Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 75 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Bio-bibliografii: Angela MARCU. INFORMAREA BIBLIOGRAFICA IN STUDIUL LITERATURII ROMANE- I
    Scris la Monday, March 29 @ 20:28:57 CEST de catre asymetria
    Memoria Vă prezentăm, prin publicarea rezumatului, teza de doctorat a Angelei MARCU, intitulată INFORMAREA BIBLIOGRAFICĂ ȘI DOCUMENTARĂ îN STUDIUL LITERATURII ROMâNE, sus?inută în 2009, în cadrul Facultă?ii de litere a Universită?ii Babe?-Bolyai din Cluj-Napoca. Coordonatorul tezei a fost Prof. dr. Mircea MUTHU. Revista Asymetria ?i-a manifestat deja interesul pentru instrumentele de lucru în cercetarea ?tiin?ifică socială ?i culturală, adică pentru bibliografii generale sau speciale. Publicarea acestui rezumat dore?te să relanseze interesul pentru acest domeniu ?i este ocazia de a invita la colaborarea orice autor care a produs ceva structurat în acest domeniu.

    Cuvinte cheie: literatură română, bibliografii literare,
    bibliografii de bibliografii, bibliografii generale, sinteză bibliografică, istoria bibliografiei românești, bibliografie ? concept, bibliografie vs. critică și istorie literară
     


    REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT
     
    Elaborarea instrumentelor de lucru este una dintre condițiile fundamentale ale cercetării în oricare domeniu al cunoașterii iar știința literaturii nu face excepție de la această regulă. Bibliografiile și bazele de date bibliografice sau cu text integral, alături de celelalte instrumente de lucru necesare cercetării literare, cum sunt edițiile critice, cataloagele de manuscrise, publicațiile de documente, dicționarele sau enciclopediile, sunt, fără îndoială, de mare folos în informarea asupra stadiului cercetării pentru oricare dintre temele de interes.
    Cu toate acestea, deși există lucrări bibliografice a căror valoare și utilitate a fost confirmată în timp, bibliografiile realizate nu acoperă integral nevoile cercetării iar cele care există sunt insuficient cunoscute și valorificate, ceea ce a generat de multe ori paralelisme în munca de bibliografiere și a cauzat dificultăți specialiștilor din domeniu. De altfel, este greu de emis judecăți de valoare, cu privire la instrumentarul bibliografic destinat cercetării literaturii române, atâta vreme cât nu există o clară identificare a tuturor lucrărilor existente.
    Sunt temeiurile principale pentru care lucrarea rezumată aici își propune să se constituie ca o sinteză a bibliografiilor literare românești. Am conceput realizarea acestui deziderat în primul rând prin repertorierea, analizarea și  sistematizarea bibliografiilor literare și a celor generale de nivel național. Cercetarea fenomenului bibliografic românesc în ansamblul său, ca și reconstituirea parcursului evolutiv și evidențierea unor valori autentice din domeniul investigat, au permis situarea acestor surse bibliografice în contextul general al bibliografiei naționale și formularea unor constatări de ordin general cu privire la evoluția bibliografiei românești.
    Trebuie precizat, însă, de la început, că bibliografiile și culegerile de documente  sectoriale[1], ca și indicii de reviste, nu au făcut obiectul prezentei cercetări. Sunt lucrări care se regăsesc cu ușurință în cataloage sau baze de date la numele autorului în cauză sau la titlul revistei, în cazul indicilor de reviste. Lucrarea identifică numai repertoriile care există pentru  acest tip de lucrări.
    Esențială, în acest demers de cercetare, a fost analizarea în detaliu a lucrărilor bibliografice. Această cunoaștere în detaliu a lucrărilor a permis repertorierea și sistematizarea acestora și a constituit un material de bază pentru considerațiile teoretice și interpretările de ordin general din lucrarea propiu-zisă.
    Bibliografia literaturii române se constituie, prin totalitatea lucrărilor bibliografice destinate studiului și cercetării, ca un sistem. Este un fapt care a fost arareori conștientizat și asumat într-un efort de înregistrare retrospectivă și de planificare prospectivă. Aceasta nu înseamnă că nu avem câteva foarte bune studii de sinteză cu privire la instrumentele de lucru destinate cercetării și interpretării literaturii române. Lucrarea cuprinde o privire retrospectivă cu privire la ceea ce s-a realizat în acest domeniu până în prezent și plasează prezenta cercetare în acest ansamblu. Considerăm utilă cercetării Bibliografia analitică a bibliografiilor literare românești, anexată lucrării, îndeosebi pentru motivul că bibliografiile literare de până acum fie au ignorat complet segmentul bibliografiilor, fie sunt depășite de aparițiile ulterioare.
    Lucrarea încearcă să refacă succint traseul evoluției bibliografiei românești pe structura constituită de principalele planuri bibliografice naționale și evaluează măsura în care aceste planuri au fost realizate, consacrând un paragraf special proiectelor care nu au fost finalizate și paralelismelor care s-au înregistrat în activitatea de bibliografiere. Relevarea acestor aspecte are o motivație care se înscrie între coordonatele întregului demers de cercetare, centrat pe surprinderea evoluției fenomenului bibliografic ca un proces complex din care nu lipsesc contradicțiile și eșecurile.
    Pe tot parcursul lucrării, am avut în vedere faptul că bibliografia literaturii nu poate fi separată de bibliografia generală a culturii românești și am consacrat o secțiune importantă din lucrare bibliografiilor generale de interes național în care bibliografia literaturii este profund integrată. Graficele anexate la finalul lucrării ilustrează situarea cronologică a principalelor lucrări și segmentul producției editoriale reprezentat de fiecare lucrare, ca și petele albe neacoperite bibliografic.
    Cele două bibliografii cuprinse în lucrare, Bibliografia analitică a bibliografiilor literare românești și Documentele literare în volume colective, au fost incluse într-o bază de date, creată cu ajutorul programului bibliografic Pro Cite și vor fi alăturate celorlalte resurse electronice online ale BCU Cluj.
    Motivația acestui demers de cercetare este de ordin practic -  în concordanță, de altfel, cu funcția practică primordială a bibliografiei - și se leagă de experiența mea de bibliotecar-documentarist la Sala de referințe a Bibliotecii Centrale Universitare din Cluj, un spațiu destinat special instrumentelor bibliografice. Am descoperit atunci valoarea lucrărilor bibliografice de tip terțiar bine realizate, care, reunind toate bibliografiile dintr-un domeniu specializat, oferă un reper de bază pentru cercetarea din domeniu.
     
    I. De la bibliografie la știința informării. Accepțiuni terminologice
    Acest prim capitol al lucrării analizează definițiile în general acceptate pentru termenii Bibliografie, Informare documentară sau Știința informării și își propune, pe baza acestei analize, să aducă unele clarificări terminologice. Este o tematică puțin abordată în literatura de specialitate românească și sinteza pe care o propunem este o contribuție proprie.
    Gândită dintotdeauna ca un instrument auxiliar, bibliografia nu poate fi concepută fără documentul primar pe care îl repertoriază, îl descrie, îl sistematizează sau chiar îl validează printr-o selecție valorică, în cazul bibliografiei critice sau, altfel spus, al criticii bibliografice. în general bibliografia nu și-a depășit rolul secundar pentru care a fost creată. Ea este și rămâne prin definiție o Hilfsliteratur (= ?literatură ajutătoare).
