Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 41 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Istorie recenta: Flori Balanescu. Miscarea pentru drepturile omului din România-1977
    Scris la Saturday, April 03 @ 15:51:38 CEST de catre asymetria
    Memoria Alibiul intelectualității române este infirmat de o excepție ce sfidează regula supușeniei, lașității, meschinăriei și a defetismului neaoș: PAUL GOMA.


    Mișcarea pentru drepturile omului din România ’77. Partea I
    Treizeci și trei de ani de izolare și umiliri pentru Paul Goma –
    Flori Bălănescu
      
    Se pare că într-o țară în care președintele a condamnat comunismul, pensiile celor care ne-au decimat elitele intelectuale, profesionale și sociale nu pot fi (re)calculate după o rațiune care să menajeze ce a mai supraviețuit din fibra noastră morală. Totul a devenit din ce în ce mai confuz, de parcă am fi luați în stăpânire de o instanță neidentificabilă. Astfel, suntem martorii unor situații în care colaboratori notorii, (auto)recunoscuți, ai Securității sunt conspirați în continuare, prin intermediul CNSAS. De exemplu, Sorin Roșca-Stănescu strigă în gura mare că a colaborat cu Securitatea și vrea să i se recunoască oficial acest statut, dar primește certificat de băiat cu dosarul curat și onoarea nepătată...
    Un contrascenariu pe măsura absurdului la care asistăm ar fi ca securiștii cu pensii nemeritate să se adune într-o Asociație a Foștilor Torționari și să dea statul român în judecată pentru că le încalcă dreptul legitim de a se căi prin reducerea pensiilor, ca prim pas într-un proces al comunismului, dovedit până acum o gargară propagandistică. La soluția normală (din perspectiva unui adevărat proces al condamnării comunismului, deci, și a comuniștilor responsabili) a tăierii pensiilor nici nu avem curaj să ne gândim. O realitate criminală nu poate fi soluționată, în sensul judecatei corecte, decât prin măsuri radicale. Altfel, totul este de suprafață. Torționarii supraviețuitori n-ar avea decât să facă apel la asistența socială, de care poate beneficia oricine, în numele umanității. Dacă nu cumva sunt judecați pentru crime împotriva umanității și ajung în pușcărie, așa cum, iarăși, ar fi normal. Trăim într-o țară în care apar ediții fabuloase ale scrierilor unor indivizi care au hrănit prin supușenia, delațiunea și micimea lor fiara comunistă, în care intelectualii cultivă confuzia și disprețul, iar posturile publice de radio și televiziune fac reclamă deșănțată groparilor culturii române... în România, intelectualii „de marcă” își plâng de milă spunând „ce să facem, dacă n-am avut și noi un Havel...”, eventual, „un Havel” care să ne fi picat precum para mălăiață, drept între ochi. Căci România este o țară în care adevărul a ajuns otravă letală chiar pentru aceia care au avut de suferit. Alibiul postfactum al intelighenției române este: dacă n-am avut și noi un Havel... Am citit-o și auzit-o de prea multe ori, ca să nu știu că este un soi de axiomă a generațiilor antedecembriste care au croit cutumele în spațiul cultural (se înțelege, distrugând prin „rezistența” lor miezul a ceea ce ar fi trebuit să fie societatea civilă), și pe care au grijă să le mențină astăzi. Mă întreb, desigur, retoric, ce văd domniile lor în oglindă când, în cea mai aprigă intimitate, se privesc și se întreabă: dar de ce n-am avut noi un Pleșu, un Liiceanu, un Breban, un Manolescu... un Săraru... un oricare ...escu, ...eanu... aru etc.? Și dacă cei ce nu au fost în stare să fie, dar azi au pretenția că au făcut tot ce s-a putut, și ar fi putut mai mult dacă aveau „un Havel”, își imaginează că pot „trece” peste Paul Goma, nu înseamnă că el nu a existat. Alibiul intelectualității române este infirmat de o excepție ce sfidează regula supușeniei, lașității, meschinăriei și a defetismului neaoș: PAUL GOMA.
