Asymetria - revue roumaine de culture, critique et imagination

Modules

  • Home
  • Arhive
  • AutoTheme
  • AvantGo
  • Avertizari
  • Conținuturi
  • Search
  • Submit_News
  • Surveys
  • Top
  • Topics

  • Who's Online

    Exista in mod curent, 25 gazda(e) si 0 membri online.

    Sunteti utilizator anonim. Va puteti inregistra gratuit dand click aici

    Cautare în labirint




    Languages

    Select Interface Language:


    Legislatie: Ioan Rosca. Pensiile românilor au fost deturnate
    Scris la Wednesday, August 11 @ 11:00:25 CEST de catre asymetria
    Distribuitor de afise
    Sa privim atent motivul invocat des pentru agresarea fondului de pensii: nu mai sint bani la buget pentru a suplimenta acest fond - falimentar.
    Aflam de la explicatorii de serviciu ca s-au terminat banii depusi de pensionarii romani, ca nu sint suficiente nici contributiile actualilor salariati, incit statul, in marinimia lui - trebuie sa acopere restul. Dar e acum in criza - nu mai poate.
    Totul e fals in aceasta teza. Sa o luam pe rind.
    A existat in Romania un fond de pensii bine separat de alte conturi ale statului? A depus si pastrat statul comunist sumele cuvenite in acest fond?
    Am vazut deja ce soarta au avut cistigurile CAP, sau prelevarile implicite din anumite salarii. Dar macar banii depusi explicit in fondul de pensii, principal sau suplimentar (sume depuse la CEC, conform legii) au fost gestionati prin mijloace firesti?
    A platit regimul comunist pensiile cuvenite fostilor salariati ai regimului "exploatator" rasturnat in 1944 (majoritatea contributorilor avuti fiind exterminati prin puscarii)? Oare primii beneficiari ai fondului de pensii (atunci cind a intrat in functie sistemul) au fost platiti doar dupa ce au trecut anii necesari acumularii depunerilor, sau statul a creditat sistemul in primele decenii, incit sa aiba acum o creanta - acoperita perpetuu de noii contribuabili?
    Nimeni nu explica elocvent cum s-a ajuns ca sumele depuse de generatia X sa nu mai fie disponibile, ci sa trebuiasca acoperite de generatia curenta (X+40).

