Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conžinuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 56 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare īn labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Geopolitica: Paul Zahariuc. Cine erau REPATRIATII SOVIETICI ?
    Scris la Monday, May 18 @ 09:55:15 CEST de catre asymetria
    Historia oculta

    La īnceput, autoritãțile romānești, īn strīnsã și inseparabilã comuniune cu cele sovietice, au īncercat sã dea o „fațã umanã” acțiunii de repatriere a „cetãțenilor sovietici”. Ea s-a vrut, de la īnceput, o „afacere” amiabilã, apelīndu-se la buna īnțelegere. Prima acțiune a constat īn tipãrirea la tipografia vasluianã „C. Chiriac”, de pe strada Ștefan cel Mare, și difuzarea prin afișare īn locuri publice a unui numãr de 400 de anunțuri, cu urmãtorul text: „…toți cetãțenii din Basarabia și Bucovina de Nord, care la data de 22 iunie 1940 au locuit acolo, sīnt obligați imediat sã se prezinte la Biuroul de Armistițiu dela Prefectura Vaslui, pentru a spune pãrerea lor: «Vrea sau nu sã plece īn URSS»”. Tot prin acest anunț (datat 13 decembrie 1945) se fixa și un termen-limitã: 20 decembrie 1945.


    Cine erau REPATRIAȚII SOVIETICI?

    Studiu extras din Revista Romānć, Iași

    La īnceput, autoritãțile romānești, īn strīnsã și inseparabilã comuniune cu cele sovietice, au īncercat sã dea o „fațã umanã” acțiunii de repatriere a „cetãțenilor sovietici”. Ea s-a vrut, de la īnceput, o „afacere” amiabilã, apelīndu-se la buna īnțelegere. Prima acțiune a constat īn tipãrirea la tipografia vasluianã „C. Chiriac”, de pe strada ªtefan cel Mare, și difuzarea prin afișare īn locuri publice a unui numãr de 400 de anunțuri, cu urmãtorul text: „…toți cetãțenii din Basarabia și Bucovina de Nord, care la data de 22 iunie 1940 au locuit acolo, sīnt obligați imediat sã se prezinte la Biuroul de Armistițiu dela Prefectura Vaslui, pentru a spune pãrerea lor: «Vrea sau nu sã plece īn URSS»”. Tot prin acest anunț (datat 13 decembrie 1945) se fixa și un termen-limitã: 20 decembrie 1945.

