Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 49 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Eseuri: Titus Filipas. Realitate și „culturanaliză”
    Scris la Sunday, June 25 @ 23:56:38 CEST de catre asymetria
    Noduri si retele Titus Filipas scrie "
    Către sfârșitul primăverii anului 1926, filosoful Nae Ionescu ținea o prelegere lămuritoare despre realitate studenților Universității din București. Prelegerea lui Nae Ionescu stârnește entuziasmul unei generații noi. Acea prelegere “kantiană” privind constituția realității a format un Ego național într-o națiune rămasă practic fără învățători -- morți luptând în primul război mondial. Ideile din prelegere descend fără condescendență în cultura română, influențând mai ales "dăscălimea" tînără, ce își va construi altfel lecțiile. A fost un exemplu superb de „top-down approach”, de abordare conceptuală descendentă ce ar trebui reînvățată de națiunea noastră, căci numai așa poate fi continuat un Ego național românesc. Să mai observ că mijloacele ideologice, deviante pentru că non-epistemologice, folosite azi pentru a combate arhetipurile culturale dezvăluite în acea prelegere a marelui Nae Ionescu, o prelegere ideologică primară, bazată pe epistemologia intelectualistă, sunt tendențioase si lamentabile.



    Realitate și „culturanaliză”
    Psihanaliza lui Jacques Lacan edifică « Teoria alienării » condensată în metafora 'lăcătuirii varege', veche reprezentare medievală: magică, topologică, dogmatică. Lăcătuirea varegă » a celor trei inele înlănțuite, ('nodul topologic Borromean'), a fost împrumutată de creștini ca logotip al Unității prezente în Sfânta Treime : `Unitas Trinitate' și `Trinitas Unitate', cum găsim scris și desenat într-un manuscris din secolul XIII, păstrat la mănăstirea din Chartres. Dar ideea creștină că « Omul este construit după chipul Domnului» înseamnă, la Jacques Lacan, faptul că inteligența omului este instrumentul pentru adaptarea la lume numai pentru că este aidoma lăcătuirii varege a inelelor chemate „Realul”, „Imaginarul”, „Simbolicul”. Nici unul dintre inele n-ar putea exista fără celălalt: Forfecarea ‚simbolicului’ și/sau ‚imaginarului’ conduce necesarmente la prăbușirea « realității » pentru individ. Simbolicul, Imaginarul și reprezentarea Realului conțin identitatea și continuitatea Eului. Teoria unui Ego solipsist este incoerentă tocmai pentru că individul uman capătă “un Ego” doar când construiește o imagine coerentă despre realitate.

    Primele înregistrări ale potențialului de înstrăinare sunt poate “Amintirile din copilărie”. Psihanaliștii citesc “Amintirile” pentru fiece caz clinic, rașchetând memoria individului în decubit. Dar studiile lui Jacques Lacan sunt mai curând o "culturanaliză", decât o psihanaliză.

    Când începe această "culturanaliză" la români? Probabil că odată cu prelegerile din 1926 ale lui Nae Ionescu.

    Pe data de 12 februarie, metafizicianul Nae Ionescu le spunea ceremonios studenților săi: "Vă aduceți, desigur, aminte [de] Psihologia de Găvănescul". Nu era cea mai fericită alegere. „Psihologia lui Găvănescul” a introdus o mare eroare în cultura română: interpretarea empirismului Locke-an ca “realitate directă”. Altminteri, prelegerile lui Nae Ionescu au fost de o calitate intelectuală excepțională, neegalată până acum în cultura română.

    Către sfârșitul primăverii anului 1926, filosoful Nae Ionescu ținea o prelegere lămuritoare despre realitate studenților Universității din București. Prelegerea lui Nae Ionescu stârnește entuziasmul unei generații noi. Acea prelegere “kantiană” privind constituția realității a format un Ego național într-o națiune rămasă practic fără învățători -- morți luptând în primul război mondial. Ideile din prelegere descend fără condescendență în cultura română, influențând mai ales "dăscălimea" tînără, ce își va construi altfel lecțiile. A fost un exemplu superb de „top-down approach”, de abordare conceptuală descendentă ce ar trebui reînvățată de națiunea noastră, căci numai așa poate fi continuat un Ego național românesc. Să mai observ că mijloacele ideologice, deviante pentru că non-epistemologice, folosite azi pentru a combate arhetipurile culturale dezvăluite în acea prelegere a marelui Nae Ionescu, o prelegere ideologică primară, bazată pe epistemologia intelectualistă, sunt tendențioase si lamentabile.

