Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 52 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    In epicentru: Magda URSACHE. Dezveliti tot adevarul...
    Scris la Thursday, October 07 @ 20:57:50 CEST de catre asymetria
    Distribuitor de afise Am prilejul, la aniversară, să pun on paper ca și on line, admirația mea totală și continuă, afectuoasă, dar nu oarbă ca iubirea și, mai ales, neprefăcută, fără titlu de captatio, pentru omul moral și pentru scriitorul de năucitor talent care sunteți. O să încerc să spun de ce vă prețuiesc de-o lungă viață, de ce sunt în rezonanță cu ce afirmați împotriva formatorilor de opinie care vor și reușesc să de-formeze memoria colectivă, mai șubredă, mai scurtă decît a individului concentrat să nu uite. Magda URSACHE

    Magda URSACHE Dezveliți tot adevărul... Dragă Paul Goma, La noi, unde-i putred mărul, „nu găsești (citez din Frumoasele străine) pe cineva care să spună povestea altcuiva, admirat cîțiva ani sau o viață întreagă (dar am înnebunit să vorbesc despre admirație la români?)”. Cum Mircea Cărtărescu face parte „din grupa mare a literaturii române”, primesc provocarea. Am prilejul, la aniversară, să pun on paper ca și on line, admirația mea totală și continuă, afectuoasă, dar nu oarbă ca iubirea și, mai ales, neprefăcută, fără titlu de captatio, pentru omul moral și pentru scriitorul de năucitor talent care sunteți. O să încerc să spun de ce vă prețuiesc de-o lungă viață, de ce sunt în rezonanță cu ce afirmați împotriva formatorilor de opinie care vor și reușesc să de-formeze memoria colectivă, mai șubredă, mai scurtă decît a individului concentrat să nu uite. V-am descoperit un altruist (miră pe cineva cuvîntul?). S-a produs, după prima mea scrisoare, cam înfricoșată și cam năucă, „o apropiere misterioasă”, cum mărturisiți să fi fost între Dumneavoastră, Marin Mincu și Nicoleta Sălcudeanu. Sunt puțin pizmașă, recunosc. M-ați încurajat mereu, carte după carte, de la Universitatea care ucide pînă la Să citiți bine!, făcîndu-mă să-mi fie jenă că nu scriu pe măsura cuvintelor Dvs. bune. Slăbiciunile (pentru vreun autor pe care nu-l agreați) mi le-ați tratat prin tăcere. Asurzitoare. M-am așteptat ca, după zidul Tîrgoviștei (deschid o paranteză: nemții au dărîmat zidul Berlinului, noi am introdus în istorie un zid mînjit cu sînge; vă citez însemnarea din 21 decembrie '89: „Nu mai scriu, istoria se scrie singură”, urmată de o alta, din 26, același decembrie: „Nu așa se începe. Cu o crimă?”) să vă luați locul de drept în România, în USR și-n literatură, ca scriitor reper al ființei morale românești și ghid social. N-a fost așa. Ați rămas refugiat politic și nemembru USR. „Confîrtații iubito-dragi”, cum îi alintați, au vrut, pesemne, să confirme brandul Dracula: să-i sărim la gît lui Goma și să-i sugem sîngele! Măcar să-i ciuntim barba, pe urmele lui Pleșiță, că prea știe multe. Ce dacă ne-ați arătat curcubeul numit libertate? Și acum (ca și atunci, în '77), privilighenția (o vocabulă bine găsită) încearcă să vă anuleze latura estetică: „da, da’ n-are talent! Puțeau de talent, însă, omagiatorii. „Conducătorul iubit” cerea în ședința din 30 martie '77 (s-a publicat stenograma ei) să fiți arestat pentru spionaj în favoarea americanilor, judecat după legea comunistă și, probabil, împușcat. îl las pe „stejar” s-o zică: „cu Goma, nici un fel de mișcare. întrerupt telefonul, orice legături, cum încearcă să ia legătura cu ambasadorul, arestat public pentru spionaj și trimis în judecată. Fără nici un fel de discuții și cu toți care vor proceda așa (...)”