Ioan Rosca. Plângere, contestatie a ordonantei Parchetului din 29.09.2010
Data: Monday, November 15 @ 11:08:53 CET Topic: Historia oculta
Ioan Roșca,
în calitate de reclamant-inițiator în dosarele 430/P/1990 și
35/P/2006 (preluate în 1304/P/2008) a depus o plângere în termen legal, ca reacție la Ordonanța publicată în Asymetria,prin postarea anterioară.
Ioan Roșca este și purtător
de
cuvînt al Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului.
El contestă astfel decizia de neîncepere a urmăririi penale, dată de
procurorul
Iuliu Molcuț prin ordonața din 29.09.2010, comunicată poștal la 22
oct.
2010. Ioan Roșca consideră că decizia este mai mult decît nejustificată, că ea este
dovada
slujirii interereselor celor reclamați, de către un sistem
juridic
degradat.
Asymetria
Către
Parchetul de pe lîngă înalta Curte de Casație și Justiție - secția de
urmărire
penală și criminalistică (și către procurorul
general, pentru a fi adusă la cunoștință tuturor celor cărora le revin
responsabilitați în dosar)
Plîngere
Subsemnatul Ioan Roșca,
reclamant-inițiator în dosarele 430/P/1990 și
35/P/2006 (preluate în 1304/P/2008), cetățean român cu domiciliul
permanent în
Canada și domiciliul temporar (adresa de corespondență) [..], purtător
de
cuvînt al Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului,
contest
prin prezenta decizia de neîncepere a urmăririi penale, dată de
procurorul
Iuliu Molcuț prin ordonața din 29.09.2010, comunicată mie poștal la 22
oct.
2010. Consider că decizia este mai mult decît nejustificată, că ea e
dovada
slujirii interereselor celor pe care i-am reclamat, de către un sistem
juridic
degradat.
In fapt, nu adaug aici nimic, pentru că
decizia
contestată nu neagă crimele descrise de martori. Fără însă să rezulte că
procurorii și-ar fi făcut datoria, efectuînd cercetările necesare,
pentru a
stabili responsabilitățile pentru crima reclamată în plîngerea mea,
crimă
continuată din 1944 și pînă astăzi :
A.
Pînă în 1989: aservirea țării
către URSS; uzurparea statului și dictatură; deturnarea justiției și
întemnițare nejustificată; terorizarea, explotarea și jefuirea
populației;
exterminare în masă
B.
După 1989: protejarea celor care
au comis crimele de la capătul A; complicitate în acapararea prăzii
acumulate
de la victime; reprimarea celor care au cerut deblocarea justiției.
In drept,
contest argumentele și concluziile conținute în ordonanță :
a. Că nu se aplică
imprescriptibilitatea - și pentru acest genocid. Sau
că trebuie aplicată mecanic prescripția,
făcînd jocul celor care au confiscat statul, pentru a scăpa de justiție.
b. Că nu ar opera întreruperile
și suspendările, pentru a se ține cont
de împrejuarea- de neînlăturat- că aceste crime nu au putut fi
penalizate pînă
acum, din cauza complicității justiției, în ciuda atîtor plîngeri -
făcute după
1990, tratate cu NUP-uri arbitrare. închiderea la 08.10.1993, a
dosarului
430/P/1990, deschis în urma demersurilor CDR Neamț - condus de mine
(vezi
declarația domnului Popa Neculai, anexată la contestație) - fiind doar
un
exemplu).
c. Că între 1965 și 1989
distrugerea națiunii ar fi încetat și că, după
1990, ea nu ar fost fost finalizată (continuată) prin jefuirea avuțiilor
acumulate de la victime, sub protecția conducerii FSN.
Chiar dacă crima reclamată de
mine ar fi prescriptibilă, prescrierea ar
trebui întreruptă/supendată, pînă cînd justiția ar fi eliberată de
complicii
vinovaților. Cei ce protejează criminalii inițiali sau protectorii lor
ulteriori, sînt la rîndul lor culpabili, în lanț recursiv.
