Ioan Rosca. Plângere, contestatie a ordonantei Parchetului din 29.09.2010
Data: Monday, November 15 @ 11:08:53 CET
Topic: Historia oculta


Ioan Roșca, în calitate de reclamant-inițiator în dosarele 430/P/1990 și 35/P/2006 (preluate în 1304/P/2008) a depus o plângere în termen legal, ca reacție la Ordonanța publicată în Asymetria,prin postarea anterioară.
Ioan Roșca este și purtător de cuvînt al Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului. El contestă astfel decizia de neîncepere a urmăririi penale, dată de procurorul Iuliu Molcuț prin ordonața din 29.09.2010, comunicată poștal la 22 oct. 2010. Ioan Roșca consideră că decizia este mai mult decît nejustificată, că ea este dovada slujirii interereselor celor  reclamați, de către un sistem juridic degradat.

Asymetria


Către Parchetul de pe lîngă înalta Curte de Casație și Justiție - secția de urmărire penală și criminalistică (și către procurorul general, pentru a fi adusă la cunoștință tuturor celor cărora le revin responsabilitați în dosar)
 
Plîngere
 
Subsemnatul Ioan Roșca, reclamant-inițiator în dosarele 430/P/1990 și 35/P/2006 (preluate în 1304/P/2008), cetățean român cu domiciliul permanent în Canada și domiciliul temporar (adresa de corespondență) [..], purtător de cuvînt al Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului, contest prin prezenta decizia de neîncepere a urmăririi penale, dată de procurorul Iuliu Molcuț prin ordonața din 29.09.2010, comunicată mie poștal la 22 oct. 2010. Consider că decizia este mai mult decît nejustificată, că ea e dovada slujirii interereselor celor pe care i-am reclamat, de către un sistem juridic degradat.
In fapt, nu adaug aici nimic, pentru că decizia contestată nu neagă crimele descrise de martori. Fără însă să rezulte că procurorii și-ar fi făcut datoria, efectuînd cercetările necesare, pentru a stabili responsabilitățile pentru crima reclamată în plîngerea mea, crimă continuată din 1944 și pînă astăzi :
            A. Pînă în 1989: aservirea țării către URSS; uzurparea statului și dictatură; deturnarea justiției și întemnițare nejustificată; terorizarea, explotarea și jefuirea populației; exterminare în masă
            B. După 1989: protejarea celor care au comis crimele de la capătul A; complicitate în acapararea prăzii acumulate de la victime; reprimarea celor care au cerut deblocarea justiției.
In drept,  contest argumentele și concluziile conținute în ordonanță :
a. Că nu se aplică imprescriptibilitatea - și pentru acest genocid.  Sau că trebuie aplicată mecanic prescripția, făcînd jocul celor care au confiscat statul, pentru a scăpa de justiție.
b. Că nu ar opera întreruperile și suspendările, pentru a se ține cont de împrejuarea- de neînlăturat- că aceste crime nu au putut fi penalizate pînă acum, din cauza complicității justiției, în ciuda atîtor plîngeri - făcute după 1990, tratate cu NUP-uri arbitrare. închiderea la 08.10.1993, a dosarului 430/P/1990, deschis în urma demersurilor CDR Neamț - condus de mine (vezi declarația domnului Popa Neculai, anexată la contestație) - fiind doar un exemplu).
c. Că între 1965 și 1989 distrugerea națiunii ar fi încetat și că, după 1990, ea nu ar fost fost finalizată (continuată) prin jefuirea avuțiilor acumulate de la victime, sub protecția conducerii FSN.
Chiar dacă crima reclamată de mine ar fi prescriptibilă, prescrierea ar trebui întreruptă/supendată, pînă cînd justiția ar fi eliberată de complicii vinovaților. Cei ce protejează criminalii inițiali sau protectorii lor ulteriori, sînt la rîndul lor culpabili, în lanț recursiv.  Procurorii, judecatorii și legiuitorii post-decembriști, care au făcut astfel încît să nu poată fi judecați la timp călăii securicomuniști, ar trebui deci pedepsiți și ei.
Deși am luat notă de reaua credință a celor care uzurpă încă justiția și compromit legalitatea, voi continua demersurile posibile, întru reabilitatea ideii de dreptate, urcînd scara care duce la ce…DO. In acest scop, solicit să se pună la dispoziția reclamanților (dintre care mulți, atenție, nu au primit decizia din 19.10.2010 !) documentele strînse în acest dosar, pentru consultare și copiere.