. Acei toți (431 de persoane care v-au vizitat/contactat telefonic), aliați mișcării pentru drepturile omului, urma să fie judecați de Colectivul Oamenilor Muncii, în întreprinderi, ca elemente declasate, derbedei, imbecili: „Dacă vor să-i bată, să-i bată”. Așadar, „omul de omenie” Ceaușescu îi îndemna pe muncitori, considerați „ai lui”, să-i maltrateze pe cei din gruparea Goma; ordona Securității să vă terorizeze (și cum a făcut-o!). Românii n-aveau nici un drept, cu atît mai puțin să emigreze. Mi-am mărturisit în cîteva rînduri derapajul personal că n-am semnat. Nu mă mai explic. Oricum, explicația nu modifică realitatea că n-am semnat. Spun ca Daniel Turcea: mi-e rușine. S-a opus careva, atunci, în ședința de la vîrful CC? S-a abținut careva? Poate juristul Silviu Curticeanu, autor de memorii publicate în două volume: Mărturia unei istorii trăite și Memorii necenzurate. Acel șef al Cancelariei CC/PCR care i-a pupat mîna lui Ceaușescu, la propriu, înainte de zbor și singurul care a strigat (în ședința ultimă a CPEX, din 17 decembrie '89) „Să tragă!” armata la Timișoara. Cum ne mai place să tipărim memorialistică mistificatoare! Cu cît sunt mai ajustate, recompuse, cu atît memoriile sunt mai apreciate; iar cînd caracterele ies flocăite urît, au și succes de librărie, ca în cazul Marino. Ne lăsăm sufocați de mistificări, de la Sorin Toma la Nina Cassian, de la Popescu-Dumnezeu la Ștefan Andrei. Da, Ștefan Andrei, care a cerut în aprilie '77, după ce-ați fost arestat, retragerea din post a lui Etienne Dussart. Acceptase să vă ajute, trimițînd participanților la Conferința de la Belgrad scrisoarea Dvs. Ați fost scos din Uniunea Scriitorilor (ce glumă de april!) tot fără nici o abținere în Comitet. S-a opus careva dintre membrii prezenți? Nu. S-a convocat (la Diverse) un articol din Statut, numărul 9, și exclus ați fost, exclus ați rămas. Capul vi-l ceruseră destui: Eugen Barbu, Titus Popovici, Virgil Teodorescu, Dan Zamfirescu, Al. Ivasiuc... Ați fost demascat ca dujman chiar cînd erați închis. „'Zdai seama? 'Zdau, cum de nu!”. Și ante, și postdecembrist, Dvs. tot în stare de inadaptare sunteți. Și-i greu rolul asumat, de iacobin de serviciu, dînd permanent save pe memoria corectă. „Și ningea și ningea. Și ninge, ca la începutul lumii. Să ne curețe. – Și de am să mă scol – tot mă scol eu de-aici – pre mulți am să scriu eu”. Așa sfîrșiți Roman intim, Paris, 1989. Postate pe Internet, Jurnalele au fost muniția într-un război drept pentru adevăr și pentru normalitate. Și-mi vin în urechi acordurile unui vechi cîntec ostășesc: „Dezveliți tot adevărul/ Și să spuneți tuturor...” Adevărul, cu bune/ cu rele, e la el acasă în jurnalele Dvs. (17 la număr), adevăr gol-goluț, nemilos, dur, neatenuat, agasant, provocator, strivitor... Am cumpărat (oare de ce cărțile Dvs. sunt dintre cele mai scumpe de pe piață?; nu-i asta cenzură financiară?) și citit pe nerăsuflate primele trei volume: Jurnal pe Sărite, Jurnal de Căldură Mare, Jurnal de Noapte lungă, nemirizate. M-am hotărît să vă scriu după ce am asistat la „poli(tico)fonia” Iosif Sava dintr-o sîmbătă, 22 februarie, 1997. Invitați în păr, redactorii 22”. La întrebarea lui Sava dacă au citit Jurnalul, Gabriela Adameșteanu, Patapievici, Andrei Cornea, Rodica Palade s-au scuturat ca de pureci: Nuuu! Și totuși îl combăteau fără să-l fi citit. „Cum nu?”, s-a mirat de sub ochelari moderatorul. „Haideți, domnilor, tot Bucureștiul s-a uitat în el”. Numai Mihai Șora îl citise, dar lipsea din studio. „Tocmai dumneata, susținătoarea lui Goma, nu l-ai citit?” a plusat Sava spre G. Adameșteanu. Mai exact ar fi fost să spună susținuta. Și mai ciudat era faptul că, deși declaraseră că nu l-au