Știrea aducerii în țară a bibliotecii (inclusiv colecții de documente, publicatii, inregistrari pe bandă magnetică) a Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca ar trebui să mă bucure. Am avut ocazia să văd și să pipăi această bibliotecă. Este, cred, ceea ce și-ar fi dorit cei doi: așa cum, în viață fiind, au fost de utilitate publică, și după trecerea lor în eternitate, bunurile lor spirituale să fie la fel. Dar, de ce la Oradea? Nu exista Casa Lovinescu la București? Nu întreb ce se va întîmpla efectiv și cu casa “Monicilor” de la Paris…  Dar, e corect ca în casa de pe Bulevardul Regina Elisabeta sa fie gzduită o fundație (nu are importanță natura ei), iar fondul Monica Lovinescu-Virgil Ierunca să fie depozitat la Oradea, într-o bibliotecă de stat! E ca și cum i-ai condamna pe cei doi la un al doilea exil. De data aceasta, interior. Adică, într-o arhivă mult prea îndepărtată! Vasile Gogea