    ‚In f(x) Venenum’, superba expresie post-modernă în latina scolastico-matematică ne dezvăluie că găsim doar venin fără o cale metafizică a realității. Să spunem aici un adevăr interzis. Fără îndoială că și "ecuațiile fizicii matematice" sunt înlănțuiri lacaniane de categorii ontice: timpul și spațiul. În toate facultățile din România unde se studiau pe vremea comunismului "ecuațiile fizicii matematice exista și un perete pe care scria: “Loc de dat cu capul”. Pentru că în ‚realitatea directă’ marxist- leninistă nu se putea explica topologia lacaniană a categoriilor ontice. Cum se poate păstra unitatea lacaniană a spiritului în lumea post-modernă, aflată într-o atât de radicală și rapidă schimbare? Prin revenirea la filonul reprezentărilor ontologice în Limba Romană, unde se află și prelegerile lui Nae Ionescu. ‚Realitatea este rezultatul căutarii și găsirii cauzalității’, ideea pe care o extragem din metafizica lui Nae Ionescu este opusă ‚realității directe’ marxist- leniniste.

    Există, fără îndoială, o participare la construirea Spiritului prin racordarea lecției de realitate Ex Cathedra în Limba Română cu nenumăratele abordări conceptuale ascendente. Prin acea racordare, manifestată ca Mișcare Națională, prelegerile lui Nae Ionescu au fost un punct pivotal în discursul verbal românesc. Care începe să construiască liber și deliberat ‚reprezentări ontologice’ depășind frontiera copilărească a limbajului matern. După cum caută, pe aiurea, reprezentări ontologice alternative pentru căile realității. Acest îndemn îl trimite pe Mircea Eliade în India.

    În filosofia hindică, felul în care fiecare individ uman deslușește calea de cauzalitate se cheamă Karma. Pentru gândirea "omului comun", cum spune poetul Labiș, calea de cauzalitate nedeslușită se cheamă "Destin".

    Constatam surprins, că în secolul XX, înainte de venirea comuniștilor internaționaliști la putere în România, chiar și elitele țărănești de la noi se interesau de asemenea probleme. Când venea faza comunismului naționalist și cenzura se relaxa, cumpăram într-un anticariat din Craiova lucrarea intitulată "Karma, sau lumina pe cărare", publicată de o editură sătească din Oltenia. Deci nu doar Mircea Eliade se arăta interesat de filosofia hindică. După 1989, când eram “de permanență” la sediul Alianței Civice din Craiova, a sosit un fost țăran chiabur, care fusese în tinerețe chiar patronul acelei edituri. L-am întrebat mirat: “Domnule, cum îți plăteai autorii?”. “Nu-i plăteam deloc”, mi a răspuns. “Erau studenți legionari, care scriau numai din dragoste pentru țară. Carol al II-lea i-a împușcat pe toți”. Colegii mei de atunci din Alianța Civică m-au convins pe moment că acele cărți nu aveau nici o valoare. Am învățat ulterior mai multe despre filosofia hindică. În budism, căutarea și găsirea realității se face pe așa-numita "potecă octuplă". Inspirat de gândirea indiană, chiar și fizicianul american Murray Gell-Mann își numise metodologia lui teoretică de aflare a unei noi particule elementare: "Calea octuplă". Și prezicea găsirea particulei omega-minus. Descoperirea experimentală, după numai trei ani, confirmă faptul că Murray Gell-Mann, el însuși un intelectual fără vreun fler pentru fizică, și mai ales pentru fizica experimentală, identificase bizantin-cărturărește o cale a realității.

    Vedem după acea salutară și decisivă intervenție a metafizicii în cultura română, nu într-o publicație ezoterică și editată cu tiraj homeopatic sau confidențial, ci prin discursul public în Accademia gândirii tinere, o evoluție uriașă în folosirea Limbii Române. Chiar și celebra întrebare din 'Moromeții' lui Marin Preda: "Pe ce te bazezi?", decurge din acea prelegere despre realitate și cauzalitate a lui Nae Ionescu, transformată prin prisma "dăscălimii" române, transmisă de la profesori și învățători, la elevi. Fratele mai mic al lui Marin Preda aude întrebarea la școală, îi prinde repede greutatea și o repetă, chiar și în mediul stressant de acasă, folosind-o, poate, ca armă de apărare împotriva celorlalți frați.

    Marin Preda aude mostra de Limba Română în acea abordare conceptuală din întrebarea mezinului. Marin Preda încastrează interogarea ca piatră de boltă în textul celebru printre români, care atinge și universalitatea. Dar este o expresie creată de noua "dăscălime română".