citit, douăzecișidoiștii păreau foarte informați. Andrei Cornea s-a explicat: știa linia. Patapievici nu lecturase decît prefața. Doar Gabriela Adameșteanu nu citise chiar nimic. Și, supraexplicînd: „N-am citit pentru că nu vreau să-mi stric imaginea despre Goma și despre societatea în care trăiesc”. Fire pozitivă. îmi amintesc bine că, atunci, la știri, s-a anunțat că pușcăriașii de la Gherla renunțaseră, o dată pe lună, la porția lor de carne + zahăr + alte alimente, în favoarea săracilor. Dar parlamentarii și guvernații? Cedau ei ceva amărîților? Ca și acum: pantofi cu tocuri înalte, să vadă mai bine lumînarea de la capătul tunelului. Și atunci, ca și acum, mulți cetățeni cred că-i mai bine intra muros. Pușcăria nu-i spital: în spitale e cu mult mai greu de supraviețuit. „Da’ de ce-i atît de rău Goma, domnilor?”, nu s-a lăsat Iosif Sava. Răspuns: pentru că injuriază și n-are maneră (nu vă făcea Ceaușescu „un măgar, așa de ultimă speță”, vezi stenograma?). Cei „injuriați” l-ar fi amendat, absentînd (ca protest) la lansarea jurnalelor. Consecvenți breslașii, de vreme ce, la lansarea seriei de autor Paul Goma, scoasă de Curtea Veche (director Grigore Arseni, redactor Flori Bălănescu) nu s-au arătat decît puțini: Gabriel Pleșea, Ion Coja, Carolina Ilica, Ion Lazu... Cineva, tot în emisiunea lui Iosif Sava, nu mai știu cine, a vorbit despre faptul că ați fi „un caz”, cu trimitere la psihiatrie. „Dar e un scriitor mare Goma?” La asta s-a dat din colț în colț. Cred că Patapievici a rostit vocabula autentic. „Dar nedrept cu Ieruncii, cu Liiceanu, cu Paler”, a enumerat pe degete Sava. N-a mai rămas nimeni, dom’le, cu onoarea nefeștelită. Vai, dar ce-a pățit Monica! A declarat chiar că Paul Goma e neșansa ei. Și că sunteți incontrolabil, adaug eu. Deci de necontrolat, de nedirijat, de nesupus. Nu-mi venea să cred ce auzeam. Să nu fi sesizat floarea GDS cîtă prietenie afectuoasă, cîtă tandrețe ironică se cuprind în portretul „microfonicei”? Sau nu trebuia să fiți, nici cît duci sub unghii, de altă părere decît a Ieruncilor? Cireașa de pe tortul emisiunii tot Sava a pus-o: „Și are drept să vă acuze, domnilor? Doar a fost și el membru de partid. în anii '50, Goma ar fi evoluat la fel ca Răutu”. Verbul a evolua, în acest context, m-a șocat; acum nu mă mai șochează nimic: procesul comunismului s-a făcut cu nepoții gornistului, iar proful necesar la materia Anticomunism este cine este. Că nu făceați parte din sistemul lor (social și mental) mi-o dovedise discuția televizată. Era de tot limpede că-n țărișoară adevărul rămăsese o oportunitate, că „injuștii” erau amendați în manieră stalinistă, listați pentru excludere. Că, vorba lui Luca Pițu, unii au fost, sunt și vor fi des-merdați definitiv, orice ar fi făcut; alții – mereu alții – dimpotrivă, ca-n orice democrație de ocazie, second-hand. Nu Sava modelase o emisiune în care Marin Preda era transcris în cheie grotescă? Ucigaș de pui de pisică, aruncați de vii în foc. De ce preopinenții nu erau oripilați că din Jurnalul lui Mihail Sebastian, ieșeau șifonate cîteva personalități ca Mircea Eliade, Nae Ionescu, Camil Petrescu etc.? Nici Amintirile deghizate de Crohmălniceanu n-au indignat. Goma era trivial, revendicativ și gata. Vă spuneam, în aceeași scrisoare nepermis de lungă: nu știu dacă veți (mai) avea prieteni, dar – sigur – numărul celor care vă respectă și vă admiră va crește. Acum nu mai sunt atît de sigură. între prima mea scrisoare către Dvs. și cea de azi, 11 septembrie 2010, au trecut vreo 13 ani. Și ce aud la Știri? Că „husarii” aniversează în Harghita intrarea trupelor fasciste în Miercurea Ciuc, pe cai