Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 107 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Jurnal: Liviu Cangeopol. Despărțirea de dizidență
    Scris la Friday, September 08 @ 15:20:03 CEST de catre asymetria
    Securitatea si cultura Pentru cercul nostru de atunci [din Iași] (format din Luca Pitu, Dan Petrescu, Tereza Culianu, Dan Alexe, Liviu Antonesei, Dorin Spineanu și alții) nu era un secret că Sorinel căzuse în oala delațiunii. Pentru un om care nu ascundea că intrase în partid doar pentru a-și netezi cariera, înrolarea în structurile Securității era firească. Pentru mine, surpriza confesiunilor antohiene vine din reacțiile iscate.

    Nota Editorului. Fiind si eu subiectul si victima unor turnatori mici sau mari, marturisesc că „drama” veche sau recenta a acestora nu ma impresioneaza. Dar nici nu consider prioritară demascarea lor în sine.
    Cer tratarea în regim de urgență a victimelor majore, astept si publicarea textele delațiunii pentru a se putea analiza gradul lor de periculozitate și efectul acestora, precum și demascarea comanditarilor – securiștii și activiștii de partid din sistemul propagandei și cadrelor.
    Cînd CNSAS a realizat în nu știu cîți ani de activitate o listă de securiști care au facut poliție politică ce nu depașește suta de nume, restul securiștilor vor crăpa la datorie ca pensionarii liniștiți, organizînd rețele de turnători în comitetele de bloc. (dan culcer)


