Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 114 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Restituiri: Constantin Noica. Din Mathesis sau Despre bucuriile simple
    Scris la Thursday, November 11 @ 16:24:16 CET de catre asymetria
    Memoria
    Am extras paginile ce urmează din prima carte publicată de filosoful Constantin Noica în 1933, Mathesis sau despre bucuriile simple.
    Nu știu dacă visul despre care scrie Noica este același cu visul la/în care visez eu. Și nu am cum verifica. Vă propunem o lectură filosofică cu aplicații practice. Noica își îndemna cititorii să facă un exercițiu de detașare, și pune o întrebarea asupra « adevărului istoric» care îi preocupă pe mulți dintre contemporanii noștri, asupra naturii acestuia, ca selecție a unei serii dintre multele serii de fapte posibile, singura întîmplată dar nu singura adevărată. Suntem îndemnați să gîndim asupra lumilor posibile. Noica este unul din rarii gînditori români care îndeamnă spre o gîndire a posibilului. Insă Noica lansează acest îndemn într-o vreme cînd gîndirea prospectivă contemporană e confundată cu aplicațiile tragice ale utopismului revoluționar, « nu mai are cotă », ba chiar este refuzată, identificată ca fiind o gândire teroristă, destructivă.
    Un singur lucru e de spus: modelizarea posibilului ni se pare singura șansă de a ieși din conformisul invadator al restaurației care s-a înstăpînit în lume.
    Civilizațiile actuale se afla în fața unei teribile crize a imaginarului, nici o ipoteză îndrăzneață de reconstrucție socială nu mai pare posibilă, fiindcă mulțimea dar și elitele se tem de repetiția terorii care se pusese în mișcare la începutul secolului pentru a înscăuna lumea cea mai buna cu putință.
    Nu există însă nici un argument teoretic și nici o experiență istorică care să impună ca ineluctabilă repetiția. Dimpotrivă este evident că nici o serie de fapte « istorice» nu se poate repeta întocmai, că lumile posibile sunt imprevizibile.
    Dar tocmai caracterul necesar al producției de imaginar, tradus în practică intelectuală prin generarea de lumi posibile, ne poate scoate din torpoare care strivește lumea europeană și care ne face victime consimțitoare ale unui gînd uniformizator și a terorii leneșe mascată sub numele de « democrație liberală ».
    Această « teroare» nu atinge individul, căruia i se lasă impresia libertății, ci marile grupuri, păturile sociale, națiunile. Ea acționează insinuant și tenace.
    Anglia, Franța și Statele Unite sunt cele trei spații politice, culturale și sociale care se află la originea democrației. Conceptele acesteia au fost fetișizate însă in doua secole, așa încît critica democrației, a parlamentarismului european, imediat asociate cu criticile aduse acestor sisteme de către marxism sau mișcările totalitare din anii 1920-1930 sunt considerate ca inacceptabile. Ba mai mult, se ridică acuzații din oficiu și identificări violente și superficiale cu mișcări politice precise, legionarism, nazism etc ( bizar, nu și cu comunismul, deși acesta a fost un critic tot atît de acerb al democrației parlamentare considerată sluga burgheziei, ceea ce și era de altfel), interzicînd astfel o critică normală, neangajată în favoarea vreunui partid sau vreunui sistem totalitar, ca și cum critica parlamentarismlui ar fi un tabu.
    O analiză a esenței politicului, din perspectiva lui Karl Schmidt, sau din orice altă perspectivă neconformistă, merită să fie reluată.
    Orice contribuție la punerea în vileag a contradicției dintre teoria democrației și practica ei este în acest moment de încercare pentru societatea românească, necesară și dătătoare de speranță.
    închei transcriind o dedicație pe care filosoful român Constantin Noica ne-a dăruit-o la Păltiniș pe un exemplar din Mathesis. Il contactasem pe schivnicul invadat de vizitatori pentru a pune la punct o strategie privind publicarea în revista Vatra a unei serii de texte care să susțină proiectul editorial Biblioteca de filosofie românească inițiat de Constantin Noica la Editura Științifică.