    Este convenabil să spunem că n-am avut „un Havel”, dacă nu avem curajul nici măcar acum să ne asumăm lașitatea de a nu fi fost precum aceia din ograda vecinilor. La fel de convenabilă este și rețeta securistă, colportată cu aplomb de autoritate în materie: „Goma nu are talent”. Dar ce am făcut noi cu talentul nostru? Goma a fost „făcut” și pederast, jidan, kaghebist, spion american, antisemit. Cu siguranță, spre deosebire de noi, el a făcut istorie, nu a încercat să o saboteze. Ca și când, ar fi careva atât de naiv încât să creadă că Tov’ împușcat și brațul înarmat al revoluției sale desfășurau dispozitive impresionante de compromitere și dezinformare pentru orice băiat șturlubatic, real sau închipuit. Grav este că scenariile Securității au fost preluate cu nesaț jurnalistic și transformate în bombe de presă, așa cum a făcut Cristian Tudor Popescu, în 1995. Titlul Gomora nu este justificat decât de ambițiile sale literare, după cum reiese și din mâhnirea jucată de a fi constatat că România nu a avut dizidenți autentici, toți (Goma, Petrescu, Cornea, Blandiana, Mazilu, Dinescu) l-au dezamăgit, pentru că „Nimeni nu se ridicase până la capăt împotriva unei idei și în sprijinul alteia”. în fraza următoare răstoarnă timpurile, amestecă istoria, realitățile: „Toți aveau ceva de smuls din cadavrele Ceaușeștilor, și disidenții în primul rând”. Cărțile lui Paul Goma (răsfoite, după cum mărturisește) sunt „crispate stilistic, ostentative, cvasinule ca literatură”. Dar nu reiese deloc din textul Dlui CTP cum se face că a sărit de la realități contestatare consumate în anii ’77-’80, la pretinse revendicări de după 1989 ale disidenților, care nu i-ar onora? în 1977, Dl CTP avea 21 de ani, în 1983, când Doina Cornea făcea samizdate, trimitea zeci de articole la Europa Liberă, era anchetată și chinuită, CTP avea 27 de ani. Mai departe, câți ani avea când au început să fie auzite numele unor Dan Petrescu, Liviu Cangeopol și alții? în 1998, când apărea la Polirom volumul Timp mort, CTP avea deja 42 de ani și, mai ales, ar fi avut destul timp să-și corecteze „viziunea” din 1995, măcar asupra unora dintre opozanții regimului comunist. Că este dezamăgit, și o spune cu accente destul de plastice, este dreptul dumnealui. însă ca gazetar și scriitor (după cum insistă chiar Paul Goma: scriitorul fiind acela chemat – trebuie să aibă și chemare! – să spună adevărul, în ciuda oricăror comandamente) nu are voie să facă un puzzle mocirlos din biografiile și suferințele oamenilor care s-au sacrificat și pentru noi. Ci nu pentru „parvenire”, o nuanță a Dlui CTP care completează alibiul intelectualității scriitoricești. Nu am avut „un Havel”, „până la capăt”.
    Cu adevărat inadmisibil în textul Gomora este lipsa de onestitate intelectuală, umană până la urmă, vulgaritatea-i intrinsecă pe care o aruncă asupra personajului linșat: „Dând cu ochii de documentele din arhivele Securității, n-am tresărit. Gomora aceasta nu m-a făcut stană de sare. Tristețea i-a închis inexorabil cercul. Goma primea bani buni, sume considerabile, în valută forte, pentru «literatura» disidentă care i se difuza în străinătate. Principala lui nemulțumire față de statul ceaușist era că nu-i publică romanele. Din propriile declarații, transpare obsesia statutului social, a parvenirii pe cale scriitoricească. Iar linsul cizmelor lui Ceaușescu (probabil prețul pașaportului), pus alături de vehemențele ulterioare, pare mai dezgustător decât odele pentru Tovarășul, produse cinstit și consecvent, la metru. Schița de portret pe care i-o face Al. Ivasiuc – tot pentru uzul Securității – lui Paul Goma sună ca inscripția pe piatra de mormânt a unei generații, a unei lumi, a unei vremi... Nici un strop de revoltă nu mă mai străbate. E un bun câștigat în anii din urmă. Am învățat că moralitatea nu există în natură. E un artefact, o întortochiere inutilă a minții umane. Nu are absolut nici o importanță, absolut nici una – înțelegeți ce înseamnă absolut? – dacă pe dinăuntru ai un boț de gunoi sau un cristal de stâncă. E cât se poate de probabil ca, după ce vei muri, pe cristalul rămas între ciolanele tale să se cace câinii, în vreme ce boțul mizer, îmbălsămat și pus în raclă de cleștar, să dăinuie decenii. Totul e cum se-așează libidoul politic al lumii”. Am putea lesne interpreta frustrările Dlui CTP ca fiind de natură sexuală, dar nu este intenția noastră, în „compensație”, vărsându-și oful pe opozanții anticomuniști. însă, nu bagă de seamă care sunt parveniții literelor române (cei cu funcții, vile, mașini de lux, pete la dosar chiar), și nici detaliul: „Schița de