Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 104 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Eseuri: Alina Crihana. Romanul românesc postbelic: dincolo de romanul pol
    Scris la Sunday, November 12 @ 18:46:04 CET de catre asymetria
    Lecturi critice Romane ale unor trasee inițiatice și ale unor apocalipsuri, parabolele postbelice inițiază și revelează; povestind istorii despre condiția individului „sub vremuri”, ele (se) întreabă dacă renașterea mai e posibilă după „căderea în lume".

    Alina Crihană
    Romanul românesc postbelic: dincolo de romanul politic
    La jumătatea „obsedantului deceniu” șase, în plină eră a proletcultului, puțini sunt autorii și la fel de puține titlurile care să poată aspira la privilegiul includerii în canon (un canon autentic, întemeiat pe criterii estetice, nu pseudocanonul oficial instituit de puterea politică). Și dacă studiile de gen publicate până la sfârșitul deceniului al nouălea amintesc „marile cărți” care au „pregătit” o serie de direcții ale romanului șaizecist (Moromeții I, Groapa, Bietul Ioanide etc), critica actuală, îndeosebi cea „tânără” se arată cel mai adesea grăbită să înghesuie în cămăruța cu vechituri a istoriei literare, alături de maculatura proletcultistă, mormane întregi de cărți de valoare estetică inegală, prea rapid etichetate ca romane „politice” despre „obsedantul deceniu”, dintr-o perspectivă reducționistă care absolutizează criteriul tematic. O perspectivă care pare să reediteze prin supralicitarea politicului în detrimentul esteticului, paradoxal, demersurile criticii ideologice ale epocii „de tristă amintire”.
    Iconoclastia neopozitivistă reperabilă, dincolo de domeniul istoriei și criticii literare angajate în bătălia canonică, în sfera istoriografiei actuale cuprinse de beția demolării care depășește îngrijorător, granițele „vulgatei” istorice întemeiate pe mitografia de partid, a fost pusă pe seama unei „crize a memoriei colective” (S. Antohi) având drept efect, între altele, o „hipomnezie” programată. Pare surprinzătoare această revenire în forță a „lozincii” sub semnul căreia L. Ulici așeza, ironic, debutul generației 60 - „ Sfârșiți o dată cu trecutul negru” - caracterizând perfect ceea ce istoricul Al. Zub numea o „dimensiune endemică”a culturii românești posttotalitare, „deriziunea de sine” și „autostigmatizarea.” Explicabilă din perspectiva antropologiei imaginarului, atitudinea „partizanilor uitării” se lasă tradusă, în domeniul criticii romanului postbelic, în termenii dezavuării a tot ceea ce miroase a ficțiune politică „esopică” („cu voie de la miliție” ar spune criticii tineri) circumscrisă intervalului istoric cuprins între „mica primăvară ceaușistă” (momentul debutului generației 60) și deceniul al noualea (dominat de producțiile literare ale tinerilor optzeciști). Pentru detectivii angajați în vânătoarea de „falsificatori ai istoriei” ținta predilectă sunt romancierii generației 60. Romancierii, și nu romanele. Cât despre acestea din urmă, reduse la formula „parabolei” politice în mare vogă în anii dictaturii, dar incapabilă sa mai spună ceva cititorului contemporan rupt de respectivul context istoric, destinul lor posttotalitar pare pecetluit.
    Romanul românesc postbelic nu încape însă în haina strâmtă croită de o critică adesea incapabilă să înțeleagă că „criteriile unei epoci libere nu pot fi aplicate riguros unei epoci de un alt tip”, căreia formula „rezistență prin scriitură” nu-i poate stârni decât zâmbete malițioase. El nu se reduce la parabola politică (o grilă de lectură între altele propuse, în interiorul textelor înseși, la nivelul palierului autoreflexiv), așa cum nu se reduce la producțiile literare ale șaizeciștilor aflați „la putere” în respectivul segment al istoriei culturale.
    Moda romanului politic, profund ancorat în contextul istoric, acționând, în formula alegorică transparentă a ficțiunii „obsedantului deceniu”, ca „tratament fabulatoriu” pe fondul unei nevroze colective de tip schizoid, este o realitate incontestabilă a epocii totalitare, și ea depășește modelul romanesc șaizecist, atingând creațiile unor romancieri aparținând fie generațiilor anterioare (din spațiul autohton sau din diaspora) fie mai tinerei „promoții 70” (una „implozivă” și „conservatoare”, în termenii utilizați de L. Ulici,care încearcă să se detașeze de obsesia tematică a „trecutului negru” stalinist, apelând adesea la ficțiunea istorică). La fel de adevărat este că, dincolo de vocația reciclării parodice, „noul autenticism” profesat de reprezentanții generației 80, nu se poate sustrage fascinației politicului.
