|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 52 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Polemici: Titus Filipas. WikiProiect împotriva culturii române Scris la Tuesday, October 02 @ 21:58:50 CEST de catre asymetria |
Titus Filipas scrie "În discuțiile purtate la articolele Basarab I și Familia Basarabilor din Wikipedia, se pune problema combaterii, chiar stopării influenței ideologice, presupuse nefaste, în cultura de limba română a eseurilor scrise de personajul foarte real Titus Filipaș. Adică de mine. “Citarea unei lucrari auto-intitulate eseu scrisa de un tip cu numeroase articole dacomane. Halal informatie. Un eseu de pe un site obscur nu e o sursa de incredere. […] Toate citatele sunt către eseul lui Titus Filipas, Basarabi în Cumania, publicat în revista Asymetria editată de omul de cultură român Dan Culcer. Varianta primă din articolul ‘Basarab I’ avea și un link către Asymetria, în varianta a doua această legătură externă spre Asymetria a fost tăiată la Sfatul Bătrânilor din WikiPoiect România. WikiProiect împotriva culturii române Iată că un episod nou din războiul implacabil 4GW --cea de a patra generație a confruntărilor statale—purtat împotriva României se desfășoară acum. În general procedurile războiului 4G sunt orientate specific împotriva fundamentelor culturii unei țări. Iar în cazul acesta, chiar istoria României este ținta. Pe Internet (vezi articolele Basarab I și Familia Basarabilor de pe Wikipedia ; căutați cu Google, memoria cache Google restituie variantele mai vechi ale articolelor, citiți de asemenea ce scrie în casetele Discuție) poate fi exemplificat în plină desfășurare atacul, demn poate de a constitui subiectul unui studiu de caz. Generalissimul Wikipediei care conduce acest episod de război cultural anti - românesc nu își dezvăluie numele real, și mi -a fost imposibil să îl ghicesc. El semnează doar cu nickul creat lingvistic deformând intenționat numele unui autor clasic ce scrie printre primii despre creștinism : Plinul cel Tînăr. Mesajul subliminal pe care astfel ni-l transmite Plinul cel Tînăr este acela că jonglează cu problemele de lingvistică. Sînt interesat numai de Lingvistica Descartes, nivel la care Plinul cel Tînăr nu a ajuns. Credeți-mă, nu am vreun chef să pătrund în lumea virtuală distorsionată pe care o creează personajul real ce se ascunde îndărătul pseudonimului Plinul cel Tînăr, o lume de intellectual garbage. Însă Plinul cel Tînăr expune mult prea ostentativ intenția planului WikiProiect, distorsionările dezvăluie din start esența programului din pubela intelectuală destinată “formării gândirii” unei noi generații de cetățeni ai României. Și iată cum ceea ce se anunța a fi, altminteri foarte lăudabil, mărturisesc prima percepție, proiectul unei noi comunității epistemice pentru România al cărei mesaj începea cu ademenitorul : “Bine ai venit la WikiProiect România, un proiect menit să îmbunătățească acoperirea subiectelor legate de România!”, se dovedește a fi numai bluff. De la redutabila și exemplara comunitate epistemică de intelectuali pentru cultura română care a fost societatea Junimea, știm că într -o comunitate epistemică de acest tip trebuie respectată obligatoriu onestitatea intelectuală. Or, ascunderea sub nick dovedește în chip flagrant absența onestității intelectuale la un segment important al celor care comandă WikiProiectul pentru România, ce se anunță totuși emfatic drept un proiect de nouă comunitate epistemică a vorbitorilor de limba română. Personajele/ persoanele care comandă WikiProiectul pentru România sunt multiplicate în clonă și se prezintă a fi Sfatul Bătrânilor. Tot anonimi, bineînțeles, asta îmi amintește cumva numele formației vechilor rockeri sârbi ‘Distroficii Anonimi din Beograd’, deși atacurile de pe web contra noastră nu sosesc de la vecinii noștri foști