Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 88 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Eseuri: Titus Filipas. 2001, Odiseea ambientala
    Scris la Friday, April 06 @ 13:45:16 CEST de catre asymetria
    Geopolitica Titus Filipas scrie "La sfârșitul lunii martie 2007, găseam cu un motor de căutare pe Internet, la adresa http://www.romanialibera.com/forum.php?nr=6525&an=2007&luna=3, interpelarea adresată de un cititor al ziarului România liberă, cu o informație care mă privește direct : “Am vrut să obțin o copie după „2001, Odiseea ambientală” din arhiva dv., o „capodoperă”, un articol al unui cadru didactic din Craiova, lector Dr. Titus Filipas, dar n-am reușit.” Furnizăm aici, integral, articolul respectiv. Dar insistăm, este vorba despre un text scris în anul 2001, și găzduit atunci, temporar, de un spațiu electronic al ziarului România liberă.
    Inutil să mai spun câte jigniri și admonestări pentru “gravele greșeli științifice” am primit atunci prin e–mail.


    + 2001, Odiseea ambientală
    Cursa înarmărilor din timpul războiului rece a dus la ideea că spațiul cosmic va fi cucerit repede și efectiv de oameni, chiar în echipaje concurente de pe diverse starships, așa cum de pildă ne arăta pe vremuri filmul S.F. al lui Kubrick și Clarke, "2001, odiseea spațială".
    Realitatea actuală, chiar dacă-i mai ternă (nu avem decât ratări costisitoare ale unor sonde pe planeta Marte, pentru că programatorii au uitat să transforme unitățile de măsură, cât și un debut timid al I.S.S., stația orbitală internațională a Pământului ), nu-i mai puțin plină de pericole globale.
    Unul dintre acestea este efectul de seră planetar, accelerat de dezvoltarea industrială a civilizației umane. Pe bună dreptate, fostul vicepreședinte american Al Gore (candidatul ghinionist în cursa prezidențială din anul 2000) îl considera la fel de primejdios, prin consecințele sale, ca și un război nuclear. De altminteri paleta de pericole ce pândesc mediul planetei este atâta de mare, iar navigația omenirii printre aceste pericole atât de confuză, încât putem descrie foarte realist întâiul an din noul mileniu cu sintagma, calchiată după titlul primului film cu efecte speciale, "2001, odiseea ambientală".
    Iar speranțele de găsire a căii corecte sunt foarte mici. Aceasta-i poate și consecința rezultatului alegerilor americane din anul 2000. Într-adevăr, dacă Al Gore era, și asta nu doar în declarații de formă, un partizan convins al tuturor măsurilor ce ar fi putut duce la diminuarea efectului de seră, câștigătorul alegerilor din 2000, George W. Bush se bazează pe opiniile unor faimoși experți în mediu din categoria Anonymous care fac practic o politică de lobby pentru industria petrolului. Poziția sa este contrastantă și față de aceea adoptată de tatăl său, George Bush Senior, care a acordat, pe timpul mandatului prezidențial, Medalia pentru Șiință geofizicianului Roger Revelle, pentru lucrările, scrierile și avertismentele sale asupra consecințelor nefaste ale efectului de seră intensificat de civilizație.
    Încă de la debutul primei revoluții industriale, arderea combustibililor fosili a condus la o creștere constantă a dioxidului de carbon din atmosfera terestră, principalul gaz responsabil pentru efectul de seră planetar intensificat. Pentru că vorbim aici despre două tipuri de "efect de seră planetar". Cel normal este benefic, fără el Pământul ar fi cu 33,8 grade Celsius mai rece. Anormalitatea se ascunde în efectul de seră antropic, adică intensificat de activitățile umane. Cum influențează activitățile umane Pământul, din punctul de vedere al efectului de seră ? Imaginați-vă că pe fiecare metru pătrat de pe suprafața Pământului se poate aprinde câte un beculeț de lanternă cu filament rezistiv : intensificarea efectului de seră face să se aprindă două, apoi trei asemenea beculețe șamd. Consecința ar fi încălzirea planetei. Încă un grad Celsius ar avea consecințe dezastruoase pentru numeroase regiuni ale Terrei. O primă exemplificare a pericolului este tulburător de simplă. Orice creștere a temperaturii antrenează o dilatare termică : statele insulare mici, să amintim în primul rând Kiribati, St. Lucia și Insulele Cook, ar fi pur și simplu acoperite de oceanul mondial dilatat!