    Dupa 20 de ani, Romania culege roadele Tranzitiei– Pensii deturnate -(cap-III-)-Ioan Rosca
    Sa privim atent motivul invocat des pentru agresarea fondului de pensii: nu mai sint bani la buget pentru a suplimenta acest fond - falimentar.
    Aflam de la explicatorii de serviciu ca s-au terminat banii depusi de pensionarii romani, ca nu sint suficiente nici contributiile actualilor salariati, incit statul, in marinimia lui - trebuie sa acopere restul. Dar e acum in criza - nu mai poate.
    Totul e fals in aceasta teza. Sa o luam pe rind.
    A existat in Romania un fond de pensii bine separat de alte conturi ale statului? A depus si pastrat statul comunist sumele cuvenite in acest fond?
    Am vazut deja ce soarta au avut cistigurile CAP, sau prelevarile implicite din anumite salarii. Dar macar banii depusi explicit in fondul de pensii, principal sau suplimentar (sume depuse la CEC, conform legii) au fost gestionati prin mijloace firesti?
    A platit regimul comunist pensiile cuvenite fostilor salariati ai regimului "exploatator" rasturnat in 1944 (majoritatea contributorilor avuti fiind exterminati prin puscarii)? Oare primii beneficiari ai fondului de pensii (atunci cind a intrat in functie sistemul) au fost platiti doar dupa ce au trecut anii necesari acumularii depunerilor, sau statul a creditat sistemul in primele decenii, incit sa aiba acum o creanta - acoperita perpetuu de noii contribuabili?
    Nimeni nu explica elocvent cum s-a ajuns ca sumele depuse de generatia X sa nu mai fie disponibile, ci sa trebuiasca acoperite de generatia curenta (X+40).
    De ce ar fi gol fondul nealimentat de salariatii actuali in fiecare luna? Unde sint banii depusi de actualii pensionari? Cum pot fi ei deposedati de proprietatea capitalizata, dincolo de justificarile nepertinente privind discrepantele statistice intre generatii?
    Aceste intrebari generale privind gestiunea longitudinala a fondurilor de pensii pot fi puse oricarui sistem public. Sa vorbim mai concret de echilibrul fondului de pensii romanesc.
    Se stie foarte bine (cel putin in cercurile informate) ca statul roman comunist (si se pare - si post-comunist) nu s-a multumit sa ciupeasca fondul la sursa (deturnind in alte directii sume ce se cuveneau capitalizate ca pensii) ci si-a bagat trompa si in banii depusi explicit.
    A sifonat fondul de multe ori si consistent. Nu are acum de platit pensionarilor creanta, cu dobinda? Sau poporul roman este un creditor inferior, fata de bancile straine? (Azi, cind statul taietor de pensii ar putea macar considera reducerea simultana de 25% a salariilor ca bani varsati in contul de pensii, un fel de avans/sporire a cotei, el nu ia in consideratie decit imprumuturi spre banci straine, pilotate de FMI- fapt aprobat fara cricnire de "expertii finaciari" de serviciu).
    De ce petinde statul, care s-a "împrumutat" de la pensionari, ca face cadouri returnind partial banii, varsind cite ceva intr-un fond devalizat de el de-a lungul anilor? Avem dreptul la o contabilitate globala, publica si lamuritoare a acestui fond?
    Multi am fi capabili sa urmarim/verificam aceste socoteli - probabil tocmai acesta e pericolul. Am putea masura de exemplu efectul Tranzitiei, care a dus la destramarea economiei nationale, la disparitia intreprinderilor si locurilor de munca, la transformarea romanilor in sclavi ieftini slugarind prin lume.
    Incit acum, 3 milioane de salariati trebuie sa sustina 5 milioane de pensionari… Dar unde e restul contributorilor potentiali? Cine si cum a umplut SUA, Canada, etc. cu profesionisti formati in Romania, cine a alimentat Spania, Italia, etc. cu mina de lucru ieftina romaneasca- oameni care nu mai contribuie azi la fondul de pensii?
    Daca acesti pribegi se vor intoarce in final (storsi de munca) - vor avea pensie completa? Cum va functiona exact sistemul de compensare intre tari, avem garantii ca acordurile internationale nu ne dezavantajeaza? Daca in viitor vor exista 6 milioane de lucratori (noua generatie, ramasa in tara), care vor avea de sustinut numai 3 milioane de pensionari (lucratorii contribuabili de azi), nu inseamna ca situatia se va rasturna, deci ca statul roman nu are - in longitudine- criza de care face caz?
    Daca emigrarea in masa e o problema, de ce este amplificata prin politici economice descurajatoare si incurajata propagandistic? E greu de inteles ca un om care beneficiaza de suport social primii 20 de ani si petrece apoi partea productiva a vietii in strainatate, este o pierdere pentru buget, ca se intoarce sau nu - in final?
    Ca alungarea inteligentei (demarata in forta in 1990) a condus tara la faliment? E greu de observat ca sistemul educational isi pierde sensul (rentabilitatea) daca nu poate duce - in cazul reusitelor - decit la pregatirea unor specialisti facuti cadou altora? Ca sistemul de sanatate devine rentabil daca ucide?
    Pentru cine lucreaza parlamentarii si guvernele "romanesti"? Pentru populatia "reprezentata", sau ca agenti ai unor interese mafiote sau straine? S-a reluat comertul cu sclavi si Romania nu vrea sa piarda cursa? Mai trebuie sa treaca 20 de ani ca intelectualii romani de tranzitie sa capete curajul/interesul denuntarii neocolonialismului?
    De atita lauda a imperialismului triumfator (realizata cu reflexele vechii laude ale socialismului victorios) "banalistii" romani, cu gura inca plina de fierul vechi al economiei "comuniste" - pe care o doreau rasa din temelii in 1990 - nu reusesc sa observe ca si aservirea țării dezechilibreaza fondul de pensii.Cit despre victimele de azi, sustinatorii pacaliti ai FSN, care pretindea apararea interselor socio-economice nationale, ei sint pedepsiti pe masura credulitatii si egoismului de Om Nou de care au dat dovada.
    Dar cu aceasta, trecem la aspectul cel mai important pentru patologia gestiunii pensiilor. Bugetul real nu consta numai in combinatia taxe-cheltuieli anuale ci cuprinde si contabilitatea proprietatilor exploatate de stat, ca proprietati publice sau colective (vezi in acest sens problema CAFR - http://en.wikipedia.org/wiki/Comprehensive_annual_financial_report - care a produs in SUA un enorm scandal, cetatenii aflind ca administratii ce se pretindeau falite- suprataxind sau imprumutindu-se scump la banci - dispun in acelasi timp de resurse financiare masive, nepercepute de public, bazate pe activele de stat valorificate - nereflectate in buget ci doar in CAFR).
    Problema contabilitatii duble este cruciala pentru statele ex-comuniste. Principala metoda de pacalire a contribuabililor romani a constat (vezi si exemplul desfiintarii CAP) in camuflarea capitalului colectivitatii captive, existent in 1989. Nimeni nu a putut urmari riguros diminuarea acestui capital, prin distrugere si instrainare, in timp ce nivelul de trai scadea si tara se imprumuta.
    Proprietatile statului roman ar fi putut fi asimilate unui fond cumulat de pensii si gestionate ca atare. De la stat, acumularile cuvenite romanilor au ajuns insa in buzunarele imbogatitilor tranzitiei (daca nu au fost distruse negligent sau interesat).
    Acesta e miezul ascuns al problemei pensiilor in Romania. Banii cuveniti pensionarilor au fost acaparati de baronii tranzitiei, apoi albiti in Romania sau scosi afara prin vinzarea ieftina catre straini a activelor inhatate (si devalorizate).
    Eludarea acestei realitati e dovada consensului politicienilor si altor "intreprinzatori". Nu ne putem astepta ca posturile TV ale unui Voiculescu sau Vintu, sau ca "razboinici ai luminii" de gen Becali sa coreleze criza pensiilor cu analiza capitalului sustras "oamenilor muncii" (doar Vadim face referiri justitiare - ca sa compromita subiectul).
    Dar "topul 300", chiar extins la toate napircile statului, nu echilibreaza contabilitatea pensiei disparute. Ca sa poata puna mina pe avutia publica, din lipsa de capital, pricepere si scrupule, rapitorii post-decembristi s-au dedat si la distrugerea sistematica a economiei (tintele acapararii, ramase functionale si corect evaluate, nu ar fi putut fi achizitionate de securicomunistii cu fundul gol, sau de finantatorii chemati in sprijinul lor de afara).
    Putine voci au atras atentia asupra acestui pericol in 1990, cind atentia majoritatii a fost deturnata spre fronturi de diversiune si energiile s-au risipit jalnic in infruntarea cistigata de Contrarevolutie.
    Dar au existat si oameni care au spus tot ce trebuia. Constantin Cojocaru a fost probabil cel mai consistent/consecvent dintre ei. Rezumata extrem, teoria prezentata de el atunci publicului si autoritatilor (a facut suficiente demersuri oficiale pentru a nu lasa loc unui ulterior "nu am stiut") sunau astfel:
    1. Pe linga bogatiile publice ale tarii (resurse naturale, etc.) comunismul a cladit si capitalizat avutie muncita -fortat- de populatie, proprietara in devalmasie
    2. Acest bun colectiv (sustras capitalului personal sau fondului normal de pensii) nu poate apartine decit prizonierilor lagarului, care l-au creat
    3. El trebuie impartit sub forma de actiuni proprietarilor de drept, conform unei formule distributive echitabile si faste pentru economie
    4. Privatizarea rapida, necesara evadarii din comunism nu se poate face altfel, pentru ca nu exista capital lichid autohton suficient
    5. Distributia echilibrata de averi care va rezulta de aici este fasta, creind bazele unei societati participative, cu clasa medie puternica (democratie economica)
    6. Daca nu se face privatizarea prin improprietarire cu actiuni, economia va fi distrusa, pentru a scade valorile la limita posibilitatilor de cumparare a profitorilor (operatie realizata cu sprijinul unor lideri ai intreprinderilor de stat)
    7. Se va provoca si o uriasa inflatie -combinata cu mecanisme de absorbire a banilor populatiei - scoasa astfel din cursa privatizarii
    8. Privatizarile prin vinzare vor fi necinstite, la preturi nefiresti, stabilite in cirdasie cu "reprezentantii intereselor statului"
    9. Vor profita de ocazie speculatori straini fara scrupule, care vor obtine pe nimic bunurile romanesti supravietuitoare, transformindu-ne intr-o neocolonie.