iugoslavi. Pornind descendent și condescendent din abstracția unui principiu, declar franc că nu intenționez să lupt cu personajele anonime și virtuale, chiar dacă astfel sînt atacat la modul cel mai virulent de către personajele reale ce folosesc Sfatul Bătrânilor și Plinul cel Tînăr ca paravane. De fapt în discuțiile purtate la articolele amintite (Basarab I, Familia Basarabilor) din Wikipedia de limba română se punea în esență problema combaterii, chiar stopării influenței ideologice, presupuse nefaste, în cultura de limba română a eseurilor scrise de personajul foarte real Titus Filipaș. Adică de mine. “Citarea unei lucrari auto-intitulate eseu scrisa de un tip cu numeroase articole dacomane. Halal informatie. Un eseu de pe un site obscur nu e o sursa de incredere. Plinul cel tanar 24 septembrie 2007. Excluderea oricarei referiri la proza domnului T.F. (care pana la urma nu are pretentia de a fi mai mult decat un eseu). Plinul cel tanar 25 septembrie.” Or, punctul de vedere al semnatarului Plinul cel tanar nu este ceva nou și nici măcar ceva absolut original. El reprezintă , -- fără ca semnatarul să citeze sursa! --, doar abordarea anti-umanistă în tratarea istoriei susținută actualmente de filosoful german Peter Sloterdijk (născut la 1947) . Faptul că Plinul cel tanar nu îl citează pe autorul Peter Sloterdijk nu poate să fie calificat din start drept furt intelectul. Poate că omul real care, prudent, nu își dezvăluie identitatea într -un banal articol postat pe Wikipedia, a comunicat deja informația aceasta de esență, și care îl disculpă deontologic, în Sfatul Bătrânilor. Dacă nu a făcut - o, el discreditează foarte grav acest WikiProiect pentru România. Apoi, faptul că ascunde colegilor onești și totodată partenerilor săi de la WikiProiect toată anvergura ideologiei lui Peter Sloterdijk în tratarea istoriei (vezi numai abordarea de tip Züchtung preferată într- un mod evident de Sloterdijk și de anonimul care semnează Plinul cel tanar, dar combătută argumentat de alți autori) dovedește egregios lipsa de respect și de considerație a Plinului cel tanar față de partenerii săi cei mai onești. Aceasta este numai problema domniilor lor, pe care o vor rezolva în cercul restrâns de la WikiProiect România. Totuși, considerăm noi, după acea necesară viitoare dezbatere internă a chestiunii respective, WikiProiect România trebuie neapărat să scrie un articol privind poziționarea acestui WikiProiect față de ideologia despre istorie (‘filosofia istoriei’) a lui Peter Sloterdijk. Pentru că din cele două articole de pe Wikipedia mai sus amintite, transpare clar faptul că și WikiProiect România a îmbrățișat punctul de vedere al lui Peter Sloterdijk în tratarea istoriei. De exemplu, variantele de articole care adoptă punctul de vedere umanist (unde sunt citate și eseurile mele) au fost complet șterse la comanda Sfatului Bătrânilor din WikiProiect România (dar cine comandă în realitate Sfatul Bătrânilor? este întrebarea la care nu vom afla vreodată răspuns). Eu am reușit să citesc articolele mai vechi doar din memoria cache Google. Punctul de vedere umanist în tratarea temelor respective trebuiește reamintit cu acest prilej : „Totuși potrivit importantei lucrări despre cumani ,,Codex Cumanicus” nu a fost consemnat nici un prinț cuman cu numele de Basarab, ceea ce contrazice ipoteza domnului Djuvara[4]. O altă teorie, cea a lui Vasile Lovinescu, susține spre deosebire de teoria lui Neagu Djuvara, că ,,Basarab” nu este altceva decât cuvântul ,,Tarabostes” transpus într-un pidgin cumanic. Plecând de la rădăcina cuvântului: ,,Tarab”, argumentația care este foarte credibilă, arată că în Evul Mediu, cuvântul dacic ,,Tarab" ar fi putut ajunge să fie pronunțat ,,Sarab”, după modelul ,,Rutean” – ,,Rus”. Documentele aflate la Vatican din secolul al X-lea folosesc scrierea și pronunțarea ,,Rutenia” pentru cuvântul cunoscut ca ,,Rus”. Aceast lucru arată că în latina medievală vestică, dar și într-o neolatină orientală, "t" și "s" puteau fi înlocuite, fiind ceva similar cu fenomenul rotacismului, sau cu tranziția de la ‚,Matilda” la ,,Mafalda” în italiană [5]. Un alt aspect foarte important al argumentației face referire la Iordanes, care în secolul al VI-lea, speculând confuzia fonetică „goți” - „geți”, îi amintește pe „sarabi” ca pe „o tulpină veche, glorioasă, avută și puternică” a ,,goților”. De fapt Iordanes nu vorbea despre goți ci despre geți sau daci, iar ,,sarabii” erau o tulpină a dacilor[6]. Cum ,,Tarabostes” era denumirea pentru dacii nobili, ,,Sarab” ar fi putut însemna nobil vechi, nobil din Dacia. Trebuie menționat și că numele de Dacia a fost folosit chiar și în secolul al XIII-lea, acest lucru fiind atestat documentar, în timp ce cumanii și-au făcut apariția la noi pe la jumătatea secolului al XI-lea. Deoarece pe pământul Daciei în Evul Mediu a existat un teritoriu numit Cumania, se presupune că prin aglutinare cu „aba”, ce înseamnă tată, din ,,Sarab” a rezultat ,,Basarab”, însemnând ,,străbun nobil”. In concluzie potrivit lui Vasile Lovinescu ,,Basarab” înseamnă străbun nobil din Dacia [7]. ” Precizez, nu eu am scris toate acestea pe Wikipedia, dar toate citatele sunt către eseul lui Titus Filipas, Basarabi în Cumania, publicat în revista Asymetria editată de omul de cultură român Dan Culcer. Varianta primă din articolul ‘Basarab I’ avea și un link către Asymetria, în varianta a doua această legătură externă spre Asymetria a fost tăiată la Sfatul Bătrânilor din WikiPoiect România. Apoi, sînt învinuit de către personajul real ce semnează cu pseudonimul Plinul cel Tînăr pentru crima de a fi scris „numeroase articole dacomane” , aceasta fiind o crimă de război 4G, evident că percep și eu gravitatea acuzației ce mi se aduce aici. Însă unele lucruri trebuiesc neapărat spuse. Incorijibil, le repet : „Ceea ce se cheama îndeobste “Soarele de andezit” de la Sarmizegetusa Regia este de fapt o reprezentare ideografica pentru arhetipul cultural Eratostene. Ideologia pe baza careia a fost construit noul ” Muzeu al Taranului Român ” exclude complet arhetipurile matematice din constiinta colectiva a taranului român. Totusi, chiar în perioada comunista existau ziaristi care scriau fie despre “meseriile uitate ” practicate de taranul român, fie despre patentele de inventii înregistrate la oficiul national OSIM de tarani români. Constatam, –fara sa dau pe atunci mare importanta faptului–, ca majoritatea acelor vechi tehnici sau inventii noi aveau ca idee centrala ‘formula lui Eratostene’. Aceasta a fost folosita de poetul si geometrul Eratostene pentru a masura în antichitatea greceasca raza Pamântului, si tot ea este întrebuintata acum ca principiu fondator în functionarea oricarui ‘mouse’de computer personal ! Ei bine, daca ‘formula lui Eratostene’era folosita de taranul român generic, fiind prezenta, si aceasta de mii de ori demonstrabil, în constiinta lui colectiva, înseamna ca este ” arhetip cultural” în sens carljungian. Or, acestea sunt teme perene, spre care trebuie sa se orienteze si Seminarul de Arheologie Vasile Pîrvan !” Iată încă o declarație publică pe aceeași linie făcută de mine :“În afară de justiția naturală a « drepturilor primului popor », iar în peninsula balcanică este vorba despre « pelasgi » când identificăm “primul popor”, există drepturi juridice încă mai puternice : moștenirea Romei, ideologia Școlii Ardelene din veacul XVIII o sublinia. În mare măsură conflictul ideologic capitalism – comunism, dintre SUA și URSS, masca de fapt numai conflictul pentru moștenirea juridică a drepturilor Romei. După 1989 și căderea ideologiei comuniste, se propun ideologii internaționaliste pentru citirea și interpretarea istoriei noastre în sensuri