|
Modules |
|
Who's Online Exista in mod curent, 59 gazda(e) si 0 membri online. Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici |
|
Cautare în labirint |
|
Languages Select Interface Language: |
|
Jurnal: Abordarea jurnalistului Mircea Badea Scris la Sunday, October 28 @ 14:48:02 CET de catre asymetria |
Titus Filipas scrie "Cu ajutorul unui juriu de alcătuire complexă, și în care cele două ‘ancore deontologice’ se presupune că erau sociologul Mircea Kivu si psihologul Aurora Liiceanu de la SAR, pe canalul Realitatea TV s -a încercat literalmente strangularea intelectuală și linșajul moral al lui Mircea Badea. Folosesc eu aici cuvinte prea tari? Nu cred. De altminteri nu ascund faptul că împărtășesc cu Mircea Badea, --fără să vrea, fără să vreau--, o anumită atitudine de viață pe care aș numi-o: respectul față de “educația extremă”. În ultima vreme, constat, și asupra mea, mai exact asupra eseurilor mele, se revarsă de către un grup de intelectuali români anonimi care controlează totuși precum cerberii accesul pe Wikipedia românească, –astfel, acești cerberi și -au permis să șteargă un articol întreg, nu știu cine l- a scris dar îi mulțumesc!, ce îmi era favorabil–, o Wikipedia românească unde eu sunt atacat, dar o Wikipedia românească unde mie nu mi se permite să public măcar o singură replică, o vastă operațiune chemată DEBUNKING TITUS FILIPAȘ, chiar aceștia sunt termenii! Abordarea jurnalistului Mircea Badea Pe data de 14 octombrie 2007, la emisiunea domnului Mihai Tatulici de pe canalul Realitatea TV, erau prezenți numai patru invitați dintre jurnaliștii propuși la un fel de TOP 10 (emisiunea se chema ‘Primii zece’) din mass media de Limba Română reliefați pe parcursul anului 2007. Personalitatea cea mai bine profilată dintre cei patru invitați era incontestabil jurnalistul Mircea Badea. Un om care produce și prezintă el însuși emisiuni pe canalele de televiziune Antena 1 și Antena 3. Cu ajutorul unui juriu de alcătuire complexă, și în care cele două ‘ancore deontologice’ se presupune că erau sociologul Mircea Kivu si psihologul Aurora Liiceanu de la SAR, pe canalul Realitatea TV s -a încercat literalmente strangularea intelectuală și linșajul moral al lui Mircea Badea. Folosesc eu aici cuvinte prea tari? Nu cred. De altminteri nu ascund faptul că împărtășesc cu Mircea Badea, --fără să vrea, fără să vreau–, o anumită atitudine de viață pe care aș numi-o: respectul față de “educația extremă”. În ultima vreme, constat, și asupra mea, mai exact asupra eseurilor mele, se revarsă de către un grup de intelectuali români anonimi care controlează totuși precum cerberii accesul pe Wikipedia românească, --astfel, acești cerberi și -au permis să șteargă un articol întreg, nu știu cine l- a scris dar îi mulțumesc!, ce îmi era favorabil--, o Wikipedia românească unde eu sunt atacat, dar o Wikipedia românească unde mie nu mi se permite să public măcar o singură replică, o vastă operațiune chemată DEBUNKING TITUS FILIPAȘ, chiar aceștia sunt termenii! Mă amuză, mai ales primul pas din această operațiune DEBUNKING TITUS FILIPAȘ, anume de a se folosi ghilimelele disprețului snob, scriind de exemplu : un “eseu” de Titus Filipaș, iar nu un eseu de Titus Filipaș, cum ar fi normal, sau măcar “un eseu de Titus Filipaș”. Vă interesează ce înseamnă cuvântul englezesc DEBUNKING ? Și pe mine. Iată aici copiată o Definition of debunking din WordReference.com English Dictionary: Repudiation (repudiere pe românește), și ea se exemplifică prin fraza "the debunking of religion has been too successful", adică ‘operațiunea DEBUNKING întreprinsă asupra religiei a fost încununată de succes’. De ce anume se tem cenzorii care controlează accesul pe Wikipedia românească? „Eseurile” lui Titus Filipaș tind să devină o nouă „religie” și din această cauză trebuiesc repudiate din start ? Dicționarul WordReference are foarte utilul obicei de a prezenta pentru cuvântul englezesc și echivalentul său în trei dintre vernacularele neolatine: italiana, spaniola și franceza. Mă interesează în primul rând echivalentul în italiană, despre care de la Heliad știm că este vorbirea cea mai apropiată de spiritul limbii române. Constatăm că dicționarul WordReference nu propune vreo echivalare! Ceva mai mult succes are căutarea în spaniolă. Aici aflăm : debunk=desacreditar. Astfel, “the debunking of religion” s -ar putea