    Adoptarea unicului criteriu al tematicii socio-istorice abordate în ficțiunile romanești postbelice se autodenunță ca inoperantă în ierarhizarea canonică, abolind, în plus, granițele dintre generații (criteriu îndelung contestat, deși nu în totalitate contestabil). Dincolo de tematica politică servită „vânătorilor de șopârle”, indiferent că aceștia aparțineau sferei politice sau masei de cititori bovarici substituind (inconștient) „închisorii reale” una „imaginară” (în termenii utilizați de P. Ricoeur) asemeni personajelor donquijotești puse în circulație de aceste cărți, scenariile mitice, alegorice sau simbolice la care apelează unii dintre romancierii postbelici construiesc o parabolă a condiției umane care transcende Istoria, în aceeași măsură în care o pune în discuție.
    Reperabile la nivelul imaginarului cultural pe calea unei mitanalize, deja prezentă masiv în studiile axate pe problematica raporturilor dintre memorie și istorie sau dintre pseudomitologia utopizantă creată de puterea totalitară și imaginarul social (așa numita „Școală Lucian Boia”), structurile mitico-simbolice redundante în parabola postbelică (obsesia „drumului la centru” ca scenariu catabatic, recurența figurilor simbolice ale exilului și ale ieșirii din Istorie, multiplicarea reprezentărilor mitice ale dublului etc) dezvăluie la un nivel latent (pus în evidență de mitocritică de astă dată) aspirația Romanului la statutul de Metaistorie.
    Romanele parabolice ale generației 60 (D.R. Popescu, C. Țoiu, G. Bălăiță, S. Titel, A. Buzura, Al. Ivasiuc, O. Paler, P. Sălcudeanu etc), parabolele istorice ale mai tinerilor șaptezeciști (E. Uricaru, V. Andru, etc) sau cele aparținând unor romancieri debutați în deceniile anterioare micii „renașteri” culturale de la începutul erei ceaușiste (V. Horia, L. Fulga, E. Barbu) propun o lecțiune a Istoriei (fie că e vorba de secole îndepărtate, fie că e vorba de istoria contemporană - de la epoca interbelică la „obsedantul deceniu”) prin grila Mitului.
    Pactul ficțional instaurat de aceste romane care își asumă o hermeneutică a Istoriei reliefându-i, în structuri simbolice, miturile legitimatoare, are, în plus, o funcție de autoreglare a receptării: raportul dintre istoria „reală” autentificată de documente și istoria „imaginară” fabricată de discursurile plurale ale „victimelor și călăilor”, relația dintre istorie și memorie, dintre ideologie și utopie, dintre istorie și mit, sunt tot atâtea teme care se autocomentează la nivelul autoreflexiv al parabolei.
    Atât în romanele condiției umane ancorate într-un context istoric recognoscibil (romanele lui V. Horia, E. Barbu, E. Uricaru etc) cât și în distopiile totalitare ale unora dintre șaizeciști (Racul lui Al. Ivasiuc, Lunga călătorie a prizonierului a lui S. Titel, Viața pe un peron și Un om norocos ale lui O. Paler etc) în care parabola ocultează istoria (și, în egală măsură o revelează, proiectând-o însă în mit), poate fi detectată o vocație „sapiențială” amintind de construcțiile parabolice biblice. Romane ale unor trasee inițiatice și ale unor apocalipsuri, parabolele postbelice inițiază și revelează; povestind istorii despre condiția individului „sub vremuri”, ele (se) întreabă dacă renașterea mai e posibilă după „căderea în lume.
    ---------
    Oglinzi retrovizoare. Istorie, memorie și morală în România. Alexandru Zub în dialog cu Sorin Antohi, Polirom, Iași, 2002, p.119
    L. Ulici, Literatura română contemporană, I - Promoția 70, Eminescu, București, 1995, p.66 Oglinzi retrovizoare….,p.98.
    Această adversitate poate fi pusă pe seama conflictului între generații comentat de G. Durand în Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul: „dialectica nopților” și a „zilelor” istoriei culturale urmează o dublă mișcare în reechilibrarea sa constantă: fiecare >, cea a >, opunându-se precedentei, cea a >, a vârstnicilor, regimurile simbolice continuă să se întărească în timp ce adulții îi educă pe copii, apoi destul de brusc se schimbă când copiii au devenit adulți avizi de schimbare, de >” p.112-113. La noi, fenomenul e studiat de C. Braga în 10 studii de arhetipologie (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999, p.193;) care, într-o abordare „sociologică și psihoistorică” a „Postmodernismului literar românesc”, evidenția două cauze ale acestui conflict: una de natură socială („ o luptă darwiniană pentru supraviețuire” a tuturor scriitorilor în deceniile 8 și 9, „în condițiile (...) de penurie generală a vieții culturale”) și o alta de natură „psihologică”: „Față de această reacție > de supraviețuire a mai vârstnicilor, desigur egoistă, dar neconcertată, mai tinerii scriitori au dezvoltat o contrareacție de grup generalizată și elaborată teoretic. Dorința de ruptură, de schimbare a paradigmei culturale, nu este doar un fenomen spontan de evoluție a formelor culturale, ci transfigurează un impuls paricid”.
    Al treilea discurs. Cultură, ideologie și politică în România.. Adrian Marino în dialog cu Sorin Antohi, Polirom, Iași, 2001, p.19. Opinia îi aparține lui A. Marino
    L.Ulici, idem, p.12.
    P.Ricoeur,Eseuri de hermeneutică,Humanitas, București,1995,p.284.
    Associated Topics

    Memoria


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.30 Seconds