Procurorii, judecatorii și legiuitorii
post-decembriști, care au făcut astfel încît să nu poată fi judecați la
timp
călăii securicomuniști, ar trebui deci pedepsiți și ei.
Deși am luat notă de reaua
credință a celor care uzurpă încă justiția și
compromit legalitatea, voi continua demersurile posibile, întru
reabilitatea
ideii de dreptate, urcînd scara care duce la ce…DO. In acest scop,
solicit să
se pună la dispoziția reclamanților (dintre care mulți, atenție, nu
au
primit decizia din 19.10.2010 !) documentele strînse în acest dosar,
pentru consultare și copiere.
Explicații
re-explicate
Ca să nu mă repet, vă semnalez
(în ordine cronologică) considerațiile
din plîngerile, declarațile, memoriile si publicațiile mele anterioare,
pe care
vă rog să le reanalizați, în conexiune cu prezenta contestație :
- declarațiile și procesele
verbale făcute cu ocazia descoperirilor din
1990 de la Dealul Mărului, de către FDAR Neamț (condus de mine), depuse
în
dosarul 430/P/1990
(vezi
și
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/dealulmarpitesti.asp.htm)
- articolele publicate în 1990,
declarațiile și apelul pentru Procesul
Comunismului, lansat de mine atunci :
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/dmaruluiviitorul11oct90.asp.htm
-
declarația mea citită la congresul AFDPR din 1991, privind motivul
exilării din
România - nedeclanșarea procesului pentru crimele comunismului:
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1991-1992/docs/scrisoaredeschisaafdp.asp.htm
- mărturii ale victimelor
comunismului și propuneri de rezolvare,
publicate de mine la www.procesulcomunismului.com
- plîngerea mea din 26.04.2005,
față de feseniada antijustițiară,
inclusă în 75/P/1997
(vezi
și http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2005/docs/declaratie.asp.htm)
- explicațiile adăugate la
dosarul meu, inclusiv completarea din 6 mai
2006, care descrie represiunea suferită la Piatra Neamț pentru că am
încercat
deblocarea justiției
(vezi
și
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2006&month=5.htm)
- constituirea Comitetului pentru
Reprezentarea Victimelor comunismului,
al cărui purtător de cuvînt sînt:
http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/comitet_victimele_comunismului.htm
și
în numele căruia am lansat plîngerea colectivă din dosarul 35/P/2006
(vezi
și http://www.procesulcomunismului.com/plingere_parchet.htm)
- plîngerea personală depusă la
31 iulie 2006 în dosarul 35/P/2006, care
se referă și la evenimentele din Piatra Neamț, de la 16 decembrie 1990
- analiza situației anchetei,
prezentată personal procurorului general
la 2 mai 2007
(vezi
și
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=1&year=2007&month=5.htm)
- sinteza cercetărilor mele
civice, depusă la 21 decembrie 2007
(vezi
și
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2007&month=12.htm)
- protest față de întreruperea
anchetei procuraturii militare, din 16
sept 2008
(redat
și la http://www.procesulcomunismului.com/activitate_procuratura.htm)
- analize ale infracțiunilor
împotriva justiției, comise în acest dosar
(http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=7&year=2009&month=12.htm
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=9.htm
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=3&year=2010&month=9.htm)
- memoriul depus pe 6 august 2010
(vezi
și
http://www.piatauniversitatii.com/news/news.asp-id=2&year=2010&month=8.htm)
Prezint
aici doar o explicație
sintetică a două decenii de argumentare.