    « Lui Dan Culcer, această utopie, în care am fost, în care sunt încă și în care îl invit. Cu dragoste, Constantin Noica, 1980, Păltiniș»
    Răspund cu întîrziere acestei invitații spre utopie, transmițînd-o ca simplu intermediar filosofilor, sociologilor, politologilor și economiștilor români, tuturor intelectualilor ce vor veni. (Dan Culcer)



    Constantin Noica
    Mathesis sau bucuriile simple (Extras)

    « Cînd încep să consider mai atent istoria, mi se pare, nu știu cum, că o am înuntru, în mine, și că ea circulă dela stânga la dreapta. Desigur pentrucă o cetesc, pentru că o găsesc în cărți, și foile cetite rămîn toate la stînga. Cînd sfirșești o carte, toată cartea, cu întreg conținutul ei, a rămas la stînga. E supărator, poate, dar așa este. Am nevoie de un sens unic, pentru ca așa cere istoria. Sensul unic trebue să fie psihologicește ceva, pentru mine: este, atunci, sensul dela stânga la dreapta.
    Așa dar când ne întoarcem ochii înăuntru și privim secolul al XVIII-lea, nu facem, cel puțin în primul moment, decât să-l vedem mai la stânga secolului al XlX-lea. Că acesta din urmă rezultă, iese, se desface din cel dintâiu ? Dar cum? Asa cum se desface un adevăr din altul? Dar acestea nu au loc în spațiu, și nici nu au '« sens ». în timp ce istoria se petrece într'un anumit spațiu închis și are un sens unic. Exact, sensul dela stânga la dreapta. Crede cineva mai mult? Ce e mai mult, asta vine pe urmă. Și vine după legile adevărului, aceleași peste tot, în istorie ca și în geometrie.
    Platon vine mai la stânga lui Aristotel, niciodată mai la dreapta. Cauzele unui războiu vin mai la stânga lui, niciodată altfel. Aci stă toată ireversibilitatea istoriei. Faptul unic, acel « o singură dată» s'ar putea să nu fie decât atâta tot. Sensul dela stânga la dreapta, aceasta e extraordinara lecție pe care ne-o dă istoria. Restul ? Restul îl găsești în orice alt câmp de cercetări.
    A, istoria! Cum să n'o urăsc, cum să n'o refuz cu toată simțirea regulată care mai e în mine! Istoria aceasta neregulată. Istoria asimetrică ; fapta aceasta care atârnă mai mult la stânga decât la dreapta; care o ia într'o parte, dezechilibrată. Această nongeometrie ...
    De ce atrage atât de mult pe oameni perspectiva istorică ? Ce are faptul istoric încât să fie atât de convingător?
    Am arătat că unicitatea lui e iluzorie. Că e viu, suplu, fluent? Să încercăm atunci să arătăm că nu e nici viu, nici suplu și nici fluent.
    Există în știință un anumit principiu, numit principiul solidificării. Dacă avem o funcțiune care depinde de mai multe variabile, putem particulariza unele dintre variabile, dându-le valori anumite, solidificându-le, adica, zi cercetând, apoi variația funcțiunii. In urma se libereaza, rând pe rând, fiecare din elementele solidificate zi se obține astfel variația funcției prin raport cu toate variabilele sale.
    Confruntați, acum, faptul istoric, despre care se spune ca e viu, suplu, fluent, cu principiul acesta al solidificarii. Este viu faptul istoric? Este el abundent și bogat în valori? Dimpotrivă, el reprezintă una singură dintre toate valorile posibile; e moartea egală și omogenă a tuturor vieților posibile.