    Termenul bibliografie a fost introdus în spațiul românesc de Gh. Asachi, în 1840, pentru a denumi anunțurile noutăților editoriale din reviste. Este dificil de stabilit o schemă clară a relației dintre bibliografie, documentare, biblioteconomie și știința informării. Se știe că dezacordurile privind terminologia sunt un fenomen inevitabil și caracteristic tuturor științelor. René Wellek vorbește chiar despre un incredibil amestec al limbilor, ?adevărat  Turn al lui  Babel? și ?una dintre cele mai sumbre caracteristici ale civilizației noastre?[2]. Din definiția pe care Paul Otlet, părintele acestei discipline, o dădea documentării în 1934, rezultă că bibliografia este înglobată prin atribuțiile ei în documentare, aceasta din urmă fiind doar o extindere a biblioteconomiei și bibliografiei luate împreună. Documentarea este considerată uneori ca fiind aproximativ sinonimă cu biblioteconomia[3], deosebirea constând doar în faptul că documentarea înglobează și factorul uman, documentalistul, iar alteori ?ramură a bibliografiei, constând dintr-un ansamblu de tehnici de organizare și gestionare a resurselor în cadrul bibliotecii?[4]. Termenul consacrat în străinătate pentru biblioteconomie este cel de library science sau librarianship și desemnează ?Știința profesiei și a abilităților prin care informația înregistrată este selectată, achiziționată (înmagazinată), organizată, depozitată, conservată/prezervată, regăsită și diseminată pentru a întâlni nevoile de informare ale unor utilizatori specifici?[5]. Adică este aproximativ sinonim cu termenul documentare sau informare documentară.
    Lucrarea analizează și compară mai multe definiții date bibliografiei, documentării, bibliologiei, biblioteconomiei și științei informării, în momente diferite din evoluția acestor discipline.
    Compararea definițiilor corespunzătoare din STAS 8301-81[6] este de natură să aducă clarificări în delimitarea semnificației termenilor de documentare și știința informării: cei doi termeni denumesc același concept numai atâta timp cât prin informație se înțelege o noțiune înregistrată pe un suport de informații sau pe un document. Simplificând[7], putem concluziona că o foarte bună explicație a originii noțiunii de bibliografie,  ?luată nu în înțeles de știință a cărților, ci în acela de repertoriu de cărți publicate?, ne-a lasat-o marele bibliograf de la începutul secolului trecut, Nerva Hodoș. Această explicație este remarcabilă nu doar pentru că are, ca orice început, valoarea unui simbol, ci, mai ales, pentru simplitatea și claritatea ei: ? Căci, în adevăr, înainte de a aborda studierea unei chestiuni, oricine trebuie să se întrebe dacă ea n-a mai fost tratată de altcineva ; - orice istoric literar trebuie să știe ce lucrări a mai publicat cutare autor, sau ce cărți s-au tipărit în o anume țară, sau într-o anumită epocă ; - în fine, ori cine nu vrea să rămîie înapoi de epoca sa, se interesează de lucrările cari se dau la lumină. Satisfacerea acestor trebuințe n-a putut fi lăsată la voia întâmplării și de aici s-au născut repertoriile bibliografice ?. Același rol îl îndeplinesc, în esență și azi, atât documentarea cît și știința informării, doar că în sfera semnatică a celor doi termeni intră în plus și noțiunea de informare. Diferența nu ține de fondul problemei ci doar de schimbările survenite în societate și în tehnologia informării.
     
    II. Rolul informării bibliografice în studierea și interpretarea literaturii române
    în primul din cele patru parti ale capitolului secund se face referire la misiunea Bibliografiei în cultură și societate. Este abordată apoi problema relației bibliografiei cu critica și istoria literară românească. Ultimele două subcapitole situează bibliografia între celelalte instrumente de lucru și se referă la valorificarea optimă a bibliografiei prin serviciile de referințe din biblioteci.
    Oferim, în acest rezumat al lucrării noastre, doar o foarte succintă prezentare a fiecăruia dintre subcapitolele menționate mai sus:
    Care este rolul esențial al bibliografiei, confruntată de mai multe sute de ani cu pericolul pierderii valorilor care merită a fi păstrate din mulțimea textelor tipărite, este tematica abordată în partea introductivă a acestui capitol, intitulată bibliografia și inflația textului.
    încă de la începutul secolului al XVIII-lea, se pare că apăruse o inflație de scrieri, după cum se poate vedea, de exemplu, dintr-o scrisoare pe care Leibniz i-o adresa lui Petru cel Mare, în 1716. Rezultă din scrisoare că Leibniz era preocupat de ideea că, de când cu invenția tiparului, s-a ivit și pericolul pierderii cărților bune în mulțimea celor rele[8].
    Este firesc ca astfel de  semnale de alarmă, menționate în continuare în lucrare, să se audă tot mai frecvent și astăzi, când se scrie imens, la textele tipărite adăugându-se acum și cele electronice mult mai ușor de editat și multiplicat iar oferta de carte este inhibitorie. De aceea ?a vorbi numai de  declinul lecturii e a neglija un straniu fenomen complementar: inflația textului?(Andrei Pleșu)[9].
    Asumarea principiului selecției critice este acum, mai mult decât oricând, misiunea esențială a bibliografiei și a bibliotecii. Este subliniată această idee prin consemnarea unor opinii de prestigiu care acreditează necesitatea filtrului cărților ca un principiu ?constant descoperit și reafirmat, din Antichitate și până azi?(Adrian Marino) [10]. Lucrarea aduce în atenție o carte fundamentală din domeniu, Misión del bibliotecario (1935) de José Ortega y Gasset care afirmă necesitatea imperioasă a selecției ca o "adevărată poliție a cărții", într-o lume în care în loc de a studia pentru  a trăi, omul trăiește pentru a studia, pierzându-se ?în propria sa bogăție?. Aspirația realizării unui repertoriu universal al tuturor cărților s-a constituit ca un adevărat mit al arhivei totale a umanității. Proiectul a fost însă din ce în ce mai greu de înfăptuit, pe măsura creșterii numărului documentelor. în prezent, această exigență fundamentală a totalizării culturii, pare realizabilă cu sprijinul tehnicii de calcul, impetuos dezvoltată în ultimele decenii. Cel mai însemnat temei al bibliografiei este, însă, difuzarea valorilor autentice, atât a informației științifice de primă mână rezultată din cercetare și erudiție, cât și a adevăratelor valori umaniste. Umberto Eco identifică rolul bibliotecii și al bibliografiei ca fiind cu deosebire acela de a ajuta la  ?descoperirea acelor cărți de a căror existență nu știai, dar a căror importanță se dovedește până la urmă a fi capitală?. Toate acestea, pentru a preveni o "explozie a ignoranței" (Mircea Malița) chiar mai puternică decît cea a informației și pentru cunoașterea lumii ca o carte prin cartea ca o lume. Cele două metafore pe care se bazează aproape toată cultura scrisă (Dan Pavel).