profitabile pentru alții, dar contrare intereselor noastre. Istoria este o știință care se face pornind de la un set de valori predefinite, valorile fiind 'comoara în cer', sunt principii imponderabile. În corespondența purtată de filosoful englez John Locke și sir Isaac Newton pe o temă istorică adiacentă ce inspiră titlul cărții ilustrului amator care este Napoleon Săvescu, Roma care își incorpora provincia Dacia Felix este “Roma celor patru călăreți ai Apocalipsului”. Afirmăm aici peremptoriu, că noi, românii, nu sîntem urmașii acelei Rome, deși sîntem îndrituiți mai mult decât United States of America la toate drepturile juridice pe această planetă, drepturi care decurg din puterea absolută a Romei antice ! “ Personajul anonim ce se ascunde identificării, mult prea temător! cu pseudonimul Plinul cel Tînăr mai scrie egal de acuzator : “Codex Cumanicus nu aminteste nimic despre un print cuman numit Bassaraba, de fapt nu aminteste nimic despre nici un print cuman pentru simplul motiv ca este un manual de limba.” Să completăm noi. Sub coperțile lui Codex Cumanicus erau adunate multe manuscrise provenind din surse disparate. Ele au fost strânse toate sub aceleași coperți și fără discriminare de către genovezii din peninsula Crimea, probabil în jurul anului 1303. Între coperțile acelui Codex Cumanicus originar se găseau informații atât de interesante, încât primul Codex Cumanicus s- a aflat o vreme și în biblioteca poetului Francesco Petrarca. Lecturile se pare că i- au influențat poezia. Paginile alese ulterior pe criterii strict lingvistice reprezintă doar un “Codex Cumanicus subțiat”, care este mai curând o consemnare în pidgin eurasiatic tradus în limba latină. În fine, chiar balivernele din Levantul scrise de poetul Mircea Cărtărescu, și care servesc acum drept temei pentru validarea marelui canular al BRĂȚĂRILOR DACICE DE AUR achiziționate de guvernul român pe bani grei luați din bugetul României, vezi eseul meu recent ‘Cultul inacurateței’ la adresa web http://luceafarul.wordpress.com/literatura/antologia-de-eseuri/titus-filipas-cultul-inacuratetei/ m-au determinat să aduc precizări asupra valorilor reale create de daci. Dar trebuie să înțelegem că, atacând acest eseu, Sfatul Bătrânilor de la WikiProiect România sprijină indirect și teza autenticității brățărilor dacice de aur? Credem că WikiProiect România trebuie să publice un articol pe această temă, dacă vrea să își mai păstreze un minimum de credibilitate în cultura română ! Iată și un text despre cumani și Carol Robert d’Anjou, cu informații ce nu au fost preluate de nici una dintre variantele celor două articole din Wikipedia sus amintite: Noi credem că un ipotetic ‚prinț cuman întemeietor’ ar fi ridicat mai curând o capitală de corturi în Câmpia Română, bineînțeles, nu o șatră, –nu-i nimic peiorativ ori politicește incorect în sugestia noastră–, ci ne gândim mai mult la un Xanadu în Bărăgan. Cumanii, în esența lor ecologică popor de călăreți în stepă, au multe asemănări și înrudiri cu ungurii, alt popor de călăreți ce au simțit mereu atracția pustei. Unicul rege ungur, Ladislau Cumanul, ce provenea dintr-o legătură cumană dovedită, era departe de virtuțile cerute unui ctitor de țară. Ladislau Cumanul a intrat totuși în numărătoarea regilor maghiari ca Ladislau numărul IV ). Surprinzător, casa angevină napolitană a încercat să își asocieze acest cuman. Astfel civilizata prințesă Elisabeta ), fiica lui Charles I d’Anjou și a Beatricei de Provence ), prințesă care vorbea ‘limba romană’ ori limba poetică a trubadurilor din Provence, a fost căsătorită de părinții ei cu Ladislau Cumanul! Acesta repudiază însă iute prințesa napolitană cea cultă. Preferă o femeie cumană. Ladislau al IV-lea trăiește în arhetipul legilor ancestrale, într-un anturaj format exclusiv din cumani. Ladislau Cumanul nu poate controla nici măcar propriul său neam.