    Liviu Cangeopol

    Despărțirea de dizidență

    Luni 5 Septembrie, Cotidianul a publicat o lungă, cinică și incoerentă spovedanie a renumitului cărturar Sorin Antohi, în care își cerea iertare de la prieteni și gură-cască pentru că, în urmă cu 30 de ani, se lăsase recrutat de Securitate. Pentru mulți dintre cei care fuseseră implicați în viața literar-studențească a Iașului anilor ’80, vestea nu poate constitui o surpriză decât pentru amnezici. Pentru cercul nostru de atunci (format din Luca Pitu, Dan Petrescu, Tereza Culianu, Dan Alexe, Liviu Antonesei, Dorin Spineanu și alții) nu era un secret că Sorinel căzuse în oala delațiunii. Pentru un om care nu ascundea că intrase în partid doar pentru a-și netezi cariera, înrolarea în structurile Securității era firească. Pentru mine, surpriza confesiunilor antohiene vine din reacțiile iscate.
    La ora la care scriu aceste rânduri, cu excepția lui Dorin Spineanu, care l-a frăgezit ușor in Flacara Iașului, și a lui Luca Pițu, trăgându-i două palme cu scuze în Observator cultural, prietenii lui Sorin Antohi mai recenți și de odinioară i-au plâns în hohote pe umeri ca unui brav erou plecând la moarte pentru binele colectiv. Ai fi tentat să spui, cititorule, ștergându-ți o lacrimă: ce surplus de noblețe! O noblețe, e drept, pe care n-au manifestat-o față de alți reprezentanți ai lumii în care ne învârtim. Pentru că Paul Goma a făcut greșeala de a publica pe Internet o scrisoare menită uzului privat, exercitându-și și dreptul inalienabil de a-și exprima îndoieli asupra gradului de adecvare a numirii lui Vladimir Tismăneanu în fruntea unei comisii menite să redacteze un text de condamnare a comunismului, a fost expulzat instantaneu pentru obrăznicie. În aceeași comisie fusese cooptat și Sorin Antohi. Iată ce a declarat Vladimir Tismăneanu la citirea mărturisirii de îmbrobodire: “Pentru mine, Sorin Antohi a fost și rămâne un prieten drag, un om al spiritului, un democrat convins.”
    Nimeni dintre prietenii spovăduitorului nu pare a sesiza două detalii tehnice extrem de semnificante: autodemascarea, venită cu o întârziere de peste 30 de ani, a fost forțată de iminenta dare în vileag, în urma unei scrisori deschise adresate de Asociația Civic Media președintelui țării, premierului și Parchetului General, prin care se atrăgea atenția asupra existenței a “cel puțin doi foști informatori ai Securității” în Comisia Tismăneanu. Celălalt amănunt este legat de faptul că autodemascarea a avut loc în termenii impuși de inculpat: dezvăluirile sale sunt vagi, incomplete și manipulatoare, cu aprecieri capabile să-l pună într-o lumină pozitivă (notele sale informative erau, de fapt, laudative la adresa subiecților, de unde s-ar deduce că, departe de a le face rău, i-a ajutat turnându-i!). Inculpatul a promis că va reveni cu amănunte (strânse într-o carte).
    O analiză atentă a confidenței (scrisă în pripă) arată că “victima” este departe de inocența cu care încearcă să se aureoleze. Din greșeală, scapă la vale obiectul primei sale turnătorii: luat de duhul deculpabilizării, Antohi dezvăluie ofițerilor securiști că profesorii săi văzuseră cu ochi buni publicarea revistei care a iscat probleme (bănuim că nu le-a venit deloc moale). De la “v-am turnat, dar am fost cu voi” și “regret că nu mi-am manigfestat opoziția”, zisa autodemascare nu este decât o nouă încercare de manipulare. Că reușește nu-i decât parțial meritul lui.
    Una din reacțiile cele mai improprii o datorăm lui Liviu Antonesei, care scrie: “Am fost șocat de cele prin care a trecut”. Ai impresia că n-ai citit bine. Prin ce a trecut? Prin corvoada de a fi uns redactor-șef al revistei Dialog, când mulți dintre noi abia aveau drept la semnătură? Că a fost ajutat să obțină post în Iași într-o instituție cu care nu avea nici o tangență (ea – istorică, el - filolog), când cei mai mulți dintre noi (inclusiv Dan Petrescu) nu găseau de lucru nici pe șantier? Că a fost ajutat să călătorescă în Germania Federală când noi am fi fost bucuroși să fim lăsați până la Chișinău?
    Ca și cu alte ocazii, elita țării întoarce problema pe toate părțile, dar strâmb până la ridicol. Cei înduioșați de mărturisirile mucenicului Valentin (numele de cod al eroului) admiră bărbăția, caracterul înalt al auto-demascării. Ce bine ar fi, zic ei, ca orice unealtă a Securității să urmeze exemplul d-lui profesor și să-și pună cenușă pe cap! Când ei ar trebui să viseze la reversul istoriei: ce bine ar fi fost dacă nici un individ n-ar fi cedat presiunilor Securității! Dar își face el cu adevărat mea culpa? Prima condiție ar fi sinceritatea.