             
 
Explicații re-explicate
 
Ca să nu mă repet, vă semnalez (în ordine cronologică) considerațiile din plîngerile, declarațile, memoriile si publicațiile mele anterioare, pe care vă rog să le reanalizați, în conexiune cu prezenta contestație :
- declarațiile și procesele verbale făcute cu ocazia descoperirilor din 1990 de la Dealul Mărului, de către FDAR Neamț (condus de mine), depuse în dosarul 430/P/1990
(vezi și http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/dealulmarpitesti.asp.htm)
- articolele publicate în 1990, declarațiile și apelul pentru Procesul Comunismului, lansat de mine atunci :
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/dmaruluiviitorul11oct90.asp.htm
            - declarația mea citită la congresul AFDPR din 1991, privind motivul exilării din România - nedeclanșarea procesului pentru crimele comunismului: http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/scrisoaredeschisaafdp.asp.htm
- mărturii ale victimelor comunismului și propuneri de rezolvare, publicate de mine la www.procesulcomunismului.com
- plîngerea mea din 26.04.2005, față de feseniada antijustițiară, inclusă în 75/P/1997
(vezi și http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.asp.htm)
- explicațiile adăugate la dosarul meu, inclusiv completarea din 6 mai 2006, care descrie represiunea suferită la Piatra Neamț pentru că am încercat deblocarea justiției
(vezi și http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2006&month=5.htm)
- constituirea Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor comunismului, al cărui purtător de cuvînt sînt:
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm
și în numele căruia am lansat plîngerea colectivă din dosarul 35/P/2006
(vezi și http://www.procesulcomunismului.com/plingere_parchet.htm)
- plîngerea personală depusă la 31 iulie 2006 în dosarul 35/P/2006, care se referă și la evenimentele din Piatra Neamț, de la 16 decembrie 1990
- analiza situației anchetei, prezentată personal procurorului general la 2 mai 2007
(vezi și http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2007&month=5.htm)
- sinteza cercetărilor mele civice, depusă la 21 decembrie 2007
(vezi și http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2007&month=12.htm)
- protest față de întreruperea anchetei procuraturii militare, din 16 sept 2008
(redat și la http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm)
- analize ale infracțiunilor împotriva justiției, comise în acest dosar
(http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=7&year=2009&month=12.htm
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=9.htm
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=3&year=2010&month=9.htm)
- memoriul depus pe 6 august 2010
(vezi și http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=8.htm)
            Prezint aici doar o explicație sintetică a două decenii de argumentare. 
Presupun că decizia de închidere a unui dosar "uitat" (evitat) atîta timp, s-a dat în grabă, ca urmare a sesizarii mele din data de 6 august 2010. Dar asta nu justifică faptul că nu s-a răspuns direct memoriului meu, așa cum cere legea (de respectarea căreia răspunde tocmai instituția dv.). Derobarea aceasta a permis procurorului Molcuț să neglijeze toate observațiile mele privind modul vicios în care este intepretată legea (și raportul ei cu societatea) de către complicii juridici ai criminalilor comuniști, să comită toate "erorile" pe care le semnalasem- pentru a le asigura vinovaților impunitate.  
            După 20 de ani de luptă cu (in)justiția din România, nu-mi fac mari iluzii privind efectul prezentei contestații, pe care o depun totuși, pentru a respecta procedurile și a sili sistemul juridic, uzurpat de apărătorii intereselor securicomuniste, să-și mai trădeze o dată conivențele. Așa cum a făcut-o în antologica decizie a domnului Molcuț - o dovadă elocventă a faptului că în România procuratura operează întru apararea răufăcătorilor de nivel înalt și nu întru protejarea societății de paraziți. Deși mă voi referi la argumentația din ordonanța contestată, sînt perfect conștient că în spatele domnului Molcuț se află sistemul juridic din România (deturnat de uzurpatorii statului de la funcțiile sale normale) - care a luptat două decenii pentru evitarea pedepsirii criminalilor ziși "comuniști".