traduce pe românește prin “desacreditarea religiei”, ori “lipsirea religiei de orice credențiale”. În fine, găsim în limba franceză: debunking = déboulonnage (action de discréditer). Deci DEBUNKING TITUS FILIPAȘ s-ar putea traduce prin DISCREDITAREA PROGRAMATICĂ A LUI TITUS FILIPAȘ. Și, în mare măsură, aproape s-a reușit repudierea lui Mircea Badea în acea emisiune televizată a domnului Mihai Tatulici. Deloc neutru, așa cum ar fi fost normal din partea unui moderator obiectiv, dar nu trebuie să înțelegem de aici că domnul Mihai Tatulici ar avea ceva personal împotriva jurnalistului Mircea Badea, nu, domnia sa doar ascultă de “comandamentul zilei”, de altminteri pe tot parcursul vieții sale îndelungate de “profesionist în soldă” Mihai Tatulici a fost mereu sensibil la “comandamente”. Nu îl blamăm. Dar a fost ceva imoral oricând, și mai ales în acea memorabilă emisiune de televiziune. Acceptabil, poate, la toți ceilalți de pe platou manifestând “agresivitate deontologică” față de Mircea Badea. Faptul că Mihai Tatulici se comportă pe platoul de la Realitatea TV precum instructorul superior al organizației de pionieri de la o școală generală din perioada pre- Ceaușescu este oarecum de înțeles, dar nu și acceptabil. De asemenea faptul că “deontologii de profesie” Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu de la SAR se comportau pe platoul studioului de televiziune Realitatea TV la fel ca niște vechi “tovarăși de la raion” veniți să sprijine acțiunea de purificare ideologică exercitată de Mihai Tatulici asupra lui Mircea Badea este oarecum de înțeles. Dar nu și acceptabil în contextul cultural românesc, același pentru toate timpurile, contextul unde ceea ce contează este numai “educația extremă” de genul celei primite pe vremuri de pruncii români la școala Sfântu Sava. Intelectualii și “deontologii de profesie”, Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu, trebuiau să creeze impresia de abordare abstractă și neutră a tematicii subsumate “evaluării jurnalistului Mircea Badea”. Dar nu i -am auzit pe Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu lăudându- se vreodată că ar fi primit o “educație extremă”. Ei se laudă doar că sunt „reprezentanții societății civile”. Măi să fie, pruncule, da’ român matale când oare mai ești ? Iar jurnalistul Mircea Badea, cu figura, manierele și atitudinea lui de autentic “prunc român”, era acuzat în acea emisiune de foarte multe scăderi personale în exercitarea profesiei de jurnalist. În primul rând era acuzat de lipsa de abordare culturală. Look who is talking! La acel moment Mircea Badea era personajul cel mai bine format cultural pentru televiziune dintre toate persoanele prezente pe acel platou al canalului Realitatea TV. În ceea ce privește cultura necesară “omului de televiziune”, Mircea Badea putea clama, fără să poată fi absolut de nimeni contrazis, că el aparține “familiei spirituale Jana Gheorghiu”. Nu vreau să adaug eu aici detalii de substanțiere a clamării. Dar ceva mi se pare a fi semnificativ și credibil: În doliul zilelor care urmaseră stingerii din viață a Marii Doamne din televiziunea noastră clasică, Doamna Jana Gheorghiu, tînărul om de televiziune Mircea Badea povestea îndurerat că Jana Gheorghiu fusese o prietenă a familiei sale, și că a fost vizitat la maternitate la o zi după ce îl născuse mama sa, colegă de facultate cu Jana Gheorghiu. Plauzibil, este ceva care se încadrează în tiparul comportamental și de atitudine al regretatei Jana Gheorghiu. Apoi, dincolo de această poveste, Mircea Badea își reamintea personal întâmplări petrecute după împlinirea vârstei de trei ani, memorabile, nu -i așa? când Jana Gheorghiu își vizita săptămânal colega și pruncul, apoi cele două absolvente de filologie de la Universitatea din București se lansau în lungi discuții despre diversitatea bucureșteană întru excelență, discuții pe care le asculta în iubire atras fiind și fascinat mai ales de vivacitatea limbii române culte a dialogului platonic. Dar nu sunt tocmai amintirile despre conversațiile sapiențiale ce nu-ți sunt destinate expres, baza viitoarei tale culturi în limba română? Chiar și acestea se înscriu în baza „educației extreme”. O educație extremă de care Mircea Badea a avut ulterior parte și ca elev al unui liceu de informatică, unul dintre liceele acelea întru excelență înființate de Mircea Malița, un