    Este el măcar suplu? Dimpotrivă, cel mai puțin dintre toate. Cum poate fi suplu, și cât poate fi de suplu, din moment ce se mișcă într'un spațiu închis, din moment ce destinul lui e de a fi într'un anumit timp și loc.
    Fluent? Intr'un anumit sens faptul acesta e fluent, e curgător; dar curge, ca un metal topit, ca o lavă care se va împietri cândva, pentrucă a fost creată sub zodia solidificării. Curgerea istoriei e curgerea grea, curgerea joasă.
    M'am întrebat întotdeauna de ce să admit, pentru explicarea istoriei, o fatalitate oarbă și nu un Dumnezeu geometru. Căci stăruește, parcă, în toată istoria, un fel de calcul, o vastă aplicație a principiului solidificării. Istoria apare ca solidificarea pe care un spirit operator și-a impus-o, pentrucă nu vedea, dintr'o dată, variația unei funcțiuni depinzând de mai multe variabile. Istoria e, atunci, o valoare particulară, luată la întâmplare, un
    « de exemplu» al lui Dumnezeu. V'ați gândit vreodată că noi toți, cu istoria noastră, întreagă în spate, s'ar putea să nu fim altceva decât un « de exemplu» ? Atunci de ce atâtea titluri de expresivitate acordate istoriei ? Istoria e un lucru
    întâmplat, deci un singur sens, un moment fixat. Nu găsim în istorie decât solide., Pentru a fi vie, suplă, fluentă, istoria ar trebui liberată, în înțelesul principiului solidificării, de toate valorile care i s'au dat. Ar trebui, cu alte cuvinte, să procedăm tocmai pe dos de cum se procedează de obiceiu : să renunțăm la universul nostru solidificat, și să înțelegem lumile care sunt prin lumile care nu sunt; să gândim lumile actuale prin lumile posibile. Istoria va fi atunci întâmplare a unui fapt viu și nu faptul viu însuși.
    Iată o serie de argumente pentru care procesul istoriei nu ar trebui considerat închis. Neam grăbit cu toții să abdicăm în fața ei, știința s'a umilit, declarând că participă la relativismul istoric; filosofia culturii a declarat istoria singura competentă să dea socoteală de sistemele noastre de vieață ; iar omul contemporan pare a fi câștigat în istorie o nouă dimensiune a existenții sale, chiar.
    S'a ajuns atât de departe, încât omul nu numai că se simte solidar cu istoria, dar are conștiința clară că el face istorie, că gestul lui are perspectivă, că ceea ce face astăzi durează și modifică realitatea. Numai că, există o întrebare, un fel de întrebare de a lui Pilat - cel care nu știa ce este adevărul - o întrebare în fața căreia istorismul n'ar trebui să reziste.
    Intr'adevăr, fie în înțelesul că o conștiință omenească se simte trăind într'o cultură oarecare, deci într' o periodă de istorie oarecare, fie în înțelesul că o altă conștiință, mai orgolioasa, una de om politic, să-i spunem, socotește că grație sie scrie o pagină de istorie - întrebarea: care este anume adevărul istoric? poate fi decisivă.
    Care este adevărul istoric? în plină actualitate, se petrec o serie de fapte care se vor prelungi, constituind ca atare istoria; pe de altă parte, însă, se petrec și o serie de fapte episodice, fapte care nu vor rezista scurgem timpului și care nu vor avea niciun fel de filiație. Dar nu putem vedea ce deosebește astș_zi un fapt care se va prelungi, de un fapt care va da într' o linie moartă; un fapt care va fi istoric, de altul care nu va fi. Căci faptul care are calitatea de a fi istoric, - nu e nicidecum de un rang deosebit, ierarhicește distinct de celelalte fapte. Vieața este egalș peste tot. Dintre două fapte vii, nu e deloc adevărat că cel mai sonor, sau cel cu aparență mai bogată are mai multe șanse de reușită istorică. Toate apele curg la început. Undeva, mai jos, unele din ele se vor opri într' o cotitură a malului și ele vor fi apele moarte. Altele vor curge neîncetat, și ele vor fi apele vii. Apele vii și apele moarte ale istoriei, cine le poate deosebi astă_zi, când încă toate lucrurile curg? Care sunt faptele care se vor prelungi, care sunt faptele intrate pe filonul adevărat al curgerii ? Și care este, atunci, adevărul istoric de astăzi, din moment ce toate lucrurile sunt adevărate acum și numai câteva vor fi adevărate mâine? Nu știm ce este
    « adevărat» acum. Dar credeți că știm mai mult ce a fost adevărat altădată ? Sau și mai bine credeți că știm cele ce s'au întâmplat altătdată ? Căci adevăr și întâmplare nu înseamnă același lucru.