Presupun că decizia de închidere a
unui dosar "uitat" (evitat)
atîta timp, s-a dat în grabă, ca urmare a
sesizarii mele din data de 6 august 2010. Dar asta nu justifică faptul
că nu
s-a răspuns direct memoriului meu, așa cum cere legea (de respectarea
căreia
răspunde tocmai instituția dv.). Derobarea aceasta a permis procurorului
Molcuț
să neglijeze toate observațiile mele privind modul vicios în care este
intepretată legea (și raportul ei cu societatea) de către complicii
juridici ai
criminalilor comuniști, să comită toate "erorile" pe care le
semnalasem- pentru a le asigura vinovaților impunitate.
După
20 de ani de luptă cu
(in)justiția din România, nu-mi fac mari iluzii privind efectul
prezentei
contestații, pe care o depun totuși, pentru a respecta procedurile și a
sili
sistemul juridic, uzurpat de apărătorii intereselor securicomuniste,
să-și mai
trădeze o dată conivențele. Așa cum a făcut-o în antologica decizie a
domnului
Molcuț - o dovadă elocventă a faptului că în România procuratura
operează întru
apararea răufăcătorilor de nivel înalt și nu întru protejarea societății
de paraziți.
Deși mă voi referi la argumentația din ordonanța contestată, sînt
perfect
conștient că în spatele domnului Molcuț se află sistemul juridic din
România
(deturnat de uzurpatorii statului de la funcțiile sale normale) - care a
luptat
două decenii pentru evitarea pedepsirii criminalilor ziși
"comuniști".
Stratagemele de paralizare a
justiției, tacticile de tergiversare
acoperite cu speculații "tehnice", nu fac decît să prelungească
nedefinit vinovăția pentru o unică infracțiune, proces de extindere a
răspunderii
care va continua pînă în ziua în care o schimbare reală de putere,
eliberînd
satul român, va permite pedepsirea
ultimei verigi implicate în acest complot anti-justițiar. Chiar dacă am
admite
(ceea ce nu e cazul) argumentația procurorului Molcuț, am deduce că o
crimă de
amploare (și nocivitate) inegalabilă nu mai poate fi tratată juridic,
numai din
cauza modului în care procurorii, judecătorii, legislatorii
post-decembriști au
forțat împlinirea prescripției. Această infracțiune majoră împotriva
justiției,
dovedibilă fără nici o dificultate, …nu s-a prescris. Disculparea
vinovaților
inițiali produce deci automat inculparea celor care i-au protejat pe
perioada
necesară, așa cum am arătat în cererea mea, care a stat la baza acestui
dosar.
Cei ce vor continua lanțul acoperirii crimelor prin validarea NUP-ului
în acest
dosar, vor deveni la rîndul lor condamnabili.
Vă cer deci să întrerupeți farsa
continuată pînă acum, inculpînd
criminalii securicomuniști pentru fapte la care nu trebuie aplicată
prescripția,
pentru că tergiversarea a fost realizată dolosiv. Și apoi, să cercetați
pe cei
care i-au protejat juridic după 1990. Dacă veți menține poziția
procuraturii
privind aplicarea prescripției în acest dosar, să cercetați măcar și să
incriminați pe cei care au produs amînarea, deturnînd justiția de la
menirea
ei, nerespectindu-și obligațiile profesionale. în fine, dacă veți
respinge și
acest nivel al cererii mele, să luați notă că voi denunța, publicului si
organelor implicabile, noua infracțiune împotriva justiției- care s-ar
comite
prin închiderea acestui dosar.
Istoria
demersurilor mele
Nu
am suferit, înainte de 1989, decît
condamnarea de a trăi în lagărul comunist. Dar și așa mă consider
legitim ca
reclamant al capătului A, mai ales avînd în vedere continuarea.