ilustru reprezentant al protocronismului românesc, pe vremea regimului comunist. Ținta ministrului Mircea Malița fusese aceea de a îndepărta educația de la caracterul ei general, pentru a-i da în schimb focalizări pe portofolii cu ținte specifice. S–a tot vorbit despre fabrica de chibrite a lui Mircea Badea, datează proiectul dintr -un portofoliu personal antamat pe vremea liceului? De ce nu a venit nimeni la emisiune cu acele chibrite proiectate de Mircea Badea, pentru că fabrica lucrează, nu pentru Mircea Badea, și aduce cuiva profituri bune, dar nu pentru Mircea Badea! Apoi, mi–a fost greu să înțeleg la acea emisiune agresiunea și disprețul afișate de regizorul dramatic Alexandru Darie față de Mircea Badea, fără să ne expună și rațiunile. Cred mai curând că Alexandru Darie a fost adus acolo doar pentru ca Mircea Badea să fie judecat critic de un panel ce se consideră definitoriu în superioritate morală. Demersul lui Mircea Badea în jurnalism diferă de abordarea top down, în măsura în care în jurnalism este vorba despre deontologie și valori. Atunci să spunem că în abordarea jurnalistică top down fluxul deontologic este clar exprimat, valorile sunt limpede, chiar redundant, definite. Din păcate, valorile acestea din abordarea top down sunt cel mai adesea definite într –un sens politic. Să recunoaștem, este o abordare politicește corectă aceea care prevalează în jurnalismul de azi. Oricare ziarist ce se abate de la acest stil este imediat etichetat drept “ Centru național de isterie care lucrează sub acoperire în presă”, formula aceasta de condamnare automată aparține deontologului Gabriel Liiceanu, a cărui ocupație de bază este aceea de a poza, și nu gratuit!, drept “stâlpul societății civile” din România. Astfel tot ce are un pinch de politically correct în discurs capătă automat și valoare morală! Acuzele aduse carențelor deontologice, -- nenumărate zic ei--, ale jurnalistului Mircea Badea sunt deduse prin excludere din faptul că stilul Mircea Badea nu se încadrează în fluxul deontologic din abordarea jurnalistică top down. Stilul Mircea Badea în jurnalism se caracterizează prin abordarea bottom up, care la Mircea Badea se dezvăluie mai ales prin rapide, nervoase, ostentative sfâșieri ale discursului pompos, ori chiar prin simple îndemnuri la sfâșieri ale discursului pompos unde sunt definite valorile jurnalistice în cealaltă abordare. Dar Mircea Badea insistă pe faptul că domnia sa folosește totdeauna în evaluări și în identificarea valorilor, primordialul bunul simț, cei “șapte ani de acasă”. Bineînțeles, manierele de statuare a valorilor folosite în cele două tipuri de abordări din jurnalism sunt complet diferite, însă nu trebuie să spun eu, în acest articol și în analiza aceasta, truismele privitoare la cele două demersuri. Prezenți acolo, pe platoul de televiziune de la Realitatea TV, Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu erau în același timp, și în principiu, niște canale intelectuale de transmisie a ideilor noi. Frecvența invitațiilor de participare ce li se fac la televiziunea Realitatea TV dovedește că ei sunt racordați mult mai bine la politicianismul corect, decât la cultura română. Dar Mircea Kivu plus Aurora Liiceanu erau obligați să racordeze, din când în când, emisiunea domnului Mihai Tatulici la cultura română. Nu au făcut- o, însă autoritatea lor a avut pondere zdrobitoare. Toate personalitățile subțirele s- au raportat deontologic exclusiv la autoritatea celor doi mai înainte menționați în tandem, precum și la fluxul deontologic din stilul jurnalistic top down. În care un om cu discurs spontan precum Mircea Badea este în mod automat condamnat ca imoral, înainte chiar de a spune ceva. Titus Filipas " |
|
Asymetria si Dan Culcer va recomanda Enciclopedia României Blogul ideologic. Titus Filipaș Ioan Roșca Contrarevoluția din România. O cercetare Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor Revista Verso Geovisite Revista NordLitera Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română. Etimologii. Resurse lingvistice |
|
Azi Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi. |
Societatea de maine
Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului. Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede. Nicolae Iorga |
|||||||||||
|
Sondaje |
|
Identificare Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs. |