    Toate acestea s-au intimplat intocmai si ne-au adus aici. Dar de alde' Cojocaru nu prea s-a vorbit in Romania, acesti 20 de ani…
    Iata insa ca incapatinatul economist rebel recidiveaza si, de citeva luni, intretine o campanie (mai ales prin emisiunea lui Barbu de la OTV) in care cere reparatia partiala a nedreptatirii/jefuirii populatiei. Tot rezumata la extrem, ideea lui de acum e urmatoarea:
    1. E imposibil sa se mai repuna in situatia initiala economia destructurata si intreprinderile dezagregate - acest capital e iremediabil risipit
    2. Este greu sa fie cercetate si judecate, una cite una, distrugerile si privatizarile incorecte
    3. Va fi dificil juridic sa fie penalizate privatizarile aparent legale, facute pe preturi de nimic si sa fie urmarite averile scoase in afara tarii
    4. E nevoie de o interventie urgenta in sprijinul populatiei pauperizate, lichidata fizic de saracie 5. In concluzie, se propune o lege in zece puncte http://www.variantacojocaru.ro/ care sa opereze imediat si eficace, taxind puternic avutiile facute in acesti 20 de ani (mai apasat - cele nejustificate, ilicite) si impartind partea recuperata contribuabililor jefuiti (sub forma unor fonduri individuale, utilizabile exclusiv in proiecte de intreprinderi - eventual asociative).
    Celor mirati de asemenea idei "utopice", Cojocaru le prezinta situatia macroeconomica, balanta cistigurilor realizate in Romania atirnind (mult mai mult decit in alte tari europene) in favoarea patronilor (in comparatie cu salariatii si pensionarii).
    Majoritatea avutiei fiind aspirata masiv spre exteriorul unei Romaniei colonizate comercial/finaciar/politic de catre securicomunistii care ne-au alungat "ca sa nu vindem tara".
    Efectul capitalismului rosu post-decembrist este transformarea romanilor in sclavii intreprinzatorilor de afara, arendasii securicomunisti imbogatiti peste noapte punindu-se la adapostul aparentelor legaliste, integrarii in Europa si imparabilei globalizari.
    Evident ca fiecare poate avea parerea sa despre propunerile vechi si noi ale dlui Cojocaru - si le poate comenta oricum, dupa ce le studiaza cu atentie. Unii vor sustine ca sint aberante, neavenite, retrograde, comuniste, anarhiste, periculoase, populiste, etc.
    Dar nimeni nu poate pretinde ca nu ar fi interesante, provocatoare la discutii, mai ales in situatia actuala. Te-ai astepta deci ca, dupa ce in fiecare zi, dl Barbu dialogheaza direct (prin telefon) ore intregi cu telespectorii despre legea Cojocaru, ca de o cale de iesire din criza creata de pauperizarea delictuala a romanilor, aceasta masiva aderare a publicului sa fie pe larg reflectata si comentata in politica si in media.
    Ei bine… nu se poate! Conspiratia asurzitoare a tacerii e atit de sfruntata, incit, desi nu se discuta pe toate posturile decit despre iesirea din criza pensiilor, despre milionul de semnaturi strins de OTV in sprijinul legii Cojocaru, sau macar despre perspectiva sa privind cauza disparitiei pensiilor, nu amintesc nimic nici analistii civici, nici jurnalistii, nici politicienii - care au umplut ecranele.
    Ceea ce anuleaza orice iluzie privind misiunile aservitei medii romanesti, un instrument propagandistic ramas in mina uzurpatorilor colorati politic variat, ca niste oua de pasti acoperind cu spoi acelasi galbenus.
    Cu oricita frenezie cauta mercenarii ideologici, intelectualitatea bancara si "vectorii de opinie" bine platiti cai de alimentare a bugetului si de reparare a devalizatului fond de pensii, ei nu vad ca marile averi facute fulgerator in Romania contin o parte din ce s-a jefuit cetatenilor pensionati si deci ca singura cale justa de cirpire a bugetului ar fi confiscarea (impozitarea puternica) a marilor averi (prezumabil ilicite).
    Nu e timp acum de astfel de cercetari si reparatii - se raspunde ritos putinilor provocatori care strapung scutul mediatic.
    Birfa economica cu pretentii de tehnicitate inunda constiintele, in timp ce nimeni nu analizeaza matematic evolutia avutiei gestionate de stat.
    Se vorbeste in sfirsit de coruptie, de risipa dirijata catre clientela politica, de administrare defectuoasa, de conflict de interese in contracte cu statul, de marile salarii platite functionarilor din intreprinderile/agentiile "autonome" (vezi exemplul modului cum e tocat fondul "proprietatea" de administratorii sai) - dar amestecul de ura si admiratie fata de "baietii destepti" care "se descurca" - nu deviaza spre critica si contestarea frontala a intregului sistem.
    Sintem doar indemnati sa urcam la putere PSD in locul PD, care a inlocuit PD-PSD, care a dat jos PNL-PSD, care a urmat PSD care a urmat ETC-urile create de FSN... Nu exista alternativa.
    Nici un partid nu-si propune cercetarea/combaterea jefuirii populatiei prin stat, devalizarea genocidara a fondului de pensii. Nici unul nu doreste apararea intereselor romanesti fata de aservirea economica externa prin mijloace imperialist-comerciale si speculativ-financiare, nici unul nu vizeaza cercetarea/combaterea cotropirii bancare a Romaniei (realizata dupa ce bancile romanesti au fost aspirate de parazitii securicomunisti).