    Lucrarea abordează în continuare tematica Relației Bibliografiei cu istoria și critica literară românească. Cum este și firesc, nu poate fi vorba de unanimitate de păreri. Registrul atitudinilor variază de la persiflare, ignorare sau catalogare a bibliografiei drept ?cotorologie?[11] și până la  prețuirea deosebită a aportului ei în cercetare și studiu.
    Dacă critica, numită de Adrian Marino[12] ?de gust? și ?de impresii? privește de foarte de sus bibliografia, considerând-o ?cenușăreasă a studiilor literare?, pe de altă parte, activitatea bibliografică s-a bucurat de sprijinul și chiar contribuția practică a unor personalități de o autoritate intelectuală incontestabilă în critica și istoria literară românească. O susținere care îi justifică, de altfel, însăși rațiunea de a exista.
    Perpessicius, care și-a început cariera de cronicar literar ca bibliograf[13], a prețuit totdeauna bibliografia, caracterizând-o ca o ?puțin amabilă în aparență și nelegitimă soră a Muzelor, a XI-a, dacă, precum se spune, a X-a e a Criticei?, care nu posedă grația surorilor ei din Olimp dar totuși ?nu e străină de gravitatea și de talentele inginerești ale Uraniei?[14].
    Lucrarea  se referă în continuare la contribuția și susținerea bibliografiei de către Perpessicius, Emanoil Bucuța, Tudor Vianu, Sextil Pușcariu, Paul Cornea, Mircea Anghelescu, Mircea Popa, Dimitrie Vatamaniuc și Ion Simuț.
    Aducem, prin lucrarea noastră, și o contribuție documentară inedită prin semnalarea unui set de scrisori descoperite în arhiva colecției de corespondență a BCU Cluj. Este vorba despre trei scrisori trimise de Emanoil Bucuța lui Ion Mușlea în perioada 1933-1934. în aceste scrisori, Em. Bucuța cere informații despre organizarea bibliotecii și despre felul cum ?se recrutează din afară și se pregătește înăuntru personalul de specialitate?. Aceste date erau solicitate de Bucuța în vederea unei expuneri despre formarea profesională a bibliotecarilor din România. într-o altă scrisoare îi propune lui Ion Mușlea, director adjunct al Bibliotecii Universitare din Cluj în acea vreme, organizarea unui curs pentru bibliotecarii din bibliotecile populare[15].
    Subcapitolul, Bibliografia între celelalte instrumente de informare, situează Bibliografia în ansamblul publicațiilor secundare de informare: cataloage, indici de reviste, dicționare, enciclopedii ca  mijloace tradiționale și surse de informare pe suport electronic: cataloage online, baze de date bibliografice și cu text integral, enciclopedii și dicționare. Instrumente de lucru sunt considerate în general și edițiile critice, monografiile de autor, antologiile și istoriile literare. Cercetarea noastră nu și-a propus decât o prezentare generală a acestui tip de surse de informare, indicând, acolo unde există, doar repertoriile bibliografice care le identifică.            
    În sfârșit, ultimul paragraf al capitolului al doilea, Bibliografia - concept fundamental al serviciilor de referințe din biblioteci, se referă la serviciile de referințe, adică serviciile  "care răspund la întrebări", constituind veriga care intermediază relația între sursele secundare de informare și cei care au nevoie să cunoască și să consulte aceste surse, deci între instrumentele de lucru și cercetător. Aceste servicii constituie cadrul în care se finalizează și se valorifică eficient întregul efort de prelucrare și organizare a colecțiilor și informațiilor, deci a activității din bibliotecă în întregul ei. Serviciile de referințe sunt organizate în biblioteci, de obicei, într-un spațiu special destinat unei colecții de publicații de referințe bibliografice.
     
    III. Bibliografia literaturii ca parte integrantă a bibliografiei culturii românești
    Identificarea și cunoașterea lucrărilor bibliografice, incluse în cele două bibliografii, ca și cunoștințele teoretice acumulate pe parcursul cercetării au avut ca rezultat consituirea unui suport de date și informații utile efortului de conturare a unei perspective integratoare cu privire la evoluția bibliografiei românești. Aceste informații au fost valorificate în lucrare în capitolul al treilea.
    III. 1. Primele preocupări bibliografice
    Bibliografia a evoluat totdeauna în strînsă legătură cu istoria cărții și a bibliotecilor. Ideea organizării unei colecții de documente precedă, conform descoperirilor arheologice, apariția documentelor tipărite. Mărturii ale primelor preocupări bibliografice din țările române sunt, de asemenea, simple liste ale cărților aflate în special în mănăstiri și biserici. Cataloagele de bibliotecă îndeplineau, la acea vreme, rostul unei bibliografii de informare sau al unui eventual schimb între biblioteci.  
    Pe măsura creșterii producției editoriale, se înmulțesc și anunțurile bibliografice cu scopuri comerciale, cuprinse în calendare, cărți, foi volante și în periodice. Lucrarea enumeră, în continuare, exemple de astfel de semnalări cu caracter bibliografic.
    Așadar, Bibliografia românească își are începuturile propriu-zise în primele decenii ale secolului al 19-lea, abia la  trei sute de ani după Bibliotheca Universalis, a naturalistului german  Konrad Gesner, apărută în anul 1545 la Zûrich, ca prima încercare de repertoriu a cărților cunoscute pînă atunci. Această primă fază a bibliografiei românești se situează de la 1830 până la 1860, adică de la anunțurile noutăților editoriale ale lui Zaharia Carcalechi din Biblioteca românească și până la articolele lui Al Odobescu din Revista română.
    III.3. Bibliografia românească. Scurt parcurs retrospectiv
    Este reconstituit succint traseul evoluției bibliografiei românești. Un moment deosebit de important, prin consecințe, pentru bibliografia românească este planul bibliografic de la 1895. Inițiat de reprezentanți de marcă ai Academiei și conceput de Ion Bianu, directorul Bibliotecii Academiei, acest plan era menit să restituie bibliografia românească retrospectivă: cartea veche de până la 1830, cartea modernă (1831-1895), cartea străină privitoare la români și bibliografia periodicelor, cu indicarea sistematică a articolelor literare și științifice care s-au publicat în revistele și ziarele române. înfăptuirea în linii generale a acestui plan va necesita aproximativ un secol. în acest interval de timp, planul bibliografic de la 1895 va fi de mai multe ori reluat și reformulat.
    După momentul 1918 și constituirea Statului unitar român, evoluția bibliografiei naționale cunoaște o etapă de certe realizări în ceea ce privește sincronizarea cu stadiul la care ajunsese bibliografia internațională, prin atenția acordată uniformizării și normării metodelor bibliografice. La aceasta contribuie și faptul că, în jurul anilor 30?, cu sprijinul susținut al lui Sextil Pușcariu,  Georgescu Tistu la București și Ioachim Crăciun la Cluj reușesc să pună bazele învățământului bibliologic. Pe plan intern, bibliografia a cunoscut, în viața culturală din perioada interbelică, un prestigiu pe care ulterior l-a pierdut. Antrenarea, în activitatea practică de bibliografiere curentă, a unor nume importante din cultura română, este o dovadă a statutului dobândit de bibliografie în această perioadă.
    Este clar că, după 1920, în bibliografia românească predomină preocuparea pentru bibliografia curentă, efort de sincronizare cu bibliografia din străinătate pe care B. Theodorescu[16] îl consideră nepotrivit cu realitatea bibliografiei autohtone care avea atunci ?mai mult de o sută de ani nebibliografiați?. Dacă, înainte, bibliografia viza în primul rând cercetarea trecutului cultural, după primul război mondial, evoluția societății impune necesitatea informării curente, deci și a bibliografierii curente, interesând în special publicațiile periodice. Revista periodicelor din Dacoromania marchează un moment de vârf în bibliografia românească.
    Momentul cu cele mai importante consecințe, în planul activității bibliografice românești, este, în perioada postbelică, Decizia nr. 1542, din 1951, în urma căreia, în 1952, se înființează Camera cărții, cu sarcina de a înregistra toate tipăriturile apărute în România, executarea prevederilor depozitului legal și publicarea bibliografiei naționale curente[17]. Ca urmare, tot în 1952, apare Buletinul bibliografic al Camerei cărții din RPR, cu două serii, una pentru cărți și cea de-a doua pentru articolele din periodice [18]. Aceste publicații, editate de Biblioteca Centrală de Stat (BCS), actuala Bibliotecă Națională a României, continuă să apară și azi, doar că cea de-a doua serie identifică în prezent numai articolele apărute în revistele de cultură.
    Organismele și instituțiile info-documentare, create uneori la noi ca ?forme fără fond?, doar pentru că asemenea modele există și în străinătate, au fost, în unele situații, doar  factori care au frânat progresul în domeniu prin numărul lor prea mare și lipsa de coordonare a activităților și lucrărilor realizate. O parte din minusurile înregistrate în activitatea info-documentară românească au fost cauzate și de cadrul politico-social în care funcționa aproape perfect selecția contravalorilor și de constrângerile impuse de regimul comunist de tip hipercentralizat. Astfel, pe fundalul unor privațiuni de ordin material, în 1974 se desființează în totalitate învățământul de specialitate în timp ce funcțiile de conducere sunt condiționate ideologic. Deosebit de convingător este, în acest sens,  studiul unui reputat specialist în domeniu, Hermina G.B. Anghelescu, Bazele de date pe domenii ? un concept tridimensional: colaborare, coordonare și comunicare - C3, cu referire la impasul în crearea catalogului național partajat. în acest studiu, autoarea vine cu propuneri legate de restituirea patrimoniului de carte și periodice în formă digitală.
    Totuși, cu toate rămânerile în urmă, în perioada 1944-1990, informarea documentară românească a înregistrat realizări incontestabile față de care, prin comparație, perioada postdecembristă cunoaște un regres. Constrângerile anterioare au lăsat locul unei autonomii uneori greșit înțelese care a dus la lipsa de unitate în abordarea unor proiecte comune de anvergură. S-a simțit și se simte și în continuare lipsa unui front organizat și eficient coordonat. Este vorba despre aceeași lipsă de coordonare și comunicare invocată de fiecare dată, atunci când s-a pus problema evaluării stadiului parcurs sau a lansării unor proiecte noi. Există, totuși, și unele semnale pozitive în lumea bibliotecilor românești, pe care lucrarea le semnalează în continuare: informatizarea multor biblioteci în sistem integrat, cu crearea cataloagelor online disponibile pe Internet și cu servicii de informare și de împrumut interbibliotecar la distanță, abonarea în consorțiu a mai multor biblioteci la mari baze de date bibliografice din străinătate, de asemenea consultabile de la distanță, ca și un bun început de colaborare interbibliotecară printr-un catalog de nivel național Catalogul virtual românesc în știință și tehnologie,  (ROLiNeST), realizat în cadrul proiectului NUSIDOC[19], de către Institutul Național de Informare și Documentare (INID) în colaborare cu Universitatea Politehnica din București. Portalul ROLiNeST reunește cataloagele online ale bibliotecilor universitare din București, Cluj, Iași, Timișoara și a Universității Politehnica, două biblioteci specializate (Biblioteca Institutului Național de Fizică Nucleară Horia Hulubei și Biblioteca Institutului Național de Informare și Documentare) și două biblioteci publice (Biblioteca Națională a României și Biblioteca Județeană Mureș) [20].
                                III.4. Bibliografii generale de nivel național
                                Pornind de la considerentul că este greșită separarea bibliografiei literaturii de aceea a culturii române din care este parte integrantă, Bibliografia bibliografiilor literare, din lucrarea de față, consacră un capitol separat bibliografiilor generale, definind conceptul de bibliografie națională și prezentând rolul ei în cercetarea din orice domeniu, inclusiv cel literar.
    Având rolul de a înregistra și sistematiza întreaga producție editorială din România, Bibliografia Națională devine, astfel, la modul teoretic, dar  în mare măsură și prin realizările incontestabile, sursa cea mai completă de informare. în fapt, lacunele de informare din Bibliografia Națională sunt cauzate, în principal, de nerespectarea la noi a Legii depozitului legal. Pentru activitatea de cercetare, Bibliografia Națională are o însemnătate aparte, întrucât, printre publicațiile editoriale din toate domeniile cunoașterii, cuprinde, într-un capitol separat, bibliografiile, bazele de date sau indicii bibliografici. Realizând o evidență exhaustivă (în măsura în care o bibliografie poate fi exhaustivă) a documentelor secundare și terțiare, prin această secțiune se creează o bază de informații care oferă premisele unei documentări științifice exacte și complete.
    III.5. Etape principale în realizarea bibliografiei naționale retrospective și oferă, dintr-o perspectivă nouă de abordare, o sinteză a lucrărilor bibliografice generale de nivel național, prezentând succint traseul evoluției bibliografiei românești pe structura principalelor planuri bilbiografice naționale.
    Lucrarea prezintă, în acest capitol, momentele importante de realizare a bibliografiei românești retrospective. O etapă decisivă, în evoluția bibliografiei române, se situează la sfîrșitul secolului al 19-lea, cînd, la inițiativa și cu sprijinul susținut al Academiei Române, Ion Bianu elaborează și începe să pună în aplicare planul bibliografic din 1895. ? Acest plan împarte bibliografia retrospectivă în trei clase de cărți: Cărțile vechi de la 1507 până la 1830; Cărțile moderne de la 1831 până în 1890; Cărțile străine privitoare la români.
    Al doilea moment, înscris pe traseul restituirii bibliografiei naționale retrospective, poate fi considerat anul 1955, când George Baiculescu reia, reevaluează și completează planul de la 1895[21]. Sintetitând, se poate spune că G. Baiculescu, respectând cele trei clase de publicații, fixate în planul precedent, mai adaugă o clasă suplimentară, cea a publicațiilor contemporane de la 23 august 1944 și până la zi. G. Baiculescu propune adoptarea acelorași criterii de departajare a materialului: lingvistic, teritorial și etnic. Deosebit față de planul Bianu, aici, se propune criteriul alfabetic de clasare a materialului. Este un considerent de care s-a ținut seama la elaborarea BRM.
    Un moment important pentru realizarea planului de la 1895 se situează în anul 1981, prin simpozionul de la Alba Iulia, organizat de Societatea de științe Filologice, prin secretarul ei general Ion Hangiu[22].
    Lucrările acestui simpozion au fost publicate în Buletinul SSF pe anul 1982 și 1983. Implicarea lui Ion Hangiu a fost hotărâtoare și rezultatele sunt cât se poate de evidente[23]: Primul volum din BRM a apărut în sfârșit în 1984, la o sută de ani după planul din 1895, iar următoarele i-au urmat în 1986, 1989 și 1996. Un alt rezultat notabil este editarea volumului al 3-lea din Bibliografia publicațiilor periodice românești, în anul 1987.
    III.6. Proiecte nerealizate și suprapuneri de proiecte
    Au fost evidențiate într-un paragraf separat proiecte care nu au fost finalizate și paralelisme care s-au înregistrat în activitatea de bibliografiere.
     
    IV. Bibliografiile literare românești
    Acest capitol este dedicat bilbiografiilor literare și generale de nivel național, constituind nucleul de bază al lucrării.
    Subcapitolul introductiv, Rostul unei Bibliografii a bibliografiilor literare și generale de nivel național, aduce argumente de ordin practic în favoarea necesității repertorierii lucrărilor bibliografiei literare, știut fiind că bibliografia are o funcție practică primordială.
    Nu este suficient ca instrumentele de informare să existe. Pentru a fi utilizate, ele trebuie să fie cunoscute și să ajungă pe rafturile și în sălile de referințe ale bibliotecilor sau în rețeaua Internet. în acest sens, lucrarea de față își propune să adune laolaltă și să sistematizeze bibliografiile din domeniul literaturii române, publicate până în prezent, pornind de la ideea că bibliografia literaturii române este un instrument de informare eficient numai dacă este cunoscută integral ca sistem unitar care oferă multiple posibilități de utilizare. Un alt scop al lucrării este acela de a contribui la conturarea unei perspective asupra evoluției bibliografiei literaturii române. Se știe că maturitatea unei culturi și implicit a unei discipline de studiu se măsoară și prin capacitatea ei de autodefinire. Pe parcursul evoluției sale, bibliografia literaturii române înregistrează mai multe lucrări care, sintetizând, conturează o imagine de ansamblu și oferă o perspectivă integratoare. în continuare, lucrarea nostră prezintă aceste sinteze și plasează prezenta cercetare în acest ansamblu. Considerăm utilă bibliografia bibliografiilor literare, alcătuită în cadrul cercetării noastre, îndeosebi pentru motivul că bibliografiile literare de până acum, fie au ignorat complet segmentul bibliografiilor, fie sunt depășite de aparițiile ulterioare.
    Necesitatea unui repertoriu general al lucrărilor bibliografice a reieșit cu claritate în evidență ori de câte ori s-a pus problema evaluării zestrei bibliografice naționale în vederea elaborării unor programe de perspectivă. Oferim, în continuarea lucrării, mai multe citate din diferite luări de poziție care pledează, în momente diferite, pentru un astfel de repertoriu. Toate aceste opinii, semnalate în lucrare, reclamă așadar lipsa unui instrument terțiar care să totalizeze lucrările bibliografice și să ofere o bază documentară care să permită evaluarea situației existente și aplicarea unei politici de dezvoltare centralizată de realizare a instrumentelor bibliografice. Această lipsă încearcă să o suplinească parțial Bibliografia analitică a bibliografiilor literare românești din lucrarea de față ? pentru segmentul bibliografii și baze de date din domeniul literaturii române. Pentru lucrările din categoria bibliografii sectoriale (individuale), adică indici de reviste și bibliografii de autor, lucrarea noastră oferă doar lucrările secundare, repertoriile acestui tip de lucrări și trimite și la alte surse care identifică bibliografiile individuale.
    Desigur că o privire totalizatoare asupra instrumentelor de informare din domeniul literaturii române ar trebui să includă, alături de bibliografii, toate celelalte lucrări de referințe: enciclopedii, dicționare, ghiduri, studii de sinteză, adică toate lucrările esențiale pentru studiul literaturii române la care specialiștii din domeniu apelează, indiferent de tematica de interes. Pe de altă parte, cuprinderea lor este o intreprindere de amploare care, sperăm, va întregi în viitor acest început. Am conceput deocamdată prezenta lucrare ca un punct de plecare din cadrul unui proiect mai vast al unei baze de date, Literatura română. Instrumente de lucru, care să se constituie ca un sistem de date, informații bibliografice și chiar text integral, o continuare care va depinde de mulți factori, ca de pildă felul în care va fi primită și utilizată lucrarea  rezumată aici și eventuala adoptare a unei asemenea întreprinderi ca proiect colectiv.
    Anexa, cuprinzând Bibliografia analitică a bibliografiilor literare românești, începe cu câteva precizări legate de metoda de lucru și criteriile de selecție aplicate în bibliografie. De asemenea sunt precizate categoriile de surse de informare consultate în cadrul cercetării bibliografice.
    Prin totalizarea și structurarea lucrărilor bibliografice, am intenționat să realizăm un instrument de lucru care să ofere posibilitatea alegerii celor mai potrivite resurse pentru o temă sau alta de cercetare. Indicele de autori și indicele tematic de la finele lucrării vin să completeze instrumentarul de regăsire a datelor, nuanțând sistematizarea inițială a surselor bibliografice și identificând lucrările bibliografice necesare documentării în cazuri particulare, concrete de informare.
    Repertoriul bibliografic alcătuit își propune să fie, pe cât posibil, exhaustiv[24], ceea ce exclude principiul unei selecții valorice. Dar, plecând de la ideea că principiul critic și selecția sunt atribute importante ale exercițiului bibliografic autentic, am alăturat acestei bibliografii capitolul Bibliografia analitică a bibliografiilor literare românești. Studiu de sinteză, care își propune să sintetizeze și să evidențieze ceea am considerat că este esențial din totalul materialului bibliografiat.
                  Graficele atașate la finalul lucării ca anexe sunt, de asemenea, o ilustrare a acestei sinteze. Oferim, în acest cadru, doar câteva dintre concluziile la care s-a ajuns:
                  în ceea ce privește bibliografiile generale retrospective referitoare la producția editorială românească de carte am constatat următoarele:
    Primele tentative de înregistrare bibliografică a producției de carte la nivel național sunt Disertatie despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor pînă la vremile noastre de Vasilie Popp, pentru cartea de pînă la 1838 și Annale Bibliografice Române. Repertoriu Chronologicu sau Catalogu generalu de cărțile române[...], a lui Dimitrie Iarcu. însă principalele lucrări concepute pentru a restitui producția de carte sunt cele care se înscriu în prevederile Planului de la 1895, propus de Ion Bianu. Aceste lucrări, elaborate în cadrul Bibliotecii Academiei, sunt: Bibliografia Românească veche, 4 volume, apărute între anii 1903-1944, acoperind perioada 1508-1830 și Bibliografia românească modernă, 4 volume apărute între anii 1984-1996, acoperind perioada 1831-1918. Celelalte lucrări, cuprinse în categoria bibliografii generale retrospective, au însemnătatea lor incontestabilă în istoria bibliografiei naționale și în practica informării bibliografice dar nu se înscriu într-un proiect deliberat continuativ.
    Prima constatare, cu privire la bibliografiile curente pentru cărți, este aceea că acestea nu au fost realizate după un proiect unitar care să se conformeze unei evidențe centralizate și, prin urmare, există multe suprapuneri în perioadele la care ele se referă. Până în 1952, când apare Bibliografia Națională, seria cărți, albume, hărți, cea mai importantă dintre aceste lucrări este Creșterea colecțiunilor Bibliotecii Academiei (pentru perioada 1905-1942) care a apărut între anii 1907-1944 și a fost continuată de Buletinul cărții românești pentru perioada 1929-1945. Compararea datelor acestor lucrări, cu privire la perioada de timp la care se referă, relevă faptul că, până la apariția, în 1952, a Bibliografiei Naționale, seria cărți, care are o continuitate neîntreruptă până azi, a rămas în afara bibliografiei curente doar perioada 1948-1951.
    Pentru periodicelor românești s-au realizat puține lucrări de anvergură și cu intenția cuprinderii exhaustive. Prima dintre acestea este Bibliografia publicațiuniloru periodice românesci și a celoru publicate în limbi străine în România sau de români în străinătate. 1817-1887 a lui Alexandru Pop, tipărită în 1888. însă lucrarea de referință din domeniu este Publicațiile periodice românești (ziare, gazete, reviste) 1820-1930, realizată sub egida Academiei Române, conform Planului de la 1895. Cele patru volume ale lucrării au apărut la mari intervale de timp, în perioada 1913-2003. în continuare însă nu se întâmplă nimic semnificativ în acest domeniu, până în 1992, când apare seria Publicații seriale a Bibliografiei Naționale. Perioada rămasă neidentificată bibliografic este 1931-1991, un interval de timp care, de altfel, este reflectat de dicționarele consacrate presei românești, elaborate de Ion Hangiu și soții Răduică[25].
    Cap de serie, între lucrările bibliografice generale fundamentale pentru articolele din periodice, este Bibliografia analitică a periodicelor românești, prevăzută încă în Planul lui Bianu din 1895 dar realizată mult mai târziu, abia între anii 1966-1972 la propunerea academicianului D. Caracostea. Lucrarea a fost elaborată sub egida Bibliotecii Academiei și Institutului de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Române, totalizează șase volume (două volume a câte trei părți) și se referă la materialul publicat în periodicele românești vechi în perioada 1790-1858.
    Bibliografia curentă de bază pentru identificarea articolelor din periodice, pentru aproape șaptezeci de ani, este Bibliografia R. S. R. Articole din publicații periodice și seriale (1953-1989). O continuare poate fi considerată lucrarea Cultura în România. Referințe bibliografice și documentare din periodice românești. 1992-1999, editată tot de Biblioteca Națională. Seria se reia ulterior prin Bibliografia Națională. Articole din publicații periodice și seriale. Cultura (2000-), lucrări editate în cadrul Bibliotecii Naționale, instituție cu rol de Agenție bibliografică națională. Aceste lucrări se bazează pe fondul de periodice al Bibliotecii Naționale a României, completat în baza Legii dreptului de depozit legal, care însă nu este respectată consecvent de edituri și, prin urmare, nu este asigurată exhaustivitatea înregistrării. Lucrarea este însă meritorie în primu rând prin volumul impresionant de date acumulate și prin respectarea consecventă a unei metodologii de lucru standardizate. Din păcate aceste informații nu pot fi consultate online. Este adevărat că, relativ recent, ultimele numere au fost postate pe pagina web a Bibliotecii Naționale în format pdf., fapt ce suplinește doar în mică măsură, lipsa unei baze de date bibliografice a Bibliografiei Naționale.
    Am analizat categoria bibliografiilor generale pentru articolele din periodice, luând în considerare și Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice, 3 volume pentru perioada 1859-1918 și alte 5 volume  pentru perioada 1919-1944. Deși această lucrare de prestigiu nu este o bibliografie generală și în bibliografia anexată am încadrat-o la grupa tematică Relații cu alte literaturi, considerăm că această lucrare trebuie discutată și aici pentru că nu poate fi o întâmplare că ea continuă, prin încadrarea ei în timp, Bibliografia analitică a periodicelor românești 1790-1858. Cumulând aceste lucrări cu Revista periodicelor (1921-1948), cu Bibliografia R. S. R. Articole din publicații periodice și seriale (1953-1989), cu lucrarea Cultura în România. Referințe bibliografice și documentare din periodice românești. 1992-1999, cu  Bibliografia Națională. Articole din publicații periodice și seriale. Cultura (2000-) și cu bazele de date realizate la bibliotecile universitare din Iași, București și Cluj pentru articolele din periodice, rezultă că a rămas nebibliografiată doar perioada 1949-1952. De fapt separarea lucrărilor bibliografice generale de cele de literatură, referitoare la articolele din periodice nu este suficient de justificată din punct de vedere practic, de aceea, în partea de concluzii a acestui capitol, am evaluat global evidența celor două tipuri de instrumente de informare. Pentru a permite o analiză cât mai exactă a acestor lucrări, în bibliografie le-am structurat în categorii separate.
                  Ținând seama de faptul că s-au realizat și lucrări cu o arie de investigare limitată doar la domeniul cultural-literar, am rezervat totuși o secțiune separată și pentru Bibliografiile literare (curente și retrospective) cu referire la articolele din periodice. în această categorie intră Revista periodicelor, publicată în prestigioasa revistă Dacoromania pe parcursul a douăzeci și șapte de ani,
    între 1921-1948, publicație care rămâne până azi modelul de referință al bibliografiilor literare. Lucrarea este singura dintre bibliografiile literare care se referă atât la cărți cât și la studii și articole din reviste, cărțile fiind avute în vedere, însă, numai începând cu volumul VII pe anul 1931/1933[26]. O lucrare de bibliografiere curentă a periodicelor, este Referințe critice, care se realizează începând cu anul 1966, în cadrul BCU Cluj. Alcătuită în cadrul Serviciului documentare al Bibliotecii universitare clujene de-a lungul a patruzeci de ani, lucrarea Referințe critice cuprinde două serii: Istorie și critică literară (1966-1999) și Estetică și teorie literară (1966-1981). Trebuie precizat că seria Istorie și critică literară există și în format electronic și poate fi consultată ca bază de date ce include volumele referitoare la perioada 1986-1999[27]. Se știe că resursele electronice românești, din domeniul informării științifice, sunt încă puține și  cele de literatură română nu fac excepție. Se cuvine a fi menționată în mod special baza de date pe care o realizează BCU Iași începând cu anul 1990, Catalogul articolelor din periodice[28], în cadrul proiectului Baza de date România. Această bază bibliografică acumulează deja un volum foarte mare de date pentru principalele periodice românești, constituindu-se ca o sursă prețioasă de informare. Și pe site-ul BCU București se poate consulta o bază de date realizată aici pentru un număr de patruzeci de publicații periodice editate în cadrul universitar. Este vorba de publicațiii științifice din domeniile filosofie, lingvistică, literatură, orientalistică, psihologie, religie, științe economice, științe politice, editate după 1990, lista acestora fiind integral reprodusă la adresa de accesare online[29] .