Stratagemele de paralizare a justiției, tacticile de tergiversare acoperite cu speculații "tehnice", nu fac decît să prelungească nedefinit vinovăția pentru o unică infracțiune, proces de extindere a răspunderii care va continua pînă în ziua în care o schimbare reală de putere, eliberînd satul român,  va permite pedepsirea ultimei verigi implicate în acest complot anti-justițiar. Chiar dacă am admite (ceea ce nu e cazul) argumentația procurorului Molcuț, am deduce că o crimă de amploare (și nocivitate) inegalabilă nu mai poate fi tratată juridic, numai din cauza modului în care procurorii, judecătorii, legislatorii post-decembriști au forțat împlinirea prescripției. Această infracțiune majoră împotriva justiției, dovedibilă fără nici o dificultate, …nu s-a prescris. Disculparea vinovaților inițiali produce deci automat inculparea celor care i-au protejat pe perioada necesară, așa cum am arătat în cererea mea, care a stat la baza acestui dosar. Cei ce vor continua lanțul acoperirii crimelor prin validarea NUP-ului în acest dosar, vor deveni la rîndul lor condamnabili.
Vă cer deci să întrerupeți farsa continuată pînă acum, inculpînd criminalii securicomuniști pentru fapte la care nu trebuie aplicată prescripția, pentru că tergiversarea a fost realizată dolosiv. Și apoi, să cercetați pe cei care i-au protejat juridic după 1990. Dacă veți menține poziția procuraturii privind aplicarea prescripției în acest dosar, să cercetați măcar și să incriminați pe cei care au produs amînarea, deturnînd justiția de la menirea ei, nerespectindu-și obligațiile profesionale. în fine, dacă veți respinge și acest nivel al cererii mele, să luați notă că voi denunța, publicului si organelor implicabile, noua infracțiune împotriva justiției- care s-ar comite prin închiderea acestui dosar. 
 
Istoria demersurilor mele
 
Nu am suferit,  înainte de 1989, decît condamnarea de a trăi în lagărul comunist. Dar și așa mă consider legitim ca reclamant al capătului A, mai ales avînd în vedere continuarea.
în 1990, mi-am dedicat timpul si energia semnalării crimelor regimului comunist și pericolului pe care îl reprezenta rămînerea la putere a celor interesați în acoperirea lor. Activitățile mele de "instigare justițiară" (fondarea și conducerea asociației Dialog Piatra Neamț, a FDAR Neamț și Alianței Civice Neamț, articole în presă, demonstrații, greva foamei, cercetările din județul Neamț, etc.) au stîrnit ura sprijinitorilor intereselor securicomuniste. Am fost supus unei continui presiuni, bombardat cu injurii și amenințări, care au culminat cu încercarea de linșaj cu care a fost oprită manifestația noastră legală din Piatra Neamț, de pe 1- 5 Mai 1990.  Aceste evenimente încadrîndu-se în conflictul dintre susținătorii intereselor securicomuniste și contestatarii lor, plîngerea depusă de mine pe 26 aprilie 2006 a fost integrată de generalul Voinea în dosarul 75/P/1997. Deși am depus un vast material probator și au avut loc cercetări la Piatra Neamț în acest dosar , așa cum v-am mai semnalat în memoriul din 6 august 2010, nu am primit nici o decizie privind cazul meu. Pot doar presupune că, încălcînd flagrant legea, dosarul Piatra Neamț, cuprins în 75/P/1997, a fost deturnat spre procuratura civilă (deși nu știu să se fi stabilit cine erau responsabilii pentru agresarea noastră ) și apoi închis cu NUP- fără a se trata de loc partea care se referea la evenimentele de la Piatra Neamț. Aștept deci în continuare explicații și decizii respectabile în dosarul 75/P/1997- unde se află prima mea plîngere.
Sesizînd artificiala separare dintre dosarele "iunie 1990" și "decembrie 1990", am semnalat (și în scris) generalului Voinea că ele fac parte dintr-o infracțiune unitară și ar trebui conexate. La baza evenimentelor din 1989-1990 s-a aflat încercarea noastră de a  aduce criminalii securicomuniști în fața justiției și a îndepărta de la putere pe cei care îi protejau. Pentru evitarea pedepisrii celor responsabili a organizat FSN-ul, în toată țara, instigarea populației întru reprimarea noastră, folosind toate instituțiile încă ocupate de profitorii vechiului regim totalitar. în acest sens, situația creată la Piatra Neamț de demersurile pentru judecarea crimelor comunismului este tipică și expresivă. După cercetările de la Dealul Mărului, pe care le-am coordonat (ca președinte a Alianței Opoziției din Neamț, devenită FDR, devenită CDR) am lansat in presă un Apel pentru judecarea crimelor comunismului.  Alăturarea noastră la FDR și Alianța Civică, noile descoperiri făcute de AFDPR Neamț la Dealul Balaurului- au încordat și mai tare atmosfera.  Forțele interesate de intimidarea noastră au organizat reprimarea mitingului comemorativ din 16 decembrie 1990 (foșii deținuți politici recunoscînd figuri de securiști sau gardieni între  "oamenii de bine", care îndemnau la linșarea noastră și care ne-au blocat intrarea în cimitir, hăituit cîțiva km, silind poliția să ne "salveze", într-o mașină, în ultima instanță).
            în octombrie 1990, după insistențe de cîteva zile (în care am rămas singur cu osemintele descoperite,  în pădurea de la Dealul Mărului) procuratura militară din Roman a sosit la fața locului. Au ridicat oasele, dovezile materiale (gloanțe, ban RPR etc), declarațiile unor martori ai execuției- și au deschis dosarul 430/P/1990, care a ajuns la procuratura militară Bacău. Au urmat cîțiva ani de cercetări , stabilindu-se că probabil a fost vorba de executarea, în 1949, a unui grup de deținuți (închiși la Miliția din Roman), aflați în faza de anchetă, într-un proces care avea loc la Tribunalul militar din Iași. După care, la 08.10.1993 , dosarul "Dealul Mărului" a fost închis cu NUP de procurorul Aurel Cute, cu motivarea prescripției, care ar fi curs de la execuția criminală (anul 1949). Dar chiar miniștrii justiției din perioada respectivă admiseseră ca judecarea acestor crime (împotriva umanității- de altfel) nu s-a putut face în regimul comunist, deci prescripția nu putea începe decît din 1990. NUP-ul ilegal din 1994 din dosarul nostru a fost o împrejurare de neînlăturat,  care dovedește neiertător faptul că în continuare, și după 1990,  judecarea acestor crime nu a fost posibilă - menținîndu-se întreruperea prescripției. De prelungierea termenului ar putea profita solidar toate victimele, chiar dacă dosarul nostru ar fi unic. Realitatea este alta. După 1990, au fost depuse o sumedenie de plîngeri smilare, la procuratură și judecătorie, toate blocate cu "nu se poate"- nejustificat. Ca să se poată bucura -așa cum o face- de expirarea termenelor, domnul Molcuț închide ochii asupra tuturor dosarelor de acest gen, respinse de justiția post-decembristă. Dar nu îi închidem noi , ci cerem reperarea și redeschiderea lor.
Sesizind poziția complice a justiției post-decembriste, m-am exilat în 1992 în Canada, în semn de protest, și mi-am indreptat atenția spre demascarea ei. Dupa ce am lansat în anul 2004 spațiul www.procesulcomunismului.com, m-am străduit să conving ultimii supraviețuitori ai îndelungatei trădări a dreptului comise prin uzurpata justiție romănă, că are rost să mai  mai ceară o dată dreptate, folosind în plîngere o parte comună și adăugînd eventual aspecte particulare. Măcar să se știe că fărădelegea cu ifose judiciare nu ne amăgește. Am fost numit purtătorul de cuvînt al Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului, calitate în care m-am străduit să impulsionez cercetările. Ca victimă a regimului post-decembrist de protecție a securicomuniștilor, am depus la 31 iulie 2006 cererea care a deschis dosarul 35/P/2006, provocînd cercetări soldate cu o decizie… care nu face nici o referire la considerațiile din plîngerea mea! Capătul A de cerere, referitor la crimele comunismului era pentru mine un preambul logic (dacă nu ar fi existat aceste crime, nu aș fi avut legitimitate ca reclamant al capătului B, ca justițiar civic reprimat pentru că a încercat să se opună protejarii criminalilor rămași la putere).