În 1290 este alungat de violenții companioni. La scurt timp este prins de potera baronilor maghiari. Este executat fără judecată. Ladislau Cumanul nu lăsa vreun moștenitor direct ca rege legitim în Ungaria (Hungaria-1, căci există multe interpretări ale conceptului). Provinciile cu populații diverse, fiecare cu istorie proprie, din care fusese încopciată prin forță Hungaria-1, devin independente. Hungaria nu a avut vreodată cimentul necesar menținerii unui mozaic de popoare. La moartea lui Ladislau al IV-lea, papa de la Roma declară Hungaria -1 fief pontifical vacant. Îl alocă infantelui Charles Martel d'Anjou ). Poetul italian Dante Alighieri a făcut parte din garda militară a lui Charles Martel d'Anjou pe când se afla la Florența. De ce se recunoșteau prințului angevin Charles Martel din Napoli drepturi asupra Ungariei? Charles al II-lea d’Anjou le Boiteux se căsătorise în anul 1270 cu prințesa Maria de Ungaria (1245 - 1323), fiica lui Ștefan al V-lea, regele Ungariei, și a Elisabetei de Bosnia, sora lui Ladislau al IV-lea. Primul născut dintre copiii lor a fost tocmai acest Charles Martel d’Anjou. Deși instituția papală îi recunoscuse legitimitatea drepturilor asupra Ungariei, Charles Martel d’Anjou nu va fi vreodată încoronat rege în Hungaria -1. Îl puteți vedea pe Dante Alighieri luptând în Câmpia Panoniei pentru instaurarea drepturilor lui Charles Martel d'Anjou la Buda? Așa că, după moartea lui Ladislau Cumanul, în Ungaria stăpânesc, nu mai puțin de optsprezece ani, luptele și haosul. Până când pe tronul Hungariei -1 urcă un personaj istoric calm și înțelept. Ne referim aici la Carol Robert de Anjou, fiul acelui Charles Martel d’Anjou care nu își revendicase vreodată el însuși drepturile, și al principesei Clemența de Habsburg. Oricum, dacă un Ladislau Cumanul cu sânge regal din casa dinastică Arpad nu reușește să mențină închegat un stat pe care îl primise moștenire, circumstanța forțează ca prin Cumania de pe documente medievale să înțelegem mai curând teritoriul, --foarte vast, într-adevăr--, unde limba cumană era Lingua Franca. Cumania nu a fost imperiu politic real. Închegarea unui imperiu, menținerea și guvernarea lui, necesită o anumită doză de înțelepciune și de cumpătare. Prinții cumani din Apus nu le dovediră. Și nici nu ascund că într –adevăr am o linie ideologică în cele ce scriu. Este o linie dictată chiar de valorile în care eu cred. Sunt valori care m–au oprit mereu să devin membru al partidului unic PCR, deși am fost invitat de multe ori să depun adeziunea la acel partid. Ele sunt de asemenea valori care m-au determinat în anul 1956, --așa cum știți prea bine și Dumneavoastră, însă ceilalți europeni ignoră totalmente, în lupta românească antisovietică din perioada Războiului rece anul de eminență a fost 1956–, să editez în samizdat un ziar manifest la Craiova, difuzat clandestin pe străzile prăfuite ale orașului meu. Fapt pentru care am fost arestați de Securitate, eu și colegii școlari de la Petrache Poenaru care participau la luptă și la proiectul antisovietic de Românism. Iar generalissimul Wikipediei care conduce ostilitățile de acum din WikiProiect România îndreptate contra culturii române atacă în mod specific aceste valori atunci când condamnă în termeni vehemenți adeziunea la protocronismul românesc : “Articolul despre Protocronism poate fi dezvoltat. Nu este rolul nostru sa recenzam toate aberatiile si sa le combatem. In articolele despre istorie se prezinta teoriile vehiculate de profesionisti. Plinul cel tanar 23 septembrie 2007. Wikipedia are niste recomandari referitoare la verificabilitatea si increderea surselor, de preferinta peer-reviewed si iesite din university presses. Mai mult, acolo unde exista consens stiintific acesta trebuie prezentat ca atare. Ideile stiintifice depasite sau cele pseudostiintifice