    Sunt convins că, dacă nu putem face lucid istoria, o putem măcar desface, bucată cu bucată, ca pe un ceas stricat ale cărui piese să le punem pe urmă într' o mai bună ordine. (Dar mi se pare că așa se și face, de cele mai multe ori).
    De ce n'ar conveni oamenii, istorici sau simpli știutori ai unui fapt, să facă o conspirație a tăcerii împotrivă-i ? Nu spunem să mintă dar spunem să tacă. Să ascundă faptul acela, să-I elimine, ca și cum n'ar fi fost. Presupuneți că ar fi un războiu, de pildă, ceva crucial în existența unor popoare. Peste cincizeci de ani nu s'ar mai ști nimic. Și atunci, vă întreb, credeți că s'ar simți aci un gol? Credeți că istoricii din vremurile acelea n'ar arunca punți, sau n'ar umple, cu ce material ar găsi ei, prăpastia? Ar face întocmai cum procedase Cellini cu statuia lui Perseus, goală pe dinluntru, în care vârîse tot felul de materiale, numai ca să țină. Credeți că viziunea istoricilor s'ar ține mai puțin? A, de câte ori ar putea fi mai frumoasă, decât asta, de câte ori mai justă istoria lor făcută așa !
    Istoria aceasta, o repet, este unul singur dintre toate sistemele posibile, una singură dintre toate lumile posibile. Și atunci de ce să refuzăm discuția lumilor posibile și să o discutăm mai ales pe'aceasta, care nu e mai bună, care nu se ține mai bine decât altele și care nu e decât maiîntâmplată?
    Oameni buni, matematica n'ar fi fost cu putință dacă ne-am fi mulțumit să numărăm miile de pietre, sutele de mii care sunt pe pământ, și nu ne-am fi gândit să numărărn infinit de multele. căre nu sînt.
    De aceea istoria ni se pare nu numai neștiințifică dar și irevelantă, pentru om. Căci istoria aceasta nu este istoria omului, nu este istoria oamenilor, nu este nici « gândul lui Dumnezeu pe pământul oamenilor ». Nu reprezintă pe nimeni și nimic. E o fabulă care ar fi putut să nu fie inventată.
    Iar istoria care nu este - ea e, mai ales, istoria omului. Lepădați-vă de istorie. N'ați învățat nimic dela ea, nu știți prin ea decât câteva legende în plus, mai proaste decât ale poeților. Uitati. Adormiti. Practicati somnul acela, particular, de care vorbea Leibniz, somn prin raport la câte un lucru, uitare specială a lui. Dar practicați mai ales somnul general, somnul care omite tot. Toată lumea trebue părăsită, toate actele oprite, căci fiecare act e o eroare și drumul care te duce la adevăr este: imposibilitatea de a face ceva, imposibilitatea de a crede, voi și opera.
    Să oprim orice mișcare, să omitem tot, să ne dormim somnul general -și pe urmă să visăm. Poate, ca Egipțienii din legendă, să visăm despre formele pure. »
    Extras din
    Constantin Noica, Mathesis sau bucuriile simple, p. 33-39


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.40 Seconds