și cu cîntec; nu se feresc să-l comemoreze pe Miklos Horty, dar moneda jubiliară a BNR de argint, cu chipul patriarhului Miron Cristea (care, ca prim-ministru între 1938-1939, a cerut revizuirea legii cetățeniei) a fost condamnată ca fascistă. Toate astea le știți. Vedeți din Bellville spectacolul zdruncinatei noastre tranziții, ca și cum ați fi în „camera de alături”. Nimic nu scapă dioptriilor Goma, nici motoarelor de căutare Goma. în 2005, lui Liviu Ioan Stoiciu i s-a retras calitatea de redactor șef-adjunct al „Vieții românești”, fapt comentat cu satisfacție de „România literară”, din 7-13 decembrie: „aflăm din cuprinsul comunicatelor că „Viața românească” nu publică texte extremiste, antisemite sau atacuri suburbane la adresa colegilor de breaslă, că trivialitățile lipsite de acoperire estetică nu au ce căuta în paginile ei”. Or, calomnierea Dvs. ca antisemit o începuse cam de prin 2003 tripleta Ioanid-Mușat-Lefter. De ce a publicat Carmen Mușat în „Observator cultural”, din 15-21 iulie 2003, „înfierarea” lui Radu Ioanid: Goma antisemit, au înțeles bine și gomofonii și gomofobii. „Frăzulica” din Jurnal 2001-2003 deranjase rău: „dilema în care se află evreii: adevăr ori interes de etnie?” De la Mihai Dinu Gheorghiu din Hexagon (care cerea chiar să fiți expulzat) pînă la Vasile Gârneț, pentru care Săptămîna roșie e „vulgar-violentă și deficientă grav la capitolul documentare”, adică exact unde rămîne de necombătut, ni s-a tot comentat incorectitudinea politică a lui Paul Goma. Variantele Săptămînii roșii au rupt tastele calculatoarelor. Pe „necititulea”. Nimeni n-a dat pasaje care v-ar incrimina ca antisemit, pentru că n-ar fi avut de unde să le decupeze. Numai că activiștii de anțărț sunt depășiți de activii de acum privind „înfierarea”, exact cum a cerut Elie Wiesel în „New York Times”, 2 iulie '91: „Trebuie să știți că dacă antisemiții nu sunt criticați în public (adică „înfierați”, nota mea, Magda U.), veți suferi. Veți fi izolați. Occidentul vă urmărește cu mirare, cu spaimă, cu groază”. Și, cum e-n regula și-n regulamentul nostru organic să plecăm capul și să întoarcem spre pălmuire celălalt obraz, am făcut-o cu grăbire. Eticheta de antisemit te compromite iremediabil. Dvs. nu v-a fost teamă: „adevărul trebuie rostit chiar dacă uneori face... ne-bine (Jurnal, 2010). Prețul? Vi se neagă moralitatea și capodoperele. De la eroul națiunii la eroul narațiunii (y compris al rațiunii), toate ipostazele vă sunt negate (îi mulțumesc lui Dumitru Ungureanu pentru observația asta). Deși sunteți cel mai cunoscut scriitor român, în țară sunteți marginalizat, dacă nu ignorat; istoriile noastre literare vă cotează mai jos decît afară, unde vi s-a recunoscut talentul. în numele cărei rigori estetice eticheta C. Țoiu Gherla (Gallimard, '76) ca scriere pișcăcioasă? Interzis din '70 pînă-n '89, ați fost topit postsocialist. Eu, una, sunt convinsă că produceți cobreslașilor complexul literarității, al stilului. Trebuie, cînd citești Goma, să aplici „formula gardian”, ca să te păstrezi cu mintea liberă de influențe. Altfel te trezești gomizînd, gomizînd fără voie: efectul stilului Dvs. e covîrșitor. O fi ura unor confrați un semn că talentul Dvs. îi copleșește? Unul dintre cei mai reactivi la jurnale a fost Dorin, pardon, Mircea Iorgulescu. Exulta de fericire că v-a descalificat, chipurile, că a spart mitul unui Soljenițîn român, cum spărsese și codul de intrare la Europa liberă. Pentru cîrtița infiltrată acolo, memoria Dvs. era Cloaca Maxima, un depozit de dejecții, iar Dvs., un „Cioran de latrină”. Cum să mai comenzi decît verde? „îi bag pe toți securiștii și tunătorii