    Îl cunosc pe numitul Antohi Sorin de prin 1974, când se afla încă în civilie. Era un tip inteligent, cu simțul umorului, care practica arta cititului cu asiduitate. Probabil că ar fi făcut carieră și fără să se fi înregimentat în cea mai odioasă armată a terorismului de stat din istoria lumii. Dar el avea îndoieli. E posibil ca racolarea să se fi petrecut în termenii descriși de el (în urma publicării unei reviste școlare cu tentă ironistă la adresa realizărilor, securiștii au tăbărît pe el și până nu l-au văzut cu epoleți nu s-au lăsat). Personal, am avut primele dubii asupra racolării pe bază intuitivă, pentru că era un tip uleios, fals și manifestând o nesănătoasă dorință de parvenire (pentru a-și asigura bunul mers al carierei, Sorin Antohi a recurs la două stratageme de oportunism clasice: a intrat în PCR de bună voie și s-a căsătorit cu fiica secretarei rectorului Universității – ceea ce i-a atras un rând de critici din partea celor din anturaj, cât și porecla de Ginerel Opportunițki, dată de Luca Pițu).
    “Dacă aș rupe prietenia cu Sorin Antohi, ar insemna ca Secu' și PCR să câstige partida”, a lovit Liviu Antonesei problema în moalele capului. Din păcate, Secu’ și PCR au câștigat partida atunci, când oameni ca Sorin Antohi au crezut că sistemul va dăinui și că ei, prin ticăloșie, își vor aranja un loc călduț în perimetrul lui. Partida este câștigată și acum, prin faptul că o mână de oameni care doreau să treacă dârji luptători anticomuniști manifestă o slăbiciune cel puțin de neînțeles. Dan Petrescu, temutul dizident de odinioară, zice: “Avem de-a face cu un document uman cutremurător și unic.” Unic? E o anticipare hazardată, căci vor mai fi, chiar din cercul domniei sale. Cutremurător? El bănuia de ani de zile hramul prietenului său, după cum acesta singur o menționează în epistola revelatoare. Uman?
    După ceea ce ei numesc revoluție, am observat, la început cu uimire, apoi cu silă, cum numărul celor ce-au luptat împotriva fiarei comuniste creștea văzând cu ochii. La un moment dat, printre eroi l-am zărit și pe acest Vasile Roaită de Onești. Până la plecarea mea din țară, care a avut loc pe 22 Septembrie 1989, o singură dată l-am văzut pe Sorinel punând umărul la dizidență, sărind sprinteior de pe trotuarul pe care mă aflam pe celălalt, pe strada Cuza-vodă, de era să-l calce și tramvaiul. Să fi fost una din manifestările sale anticomuniste, prin aceea că sursa evita scrierea unei noi note către Securitate?
    După ce ani de zile au încercat să-i convingă pe români cât de blamabile sunt calitățile de comunist, securist și, în primul rând, coadă de topor sub haină de prieten și după ce au militat până la sațiu pentru deconspirarea acestora, iată-i acum încercând să demonstreze contrarul, cu o pasiune demnă de un salariu mai bun. Probabil că mulți dintre cei care n-au devenit turnători au acum motive de regret. Lui Sorin Antohi i-au trebuit mai bine de 30 de ani de minciună pentru a se despărți de Satana. Cu această vechime ar putea ieși la pensie cu grad mare și o sumă frumușică. Generalului Pacepa, de exemplu, n-a stat în Securitate decât 27 de ani.
    Întreaga poveste are un aer de terorism arab. Sorin Antohi s-a dus în mijlocul pieței și și-a detonat propriul trecut. Odată cu el, de apele îngălării au fost luați toți cei din jurul lui. Imediat după evenimentele din Decembrie, Sorin Antohi a fost făcut director în Ministerul Educației și Învățământului, pe baza prieteniei cu Dan Petrescu și cu mine, de unde și-a aranjat o funcție de profesor la Catedra de Istorie din cadrul Universității Central-Europene din Budapesta, este numit în diferite comitete și comiții, patinează pe ecranul televizorului cu suplețea unui supozitor și bate câmpii cu grație culturală în Revista 22, crema nației face zid în jurul lui ca la Oituz. +i, vorba lui Luca Pițu, nu toate pe nedrept. Este el un om de plâns?
    Nu cere nimeni să curgă râu sângele răzbunării. Dar nici plecăciuni la picioarele celui ce și-a trădat prietenii și tinerețea. În loc să se despartă Sorin Antohi de trecutul său roșu, v-ați apropiat voi de el. În genunchi și cu mâna întinsă. Răul făcut de el acum este mai mare ca atunci. Voi îl plângeți pe un delator odios? Câte lacrimi vă mai rămân pentru cei care n-au pactizat și au suferit? L-ați fi putut ierta în sinea voastră, l-ați fi putut îmbrățișa în particular, dar nu în public. Ați încercat să deveniți ca personajele lui Dostoievski, abisale, cristice și impredictibile, dar v-ați cufundat și mai mult în mlaștinile caragialiene.
    Obosit și scârbit, mai am un singur dor în ceea ce vă privește: cum nu mai aveți nimic comun cu cei care ați fost (ori măcar păreați a fi), vă rog să mă excludeți definitiv, retroactiv și exhaustiv din zisa dizidență ieșeană. Ca și cum nici n-am fost. Ca și cum nici n-ați existat. Dacă atunci era o mândrie, azi este o rușine. Pe locul meu îl puteți așeza mai bine pe Sorinel Antohi. Care și-a mai râs o dată de voi…

    7 Septembrie 2006
    Prima publicare in NewYork Magazine
    Chestionarul articolului:

    [ Rezultate | Chestionar ]

    Voturi 4

    Associated Topics

    Noduri si reteleSocietatea de mâine


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.21 Seconds