    Găsim prin litere punți neașteptate. Pentru Marin Preda, mediul prea puțin intelectual de acasă era controlat de „oaia Bisisica”. În romanul "Zuleika Dobson", nume și caracter de 'femeie fatală', Sir Max Beerbohm (1872-1956), fostul dandy de Oxford, are viziunea terifiantă a unor nenumărate 'Bisisica' bipede și antropoide : "You cannot make a man by standing a sheep on its hind-legs. But by standing a flock of sheep in that position you can make a crowd of men." Se cheamă această mulțime de oameni „societatea civilă” construită fără metafizica lui Nae Ionescu?

    Reamintim, psihanaliza se referă la folosirea limbajului matern. În textul „Amintirilor din copilărie”, limbajul matern este la fel ca Sfânta Scriptură. Dincolo de „Amintirile din copilarie”, pășim pe tărâmul basmelor, care fac legătura cu trecutul, dar și cu viitorul. Construind astfel continuitatea identității. Este recunoscută în general valoarea terapeutică a citirii poveștilor, egalând liniștea dobândită de împăratul Marcus Aurelius prin citirea filosofiei. Si numai rămânând înrădăcinați în propria noastra cultură românească, în tradiție și în basme, rămânem deschiși spiritual către lume.

    Mi se pare că basmele lui Ion Creangă: ‚Harap Alb’ și “Povestea Porcului”, transmit cel mai bine înțelegerea noastră emoțională despre alienare. Vasile Lovinescu, primul cărturar român ce studiaza poemele de intelepciune scrise de Al Rumi (1207-1273), se va simți tentat să consacre poveștilor lui Ion Creangă un studiu ezoteric de excepție, publicat chiar în ‚epoca Nicolae Ceaușescu’. Deliberat ori nu, cenzura molcomă din timpul când nu se mai exercita cenzura implacabilă a comuniștilor internationaliști, --sînt convins că și acest text ar fi fost publicat atunci--, nu mai deslușea faptul instigator că imaginația eidetică este simultan sursă de adevăr și minciună. Blaise Pascal (1623 - 1662) numise imaginația, în orice stare și în orice condiții : « Stăpâna lumii ». Sugerând lumea contingenței, cu evenimente ce se pot întampla, ori nu. Imaginația nu-i chemată să îndrepte, ori să adauge erate la istoria scrisă a lumii ce s-a întâmplat, ci doar să insufle sentimentul că oricând poate fi clădita puntea peste prăpastia înstrăinării noastre. Fragmente din textul românesc „despre înstrăinare” creează percepția « trompe l’oeil » că sunt echivalente enunțurilor alienării din scrierile ideologice ori metafizice ale lui Karl Marx și Martin Heidegger.

    Dorind să se legitimeze ca "ideolog", Karl Marx îl aminteste pe Destutt de Tracy în "Capitalul". Indirect, ideologul secundar Karl Marx se referă la indeologul primar de Tracy într-o frază altminteri obscură: "Evul Mediu este perioada animală a istoriei omenirii, el este zoologia acesteia". Karl Marx nu înțelesese deloc Ideologia primară. Căci despre animale și oameni, Destutt de Tracy scria : "On n’a qu’une connaissance incomplete d’un animal, si l’on ne connait pas ses facultés intellectuelles. L’Idéologie est une partie de la Zoologie, et c’est sur-tout dans l’homme que cette partie est importante et mérite d’etre approfondée." (« Élémens d’ldéologie », I, Courcier, Paris 1817, pag. XIII).

    Orașul, --'Polis'--, pe vremea lui Aristotel era spațiul de comunicare cel mai important pentru om, care astfel devine 'Zoon politikon'-- animalul care posedă spatiul de comunicare a idealului, Agora elină unde animalul din om se estompa. În filmul „King Kong” al studiourilor RKO din 1933, vedem cum un Spinoza antropoid, alias King Kong, era forțat să caute Agora pe vîrful lui Empire State Building. Mitraliat de avioane de vînătoare biplane, King Kong va fi doborât dintr-acea Agora înaltă, zdrobindu-se la impactul cu asfaltul junglei citadine. Dar în « Povestea porcului », puntea dintre Bordei și Palat, --o punte peste prăpastia diferențelor sociale ?--, era traversata de « Prințul godac», caracter ilustrând cel mai bine alienarea românească, pierderea de identitate, creșterea ponderii bestiei domesticite din om. Comunicarea fiind înlocuită de Ion Creangă cu puterea vrajei, dar aceasta era starea limbii române de atunci! « Povestea porcului » este basmul țăranului român sărac, cumplit de ignar, din epoca fanariotă, ce s-ar putea transforma în ‘Făt Frumos’.

    Titus Filipas

    "
    Associated Topics

    MemoriaSocietatea de mâine


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.36 Seconds