Mi-am petrecut anii 2005-2010 în România , întrerupîndu-mi cariera și părăsindu-mi domiciliul, pentru a sprijini ancheta. întîlnirile cu tinerii procurori militari din București sau Iași m-au făcut să-i simt și pe ei victime ale deturnării justiției, intimidate de riscul de a supăra sistemul, penetrînd prea adînc prin adevăr și arhive. Nu cred că s-au simțit bine față de victimile îmbătrînite la ușa justiției, atunci cînd s-a decis stoparea cercetărilor procuraturii militare, pe motive puerile de competență (securiștii, procurorii și judecătorii genocidari s-ar fi "civilat"… prin pensionare). Și nici că se vor bucura, cănd mărturiile de importață istorică prelevate de la victime vor fi date la topit.
 Sesizînd strategiile de înfundare a anchetei (subdimensionarea resurselor alocate, descompunerea sensului unitar al dosarului, jocul declinărilor de competență etc) am reacționat prin memorii la care nu am primit răspuns.  Am prezentat personal procurorului general observațiile mele privind farsa îndemnurilor la celeritate, la 2 mai 2007. Am reacționat la blocarea anchetei prin declinarea competenței către procuratura civilă , în septembrie 2007. Am depus pe  21 decembrie 2007 o sinteză a cercetărilor mele, așteptînd să fiu contactat, pentru a prezenta și alte dovezi colectate de mine… dar nimeni nu m-a căutat. Exasperat, după ce am publicat cîteva analize și proteste, am trimis la 6 august 2006 un memoriu, în care semnalam că aștept știri despre acest dosar.
  Aparent, decizia din 19.10 2010 răspunde tuturor plîngerilor adunate în dosarul 1304/P/2008.  în realitate, această tratare "la gramadă" (în care a fost integrat și dosarul 35/P/2006 inițiat de mine) a condus la neglijarea multor capete de cerere, motiv suficent de nulitate.  Trebuia ca fiecărui reclamant să i se răspundă la plîngerea sa, menționîndu-se cum s-a ajuns la concluzia că nu sînt elemente care să justifice urmărirea penală. Nu știu cum vor reacționa reclamanți ca Bugan, Paraschiv, Vatamaniuc etc (sau IICC, de unde a fost îndepărtat Marius Oprea) aflînd că după 1964 agresiunea comunistă nu ar fi continuat. în ce privește plîngerile tipice, depuse de victimele "instigate" de mine, ele cuprind puncte la care nu s-a raspuns nimic, sau nu s-a dat o justificare acceptabila a neînceperii urmăririi penale. De exemplu, capatul B al plîngerii noastre, dedicat denunțării celor care au protejat criminalii după 1989 (continuînd astfel infracțiunea), este eludat sec, fără a se mai recurge la artificii justificative.  Argumentele juridice sînt evident formale, dar merită și ele combătute. 
 
Considerații juridice pe marginea ordonanței
 
1 Procurorii nu ar trebui să fie avocații vinovaților. Ordonanța trădează, în spatele stilului "tehnic", dezinteresul față de dreptate, eludarea răspunderilor, preocuparea pentru ascunderea adevarului- o prestație tipică protecției activităților criminale desfășurate într-un stat uzurpat. In timp ce tovarășul Apostol dispare (după decenii de răsplata pentru cumplitele sale servicii) , colegii lui rămași în barca justiției impiedica ultimele victime în viață să sfîrșească calvarul cu satisfacția unei reparații. Cei ce "nu au precupețit nici un efort" pentru a umple pușcăriile cu dușmanii conducătorilor comuniști-  procurorii educați la miliție și reciclați prin "tranziție"- se arată mai concesivi față de crimele vechilor lor stăpîni decît judecătorii pentru care ar trebui să pregătescă dosare. Ințeleg de ce niște părtași nu se comporta ca avocați ai victimelor, ci ai infractorilor. Dar cînd anticorpii legii se transformă în virușii ei, se ajunge la patologia dreptului.
