarinului roșu să se înfingă drept în scăfârlia lui Hitler. Cioca¬nul de apă a spulberat simandicoasa adunare și a aruncat balena Bombo drept pe Everest. Mii de credincioși aflați în pelerinaj au crezut că văd aievea Arca și s-au aruncat în genunchi. Numai Herman Borman, grămătic al naziștilor reformați, l-a recunoscut pe Arkai și și-a scos revolverul vrând să-l împuște pe loc. Balena Bombo s-a răstur¬nat în ea însăși transformându-se în ceață, iar Arkai a scăpat viu și nevătămat, gata, gata să pună la punct un nou sistem filozofic care să de-a peste cap întreaga gândire politică a sfârșitului de secol. Sub¬marinul roșu s-a încăpățânat să urce în munți folosind apa ghețarilor topiți, a sfredelit o stâncă și-a pornit-o de nebun după Arkai amenințându-l în fel și chip. Arkai! Arkai! Ce-i cu dorința ta aiurită de a suci mințile Sclavilor De Lux care muncesc pe ruptelea în marile lagăre planetare, vino înapoi derbedeule, filozofule de operetă. Arkai, Arkai, hai să negociem! Negocierile au început în deșertul Sahara. Subma¬rinul roșu s-a bălăcit într-o băltoacă și i-a propus lui Arkai postul de Manipulator Mondial OfiJal. Arkai a mai cerut și o drușcă do votcă, dar submarinul roșu n-a vrut nici în ruptul capului zicând că ultima dușcă de votcă de pe Pământ o ține pentru el și numai pentru el. Ne¬gocierile au loc și astăzi. Dacă te oprești din lucru, dragă Sclavule De Lux, poți să-i auzi pe Arkai și pe submarinul roșu cum se ceartă și cum se mai amenință și nu ajung la nici un rezultat.

de Ovidiu Bufnila