    Cumulând bibliografiile curente și cele retrospective, observăm că, pentru articolele din periodice, cercetarea literară beneficiză de indicații bibliografice pentru perioada 1859-1944, prin Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (BRLRLSP). în continuare, cu o suprapunere (1921-1944), prin Revista periodicelor, acoperind perioada 1921-1948 și prin Referințe critice, pentru perioada 1966-1990 pentru seria istorie și critică literară și 1966-1981 pentru seria Estetică și teorie literară. Desigur că suprapunerea este doar aproximativă, deoarece BRLRLSP, ulterioară Revistei periodicelor, este o bibliografie tematică în primul rând iar Revista periodicelor a pus accentul pe studiul lingvistic. Prin urmare, materialul bibliografiat de cele două publicații este sensibil diferit.
    în concluzie, perioada care nu a fost reflecată în lucrările bibliografice literare este 1949-1965, perioadă parțial suplinită, așa cum s-a arătat deja mai sus, de bibliografiile generale pentru articole din periodice. Prin cumularea cu lucrările de bibliografie generală, rezultă în final că este neidentificată bibliografic doar perioada 1949-1952.
    în continuarea capitolului IV am avut în vedere sintetizarea datelor obținute pe baza analizării lucrărilor bibliografice speciale de literatură.
    Despre bibliografii literare propriu-zise se poate vorbi abia în secolul 20. Există șase lucrări de certă notorietate pentru studiul literaturii române, prin amploare și aria de cuprindere, ele referindu-se atât la cărți cât și la articole din periodice:
    -         Gheorghe Adamescu, Indicațiuni bibliografice pentru literatura română. sec. XVI - sec. XIX, din 1912 (cu o reeditare în 1914) și Contribuțiune la bibliografia românească, apărută în trei fascicule între anii 1921-1928;
    -         N. Georgescu Tistu, prin lucrarea Bibliografia literară română din 1932 o sinteză cuprinzând domeniul umanist, adică tot  ceea ce era semnificativ în domeniul bibliografic românesc, cu excepția științelor exacte;
    -         Cea mai importantă dintre sintezele bibliografiei românești este Istoria bibliografiei române a lui Barbu Theodorescu, apărută în cele două binecunoscute ediții din 1945 și 1972. O enumerăm, în cadrul sintezelor bibliografice literare, în calitatea ei de reper fundamental în bibliografia românească, deci și pentru domeniul literar
    -         Bibliografia literaturii române sub egida Academiei Române. Volumul referitor la perioada 1948-1960 a apărut în anul 1965 și era conceput ca o operă de interes științific național, după cum arăta în prefață Tudor Vianu, sub redacția căruia apărea acest prim volum. Continuarea și-a asumat-o un grup de cercetători de la Biblioteca Filialei Cluj a Academiei, dar asta s-a întâmplat abia în anul 1996. Perioada 1961-1965 a fost cuprinsă în cinci volume, apărute în intervalul de timp 1996-2002. Pentru perioada 1966-1970 a apărut, în anul 2005, volumul I;
    -         Literatura română. Ghid bibliografic, realizată de un colectiv de cercetători de la Biblioteca Universitară din București. Apărută între anii 1979-2003, lucrarea cuprinde trei părți: Surse, Scriitori, Scriitori români traducători.
    -         Bibliografia esențială a literaturii române. Scriitori. Reviste. Concepte, apărută în 2003 la Editura Enciclopedică, este destinată în special studiului literaturii române în școală.
    O ilustrare bibliografică sistematică este cuprinsă numai în Bibliografia literaturii române sub direcția lui Tudor Vianu, și în volumele continuative realizate în cadrul filialei Cluj a Academiei Române dar numai pentru perioada 1948-1970. Restul lucrărilor menționate mai sus nu se înscriu într-un proiect continuativ dar se constituie ca repere de bază în bibliografia literară.
                  Un fragment din acest capitol este dedicat în continuare bibliografiilor literare tematice, în cadrul cărora un segment important îl ocupă cele consacrate curentelor literare. Majoritatea acestor lucrări au fost realizate cu o meritorie perseverență de bibliograful Henri Zalis, singur sau în colaborare, în cadrul Bibliotecii Universitare București. Este vorba despre un ciclu de douăsprezece lucrări, consacrate pe rând romantismului, simbolismului, modernismului, clasicismului, perodizării literaturii române, sămănătorismului, naturalismului, poporanismului, realismului. Toate aceste lucrări însumează și organizează referințe bibliografice cu tematica dată, însoțite de adnotări, care încearcă să rezume conținutul dar fără intenția de a realiza o bibliografie critică. Pentru studiul simbolismului românesc, remarcabilă este lucrarea Lidiei Bote, Bibliographie du Symbolisme roumain, publicată în Cahiers roumains d?études littéraires din 1980.
                  Bibliografii tematice au fost consacrate și genurilor literare și în special romanului. Așa este, spre exemplu, Bibliografia romanului românesc de după 23 august 1944, pentru perioada 1944-1965 de Dumitru Micu și Romanul românesc contemporan, de Gheorghe Bondoc iar pentru genul scurt există lucrarea Genul scurt. Nuvele, schițe, povestiri, reportaje, publicistică literară de Costache Olăreanu. Toate aceste lucrări sunt tributare ideologiei comuniste, accentuând virtuțile producțiilor literare ale realismului socialist. Ele erau, în majoritatea lor, transpunerea în practică a prevederilor unui act legislativ, HCM, nr. 1542 din 29 decembrie 1951. O prevedere a acestei legi ?recomanda? Academiei ?să organizeze întocmirea bibliografiei retrospective a tuturor publicațiilor apărute de la 23 August 1944 pînă la data înființării Camerei Cărții din Republica Populară Română[30].
    Bibliografiile dedicate istoriei și criticii literare românești sunt relativ puține. în afară de lucrarea Referințe critice(1966-), mai avem doar Conștiința de sine a criticii literare românești, vol. 1,2 (1974-1982) de H. Zalis, și două lucrări care nu au mai fost continuate: bibliografia care apărea în Revista de istorie și teorie literară (1966), numerele 1-4 și Bibliografia articolelor de critică literară din Caiete critice pe anul 1957. însă, cercetarea literară din acest domeniu își află un sprijin însemnat în volumele de istoriografie literară românească[31], și în Bibliografia Istorică a României (1970-) cu subcapitolul Istoria literaturii.
                  Bibliografia literaturii pentru copii este foarte puțin reflectată bibliografic. în afară de Bibliografie de literatură română pentru copii de Viniciu Gafița, există volumul Literatura pentru copii de Eugen Campus, deosebit de interesant prin analizarea conceptului de literatură pentru copii și prin trecerea în revistă a exegezei literare preocupate de această problematică. Volumul este însoțit de un Catalog comentat al scrierilor pentru copii.
                  Problema informării bibliografice din domeniul literaturii populare este exemplar rezolvată prin lucrarea Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, un corpus de lucrări subsumate unui program unitar de editare aparținând Editurii Saeculum și, pentru ultimele volume, și Institutului de Etnografie și Folclor. Meritul cel mai important pentru această recuperare culturală de excepție le revine editorului și folcloristului Iordan Datcu și istoricului literar I. Oprișan, directorul Editurii Saeculum. Primul volum, cu referire la perioada 1800-1891, a apărut în anul 1968 iar cel de-al doilea, pentru 1892-1904, a apărut abia în 2002. Continuarea o reprezintă volumele: Bibliografia folclorului românesc de Ion Mușlea pentru perioada 1930-1955, Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, 1956-1964, volum apărut în 2004 și  Bibliografia generală a etnografiei și folclorului românesc, 1965-1969, apărută în anul 2005. Bibliografia acestei probleme a fost așadar rezolvată aproape integral. A rămas neidentificat bibliografic doar intervalul 1905-1929, dar după cum rezultă dintr-o mărturie scrisă, lăsată de Adrian Fochi, ar fi existat un manuscris și pentru perioada 1905-1918.