2. Delăsarea merge pînă la parazitism. In ordonanță, se reproșeaza repetat victimelor reclamante ca nu au adus suficente dovezi, că nu au pus pe masă suficente probe ale elementelor constitutive ale infracțiunilor etc. Nu e adevărat. Mărturiile acumulate sînt zdrobitoare (Sper că nu vor fi distruse, pentru a se ascunde acest fapt ?) Dar pe de altă parte, nu procuratura e cea obligată să cerceteze adevărul pînă la capăt? Să caute elementele clarificatoare, să se asigure că infracțiunile nocive nu ramîn nepedepsite? Nu ea trebuia să se autosesizeze, în acești 20 de ani? Nu ea trebuia să cucerească buncărul arhivistic, ocupat în continuare de slugile reclamaților? O procuratură care nu a reușit să aducă în fața instanței pe cei care au compromis fatal legalitatea , care a întors spatele la fărădelegile sistemului și a închis toate anchetele cu NUP- se face vinovată , pe lîngă complicitate, și de o delăsare cu grave urmări. Parazitismul "profesionist" nu e o circumstanță atenuantă.
3. Nu se răspunde tuturor capetelor de acuzare. Dupa atîția ani dedicați dezrobirii justiției, meritam răspunsuri concrete la numeroasele aspecte concrete semnalate. Ce s-a întîmplat de exemplu cu dosarul 430/P/1990 lansat de CDR Neamț în 1990, după descoperirea gropii comune de la Dealul Mărului, închis cu NUP în 1993 (pentru o pretinsă prescriere), recuperat de generalul Voinea si integrat în 35/P/2006? Cum de mi se spune acum că nu ne-am plîns la timp, deși NUP-ul decis de procurorul  Aurel Cute la 8.10.1993 demonstrează că procuratura a blocat justiția? Dar cu declarațiile martorilor agresiunilor de la Piatra Neamț din 1990, ce s-a făcut (pe lîngă hărțuirea tenebroasă a celor ce le-au dat)? Dar cu dovezile ascunse în arhive ce se aude? Ordonanța nu părăsește însă nivelul generalităților… Nu aflăm din ea nimic despre ce cercetări s-au întreprins, cum de s-a ajuns la concluzia că delictele reclamate nu au continuat după 1964, că nu s-ar fi produs infracțiuni împotriva justiției și după 1989.  Adevărata motivare a dezertării de la dreptate… rămîne secretă.
4 Primitivism juridic întors împotriva justiției. Nepedepsirea crimelor regimului comunist nu se datorează numai intereselor clanului în "tranzitie" ci și înțelegerii rudimentare a esenței dreptului, de către experții juridici formați de sistem.  Formalismul simplist, bont și tendențios este adoptat cu sîrg, și nu o normativitate rezonabilă, deschisă,  vizînd însănătoșirea vieții sociale. Legi criminale, absurde sau stupide pretind dogmatic legitimitate. La noi se poate norma sau susține că  "2+2 =5", "nu va mai fi noapte", "nu se poate pedepsi genocidul".  Dar prezumțiile si normele de drept sînt bazate pe temeiuri, care trebuie verificate. De exemplu, ideea (invocată repetat și în ordonanta contestată) de a nu pedepsi pe cineva mai aspru decit era condamnată fapta cînd a fost comisă, își pierde legitimitatea cind criminalul ia/păstreaza puterea -pentru a se acoperi cu legi favorabile. Criminalii denunțați și de mine nu ar trebui recompensați pentru că și-au auto-decriminalizat actele sau au paralizat inculparea pînă la expirarea termenelor de prescripție, scurtate premeditat. Aplicăm, chiar și în privința termenelor de prescriere,  legea mai favorabilă, dată de vinovați-  împotriva justiției? Complicii juridici se pot exonera singuri, dacă deturnează justiția suficent de mult? 
5 Imprescriptibilitatea respinsă prin artificii penibile. Aflam din pledoaria domnului Molcuț, adept al deculpabilizării genocidului,  că, deși acesta este considerat un flagel extrem în lumea civilizată, el nu mai poate fi tratat corespunzător la noi,  pentru că autorii crimelor anilor '50 au întîrziat trecerea lor în codul penal, sau au amînat semnarea tratatelor internaționale privind imprescriptibilitatea. Te miri că mai continuă vînătoarea de naziști, deși nici regimul lui Hitler nu validase imprescriptibilitatea genocidului…  La noi se aplica însă dreptul la paralizarea premeditată a justitiei, recurgindu-se mecanic la un "principiu al non-retroactivității", extras dintr-o constituție aplicată retroactiv…. pentru a se respecta voința juridică a criminalului legiuitor. Pentru a-și valorifica speculațiile, procurorul Molcuț pretinde (în ciuda evidenței și a probelor) că infracțiunea complexă semnalată în plîngere nu ar fi fost continuată, după 1964. E o insultă adusă victimelor și bunului simț, contrazisă și de sentința procesului care a dus la execuția Ceușeștilor. Despre regimul la care a fost supusă în continuare populația, despre hărțuirea "bandiților" ca Gavril Vatamaniuc, sau despre anii de detenție post-64 a unor "recidiviști" ca Grigore Caraza sau Ion Bugan- argumentația ordonanței nu suflă o vorbă. E mare rîvna pentru "iertarea" celor ce au pedepsit nevinovații, te simți în fața unei predici strîmbe. Rostul normal al procuraturii, intr-un stat care s-a declarat adept al dreptului la justiție, este însă apărarea societății de infracțiunile la care nepedepsirea ar fi periculoasă. 