    Protocolul de la Kyoto, din 1997, a fost o primă tentativă concertată de a stabili norme și obligații (numai morale) pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră obișnuit, aici ne referim la dioxidul de carbon, ori amplificat (într-adevăr, industria produce gaze ce potențează efectul de seră de mii ori zeci de mii de ori în raport cu dioxidul de carbon!). Protocolul de la Kyoto se referea, în principiu, și la inventarea de tehnologii alternative care să facă posibilă o dezvoltare fără amenințări la adresa mediului înconjurător, cel puțin în privința efectului de seră intensificat. Însă protocolul de la Kyoto a fost, --și probabil prin natura regulilor democrației și diplomației nu putea fi altfel--, doar un acord amiabil. Punerea sa în aplicare de către un stat ori altul depinde de ratificarea parlamentară din statul respectiv.
    În ochii activiștilor pentru protecția mediului, interpretarea pe baze comerciale, după regulile economiei de piață, a normelor amiabile ale Protocolului, cum s-a întâmplat la Conferința pentru mediu din noiembrie 2000 de la Haga, oficial și formal cea de a șasea "conferință a părților" (sau Cop-6, după cum Protocolul de la Kyoto a fost adoptat la Cop-3) este un act amoral. Și, într-un fel, poate că militanții înverșunați pentru protejarea mediului înconjurător sunt cei care au dreptate. Căci spiritul Protocolului de la Kyoto a fost acela de a reduce efectiv și global cantitatea de noxe responsabile pentru intensificarea efectului de seră emise în atmosferă. Mai exact, Protocolul de la Kyoto cerea reducerea, către anii, cu 5, 2 % față de anul 1990, a emisiilor unui număr de șase gaze ori categorii de gaze cu efect de seră. În spiritul aceluiași protocol, dezvoltarea nu este interzisă, dar ea ar trebui făcută numai prin elaborarea de tehnologii noi, pe baza cărora să se edifice fabrici și uzine (o sintagmă supărătoare, dar pe baza ei trăiesc nenumărate familii) cu un grad redus de poluare. Conferința de la Haga a însemnat de facto renunțarea la spiritul idealist al Protocolului de la Kyoto. Astfel, la conferința de la Haga statele puternic industrializate participante au încercat să negocieze și să obțină, ceea ce au și reușit, o "îndulcire" a condițiilor de aplicare a Protocolului de la Kyoto, un pas înapoi față de exigențele raționale impuse de protocol. Într-adevăr, marele "merit" al conferinței pentru mediu de la Haga a fost acela că a inițiat, ca o practică normală, comercializarea cotelor de poluare permise pentru fiecare țară. Statele puternic industrializate și cu economii înfloritoare și care, așa cum acuza organizația Green Peace pe baza unor dosare extrem de bine documentate, sunt principalele surse de poluare a mediului cu gaze cu efect de seră amplificat de zeci, sute ori chiar mii de ori față de condițiile naturale din mediu (țările cele mai bogate, adică 20 % din populația mondială, sunt responsabile pentru aproape 60 % din emisiile de CO2), au negociat și au cumpărat de la țările mai puțin favorizate din punctul de vedere al creșterii economice, dreptul de a polua mediul planetei în contul țărilor cu economii slabe.