                  Până la arhivarea electronică a patrimoniului cultural reprezentat de periodicele românești, operație imperios necesară și mereu amânată, indexurile de reviste rămân un sprijin prețios în informarea documentară. Acest tip de documente secundare există pentru un număr destul de mare dintre periodicele literare și culturale românești și o evidență completă a lor ar fi indiscutabil necesară. De altfel, ne propunem în viitor extinderea cercetării pentru a oferi o evidență cât mai completă atât pentru indicii de reviste cât și pentru bibliografiile de autor. Deocamdată, în materialul investigat până în prezent, am găsit numai patru lucrări care repertoriază doar secvențial și incomplet indexurile de reviste:  O evidență anterioară anului 1943 ne dă M. Tomescu în revista Scriptum. O altă lucrare, Indici de periodice: Lista publicațiilor românești indexate sau în curs de indexare până în anul 1970 a fost realizată sub formă dactilografiată de Sanda Cândea în cadrul Bibliotecii Universitare București și nu aparține doar domeniului literaturii. Lucrarea se referă la indicii de periodice din domeniul tehnic sau umanist deopotrivă și nu oferă o structurare tematică a materialului bibliografiat. Tot în cadrul BCU București a fost alcătuită lucrarea Repertoriul periodicelor românești indexate și în curs de indexare (1989) care reunește, la nivel național, indicii de reviste românești din toate domeniile: științific, tehnic, cultural și literar. Pentru perioada 1970-1976, există și lucrarea Indici de reviste. Lucrări de diplomă, realizat în cadrul Bibliotecii Universitare ?Lucian Blaga? din Cluj. O înregistrare a indexurilor de reviste ne oferă și Literatura română. Ghid bibliografic, vol. I, p. 56-197 iar Doina Curticean, în Bibliografia literaturii române. Surse bibliografice, aduce completări cu omisiunile sau aparițiile ulterioare[32]  O evidență a indicilor de periodice cuprinde și Ghidul lucrărilor de referințe în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare din București (p. 14-28).
    O altă tematică, predilect abordată de bibliografiile din domeniu, este aceea privind relațiile literaturii române cu literaturile străine. Principala lucrare cu această tematică este desigur Bibliografia relațiilor literaturii române cu literaturile străine în periodice (BRLRLSP, menționată mai sus și în calitatea ei de bibliografie retrospectivă de articole din periodice), operă realizată în cadrul Institutului de Istorie și Teorie literară ?G. Călinescu?. Din această lucrare, care se referă la perioada 1859 și 1944, au apărut până în prezent opt volume, organizate în două cicluri distincte.
                  Șirul lucrărilor din această categorie continuâ cu alte două de o deosebită valoare, privind relațiile cu literatura maghiară: Bibliografia româno-ungară, vol. 1-3 din 1931-1935 de Andrei Veress cu referire la perioada 1473-1878 și A román irodalom magyar bibliográfiája (Bibliografia maghiară a literaturii române), vol. 1, 2 din 1966-1970 de Sámuel Domokos pentru perioada 1831-1965. De certă valoare pentru studiul literaturii comparate sunt și alte câteva lucrări: Rapports de la littérature roumaine avec les littératures européennes st nord-américaines. Esquisse bibliographique, realizată sub egida Academiei RSR în anul 1973, Vocația europeană a literaturii române de Gheorghe Ceaușescu și Corina Popescu, apărută în Revista de istorie și teorie literară în anul 1982 și Romanian poetry in English translation. An Annotated Bibliography & Census: 1740-1996, de Charles M Carlton, Thomas Amherst Perry și Ștefan Stoenescu, apărută în 1997 la Iași.
    Paragraful dedicat confluențelor în literatură semnalează și alte lucrări pe această temă. Trebuie precizat că am inclus în lucrarea noastră doar bibligrafiile referitoare la relațiile literare, reținând lucrările bibliografice circumscrise relațiilor culturale în general, doar dacă  acestea se referă cu predilecție la domeniul literar.
                  Capitolul al treilea se încheie prin considerațiile de sinteză legate de bibliografiile de bibliografii. Apariția și proliferarea bibliografiilor de bibliografii poate fi pusă în legătură cu dilema esențială a bibliografiei: "tot" despre "toate" sau doar despre o parte a totalității literaturii?[33], o alternativă tipică secolului al XIX-lea. Primele bibliografii de bibliografii au apărut, așadar, încă din secolul al XIX-lea, ca de exemplu Julius Petzholdt, Biblioteca Bibliographica (Leipzig,1866), la Bibliographie des bibliographies a lui Léon Valée (Paris, 1884, suplem. în 1887) sau Manuel de bibliographie générale a lui Henri Stein (Paris, 1897).
                  în prezent, un etalon cu valoare de  simbol pentru acest tip de lucrări este pe plan internațional Walford Guide to reference material, reprezentând timp de treizeci de ani, în opt ediții, o sursă esențială pentru colecțiile de referințe. Este un index selectiv, indicând surse de informare din toate domeniile, fie ele articole din periodice, CD-ROM, baze de date online, bibliografii, enciclopedii, monografii sau orice tip de  surse de referințe.
                  în spațiul românesc, primul repertoriu de această factură se datorează neîntrecutului bibliograf care a fost Nerva Hodoș. Acest repertoriu a fost inclus în Introducerea la Revista bibliografică (1903). îi urmează Ioachim Crăciun cu Bibliografia la români. O încercare de bibliografie a bibliografiilor românești (1928) și Bibliografii românești apărute între 1930-1935 (1936).
    Ghidul lucrărilor de referințe în colecțiile Bibliotecii Centrale Universitare din București este o bibliografie signaletică a lucrărilor de referințe în volum deținute de BCU București. Seria Literatură română, din Ghidul lucrărilor de referințe, semnalează o selecție de bibliografii, dicționare, enciclopedii, ghiduri, tratate, istorii literare, manuale, studii de sinteză din domeniul literaturii române. Lucrarea este deosebit de utilă pentru o informare rapidă cu privire la aceste instrumente de informare. Ceea ce aduce în plus lucrarea noastră este analizarea lucrărilor bibliografiate, cu interpretarea analitică și sintetică a bibliografiei literaturii române ca o componentă a bibliografiei culturii românești și ca un sistem organizat tematic și analizat din perspectiva evoluției istorice cu includerea volumelor colective de documente literare și a bibliografiilor generale componente ale Bibliografiei Naționale. De altfel, aceste două categorii de lucrări nu sunt incluse în nici una dintre seriile Ghidului lucrărilor de referințe de la București.
    O enumerare a tuturor bibliografiilor de bibliografii românești este cuprinsă în întregime în capitolul Bibliografia analitică a bibliografiilor literare. Mai semnalăm aici doar contribuția de excepție pe care o au în acest domeniu Barbu Theodorescu, Mircea Anghelescu, Doina Curticeanu și Váczy, Leona.
     (Continuare. Concluzii ?i bibliografie)

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.46 Seconds