    Toti arata mare incredere/respect in expertii bancii nationale (giranti ai distrugerii financiare a Romaniei), dirza hotarire de a nu speria camatarii si speculatorii straini, de a vinde ieftin ce se mai poate vinde (de la aurul lasat de romani la forta de munca ramasa in români), de a indatora in veac pe urmasii urmasilor nostri, de a lichida rapid clasa stinjenitoare a pensionarilor, de a elimina orice urma de socialitate , dezvoltind impetuos conditia umana agresiv-competitiva. Un partid al celor de jos, care sa faca fata pluri-partidului celor de sus (distribuit stinga-centru-dreapta) nu poate apare, intr-o societate captiva politic.
    Associated Topics

    Sociologie


    Asymetria si Dan Culcer va recomanda





    Enciclopedia României

    Blogul ideologic. Titus Filipaș

    Ioan Roșca
    Contrarevoluția din România. O cercetare

    Antiakvarium. Antologie de texte ideologice vechi și noi

    Constantin Noica: Cultura, performanta, antrenor

    Revista Verso



    Geovisite

    Revista NordLitera

    Arhiva Asymetria, începând cu septembrie 2000, este stocată și accesibilă consultării la adresa Internet Archives-Wayback Machine

    Universitatea din Lausanne. România : Hărți interactive. Geografie, demografie, climatologie, degradări, regiuni istorice. Colaborare helveto-română.
    Etimologii. Resurse lingvistice

    Azi

    Inca nu exista cel mai bun articol, pentru astazi.

    Societatea de maine

    Daca nu acum, atunci cînd?
    Daca nu noi, atunci cine?

    S'inscrire a Societatea de maine
    Intrati in Societatea de maine
    Exercitiu colectiv de imaginatie sociala
    Inscriere : fr.groups.yahoo.com
    Se dedica profesorului Mircea Zaciu

    Ferește-te deopotrivă de prietenia dușmanului ca și de dușmănia prietenului.
    Viteazul privește pericolul; cutezătorul îl caută; nebunul nu-l vede.
    Nicolae Iorga

    Sondaje

    Descrierea situatiei din România

    este exactã
    nu este exactã
    este exageratã
    este falsã
    este exactã dar nu propune soluții
    este exactã dar nu existã solu&#



    Rezultate | Chestionar

    Voturi 21

    Identificare

    Nickname

    Parola

    Inca nu aveti un cont? Puteti crea unul. Ca utilizator inregistrat aveti unele avantaje cum ar fi manager de teme, configurarea comentariilor si publicarea de comentarii cu numele dvs.




    copyright Dan Culcer 2008
    Contact Administrator — dan.culcer-arobase-gmail.com
    «Cerul deasupra-ti schimbi, nu sufletul, marea-trecand-o.» Horatiu in versiunea lui Eminescu.
    Responsabilitatea autorilor pentru textele publicate este angajata.
    PHP-Nuke Copyright © 2005 by Francisco Burzi. This is free software, and you may redistribute it under the GPL. PHP-Nuke comes with absolutely no warranty, for details, see the license.
    Page Generation: 0.73 Seconds