    De ce a fost nevoie de aceste tipãrituri și de un termen? Deoarece acțiunile anterioare nu dãduserã rezultate satisfãcãtoare pentru nerãbdãtorii ofițeri sovietici.
    De altfel, eșecul era raportat de prefecturã Secției Politice a Comisiei Romāne de Aplicare a Armistițiului din București, str. Lipscani, nr. 20 īn urmãtorii termeni: „…la Ordinul MAI no. 16.754/1945 rãspundem urmãtoarele: la sediul Prefecturii s’au prezentat 10 cetãțeni din care numai unul, Cataragã Vasile, a cerut repatrierea iar ceilalți 9 au refuzat”.
    De fapt, acești oameni īncercau sã profite de o prevedere a articolului 5, care dãdea posibilitatea celui chestionat de a refuza repatrierea din diverse motive, sau chiar fãrã un motiv special. Cã īn covīrșitoarea majoritate a cazurilor nu s-a respectat aceastã clauzã, este altã poveste.
    Totuși, prefectura vasluianã a mai īncercat o datã varianta mãnușilor, īnainte de a se ajunge la parul rușilor, trimițīnd īncã o adresã instituțiilor implicate īn aceastã acțiune și anume: Comisia Aliatã de Control a Armistițiului, Legiunea de Jandarmi Vaslui, Poliția Vaslui, Primãria Vaslui precum și celor 4 Preturi (reședințele Plãșilor, n.n.) īn care se spuneau urmãtoarele: „…veți bine voi a face largi publicații (probabil propagandã n.n.) și īn același timp veți invita NORMAL (subliniat īn original) pe toți cei originari din Basarabia, Bucovina de Nord sau teritoriile ocupate la est de Nistru ce s’ar mai afla īn județul nostru sã se prezinte la aceastã Prefecturã pīnã la data de 20 decemvrie crt. sã declare dacã vor sã se repatrieze. īn cazul cīnd nu se prezintã īn acest termen, nu li se va mai acorda posibilitatea de repatriere (s.n.)”. īn continuare, se aratã procedura care trebuie urmatã și anume: „…declarațiile de repatriere vor fi date īn mod liber īn fața unei Comisiuni Mixte Județene.
    Comisiile se compun din: delegatul județean al Comisariatului General al Executãrii Armistițiului și īmputernicitul Județean sau Special al Comisiei Aliate de Control”. Probabil oficialii acestor instituții scrise cu majuscule s-au gīndit cã „cetãțenii sovietici” vor profita de „mãrinimia” și de tonul oarecum liniștitor al anunțurilor și vor face cozi interminabile pe la „Biuroul” Armistițiului, dar nu s-a īntīmplat așa. īn scurtul rãstimp de ocupație sovieticã cuprins īntre iulie 1940-iulie 1941, au vãzut de ce sīnt īn stare autoritãțile bolșevice: judecãți sumare urmate de execuții īn masã, deportãri īn republicile sovietice din Asia Centralã sau īn Siberia ș.a.
    Opinãm cã dacã s-ar fi respectat īntocmai clauza de refuz prevãzutã de articolul 5 din Convenția de Armistițiu, numãrul „repatriaților” ar fi fost cu totul neīnsemnat.
    De acest refuz s-au prevalat chiar și cetãțeni de etnie rusã sau ucraineanã cu domiciliul anterior pe teritoriul „istoric” al URSS care, veniți īn Romānia, nu au vrut sã mai plece de aici, dar aceștia nu au avut absolut nicio șansã īn demersul lor! Anaska Maria (Elisavetovska – Rostov), Kazacenko Elena și Libnicenko Nadia (orașul Stalino, raionul Stalin, Ukraina) și mulți alții au fost repatriați cu forța, contrar Convenției de Armistițiu pe care o semnaserã și sovieticii!
    Mari probleme au avut și cetãțenii romāni care dupã Unirea din 1918 s-au stabilit īn Basarabia sau Nordul Bucovinei, unde s-au cãsãtorit și și-au fãcut un rost. Refugiați īn țarã dupã 27 iunie 1940, s-au trezit ca dupã 12 septembrie 1944 (data semnãrii Armistițiului) sã fie forțați sã se repatrieze. Uneori, i-a salvat un document numit „Certificat de cetãțenie romānã”. Au fost, desigur, și cazuri de repatriere voluntarã și vom da un singur exemplu. Aculov Ioan, cu domiciliul anterior īn satul Bahmutea, județul Tighina, declarã cã a venit īn Romānia pe 13 mai 1941, fiind evacuat!!! De cine a fost evacuat? De ruși?
    Romānia a īnceput rãzboiul de eliberarea a Basarabiei pe 22 iunie 1941! Mai spune Aculov cã īn anul 1943 a fost arestat īn orașul Cīmpina, județul Prahova pentru politicã comunistã (s.n.). Se pare cã acest individ n-a fost altceva decīt un spion trimis īn Romānia.
    Pe parcursul anului 1945 au fost constituite 6 „loturi” de repatriați din județul Vaslui. N-am putut afla numãrul acestora pe fiecare „lot”, dar global existã la dosar o „Situație cu cetãțenii sovietici īnscriși și repatriați și drepturile bãnești acordate”, īntocmitã de prefectura Vaslui, īn care se scriu urmãtoarele: „…īntre 01.01.194501. XII.1945 situația este urmãtoarea: la Est de Nistru, s’au īnscris 4 și au plecat 4; Basarabia și Bucovina de Nord, s’au īnscris 136 și au plecat 129; 7 au dispãrut dupã primirea drepturilor bãnești. Statul Romān a cheltuit suma de 28.228.932 lei”.
    Procedura de repatriere era urmãtoarea: identificarea cetãțenilor pasibili de repatriere aflați pe teritoriul județului; aducerea lor la Vaslui; cazarea acestora īn cele douã hoteluri amintite īn acest material („Miche” și „Splendid”); prezentarea īn fața Comisiei Mixte (prezidatã de colonelul sovietic K. Smirnov sau, īn lipsa acestuia, de locotenentul major Antosiak); completarea unei declarații prin care cetãțeanul putea opta, teoretic, pentru rãmīnerea īn Romānia sau pentru repatriere; predarea actelor de identitate (unde existau); eliberarea unei adeverințe de repatriat. Dupã cum spuneam, teoretic, chestionații puteau opta pentru rãmīnerea īn Romānia, dar practic, cine ajungea īn fața acestor adevãrați inchizitori medievali, avea soarta pecetluitã. Prin urmare, cetãțeanul X intra la comisie „romān” și cīnd, peste cīteva minute, ieșea cu adeverința īn mīnã, era declarat, de „competenta” comisie, „cetãțean sovietic”.
    Declarația cuprindea urmãtoarele cīmpuri ce trebuiau completate de cãtre cetãțeanul adus īn fața comisiei: numele și prenumele; cetãțenia pentru care opteazã; locul și data nașterii; ultimul domiciliu avut īn URSS; ocupația; localitatea īn care vrea sã se repatrieze; motivul pentru care a venit īn Romānia și data sosirii (amãnunte foarte importante īn opinia unilateralã și subiectivã a sovieticilor!); unde a locuit īn Romānia; ce ocupație a avut; de cine a fost īntreținut; documentele de identitate pe care le depune. Dupã toate acestea i se elibera o „adeverințã de repatriere”. Interesant și tulburãtor este faptul cã marea majoritate a celor chestionați se declarau „cetãțeni romāni” sau „moldoveni”, iar pe adeverințe apar ca fiind „cetãțeni sovietici” sau chiar „ruși”!
    Trebuie adãugat faptul, deloc de neglijat, cã aceste hīrtii erau completate de vreun membru (evident, romān!) al comisiei, deoarece se poate constata o flagrantã neasemãnare īntre caligrafia folositã la semnãturã (ca sã nu mai vorbim despre neștiutorii de carte!) și textul propriu-zis.
    Cetãțeanul C. Alexei de 28 de ani, nãscut īn comuna Mãrcãuți-Orhei și stabilit īn comuna Dãnești-Vaslui, și-a justificat refuzul de a se repatria scriind īn declarație cã „…sīnt īmproprietãrit și cãsãtorit īn aceastã comunã”. Bine-nțeles cã nu a fost luat īn seamã, odatã ce-l regãsim pe lista de repatriați, primind toate drepturile, mai puțin bani pentru īmbrãcãminte, deoarece a spus cã nu are nevoie.
    Femeia Ciobanu S., de 28 de ani, din Buda-Lãpușna, īși motiveazã refuzul prin faptul cã s-a logodit cu un cetãțean romān. Aceste argumente nu contau niciodatã. Probabil resemnarea, teama dar și presiunile psihice la care au fost supuși acești oameni nefericiți au cīntãrit decisiv īn balanțã. Un caz cu totul aparte īl reprezintã familia Grigore și Maria Jidoveanu (zisã Jdanov), care s-a refugiat īn Romānia īmpreunã cu cei 6 copii minori, stabilindu-se īn comuna Solești. Pierzīnd actele īn nebunia retragerii din vara anului 1940, cīnd rușii au acordat un rãstimp foarte scurt prin celebrul ultimatum, primãria a eliberat adulților un nou rīnd de acte specificīnd clar noul domiciliu: comuna Solești.
    Probabil „turnați” de jandarmii rurali, au fost aduși la Vaslui sub escortã toți membrii familiei, inclusiv mama lui Grigore, Alexandra Jidoveanu (nãscutã īn anul 1886!) unde au fost cazați īn vederea „repatrierii” la „celebrul” (de-acum!) hotel „Splendid” al d-lui cãpitan Marinache.
    Fostul medic-primar director al spitalului „Drãghici”, Alexandrina Tereza Holban (1890-1978), a īncercat sã salveze aceastã numeroasã familie, eliberīndu-le un document medical din care rezulta cã soții Jidoveanu au, unul „bronchitã” și celãlalt „conjunctivitã”, iar cei șase copii sīnt bolnavi de scabie. La primirea acestor concluzii medicale, prefectura Vaslui, recte „sfinția sa” (sic!) preotul- prefect Neculai Sīrbu a rãspuns spitalului printr-o adresã extrem de durã! īn documentul cu nr. 315/26 „maiu” 1945 se aflã scrise urmãtoarele: „…avem onoarea a vã restitui tabelele dv. cu privire la repatriații sovietici ce au fost prezentate Comisiei de Control Vaslui (ofițerilor sovietici, n.n.). ținem sã comunicãm cã Dl. īmputernicit (lt. major Antosiak, n.n.) al Comisiei de Control și-a afirmat īn cuvinte grele (īnjurãturi soldãțești, probabil, n. și s.n.) pãrerea despre felul cum au fost īntocmite aceste tabele ce se restituie spre a fi complectate dupã cele ce am īntocmit noi (s.n.) (…)… pentru a putea prezenta tabelele chiar īn cursul acestei nopți (grabã mare!, s.n.) vã rugãm a complecta tabelele și a le trimite prin acest delegat al nostru”.
    Nu am gãsit īn arhive noul tabel al dr. Holban, dictat dupã gustul rușilor, dar am gãsit familia Jidoveanu (zisã Jdanov) pe lista primului lot de repatriați, cu aceasta trãgīndu-se cortina peste un destin tragic! Oficial, conform obligațiilor pãrții romāne stipulate īn articolul 5 al Convenției de Armistițiu, banii alocați fiecãrui repatriat care cãlãtorea cu trenul ar fi trebuit sã ajungã pentru o perioadã de douã zile (īn cazul localitãților apropiate de granița de est a țãrii) și zece zile, dacã localitatea de expediție era la o distanțã mai mare. Dacã vremurile ar fi fost normale, aceste calcule ar fi fost realiste dar, dupã terminarea rãzboiului īn Europa, toate rutele feroviare romānești deveniserã extrem de aglomerate. Zeci de mii de militari (atīt sovietici cīt și romāni) se īntorceau la vatrã, īmpreunã cu enorme cantitãți de tehnicã militarã, prin urmare pentru toate aceste necesitãți īnsumate fiind nevoie de mii de trenuri care circulau non-stop cu maximum de prioritate īn detrimentul transporturilor de „repatriați”.
    Datoritã acestor situații, multe din „loturile” de „cetãțeni sovietici” erau nevoite sã aștepte zile īntregi prin gãri uitate de lume. Cazul raportat de postul de jandarmi Scīnteia-Vaslui este simptomatic pentru acele vremuri tragice. Pe data de 18 august 1945, șeful acestui post trimitea un raport scris forului superior, Legiunea de Jandarmi Vaslui, īn care se spunea: „…īn gara Rebricea este garat de 6 zile un tren sovietic cu repatriați URSS, īn numãr de 1200 care, din cauza lipsei de hranã, au devastat culturile de rãsãritã, porumb și fasole ale locuitorilor comunei Scīnteia. Vã rugãm sã luați mãsuri”. Tot īn aceastã perioadã jandarmii vasluieni semnalau prefecturii apariția speculanților de ruble (īn covīrșitoare majoritate evrei!), care fãceau „afaceri” cu repatriații sau soldații ruși, cumpãrīnd cu aceastã monedã efecte militare sau civile și uneori chiar arme.
    Cu siguranțã cã un numãr oarecare de cetãțeni basarabeni sau nord-bucovineni au reușit sã scape de prigoana acelor ani și au rãmas īn Romānia, chiar dacã pentru aproape o jumãtate de secol n-au avut parte de „une vie en rose”, trãgīnd la jugul comunist īmpreunã cu autohtonii. īn anul 1949, pe data de 12 mai, MAI trimitea Comitetului Provizoriu al Județului Vaslui (organism politic premergãtor Sfatului Popular Raional) o telegramã „strict secretã”, īn care erau inserate urmãtoarele „indicãții” și precizãri: „…vi se face cunoscut cã pīnã la noi dispozițiuni, nu se va oficia nici o cãsãtorie (s.n.) īntre cetãțeni și cetãțene romāne (sic!) și cetãțeni și cetãțene sovietice care se īncadreazã īn dispozițiunile de repatriere (s.n.). Stop. Prezentul Ordin este strict confidențial și va fi transmis verbal (s.n.) primãriilor din județ”.
    Ce s-a īntīmplat cu „repatriații sovietici” nu este prea greu de ghicit, dar īn mod concret s-ar putea ocupa de soarta lor adevãrații istorici din Republica Moldova, cīți vor mai fi rãmas. Notã: īn documentarea acestui material documentar s-au folosit dosarele: 29, 36, 176, 182, 192 /1945 și 98/1949 ale fondului „Prefectura Vaslui”, aflate la Direcția Județeanã a Arhivelor Statului Vaslui.

    Revista romānã nr. 4 (54) / 2008

    Nota:
    Studiul de mai sus aduce documente de arhiva pentru o tragica pagina din istoria Romāniei, pagina care a fost scrisć astfel și datoritć cozilor de topor, unii funcționari de poliție romāni, grup din care s-au recrutat ulterior vārfurile celuilalt braț al represiunii comuniste : Miliția popularć. Textul este extras din Revista Romāna, revistć discretć dar importantć a despćrțāmāntului Astrei din Iași, publicație cu o versiune online asupra cćreia vrem astfel sć atragem atenția cititorilor iubitori de istorie din Romānia și strćinćtate. Sunt īn cćutarea unor studii bazate pe documente de arhivć privind activitate și componența celebrei Comisiei Romāne de Aplicare a Armistițiului, despre a cćrei acțiune se scrie adesea dar ale cćrei arhive nu par a fi fost accesibile cercetćrii directe.
    Dan Culcer
    Associated Topics

    Colaborationisti


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia Romāniei

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din Romānia. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, īncepānd cu septembrie 2000, este stocatć și accesibilć consultćrii la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. Romānia : Hćrți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradćri, regiuni istorice. Colaborare helveto-romānć.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cīnd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivć de prietenia dușmanului ca și de dușmćnia prietenului.
    Viteazul priveŗte pericolul; cutezćtorul īl cautć; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.33 Seconds