    Să analizăm care este poziția României din punctul de vedere al aplicării Protocolului de la Kyoto. Deși cu o mare întârziere, dar, extrem de salutar, înaintea Congresului american, parlamentul României a ratificat acceptarea Protocolului prin votarea, aproape în unanimitate, a legii nr. 3 din 2001. Din păcate, așa cum s-a văzut ulterior, această lege a fost adoptată numai pentru a servi ca bază unor interese mercantile. Într-adevăr, cu o grabă demnă de cauze mai nobile, imediat după ratificarea protocolului, România și-a vândut cotele parte din dreptul oficial recunoscut la poluare, unor țări europene dezvoltate, precum Elveția, Norvegia, Suedia și Olanda în contul unor sume ce se ridică la 60 de milioane de dolari SUA.
    În contextul pregătirilor pentru Ziua Pământului 2001, la care se pare că numai organizațiile de cercetași au participat cu entuziasm, universitățile românești de stat, într-o bună tradiție de ignorare totală a problemelor mediului, fiind aproape total absente, ar fi fost importantă și prioritară în educația ambientală activă, (care în fond nu este doar o parte a educației ce asigură succesul în lupta pentru supraviețuire dar și o parte a educației civice), o discuție cu elevii din școlile românești asupra moralității deciziei parlamentare și guvernamentale de a considera cota parte de poluare ca pe o marfă. Dar poate că nu situările oficialităților sunt cele mai îngrijorătoare, ci absența totală de reacție din partea Solidarității Universitare și Alianței Civice în această problemă.

    De altminteri politica de a participa la comercializarea dreptului de poluare nu-i caracteristică doar României. Dintre țările postcomuniste cu economii în tranziție, numai o singură țară, Cehia, refuza sistemul comercializării dreptului la poluare. Așa cum precizează Raportul de la Bratislava, Slovacia și-a fixat anul 2008 drept an de începere a acestui proces. Care-i mai complex și mai delicat decât cred, acum, parlamentarii români, ce-l consideră strict doar ca o relație între guverne. Astfel, România nici măcar nu a inițiat un registru intern pentru astfel de operații, în care să se consemneze comercializarea internă a cotelor de CO2 între diverse întreprinderi industriale cu proprietari diferiți ; existența unui astfel de registru ar fi măcar un indiciu că există o perspectivă optimistă asupra tendințelor de evoluție economică ale țării și ar avea un impact psihologic pozitiv în mediile de afaceri. Îmi este de asemenea neclar de ce universitățile nu sunt solicitate să facă o analiză a capacităților țării noastre în raport cu cerințele articolelor Protocolului de la Kyoto. Ministerul Educației și Cercetării ar trebui să colecteze, ca un punct focal, aceste analize pentru ca guvernul să publice apoi o carte albă despre " Sistemul Național pentru Mecanismele de la Kyoto". Ne permitem să amintim guvernului României că aceasta este chiar o cerință a articolului 5 al Protocolului de la Kyoto.
    Însă anul 2001 ne aduce și câteva știri bune, din lume. Implementarea hotărârii luate în 1999 de un prim guvern și parlament ce au decis atunci ca națiunea lor să renunțe la arderea combustibililor fosili și să abordeze, radical și salvator, energiile alternative care nu poluează mediul: este vorba despre micuțul stat insular St. Lucia din Marea Caraibelor. Apoi, o conferință "Cop-6 bis", în iulie, la Bonn, unde se va încerca să se amelioreze eșecul conferinței de la Haga. În fine, tot în cadrul "odiseii ambientale" a anului 2001, trebuie să amintim pregătirile pentru următorul "Summit al Pământului", supranumit "Rio + 10 " ce va avea loc în 2002, dar nu la Rio de Janeiro, ci în Africa de Sud.
    lector dr. Titus Filipas Universitatea din Craiova titus@central.ucv + Inutil să mai spun câte jigniri și admonestări pentru “gravele greșeli științifice” am primit atunci prin e – mail.
    Titus Filipas
    "

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.15 Seconds