6 Recurgerea vicioasa la prescriere.  Dupa ce trece ilicit de imprescriptibilitate, procurorul Molcuț atacă problema prescriptiei, exact pe drumul incorect criticat în memoriile și analizele mele (pe care nu pretind însă că le-a citit). Nu recunoaște continuitatea crimei, pînă în 2010 (pentru că dacă ar face-o , ar descoperi vinovăția "justiției" post-decembriste). Nu recunoaște că procuratura avea sarcina să reabiliteze legalitatea. Nu recunoaște că nenumaratele plîngeri depuse în instanțe și la procuratură după 1990 (dar pe care ancheta le trece sub tăcere) - au întrerupt prescripția. Nici că sentințele negative și deciziile de NUP au suspendat-o, ca obstacol de neînlaturat. Consideră de exemplu că am depus cererea din 2006 prea tirziu, că nu am folosit bine cei 15 ani trecuți de la "eliberarea" din 1990. Dar (pe lîngă numeroasele mele articole care trebuiau să producă autosesizarea) cum de nu a observat măcar dosarul Dealul Mărului, deschis de noi în 1990, închis cu NUP in 1993- pe motiv de prescriere fata de 1949-  și adăugat, la cererea mea, actualului dosar? Ar urma ca in viitor să ni se spună că actuala decizie de NUP nu a fost o împrejurare care a împiedicat judecarea? O tăinuire continuată, sub protecția "oamenilor legii"… se prescrie? Cît timp procurorii vor argumenta ca avocați ai infractorilor, timpul prescrierii nu începe sa curgă.
7 Declinarea de competență în sprijinul impunității.  Cauzele unitare, ample și complexe pot fi dezamorsate și prin tehnica defalcării "competențelor". Constatăm și în acest dosar modul în care păinjenișul supect al declinărilor de competență produce împotmolirea dreptății într-un labirint, greu de supravegheat civic. Această paralizare trădează o criză de operaționalitate judiciară, de care factorii reponsabili s-ar fi arătat preocupați, dacă ar fi fost împătimiți de drept. Banii captați de stat sînt sifonați de peseudo-justițiari care iau salarii sau pensii "nerușinate", pentru ca șantajează vinovații cu posibilitatea judecării. Intreruperea cercetărilor făcute la procuratura militară, pe motiv că în cauză sînt implicați și civili, nu a avut alt scop decit deturnarea anchetei. Obiectiv atins și prin descompunerea nefirească a dosarului, cu dirijarea fragmentelor spre diverse instituții. Pentru ca în final, domnul Molcuț să admită că nu se putea ști înainte de finalizarea cercetarii dacă vinovații au fost/mai sînt, sau nu, militari. Repetind și el aberația (emisă de domnul Levanovici ca să se descotorosescă de dosar, în baza interpretării discutabile a unei decizii supectabile a Curții Constituționale) că milițienii, procurorii, securiștii torționari,  care au apucat să se pensioneze, trebuie considerați "civili".  Cît privește marii responsabili, activiștii PCR instalați de URSS, care au uzurpat puterea în stat și nu o lasă încă din gheare, pot fi ei judecați pentru înaltă trădare, dacă sînt considerați niște banali civili? Nici trimiterea unei părți a dosarului către parchetul anticorupție, nu corespunde nevoii de justiție reală. Dar pentru cercetarea procurorilor care nu au cercetat, judecarea judecătorilor care nu au judecat, legiferarea delictului celor care nu au legiferat-  unde ne putem adresa?
Ioan Roșca 10 noiembrie 2010






Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1022