în mă-sele lor” (Jurnal, 2010). O violență de cuvînt nici pe departe cît ar merita astfel de bălăcăreli. Cum nu sunt istoric, îmi permit să operez cu dacă. Așadar: dacă ați fi fost președinte, ați fi putut schimba ceva în România; instabila noastră democrație ar fi arătat cu totul altfel. N-ați fi semnat tratatul cu Ucraina, confirmînd raptul. N-ați fi permis ca țara asta să fie devalizată postsocialist mai rău decît sub ocupație sovietică. Nu s-ar fi produs nici de-românizarea României. Și-n Cișmigiu nu s-ar fi ridicat un monument al ostașului american eliberator, care a prefăcut zona Gării de Nord, unde m-am născut, într-o mică Dresdă. Bombardamentul ca bombardamentul, dar, în 2003, Condoleeza Rice îl sfătuia pe Bush „să pedepsească Franța, să ignore Germania și să ierte Rusia”. De la lehamite la renunțare nefiind decît un pas, Dvs., l-ați făcut, din păcate. Ați renunțat la campanie electorală în Land of no choice. Alt dacă? Dacă ați fi condus Comisia pentru Analiza Dictaturii Comuniste, Raportul (intitulat „final”, deși sper să nu fie „pentru eternitate”) ar fi fost conceput altfel. începutul dezastrului: momentul 28 iunie 1940. Istoricii scriu că, sub ocupație sovietică, Basarabia urma să devină Republică socialistă sovietică evreiască. Avusese loc și Congresul, sub președinția lui Lazăr Kaganovici. Noroc că Stalin nu și-a dat acordul, prevăzînd reacții; altfel am fi avut nu două state românești (România și Republica Moldova), ci două state israelite. „între noi se stabilise o atmosferă «împăciuitoristă», ca să mă exprim în limbajul tatălui său, șeful Catedrei de marxism-stalinism de la Universitatea București”, notați în Jurnal, 2006. Dar, pentru că ați făcut publică o scrisoare personală a lui Vladimir Tismăneanu, inconvenabilă lui, ați devenit incompatibil cu Kamisia, cum ar fi pronunțat ideologul proletcult Mișa Novicov. Și nu „din motive de sănătate”, ca Antohi, figură de seamă a GDS (care servise Dictatura și acum o analiza), ci din motive de sănătate morală. în fapt, mulți au răsuflat ușurați, deranjați de „memoria-conștiință”, ca să uzez de sintagma „uraganului Flori”. Le-ați fi amintit datele: între '77, Mișcarea Goma și '82, protestul Doina Cornea, a trecut un lustru. De la Descartes citire: bene vixit qui bene latuit. Bine viețuiește cine-și ascunde bine ideile opozante. Dvs. nu apărați „unitatea frontului anticomunist”, nu-i sprijiniți pe cei care se dau drept kakașei (în pronunție Mișa Novicov), făcînd obuz (în aceeași pronunție) de disidență. Nici pe intelectualii atemporali, ce se vor ieșiți din timp ca Dumnezeu, nici pe supraviețuitorii prin cultură, ca act de disidență, cele două fețe de „evazionism” în fața Puterii. Nu menajați, nu coperiți, nu faceți troc cu amnezia (la români); nu-i scuzați pe cei intrați în stand-by, să-și capete osul: „Ia de la Băsescu!”. Fără Dvs. neorollerizarea se poate desfășura tihnit, ca și a treia piteștizare. Să mai explic? Proletcultismul a fost primul experiment Pitești, cînd s-a „educat” prin metoda realist-socialistă; etapa a doua a piteștizării a produs omul nou cu gîndire schizoidă, din ceaușism; al treilea „igzirciț” se întîmplă sub ochii noștri. Oare nu o să învățăm nimic din lecția Goma sau nu vrem să învățăm? Dvs. puteați schimba ceva în România ca președinte. Să nu se mai audă acel exasperant „mai bine era cînd era mai rău”, expresie tîmpă a mentalului îmbolnăvit. Mă consolez cu gîndul întăritor că SCRISURILE Dvs. încă pot schimba ceva. Poate că este o utopie, dar una nobilă, la care țin. Magda Ursache
    Iași, 13 septembrie 2010

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.55 Seconds