trebuie prezentate fara a le atribui credibilitate. Metaforic vorbind nici laturile nu sunt o mancare nociva, nu sunt otrava, nu omoara pe nimeni. Dar a servi intr-un restaurant laturi amestecate cu ciorba de burta nu mi se pare nici deontologic, nici etic, nici democratic. Plinul cel tanar 24 septembrie 2007.” Remarc infatuarea ideologica a Chef-ului in toga Plinului. Patronul restaurantului este Imperiul, valorile pe care le impune omenirii prin sistemul peer-reviewed, “gașca noastră, parte și judecător”, conduc doar la sporirea puterii Imperiului. Reamintesc că tovarășa “savant de renume mondial” Elena Ceaușescu avea numeroase articole și cărți peer-reviewed, publicate de university presses. Detalii privind linia ideologică a personajului Chef în restaurantul cu menue tipărit de university presses ? Din asemenea university presses a ieșit Raportul Tismăneanu, elaborat de fiii victorioși ai ‘Cominternismului reloaded’. De facto raport ‘Tismenețki Reloaded’ - document oficial impus României de clica Mare Timonieră în statul român de acum. Ei bine, Raportul Tismăneanu atacă și el expres și extins, tocmai protocronismul românesc. Deci se dovedește că grupul cel voit anonim care conduce acest năstrușnic WikiProiect “gastronomic” este strâns asociat ideologic cu puterea victorioasă de astăzi în România, putere supranumită pe bună dreptate ‘Tismenețki Reloaded’. Precizări despre protocronism, pe de o parte, și despre consecințele nefaste ale Raportului Tismăneanu care conduce la falsificarea istoriei României, pe de altă parte, pot fi citite în eseul Buldozerul domnului Zub, un item cultural aflat la adresa de Internet http://protocronism.wordpress.com/contributii-teoretice-de-azi/profdr-titus-filipas-buldozerul-dlui-zub/ În continuare, sună a declarație ce spunem, chiar este declarație solemnă: În fața ideologiei declarat anti- românești a noului Cominternism care conduce războiul 4G împotriva României, noi suntem forțați să opunem, umili și fără vreo bază ori speranță de putere politică, ideologia noastră protectoare. În hainele și conceptualizarea Limbii Române moderne, protocronismul este noua variantă a Românismului promovat pe vremuri de filosoful Constantin Rădulescu –Motru. Ce vrem să înțelegem acum prin Românism? Faptul că noi, reprezentanții de astăzi ai protocronismului românesc, credem în această Limbă Română sacră capabilă să poarte valorile perene ale civilizației universale. Subliniem că Limba Română sacră se deosebește enorm de idiomul folosit de actualul președinte al României în chip de vernaculară delocalizată, un președinte al României care a năimit tocmai potera ‘Tismenețki Reloaded’ să persecute iar România, pe fiii și fiicele ei ce mai cred în Românism ori în setul de valori ale omului românesc. Felul cum este privit Românismul acum, de către susținătorii puternici ai ‘Cominternismului reloaded’, nu diferă prea mult de opinia despre Românism a puterii stăpânitoare în Republica Populară Română la anul 1956. Anume că Românismul înseamnă “ideologie fascistă”, citez, nu confirm. Pentru că, și iar nu știu de ce am întârziat să spun aceasta, --dar cred că a sosit timpul--, în legislația statului român al anului 1956, lupta românilor împotriva ocupantului sovietic se considera în mod automat, prin legislație, că se asimilează activităților organizațiilor fasciste. Astfel că am fost acuzat în anul 1956, de către reprezentantul Bucureștiului la securitatea din Craiova, un ofițer “cool” cum Pacepa, nu pentru că am scris și difuzat manifeste antisovietice, ci pentru că am creat o “organizație de tineret cu caracter fascist”! Mi- a promis că nu voi fi iertat vreodată, deși ofițerii de securitate olteni manevraseră în așa fel ancheta încât puteam pleca liber. Aveam numai doisprezece ani. Titus Filipas " |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |