Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie - Adrian Onicescu. Jurnalul unui navigator. Faruri, repere, maluri.

Continuare. Partea a II-a

29.03.99

Realitatea, starea adevarata a lumii depinde de timp pentru a se manifesta. adevarata noastra natura deci are nevoie de timp pentru a se manifesta in complexitatea ei şi a crea o reflectare adevarata in ceialti de a aparea ca o reprezentare in mintea celorlalti. De aceea prin imagine, prin actiuni mai putin sincere dar bine intentionate, premeditate e eficient sa se lupte pentru a crea imaginea şi economisi timp pe care putini cheltuiesc doar ca sa ne inteleaga pe deplin. Timpul e extrem de important şi fiecare si-l chibzuieste cum crede mai bine dedicandu- preferential intereselor practice decat celor spirituale. Orice politician stie acest truc simplu. Imaginea e foarte importanta. E adevarat ca in timp natura adevarata poate şi sigur transpare prin pacla artificiului. Dar asta numai in timp. Sunt adesea situatii cand soarta noastra se hotaraste in cateva secunde printr-o decizie bazata pe reprezentarea de moment a celui pe pozitii de a decide in ceea ce ne priveste, sau pe intuitia lui. – libertatea ? ce libertate au anticorpii care sunt aruncati in lupta cu mocrobii sau virusii ce ne ataca ? E important. fiecare sistem isi creaza anticorpii functie de necesitatile de moment, dupa caz istorice. Noi existam in virtutea aceleiasi intemeieri ce naste şi trimite la moarte anticorpii. Religia anticorpilor este ''EU'' Constient sau nu, atei sau religiosi, toti mi se sacrifica. Toti respecta religia in numele carora vor trebui sa moara pentru mine, eu insumi fiind pentru sistemul imediat urmator anticorpul de sacrificiu. Pana cand ? raspunsul ne arunca intr-un domeniu unde relativitatea consfinteste interdictia accesului : TIMPUL pana cand continua acest joc in care te nasti pentru a fi de folos unei entitati, alteia decat tie insuti, in care te nasti cu gândirea, cu fiozofia şi cu instinctele acordate conform aceluiasi tel. Simtim asa cum am fost programati sa o facem. intamplarea ? sa fim seriosi ! e un rege fara regat. Controleaza doar zgarieturile la genunchi. Numarul basinilor ce afecteaza existenta umanitatii intr-un mod eteric. Viata se supune altor legi care cuprind basina fara a face din ea un personaj central.

Probabilitatea e stiinta care isi face un nobil tel din a numara toate basinile ce-i parcurg spatiul ei de stiinta dedicata cauzei umanitatii in numele careia tot ce cade in incidenta ei e catalogat pe arome, intensitati, socotind-o nu dupa cauza ei imuabila ci dupa multimea şi intrepatrunderea efectelor ei… Nu prezici ploaia dupa numarul norilor existenti la un moment dat pe cer ci dupa alte legi ce nu au nimic de -a face cu numarul norilor ecuatie in care norii au doar rol de decor daca nu de deghizament, de masca, de machiaj. Frauda nu e acceptata in acest sistem. Tolerata o vreme (iar timpul, blestematul, ori salvatorul de el). dar eliminata prin mecanismele interne de autoreglare. Nici unui anticorp nu-i e permis sa refuze sa lupte şi sa moara. Nici sa supravietuiasca prea mult dupa ce gripa a trecut, sa se imbuibe şi sa prospere sedentar drept urmare a calitatii sale de veteran de razboi.

Viata noastra in durata şi calitatea ei e reglata de frecventa gripelor de care sufera Dumnezeu. restul e calcul probabilistic evidentierea şi tehnica utilizarii milioanelor ce ar rezulta dintr-un ipotetic castig la Loto.

Energia trebuie sa circule şi sa cuprinda armonizator tot sistemul pentru a-l pune in acord cu dinamica celui caruia ii e subordonat. In viata terestra una din mecanismele manifestarii ei sunt banii. Ei energizeaza, misca, redirectioneaza, concentreaza ori dimpotriva, disipa dupa caz masele aflate in manifestare.

Cateodata NE VINE o idee. In cazul cand nu e un simplu parazit e un ordin de a instanta suprema venit pe linia scurta. Nebunii in covarsitoarea lor majoritate AUD VOCI. Artistii cand nu le aud nu sant capabii de o vorba, un cuvant o miscare de penel. Arta este o sinteza a lumii. Adunarea ei intr-un punct pentru a aduce lumea prin reperele ei esentiale pe raza orizontului restrans al cuprinderii noastre.

Privim, cutremurati cerul noptii. Simtim ca nu e un act gratuit. Doar noaptea ni se permite sa vedem conexiunile prin care noi, anticorpii suntem legati la organism, inainte de culcare ni se arata perspectiva. Ziua e doar orbire. Ziua ni ne pune lanturile actiunii la care suntem determinati. Doar noaptea pe cerul instelat, ni se permite perspectiva pe care lumina zilei ne-o refuza pentru a ne reduce dimensiunile colosale pe care le avem prin conexiunile noastre cu universul, care la randul sau ne ascunde perspectiva universului la care universul nostru e parte. Noaptea şi ziua sunt-in ciuda aparentelor dincolo de jocul inselator minciuna-adevar, rau-bun, ipostaze ale functiei noastre. Exista şi cataclisme, bineinteles. Organismul ucide anticorpii atunci cand nu mai sunt necesari cand boala, razboiul deci e o amintire iar soldatii, mastodontii lugubri ai vremurilor de pace consuma energia invariabil limitata din cadrul sistemului-a organismului. Suntem nemuritori oare in acest joc al mor tii şi nasterii, exista oare in noi ceva ce ne uneste cu soldatii urmatorului razboi ? merita sa ne sacrificam ? Putem sa evadam ? Merita sa cautam idealul ? Oricum idealul ne cauta pe noi. Da. Suntem o forma de energie. Este ca şi cum eu m-as transforma in propria mea spada (observ ca scriu inspirat, vreau sa spun fara efort de gândire, ca la dictare) – inaintam spre St Petersburg plutind printr-un covor de gheturi sfaramate. La contactul cu un grup mai compact, ori cand elicea absoarbe şi macina cate un sloi vaporul tremura nervos din toate incheieturile. Acum inteleg mai bine rolul bulbului. Ca de obicei e regula : Contactul cu orice masa compacta trebuie concentrat intr-un punct cat mai mic pentru a mari eficienta energiei – limitate – a motorului şi a infrange rezistenta. Am inceput afacerile aruncand intr-o afacere necunoscuta brusc 8 000 de dolari şi mi-am rupt gâtul. Am lovit sloiul cu latul. Eroare fatala. M-am scufundat. Socul contactului m-a impins la fund. Acest soc, valabil in orice sfera a realitaţii de la materie la idee -cale foarte scurta dealtfel, ca o şosea intre doua localitati ale aceleiasi ţări, acest soc spun, trebuie avut in vedere mai ales cand operam cu materiale a caror forma şi consistenta ne sunt necunoscute, cuvintele de pilda, emotiile. La fel ca orisice exista, ele au un volum propriu, caracteristici proprii care le diferentiaza de alte entitati similare de aceeasi natura, parametri in lipsa carora orice concept, idee, energie aflata intr-o anumita stare de evolutie (dar cu tulpina unica şi comuna) isi pastreaza identitate proprie, nu se dizolva in masa matrice. La folosirea ideilor şi cuvintelor trebuie (avute in vedere ? calculate) precautii mult mai mari decat cu realitati ai caror parametri sunt mult mai evidenti precum piatra de pilda şi ale caror efecte pot fi mai usor prevazute premiza initiala fiind mai clara. Mare atentie cu vorbele, ele ranesc teribil, cu gesturile, ele tradeaza intentii sau chiar trezesc intentii prin premisele realitatilor pe care leevoca, simuleaza, simbolizeaza. Iata ce conexiuni se pot naste intre inaintarea unui batran vapor printre gheturile din preajma unui oras renascut dupa inghetul istoric al acestui secol incandescent.

30.03.99

Cea mai eficienta revolta e acceptarea. Dar nu una pasiva victimizanta ci acceptarea intrarii in labirint pentru a-l cunoaste, a-i invata legile, a-l lua in posesie. Nu in interes propriu. Nimic din ceea ce exista exclusiv pentru sine nu poate cotinua sa existe. Nu suntem aici intr-un univers creat pentru noi ci noi am fost creati pentru a servi acestui univers. A relationa, a intra in sistemul de schimburi ce creaza o retea de comunicatie in sistem este solutia supravietuirii. Izoarea, egoismul creaza bariere impotriva circulatiei energiei şi astfel individul sfarseste prin a fi strivit de forta pe care o determina sa se acumuleze impotriva lui. Interesul propriu reprezinta raportarea permanenta a unui sistem la centrul sau. Excesul inseamna implozia, moartea, autodistrugerea prin provocarea mecanismelor sistemului din care facem parte, de a restabili comunicatia prin distrugerea centrului in care ea s-a blocat. Pentru o vreme orice egocentrism e un succes. Orice acumulare de energie creaza forte, le canalizeaza tendinta spre centru şi e acolo incep sa se reflecte. Dar odata ca dispare coordonarea, centrul devine victima miscarii haotice a fortelor.

Discutie cu comandantul Comor. Se pare ca imi apreciaza opiniie. Priveam de pe comanda panorama portului S. Petersburg, impresionati de ruinele a cea ce odata a fost un puternic imperiu. M-a intrebat ce cred despre posibilitatile sua de supravietuire ca forta enorma concentrata intr-un punct. I-am spus ca forta nu e concentrata ci bine distribuita pe tot teritoriul sua, care e o armonioasa interrelationare a acestor forte, un imperiu multicefal in care eventualul colaps dintr-o zona este compensat imediat de zonele vecine care nu sunt in antagonism birocratic. Coeziunea este interesul ale caror roade sunt vizibile pe termen scurt astfel ca motivatia misca permanent sistemul in toate sectoarele lui, armonios şi natural. Naturaletea este cautata, forta curge pe canalele ei naturale, oamenii nu inventeaza noi canale ce ar putea fi respinse de sistemul imunitar al acestei uriase celule. Ei se multumesc sa fie antene, sa rezoneze la stimuli naturali pe care insa sa-i perceapa şi identifice cat mai fidel. Toate imperiile ca acumulari coercitive de forte contrare au sfarsit prin a fi strivite de propria lor greutate. Au creat linii artificiale de forta din ce in ce mai departe de sursele de alimentare, intalnind pe masura ce se indepartau de centru tot mai multe forte contrare.

A stapani inseamna a crea canale de comunicare şi nu a izola punctele de forta unul de altul. Ele au naturala tendinta de a evolua pana in punctul cand rup aceste artificiale ingradiri. Forta tinde sa cuprinda spatiul şi timpul in mod uniform, simetric.

Trebuie tinut cont de aceasta tendinta naturala. Cei ce domina sunt aceia capabili sa creeze canale de comunicare, punti de acces, cei ce gasesc puncte comune de cultivat nu aceia care cauta diferentele pentru a le face sa dispara prin uzul fortei.

E ca şi cum ai lupta cu fumul şi cu focul in loc sa cauti sa descoperi ce forte fac posibil focul in acel loc. Fumul se risipeste pentru o vreme, focul poate fi stins chiar dar cauza ce l-a facut posibil il va regenera iar. Trebuie mers in sus şi in jos pe firul evenimentelor şi mai departe de-a lungul altor dimensiuni pentru a descoperi conexiunile, cauzele. Pe cele adevarate. Pentru ca diversitatea fenomenelor ce acopera un punct din spatiu şi interrelationarea lor fac foarte greu de identificat cauza reala a fiecarui eveniment. A cunoaste presupune suprema maleabilitate de a te face una cu drumul parcurs fara sa-ti pierzi identitatea prin disipare şi pierderea sistemului nervos (energetic) central. Viata de obicei creaza aceasta contopire dintre om şi mediul in care traieste care duce la pierderea identitatii omului ce devine una cu sistemul ce-l absoarbe şi dizolva. Deaceea nu mai putem percepe adevaratele miscari, Suntem absorbiti de sistem. Noaptea insa, superba noapte moderatoare de lumina, obscuritatea translucida ne rupe din prizonieratul unei zone şi ne reda intregului ce ne cuprinde din departari (relative de altfel). Artele martiale stiu prea bine ca privirea atrage involuntar şi concentratia. Multe exercitii sunt necesare pentru a disjunge privirea de concentrare şi atentia asupra detaliului in locul contemplarii intregului, in detrimentul contemplarii intregului. Profesionalizarea este o adancire a cunoasterii particularului in detrimentul generalului. soldatul sacrificat al cunoasterii particulare in numele cunoasterii generale.

In Artele Martiale se deprinde privirea prin, 'a travers' de evenimente, stiind ca in spatele fiecarei evidente sta cauza sa, totdeauna in spatele ei (in acest sistem cel putin). Adevarul nu e niciodata in ceea ce vedem (adevarul prin care se intelegecauza generatoare). Privirea capata amplitudine prin acest exercitiu de cuprindere. La fel ziua lumina tinde sa ne absoarba sa ne confiste atentia centrand-o la nivelul superficial al aparentei imediate Fara ca prin asta sa profeseze un fals.

Toti au dreptate. Eroarea rezida in actiune. Actiunea e turnesolul pentru orice idee. Comunismul e o idee ce nu a putut fi reali zata cu mijloacele epocii, cu intentiile, cu nevoile ei. şi in vreme ce giganticele sisteme comuniste cadeau unul dupa altul, in Israel, micutele kibuturi prosperau. Secretul ? Multe centre de forta independente, mobile, vibrand in mod natural la stimuli naturali. Defectele comunismului rasaritean ? Comunism cu tot dinadinsul, uniformitate impusa de un centru artificial anulator al centrelor zonale. – Primul contact cu Rusia dupa 12 ani.

01.04.99

Vis – Gina plecase la cumparaturi şi a lasat dacia galbena in intersectie. Traficul era perturbat. Cosmin s-a urcat la volan, a pornit, a iesit undeva pe trotuar in fata librariei centrale dar nu mai putea opri, nu aungea cu picioarele la frana. Am incercat sa trag frana de mana dar era imposibil, foarte greu oricum. Se accidentase foarte usor fata, o mica indoitura a mastii daciei. Ulterior a venit şi gina. O alta secventa, in fata la Dunarea, undeva pe coltul spre loto facuse Gicu un mic magazin care nu era deschis inca, se preconiza vanzarea de dulciuri, tigari etc.Cladirea avea ferestrele mici, prea mici.. George era şi el pe acolo.

Libertatea omului ! Ma bufneste rasul. Daca-i iei dreptul de a orbecai, nu mai ramane nimic de ea. Nu ne putem impotrivi multor comenzi ce ne parvin pa cai inca nacunoscute ale constiintei. şi asta n-ar fi nimic. Dar suntem astfel conceputi incat sa nu ne putem dedubla. Ne asumam cu justificari orice fapta pe care o comitem fara chiar sa avem aprobarea propriei constiinte. Putini raufacatori sunt constienti de raulpe care-l fac. Imposibilitatea de a-l evita il justifica. Urmeaza apoi expicatii mai mult sau mai putin logice, intemeiate, credibile dar cel ce le da crede sigur in ele. E uneori singurul. Isi asuma o fapta careia nu s-a putut impotrivi. Societatea pedepseste prin izolare astfel de indivizi ce comit mari abateri de la normele acceptate. Astfel ca militantii impotriva pedepsei cu moartea intuiesc smecheria ce sta la baza alcatuirii noastre. Cum sa ucizi un individ ce in acceptiunea noastra comite acte de nebunie dar pe care in mod constient le trecem la categoria fapte antisociale. Politicienii au privilegiul de a gresi. Adica de a comite acte sociale pe scara larga, planetara uneori. şi astfel biata noastra justitie se impiedica de propriile jaloane şi culmea, nu se poate face nimic pentru moment.

Democratia e in esenta un sistem mult mai bun decat pare. In mod natural se nasc mai multi prosti decat destepti. Mult mai multi. Privilegiul deciziei in alegeri insa il au in democratie prostii, prin numar ei impunandu-si punctul de vedere la care adera. Cel ce ne-a conceput a urmarit sa continuam sa traim in grup. Democratia face ca acest grup sa ramana compact şi sa evolueze in mod uniform. In plus, conform cu definitia prostiei pe care am citit-o intr-un dictionar al prostiei universale şi care mi se pare cea mai corecta, respectiv ca ea nu consta numai din necunoastere, asta e inocenţa, ci din necunoastere plus incapatanare (a se citi conservatorism, imobilism), in lume nu sunt nici macar atat de multi prosti cati par la prima vedere. E adevarat ca nici adati destepti.

Aseara m-am plimbat prin Sankt Petersburg. Uluitor. Cateva biserici pareau concepute de un inger. Atmosfera generala de veche metropola. Pe frontispiciul unei cladiri ce semana ca stil cu cel al cladirilor din renastere, o firma : Sony.

Oamenii sunt bine imbracati, nici n-ai zice ca tara trece printr-o profunda criza. Nervozitatea pluteste insa in aer. O simti ca pe o amenintare a celor ce se simt amenintati ari cel putin umiliti. Niste oameni simpli care s-au hranit din iluzia de a face parte dintr-o mare putere, o putere care astazi schioapata vadit au ramas fara nici un punct situat la o inaltime suficienta pentru a-si atarna de el necesarele iluzii. Antiamericani, rasisti, neincrezatoriin altceva decat propriul nationalism care este un sentiment de criza, rusii isi continua viata intr-o lume care in ciuda tuturor inconvenientelor e unica a lor. Seamen’s club-ul controlat peste tot de institutii religioase e aici o cloaca de prostituate ieftine şi proxeneti. Cativa filipinezi s-au bucurat de serviciile lor. Marfa alba !!! Unii au stat toata noaptea aranjand cu soferul care ar trebui sa duca clientul in port imediat dupa terminarea Cumparaturilor, mod prin care patronul are control asupra incasarilor.

02.04.99

Azi noapte am visat-o pe mamaia Fani. Teribil vis, dumnezeule, un vis sexual. Eram in acelasi pat. Un miros neplacut insotea scena nepacuta ea insasi. M-am trezit cu o stare groaznica şi imi e teama sa nu fie vreun semn negativ.

08.04.99

Se poate oare vorbi de iber arbitru in cazul oamenior ori entitatilor ce compun şi servesc un sistem ? Cum pot fi eu numit liber daca nu am libertatea de a alege in domeniul cel mai definitoriu pentru individualitatea mea : Gusturile. Eu nu imi creez propriile gusturi – cu exceptii nesemnificative la fel cum motorul pe benzina nu poate alege motorina drept carburant pe gustul lui. Gusturile pe care le descopar in mine insumi imi dicteaza autoritar iar constiinta, morala raman neputiincioase cu toata intemeierea argumentelor lor in fata gustului a acestui despot luminat caruia i-am fost desemnat ca sclav atunci cand am fost conceput astfel. Gustul ma determina sa raman inactiv in fata suferintelor unora creand o prapastie intre principiile mele morale şi actiunile or inactiunilor carora nu ma pot sustrage. Suntem un tip sofisticat de computere care pot face erori şi pot decide in virtutea unui program coordonator. Toate alegerile sale vor fi in conformitate cu acest program de baza ce deriva din necesitatea ce a facut posibila existenta acestui tip de computer. Apoi el nu e izolat. El sufera influenta altor computere la care este racordat şi de care nu poate face abstractie. Isi poate permite se pare sa refuze anumite ordine dar in acest caz totul nu e decat o amanare. Mecanismele de corectie ale siste mului in care el lucreaza, caruia el ii este aservit il vor determina in timp sa execute comanda. Sa ne inchipuim ca motorul diesel ar putea alege benzina drept combustibil. E posibil dar cu pretul unei sinucideri. El poate alege aditivii drept combustibil. E posibil la fel cum unii oameni aleg alcoolul ori drogurile. Dar e o autodistrugere. Exista un program ce ne determina sa supravietuim, sa actionam, sa procream, manati de o iluzie : fericirea. Ea e o scanteie care indica pentru o fractiune de secunda punctul de jonctiune dintre capatul unui drum şi inceputul altuia. Noi insa traim pentru aceasta scanteie pasagera ii dedicam ani lungi din viata in loc sa ne consacram descoperirii drumului caii pentru care am fost creati, şi care ne-ar oferi o satisfactie mai putin intensa pe unitatea de timp, e drept, dar mai constanta. Oricum nu suntem facuti pentru fericire, nu-i putem rezista acestei tensiuni nervoase teribile. Din fericire, fericirea nu poate fi perpetuata in timp, altfel scanteia preschimbata in incendiu ne-ar arde ne-ar face scrum. Reintoarcerea la noi e salvarea. Nu trebuie decat sa ne reobisnuim simturile cu vibratiile subtile ce ne parvin atunci cand suntem in vecinatatea unui eveniment pe care trebuie sa-l parcurgem ori care ne indica iminenta unui pericol. Al patrulea simt nu are nimic de-a face cu ratiunea. E intuitia. Ea trebuie curatata de imaginile parazite gândirii ce ne ofera continuu imagini posibile dar nu reale. Intuitia e calea de acces spre actiunea ce ne va elibera prin implinire de sarcina ce ne apasa.

09.04.99

Visul cu mamaia s-a adeverit. Ea mi-a aparut in vis exact atunci cind se zbatea intre viata şi moarte biata de ea. Acum e bine. -Situatia mea financiara e dezastruoasa. Amenda de 3 000 de dolari m-a lovit teribil. Am ajuns la 1 800 de dolari pentru zece luni-un an in Israel. S-ar putea sa fie necesar sa-mi gasesc o munca, in detrimentul invataturii evident. Pana atunci insa sunt in Venetia Nordului : Sankt Petersburg care odata cu numele a revenit la splendoarea de odinioara. Pentru mujicul de rand e greu – dar cand nu a fost ? In rest, Mercedesuri, masini de lux, avioane private imbogatesc noua infatisare a vechiului oras. Socul cultural teribil. Mama Rusie continua sa fie incantatoare, rafinata, culta. Oamenii ei dimpotriva, aroganti reci, insensibili. Nu mai raspund la salut, nu mai ofera drept semn al deschiderii lor zambetul acela larg, vadit sincer cu care m-a intampinat Leningradul vazut in urma cu vreo 14 ani. Am vazut insa la Muzeul Figurilor de Ceara tari şi tarine, nobilii rusiei de alta data, Am ascultat de pasti cutremuratorul cor al bisericilor ruse sub arcadele aurite şi sculpturi, m-am lasat cuprins de emotie la mormantul lui Ceaikovski, Rimsky Korsakov, compozitorului Alexander Borodin, Musorgski, ultimii trei avand pe mormant steaua in sase colturi sculptata pe monumentul ortodox al artistilor. Ermitajul cu Platoul lui imens şi cladirile impunatoare prin rafinament dimensiuni stil şi incadrare in peisaj, vazute de departe, de peste Neva ori de aproape prin permanenţa lor aneantizeaza acest animal straniu care este omul ce le-a simtit in mintea lui. Multe cladiri sunt adevarate poeme in Piatra. Nu poti sa uiti ca esti pe taramul pasiunii mistuitoare in mijlocul unor oameni ce au trait – puternici ori simpli necunoscuti – pasiuni devastatoare orchestrate pe ritmurile acestei limbi atat de grele de ceea ce nu mai poate sa taca, de tot ceea ce nu poate sa spuna. Vechiul Oras, prima intemeiere a acestei asezari cu vechea inchisoare şi biserica unde au fost depuse de curand osemintele ultimului tar Nicolae şi al familiei sale.

10.04.99

Bastionul e inconjurat de ziduri groase de cativa metri. Sub o arcada, pe zidul ros, cateva inscriptii ce indica nivelurile atinse de apele revarsate ale Nevei in diferite perioade. Pescarii inca pescuiesc la copca ori de-a dreptul pe unul din sloiurile ce nu pot sa pluteasca luate de suvoi. In fiecare an insa cate un sloi se desprinde luand cu el şi pescarul cu care mai apoi se va fi scufundat. Un alt fel de ruleta ruseasca acest pescuit pe sloi. Insondabile profunzimile sufletului uman caci probabil aici nu-i numai inconstienţa Pe strazi, barbati şi femei merg cu cate o sticla de bere in mana. Sticla de bere inlocuieste desueta inghetata la cornet pe care femeile o mancau pline de promisiuni in vreme ce se plimbau surazand visatoare in gerul de – 40 grade cu vreo 14 ani in urma. O puzderie de baruri şi discoteci ofera acelorasi visatoare de alta data ori mai tinere posibilitatea de a-si oferi acum nu numai privirile ci şi trupul cu tarif in valuta, devastatoarea capacitate de a iubi ruseste slabind pana la valorile unei acceptari indiferente la orice altceva ce nu intruneste calitatile de larga echivalenţa a pretului. Rusia e o tara unde totul se vinde. Mandria nationala s-a refugiat in spatele unei agresive evaluari pecuniare.

Nu trebuie sa credem prea mult in verdictele sinceritatii. Ea nu e o stare de bilant ci doar un simplu termometru, o evaluare temporara şi efemerica a unei la fel de temporare stari, in mijlocul unei lumi ce irumpe. Minciuna prin perfectiunea la care poate fi dusa are astfel functia de a dezvalui ca accesul la adevarul absolut e imposibil, demascand complicitatea noastra cu un adevar confectionat cu o realitate de ocazie. criza cunoasterii apare din relatia in care accesul la adevar depinde de mijloace uneori inaccesibile. Astfel ca sinceritatea e un mod irepresibil prin care izbucneste din adancuri o ciudata nevoie de a face rau. La ce foloseste sinceritatea intr-o situatie fara iesire,-daca limitele situatiilor pot fi reduse astfel ? La ce foloseste un adevar ce se refera la o latura a realitatii fara a pomeni nimic despre legaturile ei cu intregul. E o limita a posibilitatii actului comunicarii, o damnatiune. Nu putem comunica decat fragmente dispersate. Doar arta-ca efect al unui artificiu, al premeditarii, al unei elaborate mistificari poate aspira la mai mult.

Morala e dincolo de bine şi de rau. E o intuitie rudimentara a legilor ce guverneaza universul – al nostru, cel apropiat macar- o lume in care noi nefiind scop ci doar efecte isi are propriile scopuri carora noi suntem utili, iar raul şi binele nu exista in sine ci in functie de o anumita finalitate disjuncta in cazul moralei religioase şi a celei atee. Ateul urmareste propria supravietuire cu orice pret, realizarea propriilor aspiratii. Ateismul e un egocentrism mascat inlocuirea unui zeu cu propria dorinta cu propriile rataciri o perspectiva obtuza (?) ce reduce lumea la conditiile in care doar el, omul ateu, se poate realiza Denuntand drept accident tot ceea ce se intampla in alt scop decat al sau personal. Religia extinde putin aria propriului interes astfel incat sa puna divinitatea intre el şi obiectele dorintei sale incercand astfel sa si-o faca complice intr-un ritual in care rugaciunea denunta interesul. Limitele religiei comune, oricare ar fi ea-cu exceptia religiior orientale apar clar in situatia in care dincolo de biserica urmarirea exclusiva a interesului personal anihileaza insasi ideea de Dumnezeu omul redevenind centrul universului actiunii. E nevoie de o meta-religie pentru a percepe in mod mai clar subordonarea noastra, limitele carora trebuie sa se supuna miscarea noastra, binele şi raul capatand alte proportii prin expansiunea orizontului, a perceptiei ajungându-se la o acceptare a raului (conceput ca lipsa unui bine imediat) ca parte a dezvoltarii superioare in care binele nostru depinde de binele sistemului pe care in compunem.

Necesitatea ce ne transcende face ca sa putem primi ordine carora sa nu putem evita sa ne subordonam direct in subconstientul nostru. Anticorpii ce lupta pentru salvarea corpului nostrul daca ar gândi ar crede ca lupta pentru ei, şi ca ei vor aceasta lupta ca e lupta lor şi nicidecum a noastra, ca interesul este al lor. şi probabil intr-o anumita masura este. Sistemul este astfel conceput incat interesele sa coincida.

A crea subordonari presupune a crea interese şi nu a constrange. Comunismul de tip kibut e mai eficient pentru ca creaza şi implineste interese intr-o mai mare masura. Meta-comunismul profesat in europa de est dublat de lipsa de democratie a creat un sistem ucigator de interese. el si-a propus sa ofere neconditionat painea zilnica sacrificand astfel insusi interesul de a o castiga. Constiinta sociala nu actioneaza direct şi e şi ea parte a unui sistem de interese, de motivatii. e ca şi cum animalelede prada ar avea acces direct la prada. Ar disparea vanatoarea. E un nonsens. Vanatoarea nu e un scop ci un mijloc de a implini scopul hranei deci pe cel al supravietuirii. Caruia se subordoneaza necesitatea procrearii ce creaza noi necesitati deci noi actiuni.

Un lant de determinari in care daca inlaturi o vertebra rupi continuitatea distrugi sistemul. Interesant, o problema pe care si-a pus-o Stephen Hawking : de ce sistemul se incapataneaza sa existe. el priveste totul prin prisma fizicii, astronomiei. Daca s-ar debarasa me mijloacele de studiu oferite de acestea doua, probabil ar afla. Din nou anticorpii. Ei se nasc cu dorinta de a supravietui. Ceva dinauntrul nostru le da acest ordin lor şi tuturor entitatilor ce ne compun, la fel cum nevoia noastra de a supravietui denunta subordonarea noastra unui alt sistem. A unei forme de 'dumnezeu' sa-i spunem astfel. Ateii deci n-au dreptate. din fericire ateii autentici sunt putini, neimaginat de putini. Multi se cred atei. Nu generozitatea trebuie sa fie mobilul actiunii noastre ci identificarea legaturilor prin care depindem de ceilalti a cailor prin care trebuie sa contribuim la circulatia energiei, la interschimburi şi care indica nivelul pina la care trebuie sa dam şi pe cel pana la care trebuie sa primim. Totul e o uriasa farsa a simturilor noastre care isi propun sa ascunda adevarul in scopul de a ni-l releva. Iata ca intentia nu-i totul, ci metoda. Intentiile bune cu care e pavat drumul spre iad.

Microscopul a fost primul meu soc. Acum inteleg de ce lumea ce mi se dezvaluia era atat de diferita. Invatand astronomia ne cramponam in detaliu. E ca şi cum anticor pii nostri ne-au studia anumite celule ale ficatului vrand sa inteleaga de ce exista ei insisi. Imposibil. Ar fi prea departe in timp. Ar muri inainte de a intelege un milimetru din ficatul nostru. Pe ei nu ar mai avea timp sa se inteleaga ca anticorpi. Intuitia, presimtirea sunt moduri de a percepe ordinele. Nu noi decidem generalul. Trebuie sa ne supunem nevoilor universale ce ne-au creat. Ele vin din departari de la un creier ori de la o celula ce stie ce vom face. Pentru ca stie de ce ne-a creat. Ghicitul, ocultismul sunt stiinte autentice. Viitorul poate fi cunoscut, dar in aceasta perspectiva el devine mai putin interesant decat ar fi pentru cel ce se crede centrul universului. Cunoasterea viitorului, a ceea ce va trebui sa facem devine un simplu detaliu tehnic. Dragostea, fericirea nu mai depind de el ci de capacitatea noastra de a ne acomoda cu noi insine şi de a ne armoniza cu ceilalti. Nevoia de celebritate a unui anticorp !!! ha, ha ! Filozofii autentici ca şi calugarii autentici sunt modesti. (din nou scriu inspirat).

Doamne, ce m-as face daca nu m-as mai putea mira ? !

In intrebare : Anticorpii trebuie sa invete filozofie, ori psihologie etc ? Da, maieutica, avea dreptate totala. A pune intrebari şi a astepta raspunsul, nu a gândi raspunsul. Putem descoperi prin gândire numai detalii minore. Marile adevaruri sunt revelate.

Un anticorp poate ucide un alt anticorp ? Ori il poate face nefericit ? Ori cum poate distinge un anticorp prieten de unul dusman ? Da, zodiacul ? Am inteles bine ? ok, tks.

Aha, adica planetele ce influenteaza nu sunt de fapt planete. Dar ce sunt ? Reflectori ? şi sorii ? centrii ai altor celule ? Mersi. Am inteles acum şi cum putem face distinctie intre anticorpi. Dar cu cine vorbesc ? Intuitia ? Mai departe ! Nu vrei sa spui ? nu are importanta ? Revii la morala ? De ce inselam ? Cand inselam cu adevarat ? De ce altii nu trebuie sa stie ? Aha ! daca ei stiu ii implicam. E o forma de participare iar participarea e comunicare a unei experiente fara importanta alta decat locala ? Ok genial ! Vom mai incerca sa comunicam astfel. Nu stiam ca se poate.

11.04.99

Cultura europeana e o erezie ipocrita care invoca pe Dumnezeu in toate, razboaiele, pentru a ucide in temeiuri religioase, pentru a incalca sistematic şi programatic cele zece porunci biblice -prin durere şi placere suntem determinati sa nu facem altceva decat ceea ce am fost programati sa facem iar prin plictiseala suntem impinsi spre actiune fara voia noastra. Unde e aici liberul arbitru ?

Am fost cu Ralto superintendentul la concert : Chopin şi Prokofiev. Primul de o muzicalitate şi sensibilitate zguduitoare al doilea necesitand o tehnica superioara de interpretare dar mai putin melodios. M-a impresionat mai putin. Nocturnele şi Poloneza interpretate cu sensibilitate m-au marcat. Iar am sarit din 20 de parai. Am vorbit o multime cu Ralto care pare mult mai profund. Nu-i place baletul, ii place insa muzica simfonica. E numai aparent un paradox. Baletul mai implica cunoasterea, trairea unei experiente, in afara muzicii dar care cuprinde ritmul, cadenţa cuantificate in dinamica muschilor in coordonarea miscarilor.

Cea a armoniei fizice a miscarii, a complementaritatii dintre spirit şi trupul pe care-l anima.

Baletul implica o redefinire a psihologiei, a sexelor, o intoarcere la gratia naturala, felina a fiintei umane ale carei miscari au fost artificializate de munca şi prejudecati, abreviate şi inghetate in forme imuabile, standardizate impuse de fatalitatea unei comunicari sclerozate, nenuanţate, el prilejuieste o reevaluare continua a celui ce comunica o perfectionare a mijloacelor de comunicare naturala, misca şi da expresie partilor corpului celor mai uitate in actul de comunicare precum sculptorul (numele ! ?) care sculpta cele mai imposibile unghiuri pe temeiul ca poate un inger le va privi.

Mercedesuri pe strada şi oameni ce cauta prin gunoaie fara sa se uite daca nu cumva ii vede cineva, o obisnuinta cu mocirla. Nu un pact ci o identificare cu ea, o asumare o inglobare a ei in sufletul nostru. Rusi beti pe strada incearca grotesc şi involuntar sa sugereze ca suntem in tara lui Balsoi Teatr. M-a dezamagit putin şi baletul. Ma asteptam la mai mult. La fel şi estrada din shoul "sotului" Alei Pugaciova, cea complet alta. Unde sunt artistii rusi ?

12.04.99

Se apropie 13. Unde poate cadea lovitura ? voi pleca sau nu ? Vor fi probleme cu autorizatia expirata a statiei radio la inspectia de azi sau maine ?

Concertul de ieri al lui Vladimir (de aflat)-laureat al unui concurs international se pare. De meditat : delicatetea cu care atingea clapele facand sa vibreze suav instrumentul acesta grav, sobru atunci cand partitura o impunea şi trairea intensa, vigoarea cu care impunea instrumentului propria traire navalnica. Arta e un instrument de convingere. Exact spre ceea tindem noi. Ofera convingere fara argumente e o forma a religiei. In realitate Arta ofera de fapt argumentul suprem : trairea, simtirea. Nu argumentele ei conteaza ci tocmai accesul direct la simtul suprem, la afectiune. Nu frumosul e scopu artei, in acest caz ar fi barbara, ci moralul. Putin intere seaza o arta care isi propune sa ucida sa distruga individul in loc sa-l perfectioneze.

12.04.99

23,30 M-am intors din oras. Am vazut cu Ralto din nou Ermitajul şi cladirile superbe ale St Petersburgului.

13.04.99

Ma intrebam ca va fi pe 13 ? Iata ca stiu. O intreaga serie de evenimente ce tind sa-mi influenteze destinul — probabil chiar asta e menirea cifrei misterioase — am primit telex de la andy ca nu se tine cursul pana in sept.99 adica va expira perioada cand pot beneficia de asistenta sohnutului. Va trebui sa mai stau la vapor inca vreo cateva luni. Probabil ca e cumva inca obscur in interesul meu. Ma rog, timpul va dezvalui. Important ca sunt impins fara voia mea, nu de un accident ci de ceea ce acum imi apare ca o fatalitate dar care mai tarziu dracu stie ce va fi. Nu e intamplare caci asteptam vesti de acest gen chiar azi. E in mod vadit o noua evidentiere a ciudateniilor ce se intampla pe 13. Am trimis telex de prelungire. S-a acceptat. Iata ca problema cea mai complicata nu era predarea statiei radio la registru, asta a trecut oarecum usor ci una nebanuita dar esentiala.

Si din nou 13. Nu mai gaseam aparatul foto. Am intrebat pe toata lumea. Nimic. Mi-am amintit ca l-am imprumutat Mesmanului. L-am intrebat. M-a mintit in faţa. Nu mi l-a cerut niciodata.

14.04.99

Am fost cu Ralto la concert. Saint-Saens – Requiem şi Ravel – Dafnis & Chloe. S-ar putea sa scriu ca un agramat numele, dar asta e. Primul, Requiemul a fost sublim. corul şi solistii remarcabili. Voci divine, muzica melodioasa

S-a cantat in latina. Sala a aplaudat indelung. Dirijorul un tip obez s-a pupat cu membrii orchestrei, ma rog, si-au strans mainile. E un ritual care deranjaza totusi putin, cel al aplauzelor şi gesturilor stereotipe, artificiale. Tipii pe scena inrositi de placere se stramba in stil artistic, se arata cu degetul unii pe altii, pleaca dar ar mai sta, se indeparteaza de parca s-ar intoarce. Pe Ravel daca l-as fi auzit pe disc nu m-ar fi impresionat-cultura muzicala insuficienta, dar in sala armonia, intrarile instrumentelor individual şi colectiv au fost zguduitoare pe anumite pasaje. Per total a fost o seara superba incheiata la Mc Donald cu sandvis şi suc de doi dolari.

15.04.99

Din nou am vizitat cu Ralto cimitirul artistilor din Sankt Petersburg. Surpriza : Data trecuta nu l-am observat pe Dostoievsky. De data aceasta, chiar la plecare l-am descoperit. Aproape de sirul muzicienilor, marele titan al limbii ruse si-a propagat in eternitate atat geniul cat şi drama existentei sale terestre. Murdaria sufleteasca aflata in strafunduri adesea insondabile ale sufletului uman a fost denuntata in Fratii Karamazov prin pasajul in care eroii se provocau reciproc la confesiuni asupra mizeriilor ascunse ale vietii scriitorilor. Probabil ca intr-un mod obscur, Dostoievsky isi justifica crima prin argumente de ordin statistic, exterioare şi se considera o victima a ceea ce nu s-a putut abtine sa nu comita. Un cutremur ale caror unde ne ating pe toti fara insa sa ne absolve. gândirea e doar un instrument justificativ. Asupra simtirii-asa cum observa şi Preda, trebuie sa ne indreptam actul moralizator.

Nu stiu cu cat succes putem evita predestinarea (zodie, context istoric, cultural) dar stiu ca avem datoria sa o facem. In biserica cimitirului artistilor din nou un cor divin m-a incantat. Fiind cu Ralto, mi-am cenzurat entuziasmul, emulatia mistica pentru a nu-i ofensa prejudecatile religioase. Asa e. Religia e o prejudecata atata vreme cat nu putem fi toleranti, o constrangere un factor de restrangere al capacitatii de a observa, invata, descoperi. O emisiune la TV despre prostitutia rusa. Usurinta, frivolitate au existat dintotdeauna, dar acum se infiereaza prin prostitutie unica pseudo-justificare a lipsei de criteriu moral şi de selectie.

Am vazut multe femei frumoase la bratul unor barbati urati şi care nu pareau nici macar sa fi fost bogati. Se pare ca femeile nu prea au de ales. Comportamentul agresiv al barbatilor insa, lipsa lor de delicatete şi intelegere reala fata de femei, cu radacini adanci pana in secolele trecute, fac din femei niste victime demne de a fi compatimite.

16.04.99

Cu cat stii mai mult trebuie sa taci mai mult. La fe cum exista lucruri ce nu pot fi facute, exista şi adevaruri ce nu pot fi fi spuse. A vorbi inseamna a-ti face dusmani. Numai experienta proprie, contactul direct creaza imagini autentice despre lume Un semn ca viata trebuie traita, simtita. Iluziile sunt adevaruri neverificate prin experienta ci doar prin simtire, adevaruri intuite. Sunt un fel de experienta. A ucide iluziile cu adevaruri teoretice e o crima pentru mai toti oamenii.

Si poate ca au dreptate. Teoria nu poate calcula necesitatea universala inca nemanifestata. Oamenii simt ca se poate mai mult.

19.04.99

Azi noapte am visat-o pe mamaia. Cred ca ma pupa, dar a fost şi altceva care m-a determinat sa ma trezesc cu sentimentul ca e un semn rau dar nu-mi mai aduc aminte din pacate despre ce era vorba.

13.00 hrs lt. St. Petersburg.

Planificam sa plec in oras pentru a mai cauta ceva programe. La ora fatidica 13.00 observ ca semnaleaza indicatorul de primire al satelitului primirea unui important mesaj despre repatrierea of.1. Mesajul datorita unui semnal slab nu este inregistrat, nu pot pleca sa caut discul şi am trimis şi un telex care in mod normal trebuia sa ajunga imediat dar la ora 13.30 ne aflam in plin domeniu al cifrei 13.00.

Tot pe 13, prin 1996 parca, Pe nava Dona au avut loc 3 evenimente negative. Primul, Ch. Eng Sudjic cade de pe scara inalta in magazie peste fiterul turc Serin Tunay. Nebunul de ch. e a trimis sa aduca un ciocan exact pe cel ce ţinea scara. Peste o ora apx., ch. off -ului Vukovic Branko I se rupe ciocanul ameninţand sa-I cada in cap lui Ljubo care ţinea scara. Acesta se fereste şi da drumul la scara, care cade din nou cu Branko. Peste alte cateva ore, 3/eng Bogdan are cu fel de criza de epilepsie de neexplicat.

Ieri, 18.04.99 am cumparat computerul Voyager. In prealabil am mai vizitat odata Muzeul Figurilor de Ceara. De data aceasta a fost un ghid dar care a prezentat numai in ruseste şi am inteles numai partial. Dar suficient ca sa inteleg ca prezenta cu o delicatete sufleteasca, cu dragoste in ciuda presupusei rutine. Vorbea foarte frumos despre calitatile personajelor. Spunea ca la o reuniune, prezentandul-l pe Beria unei oficialitati aliate, Stalin a spus : " iata, acesta este Himler al nostru. ".Capacitatile paranormale ale lui Rasputin, cel putin de hipnotizator şi de profet. A prezis familiei tarului Nicolae al 2lea ca daca nu va face nu am inteles bine ce, in doi ani va prierde puterea şi va muri. Exact asa a fost. Totul s-a petrecut intocmai la doi ani de la prezicere. Stalin era foarte mic de statura, Rasputin parea vulgar, vadea pronuntate caracteristici de mujic incapaţanat, dar poate ca ceara nu a reusit sa redea totul ori poate portretul ce a slujit drept model nu a fost unul prea fericit inspirat. Tolstoi in camasa sa taraneasca şi incins cu un brau de piele lat parea conform cu imaginea cunoscuta. Gorbatchov nu semana deloc cu originalul, Hrusciov, berbecul avea un aer afabil, deschis, surazator, imbracat intr-o camasa traditionala şi pantaloni uzati. Nu aducea deloc cu personalitatea politica rusa decisa, hotarata care a scos pantoful şi a batut cu el in masa in timpul unei reuniuni politice internationale.

21.04.99

Azi noapte am visat ca treceam prin vama şi imi era teama ca va trebui sa platesc bani vamesilor sau ca, oricum va trebui sa le dau ceva. Aveam vreo trei genti mari. Imi era teama şi sa nu pierd vreo geanta.

22.04.99

Azi noapte din nou un vis ciudat. Aveam niste pasari intr-o colivie. La un moment dat am observat infricosat ca o pasare mai mare inghitea pe unele mai mici.

22.04.99

Pasii pe culoar sustineau cadenta infricosata a inimii copilului ce eram. Cum arata ? In ce dispozitie putea fi ? Zgomotul produs de cheia intrand in broasca, angrenajul mecanismului aceluia ma ingheţau. aspectul impietrit al feţei ei, expresia aceea de manie rece, de calcul matematic determinau natura exacta a corectiei ce avea sa mi se aplice. Arareori eram iertat in urma rugamintilor, plansului, implorarilor. Bataia pe care pana şi eu o credeam meritata cuprindea un ritual scurt, nerabdator parca. Cateva referiri seci la crima de care ma faceam vinovat, deschideau in mod unilateral ostilitatile. Injuraturilor formale la inceput, ce trebuiau in mod paradoxal sa motiveze actul de justitie odata in plus prin declansarea intemeierii supreme – furia, li se adauga in mod obligatoriu sintagma " eu te-am facut, eu te omor" ca invocarea unui paragraf de lege ce justifica dreptul de a face — in perimetrul controlat — ordine dezordine, arbitrariu, represiune. Da-ti pantalonii jos ! Ritualul continua imperturbabil. Era momentul cand victima accepta implicandu-se, ezitant, ce-i drept, sovaitor, perturbator, in actul straniu de provocare deliberata a durerii impotriva ei insisi. Secunde lungi se prelingeau, timp lichid cadea ca o ploaie peste cele doua biete vietuitoare ratacite in mijlocul unui peisaj straniu dar oarecum familiar lor o lume necunoscuta, imperceptibila in esenta ei, in care cele doua personaje se misca, sufera amandoua, victima şi tortionar deopotriva. Era ca şi cum maica-mea ar fi spus :'te bat ca sa ma razbun ca nu inteleg, te bat pentru ca sa-ti aud tipetele, sa vad urmele curelei marcand pe pielea ta domeniul pe care nu accept sa-l las sa iasa de sub influenta mea, oricum ar fi ea. Numai tipetele o puteau opri intr-un tarziu şi propria epuizare in urma efortului supraomenesc. mi se plangea, in momente de acalmie dintre doua batai, mie mi se plangea, ca am crescut si-chiar calare peste mine nu ma mai putea tine, ca bataia ei devine ineficienta, ca zbaterile mele ii rapesc orgasmului ei placerea, diminuand efectul de impact al curelei şi degradand actul acesta de inalta tinuta psihanalitic-agresiva pana la conditia de simpla ciomageala. Nu eram demn pe masura cinstei ce mi se oferea de a primi educatie. Frecventa cu care se intampla acest act cultural, daca nu cutremura constiintele de auditori involuntari ale vecinilor, macar le perturbau odihna, ceea ce a dus la amenintari cu reclamarea la Comisia Tutelara. A fost suficient pentru ei sa primeasca din partea ''mamei'' blamul de carcotasi, barfitori, bagareţi, timpiţi. Le-a pregatit deci o pantomima pe gustul lor. Intr-o zi plec la bunici unde urma sa fac şi un anumit exercitiu de matematica. Am amanat insa totul pana ce m-am aflat in faţa usii, intors acasa. 'Mama m-a intampinat cu o privire sigura de clarvazator. Daca mi-am facut exercitiul ? Bineinteles, cum altfel, şi privirile mele senine cazura peste norii dubiosi ce le acopereau pe ale ei, compunand un tablou de inceput de furtuna ce se tindea de la anuntul meu ca am uitat caietul la bunici şi pana la invitatia ei taioasa de a ma intoarce şi a-l aduce.

Perplexitatea bunicilor la vestea ca mama m-a trimis sa vad telejurnalul de seara la ei nu e atat de cuprinzatoare, cat grija lor de a ma vedea plecat spre casa aproape de ora 11 noaptea cand eu inca priveam cu pasiune ecranul televizorului pe care se perindau niste imagini ce nu intrau in aria de interes a curiozitatii mele. Mintea imi fierbea in clocote apocaliptice. " Mama " stia doar cu putin mai multa certitudine decat mine ca invocatul caiet uitat nu exista.

Cat despre mine, tot ce stiam in acel moment era ca sunt nevinovat. şi in fond eram. Vina e efectul unei acceptari, pe cata vreme eu nu acceptasem nimic. Nimic din ceea ce mi se impunea, fara insa impolitetea de a o face evidenta. Mai mult chiar. Uneori, nici macar eu nu stiam ca nu accept. Pur şi simplu vibram la stimulii pe care-i descopeream inauntrul meu cu ce cea mai mare sinceritate. Era aproape 12 noaptea şi eu intors acasa inca nu gasisem caietul pe care nici nu incepusem sa-l caut. Fatidica ora ! Dezbraca-te ! veni educativa porunca. Am primit-o ca pe o binecuvantare materna procesata de neuronii mei in asociatie cu patul cu cearsafuri fosnitoare la care aspiram din toate balamalele fiintei mele profund zdruncinate şi napadite de neodihna.

Dezbraca-te de tot ! Dumnezeule, bataia. tot n-am scapat. Usa se deschise şi cu o privire sticloasa — as jura ca era şi un zambet inghetat acolo — ma impinse afara.

Eram complet dezbracat, era ora 12 noaptea, vizavi locuia o familie cu doua fete, mai jos altele. Cel mai mic zgomot le-ar fi atras atentia. Nu puteam sa sun, sa bat la usa, sa rog sa implor, sa continui sa stau, sa plec, sa mai traiesc. Nu stiu cat a trecut. vesnicia se poate scurge şi printr-o secunda. Vedeam imaginea vecinei, a fetelor, a celorlalti vecini, a prietenilor, a colegilor, a cartierului, ma vedeam asa cum eram, gol, fara nici o aparare. Nu ne putem apara decat de faptele noastre. De ceea ce altii ne fac nu ne putem apara. Ne putem razbuna mai apoi,-daca putem, şi daca razbunarea mai poate sterge trecutul fara sa ne murdareasca şi mai rau. dar de aparat nu ne putem apara. in fata unei usi inchi se eram eu, un om ce a doua zi trebuia sa-si ia din nou locul intre oameni ca şi cum nimic nu s-ar fi intamplat. şi nu intre oameni, care pot da dovada de sublima perfidie de a sepreface ca nu stiu nimic, ci printre copii care vad totul, spun totul cu acea imprudenţa pe care numai ei si-o pot permite de care numai ei pot fi absolviti. Pentru ca poti spune adevarul doar atunci cand nu esti pe deplin coplesit de oroarea pe care orice adevar o poarta inchisa in el.

Dragostea de oameni. Sa iubesti nu o singura persoana, cu atributele de daruire pe care dragostea le implica. E o jalnica utopie. In plus oamenii nu te pun in situatia de a-i iubi sau nu ci de a-i ierta sau nu. Iar disponibilitatea de a-i ierta nu e dragoste ci pragmatism. E a nu avea incotro. Mai devreme sau mai tarziu numarul dusmanilor de neiertat te va coplesi. E şi in daruire o doza de pragmatism. Atat cate nevoie ca daruirea sa nu se transforme in nebunie.

Bataia a fost un acompaniament constant al copilariei mele. Bataia metodica, cu cureaua peste fundul gol. Criteriul moral isi avea şi el locul sau : eram batut doar la fund cu cureaua şi se evita doar lovirea peste zona organelor genitale. De obicei 'mama' ma batea pana obosea.

23.04.99

Nu cred ca placerea ar fi unica motivatie ce arunca pe homosexual in cautarea cu orice pret a unei gratificatii atat de nesemnificative in raport cu drama sociala pe care o provoaca statutul sau. Trebuie sa fie un impuls mult mai puternic, o programare ale carei motive necunoscute se afla printre secretele inca necunoscute ale existentei noastre aici şi a necesitatii ce a facut sa ne nastem.

Una dintre problemele fundamentale care rezolvata ar clarifica multe din necunoscutele referitoare la viata dincolo de aparentele sale inselatoare este daca in sistem exista comunicare dincolo de formele ei locale. Daca in afara de auz, vaz, miros, celulele care suntem din perspectictiva unui sistem superior, exista alta forma de comunicare şi informatie. toti am avut presentimente uneori dar putini le iau in serios. Nu ne putem pierde timpul cu lucruri care nu au ajuns in imediata vecinatate a razei noastre cognitive. Asa se pare ca suntem noi conceputi. Toti am avut vise tulburatoare care s-au implinit, toti am trecut prin experiente pe care le-am simtit-chiar daca nu ni le-am putut explica-drept fiind in afara cauzalitatii imediate, ceea ce nu inseamna sa s-ar supune legii intamplarii, asa ceva nu exista ci doar ca tin de o cauzalitate pe care inca nu o percepem. In diferite momente am intalnit persoane providentiale -care, ele insele, nu erau convinse, mai mult, nici nu banuiau macar predestinarea lor in existenţa noastra. Toate acestea dovedesc faptul ca undeva, in sistemul pe care il servim exista o intentie ori se reflecta o intentie, o vointa, un ordin ce depaseste sfera conditionarilor locale şi care determina pe unii oameni sa reactioneze intr-un mod de neinteles din perspectiva cauzalitatilor obisnuite.

Exceptionalul este un eveniment petrecut intr-o zona unde vointa noastra nu nu-si mai aparţine sau se supune executa ordine dintr-o alta sfera volitiva, intentionala, energetica, se supune unor alte impulsuri energetice. (asta de fapt e şi o definitie rudimentara a vointei : un impuls energetic). Noi nu putem declansa decat in anumite conditii acest impuls-si asta in plina zona a existentei noastre, deci in aceasta masura in care nu ne putem controla voinţa aceasta masura da proportia in care nu suntem vinovati de consecintele faptelor noastre.

Nevoia de a sti daca supravietuim mortii dovedeste existenta altei vointe ce ne transcede : aceea de a supravietui, pe care ne-o asumam ca fiind a noastra proprie. Putine nefericiri pot avea taria de a ne anula instinctul, impulsul de a ne pazi viata, mai mult decat atat, de a o iubi. Poate chiar şi iubirea e pre-determinata, oricum, influentele descoperite de horoscop confirma macar şi partial ipoteza. Nevoia de a sti ca supravietuim ar putea fi o reactie de camp magnetic, dar poate fi şi o intuitie ori o geniala smecherie prin care suntem impiedecati sa ne luam destinul pe proprie raspundere ceea ce ar duce la dezastru atat pentru noi cat şi pentru ceilalti. Animalele sunt mult in afara razei de actiune a acestui risc. Ele se supun neconditional unor legi carora in mod natural se deschid. In absenta instinctului-impulsului de a supravietui, supravietuirea nu are nici un sent. O absurda tensiune, un chin gratuit. Ce am castiga daca am supravietui, ? Nu exista raspuns la aceasta intrebare şi totusi, in ciuda lipsei unei motivatii logice serioase toti respectam ordinul de a supravietui dupa moarte ? Psihologic suntem alcatuiti sa traim in conditiile vietii aparente terestre. Ce motivatii am mai descoperi intr-o lume total diferita ? De fapt supravietuirea in urma unui ordin e in realitate prelungirea ordinului insusi. Cate entitati coexista in noi ? E pentru prima data cand pot sa ma aventurez atat de departe de instinctele mele. Cand pot judeca mai la rece decat inainte valabilitatea vietii supravietuirii… dupa moartea trupului.

Cand eram foarte tanar şi ieseam intr-un port, alergam ca inebunit dupa femei.

Se pare ca instinctul nu mai este atat de presat ca inainte, trec pe langa femei frumoase fara sa ma mai tulbur. Pe langa nelinistea batranetii pe care acest tablou mi-o evoca, pot recunoaste ca lumea imi apare mai clar fara acesti ochelari sexuali insurubati in fiinta mea. Pe masura ce imbatranin, tot mai multe instincte actioneaza şi devenim tot mai liberi. Renuntam, ne lepadam de tot mai multe perechi de ochelari şi lumea ne apare in proportii tot mai diferite.

Imi aduc aminte de o idee de acum vreo luna : Soarele, lumina ne acopera realitatea celorlalte lumi pe care numai intunericul (nostru) ni le poate reda macar şi partial. Adevarul e dincolo… Aici e numai servitutea, obligatia, actiunea.

Nu putem sta inactivi, Plictiseala e caiinele de paza care nu ne lasa sa ne odihnim mai mult decat e necesar pentru realimentare. Viata e lipsita oare de anumite dimensiuni vazuta prin prisma relativizarii motivatiilor ? Morala trebuie respectata caci ea e tendinta sistemului, gardul de sarma electrificat e la marginea dinspre univers a moralei. Daca totul dispare precum lumina unui bec atunci cand i s-a intrerupt alimentarea la curent electric ? Suntem oare mai mult decat niste becuri, niste vami ale energiei ? E greu de spus daca nu intelegem adevarata natura a energiei. Energia nu are nevoie de spatiu ca suport pentru a exista. Corpul nu e indispensabil probabil pentru ca spiritul sa fie o forma de constiinta. El e necesar numai in sistemul formelor, şi se pare ca universul are nevoie de forme, de o anumita configuratie a materiei (materie = energie).

23 aprilie ora 21.00

Parasit Sankt Petersburgul. In mod ciudat cu o oarecare usurare. E ceva in mine care ma impinge şi nu pot sta prea mult intr-un loc. Experienta rusa a fost bogata. Cultural, informational, am fost ca pe vremuri din nou la concerte, muzee,

5.04.99

Bombardamentele NATO impootriva Yugoslaviei au luat aploare. Daca la inceput y. de la nava manifestau o reactie belicoasa indoctrinati de propagânda mediilor de informare, acum parca s-au mai potolit. Nici ei nu s-au asteptat la efecte atat de dezastruoase, ceea se nu inseamna ca au inteles ceva. Raman in continuare frustraţi, victime ale dezinformarii şi ale unui naţionalism agresiv intolerant de tip nazi. Imi aduc din nou aminte de secvenţa din filmul ''Moartea unui presedinte'' cu Yves Montand, in care era descris un test in care indivizi de pe strada erau invitati la testul de memorare in care unul juca rolul experimentatorului iar celalalt era cobaiul. Se citeau cateva fraze de tip ''soarele stralucitor'',''masina neagra'' etc, dupa care experimentatorul intreba : masina şi trebuia raspuns : neagra etc

La fiecare greseala cobaiul era penalizat progresiv cu electrocutari pornind de la un volt şi pana la cateva zeci de mii.

Cobaiul insa era, fara stirea experimentatorului (inconjurat de oficialitati medicale, politice etc), un actor. Experimentatorul a refuzat sa mai aplice pedeapsa abia la cateva mii de volti, adica suficient pentru ca şi un vapor sa moara electrocutat. Morala ?

Individul e incapabil sa-si asume mari decizii in prezenţa unor oficialitaţi şi e deci capabil sa execute la ordin monstruozitaţi nemaiintalnite.

26.04.99

Am vazut un film despre viata Marilynei Monroe. E greu sa fii, sa-ti indeplinesti rolul de a deveni ceea ce va trebui sa fii. Pacea cu sine e un echilibru intre ceea ce trebuie sa devenim, ceea ce suntem, ceea ce inca nu putem fi, ceea ce se asteapta de la noi, ceea ce asteptam noi de la altii, de la noi insine, ceea ce credem ca putem fi, ceea ce nu ne putem abtine sa ne dorim sa fim in ciuda raului pe care l-ar implica, toate acestea şi inca multe altele, toate in armonie fiecare intalnindu-se cu celalalt la jumatatea drumului. Nu stim cu adevarat ce vrem sa fim şi nici macar ceea ce vrem sa facem, exista doar vagi planuri pe care oamenii şi cursul vietii ne impiedica sa indeplinim. Indienii totusi au dreptate. Cautarea pacii cu sine. Ruga crestina nu e eficienta dincolo de anumite exigenţe morale şi intelectuale. Ce sa cer atata vreme cat notiunea de bine se completeaza atat de armonios cu cea de rau ? Cum sa ma rog pentru indeplinirea unor dorinţe ale mele de implinirea carora nu depinde fericirea ori pacea cu mine insumi ? şi ce ar mai ramane din crestinism fara ruga, confundata indeobste cu rugamintea ca divinitatea sa intre intr-o suspecta cardasie cu noi şi sa faca sa ni se implineasca obiectul tuturor frustarilor noastre, al resentimentelor, complexelor, modelor şi fanteziile noastre fatalmente frivole in raport cu divinitatea.

29.04.99

Moartea universului prefigurata de legea entropiei, fenomenul in care miscare inceteaza in toate corpurile ce-l compun imi pare cat se poate de posibila. Atata vreme cat il compar ca functionalitate cu corpul uman compus dintr-o vasta diversitate de celule, totul depinzand de un sistem nervos central ce guverneaza intr-un mod inca neclar, dar le guverneaza — sistemele solare de atomi şi molecule – imi apare ca o necesitate cosmica moartea unui astfel de individ. In macrouniversul planetelor şi stelelor actioneaza aceleasi seturi de legi, ca şi in universul mic, cel microcelular al corpului nostru. Odata cu decesul, inceteaza miscarea şi organismul se descompune, atentie la termen, descompunerea a ceea ce a fost odata compus prin actiunea unei energii-sufletul ori spiritul. E interesant ca atat moartea cat şi nasterea, conceperea noastra au loc in urma diviziunii unei celule unice. Universul se pare ca s-a nascut intr-o forma asemanatoare, s-a format mai intai o celula, care a inceput sa se divida, sa se fragmenteze — ''bing-bangul''. Diviziunea celulei primordiale nu-i inceputul ci formarea acelei celule precedata de intentie care actioneaza din afara sistemului. Ceea ce numim dumnezeu se pare ca este sursa noastra imediata lipsita insa de aura magica pe care avem tendinţa sa-l obligam sa o poarte. Pentru caiinele nostru suntem un fel de semizei, şi faptul ca ne percepe direct ne impiedica sa fim zei in totalitate. Dumnezeu este de fapt dumnezeul cel mai aproape in sirul de cauzalitati ne-mecanice. Principiul vietii este polarizarea pe o anumita directie a particulelor opuse dar complementare. Directia, calea, insa, nu o putem crea noi. Noi doar o umplem cu miscare, cu o miscare uniforma, ce pune particolele (fiintele in acest caz) in conexiune.

De meditat, miscarea se creaza prin diferenţe de potenţial, curgând de la minus spre plus !!! Moartea inseamna disparitia, dezintegrarea disiparea entitaţulor ce compun sistemul de pante prin care energia curge.

Repet, a nu uita ceea ce spunea nu stiu cine ca un grup de maimuţe care ar bate la masina in mod intamplator, nu ar reusi sa scrie nici o propozitie din intamplare. Sansele sunt inexistente. Ceea ce dovedeste caracterul ''controlat'' al accidentelor, al intamplarii.

Sa nu uit : incidenţa cifrei 13 :

Pe data de 13 am avut controlul de pe m/v 'resiţa' in urma caruia am pierdut

1 000 de dolari, o avere pe vremea aceea.

Tot pe 'Resiţa' şi tot pe 13 a avut loc incendiul la bord, in sala masinilor. Pe 13 m-am despartit de Gina şi exact la zece luni, pe 13 m-am impacat. Pe 13, marţi 1992 a luat foc 'Stavento' in urma caruia am castigat 13 500 de Dolari. şi pentru ca erau 13 500, i-am pierdut in mare parte. Curios, pe parcursul acelui voiaj, ca niciodata am cochetat cu ideea ca daca s-ar petrece un accident, in care in mod evident, sa nu fiu mutilat, as castiga o multime de bani-credeam eu.

La ora 13 s-a petrecut teribilul accident al tv-ului celui nou (numai visul cu pierderea trenului m-a impiedecat sa fiu in masina pe partea dreapta-cea complet distrusa)

Pe 13 am primit telexul in care mi se anunţa moartea lui Gelu.

Aveam 13 ani cand am fost trimis la internat.

Ultimul telex din luna apr.99 a fost la 13.35 utc

30.04.99

Parcurg o stare de cadere psihica, mananc mult, fara control, nu mai fac sport desi sunt in plina mare, dnu am inspiratie, viitorul il vad cam sumbru, nu ma impac cu ideea ca mai am de stat atat de mult pe vapor. Am fost obligat sa-mi reiau ritualul, tabieturile prin care imi portionez timpul, ca sa-I pot suporta trecerea. E posibil ca aceasta sa fie doar o pasa proasta, o depresiune de potenţial, faza premergatoare unei noi asimilari. E şi sfarsit de luna şi am de facut o multime de documente. Am intrat in Atlantic mergnd spre Guayaquil, in Ecuador. Azi am incercat sa ma odihnesc putin la pranz dar a fost imposibil. Sunt prea preocupat.

01.05.99

Radio Europa Libera, sectiunea de arta. Criticul Al Calinescu evoca un aspect din sedinta in care Camil Petrescu era acuzat de deviatii, de deviationism. Tortionarii spiritului marelui scriitor au invocat cenzura stalinista in care fotografia soldatului infigândgând steagul pe acoperisul Reichstagului a fost retusata cand in ultimul moment Cenzorul a observat la mana sovieticului insirate cinci ceasuri.

(fragmente)

© Toate drepturile rezervate

Editor de text: Dan Culcer

Associated Topics

Asymetria si Dan Culcer va recomanda

Enciclopedia României

Blogul ideologic. Titus Filipaș

Ioan Roșca
Contrarevoluția din România. O cercetare

Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

Revista Verso

Geovisite

Revista NordLitera

Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
Etimologii. Resurse lingvistice

Azi

Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

Societatea de maine

Daca nu acum, atunci cînd? Daca nu noi, atunci cine? S'inscrire a Societatea de maine Intrati in Societatea de maine Exercitiu colectiv de imaginatie sociala


Inscriere : fr.groups.yahoo.com Se dedica profesorului Mircea Zaciu

Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
Viteazul priveşte pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
Nicolae Iorga

Sondaje

Identificare

Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com

«Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
Page Generation: 0.72 Seconds