portret” scrisă de Ivasiuc este o notă informativă dată la Securitate împotriva fostului său coleg de detenție – Paul Goma. Ziaristul se entuziasmează ca un adolescent aflând despre faptele vitejești ale eroilor săi preferați din cărți și filme. îl contrapune pe Paul Goma lui Dorin Tudoran, desigur, în defavoarea celui dintâi. Sunt convinsă că însuși Dorin Tudoran nu ar avea atâta orgoliu încât să își asume rolul rezervat împotriva lui Paul Goma. Deși CTP e convins că Goma nu a fost, precum Tudoran, un bărbat adevărat, un opozant veritabil (calități pe care nu ne îndoim că le are D.T.), te pufnește râsul când citești învolburări de genul: Dorin Tudoran a rezistat tentațiilor oferite de D.R. Popescu și Croitoru, „Ca un om. Ca un om inteligent și onest. Nu ca un personaj. Nici o clipă, Dorin Tudoran nu face apel la calitatea și prestigiul său de scriitor. El nu cere decât drepturile sale ca om, liber să hotărască asupra destinului său și al familiei sale. în spatele vocii lui se ghicesc parcă miile de chipuri ale celor care simțeau că înnebunesc în țara-pușcărie a lui Ceaușescu. Pe Dorin Tudoran nu-l interesează «Europa liberă» («Eu m-am folosit de ei, nu ei de mine!») și nu încasează valută pentru niscai texte protestatare – ajungând în America a început prin a spăla vase”. Firesc ar fi ca Dorin Tudoran să fie lezat de acest text. în primul rând, „personajul” Goma s-a refugiat din Basarabia, în timpul războiului, la vârsta de 9 ani; a fost vânat apoi prin România de Comisiile de „Repatriere” în URSS, cu ajutorul neprețuit și neprecupețit al românilor frați, a fost dat afară de prin școlile românești, părinții i-au fost arestați, a mai făcut și „niscai” pușcărie și „niscai” domiciliu forțat în Bărăgan – vreo 7 ani în total. A trăit claustrarea, foamea, frigul, bătăile inumane. Iar D.R. Popescu și Croitoru nu au cum să fie comparați cu Frații Șomlea, cu Goiciu de la Gherla, cu „Grenadă” și „Sacou” de la Rahova, nici bătaia și administrarea de droguri cu o discuție mai aprinsă. E ca și când am compara o grevă a foamei (la Gherla) cu o punere în scenă la Național. Se subînțelege, chipul lui CTP se ascunde în spatele vocii lui Dorin Tudoran, pentru că, e sigur, în spatele vocii lui Goma nu are cum. Nu este un secret, Paul Goma a muncit ca zidar, ca trompetist, ca fotograf, a muncit orice a fost posibil. „Valuta” este unul din laitmotivele textelor „închinate” lui Paul Goma. Folosirea ostentativă în contexte diferite a unor substantive și adjective, ce susțin logica internă a frazei, dar sunt în contradicție cu adevărul și evenimentele, este o tactică a diversiunii. Paul Goma nu a fost niciodată bogat, ba dimpotrivă, la Paris a ajuns și în stradă, pentru imposibilitatea de a plăti chiria. Și astăzi familia Goma o duce greu, scriitorul exilat (care anul acesta împlinește 75 de ani) neavând vreun venit din partea statului român. Că doar în România și-a făcut pușcăriile...
    Dacă Paul Goma are deseori accente vitriolante este, ca să spun așa, un drept pe care și l-a câștigat singur, încă de pe vremea când era singur – singurul între scriitorii și intelectualii din România care a avut curajul să îi trimită scrisori deschise lui Ceaușescu și să se solidarizeze cu alții care militau pentru respectarea drepturilor omului. Regretăm, dar CTP nu are acest „drept”, oricât talent l-ar vizita. Dacă habar nu ai de istorie, măcar de ceea ce s-a întâmplat în 1977, ca „simplu” cititor poți să te declari profund marcat de sensibilitatea și justețea acestui Superman al jurnalisticii românești. Continui să cred că România este sufocată de scenariile securiștilor (supraviețuitori privilegiați ai Securității) și de o imensă pălăvrăgeală ce induce în eroare cu puseurile ei de falsă pedagogie națională. Un scriitor, un ziarist, are obligația elementară de a citi întâi ce a scris cel supus linșajului public, dar și ce au scris alții despre el, apoi să pună în „context” zoaiele fabricate de Securitate pentru a-l compromite. îmi vine greu să accept că un intelectual trecut de 40 de ani își mai dă voie să promoveze securisme. Ori nu a citit suficient despre cum acționau tovarășii noștri inteligenți de la criminalul stabiliment, și atunci trebuie să fie rezervat, ori are un interes asupra căruia nu este cazul să insistăm. înaintea noastră și-au mai exprimat și alții stupefacția (v. Laszlo Alexandru, între Icar și Anteu), și oricât vom încerca să devoalăm masca sub care se ascund frustrări și interese, tot nu vom reuși să contracarăm răul făcut cu bună știință de unul dintre publiciștii cu priză la public. „Goma primea bani buni...”.
    Conform legii dreptului de autor (oriunde în lume), autorii primesc bani (presupunem că și banii primiți de dl CTP pentru cărți sunt buni, poate mult mai buni decât cei primiți de Goma pe vremuri). Așadar, de unde o atare țâfnă în tonalități ale urii de clasă? Despre banii aceștia (valuta, detestata valută, pentru care românii făceau pușcărie!! aceeași valută ideologică fluturată de mass-media în 1990, când cu Piața Universității!!) primiți sau neprimiți (pentru că se înfruptau tovarășii din ei, inclusiv USR) a tot scris Paul Goma, inclusiv în textele publicate înainte de 1989. Nu este vina noastră dacă nu sunt cunoscute și Paul Goma nu are de ce să-și ceară scuze că a fost plătit pentru proprietate intelectuală, „«literatura» disidentă...” Au scris destui profesioniști despre calitatea literară a scrierilor lui Paul Goma, ca să nu mai dăm cuvântul, iară, versiunii Securității, prin ghilimelele Dlui CTP, care simte nevoia, într-un text din același volum, să facă trimitere la o altă instanță supremă: „De fapt nici «greii» de la «România literară» nu cred în Goma...”. în februarie 1977, câțiva români doritori să obțină un pașaport pentru a scăpa din azilul psihiatric România și-au pus semnătura, alături de Paul și Ana Maria Goma, pe Scrisoarea ce avea să consfințească Mișcarea pentru drepturile omului ce poartă numele Goma. Cu o lună înainte trimisese în nume personal o Scrisoare „Către Pavel Kohout și camarazii săi”. La scurtă vreme, din disperare că prietenii scriitori („un” Breban, de exemplu) nu vor să intre în nicio horă care n-ar fi fost pe placul puterii, Paul Goma îi scrie lui Ceaușescu o scrisoare deschisă. Este un text demențial, cum spun tinerii zilelor noastre. Fără fisură stilistică, ironic, tăios. în aceeași lună, Goma găsește semnatarii pentru o altă scrisoare, în care punctează drepturile încălcate ale românilor, reușind să inducă ideea de grup protestatar. Că după ce a fost dată publicității (adică difuzată prin Europa Liberă) aderenții au început să se strângă cu sutele este o altă parte a poveștii, care confirmă importanța gestului lui Paul Goma. Că 6 semnatari din cei 8 inițiatori doreau numai să obțină pașaport și să plece (au și plecat!), asta nu diminuează cu nimic greutatea momentului. Dimpotrivă.
    Scrisoarea deschisă adresată Conferinței de la Belgrad era rezultatul asumării-revendicării unor drepturi garantate de Constituție, dar încălcate de regimul comunist. încercarea postdecembristă a unora (care s-au ferit să se implice) de a diminua importanța Mișcării printr-o etichetă cu damf peiorativ, precum „grupare de pașaportari”, este, nici mai mult, nici mai puțin, decât vulgară. Să ai curajul în România anului 1977 să te lași descoperit în fața aparatului represiv prin cererea publică a unui drept elementar – libera circulație – este o lecție de civism pentru pretinșii verticali ce declară azi, punând carul înaintea boilor, că ei nu și-au dorit niciodată să își părăsească țara. Voita confuzie a lucrurilor este o parte a alibiului de care pomeneam. Să știi că poți ieși și intra liber din/ în țară este, repet, un drept, nu un privilegiu (așa cum a fost pentru foarte mulți intelectuali, dintre care unii dovediți colaboratori ai Poliției politice). Să vedem, cu documente, cum este cu „obsesia” nepublicării romanelor, cu „parvenirea” și cu, mai ales, „linsul cizmelor lui Ceaușescu (probabil prețul pașaportului), pus alături de vehemențele ulterioare”...
    Flori Bălănescu
    (Continuare Documentele Mișcării Goma)

    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 1.25 Seconds