în 1990, mi-am dedicat timpul si
energia semnalării crimelor regimului
comunist și pericolului pe care îl reprezenta rămînerea la putere a
celor
interesați în acoperirea lor. Activitățile mele de "instigare
justițiară" (fondarea și conducerea asociației Dialog Piatra Neamț, a
FDAR
Neamț și Alianței Civice Neamț, articole în presă, demonstrații, greva
foamei,
cercetările din județul Neamț, etc.) au stîrnit ura sprijinitorilor
intereselor
securicomuniste. Am fost supus unei continui presiuni, bombardat cu
injurii și
amenințări, care au culminat cu încercarea de linșaj cu care a fost
oprită
manifestația noastră legală din Piatra Neamț, de pe 1- 5 Mai 1990. Aceste evenimente încadrîndu-se în
conflictul dintre susținătorii intereselor securicomuniste și
contestatarii
lor, plîngerea depusă de mine pe 26 aprilie 2006 a fost integrată de
generalul
Voinea în dosarul 75/P/1997. Deși am depus un vast material probator și
au avut
loc cercetări la Piatra Neamț în acest dosar , așa cum v-am mai semnalat
în
memoriul din 6 august 2010, nu am primit nici o decizie privind cazul
meu.
Pot doar presupune că, încălcînd flagrant legea, dosarul Piatra Neamț,
cuprins
în 75/P/1997, a fost deturnat spre procuratura civilă (deși nu știu să
se fi
stabilit cine erau responsabilii pentru agresarea noastră ) și apoi
închis cu
NUP- fără a se trata de loc partea care se referea la evenimentele de la
Piatra
Neamț. Aștept deci în continuare explicații și decizii respectabile în
dosarul
75/P/1997- unde se află prima mea plîngere.
Sesizînd artificiala separare
dintre dosarele "iunie 1990" și
"decembrie 1990", am semnalat (și în scris) generalului Voinea că ele
fac parte dintr-o infracțiune unitară și ar trebui conexate. La baza
evenimentelor din 1989-1990 s-a aflat încercarea noastră de a aduce criminalii securicomuniști în fața
justiției și a îndepărta de la putere pe cei care îi protejau. Pentru
evitarea
pedepisrii celor responsabili a organizat FSN-ul, în toată țara,
instigarea
populației întru reprimarea noastră, folosind toate instituțiile încă
ocupate
de profitorii vechiului regim totalitar. în acest sens, situația creată
la
Piatra Neamț de demersurile pentru judecarea crimelor comunismului este
tipică
și expresivă. După cercetările de la Dealul Mărului, pe care le-am
coordonat
(ca președinte a Alianței Opoziției din Neamț, devenită FDR, devenită
CDR) am
lansat in presă un Apel pentru judecarea crimelor comunismului. Alăturarea noastră la FDR și Alianța Civică,
noile descoperiri făcute de AFDPR Neamț la Dealul Balaurului- au
încordat și
mai tare atmosfera. Forțele interesate
de intimidarea noastră au organizat reprimarea mitingului comemorativ
din 16
decembrie 1990 (foșii deținuți politici recunoscînd figuri de securiști
sau
gardieni între "oamenii de bine",
care îndemnau la linșarea noastră și care ne-au blocat intrarea în
cimitir,
hăituit cîțiva km, silind poliția să ne "salveze", într-o mașină, în
ultima instanță).
în
octombrie 1990, după insistențe
de cîteva zile (în care am rămas singur cu osemintele descoperite, în pădurea de la Dealul Mărului) procuratura
militară din Roman a sosit la fața locului. Au ridicat oasele, dovezile
materiale (gloanțe, ban RPR etc), declarațiile unor martori ai
execuției- și au
deschis dosarul 430/P/1990, care a ajuns la procuratura militară Bacău.
Au
urmat cîțiva ani de cercetări , stabilindu-se că probabil a fost vorba
de
executarea, în 1949, a unui grup de deținuți (închiși la Miliția din
Roman),
aflați în faza de anchetă, într-un proces care avea loc la Tribunalul
militar
din Iași. După care, la 08.10.1993 , dosarul "Dealul Mărului" a fost
închis cu NUP de procurorul Aurel Cute, cu motivarea prescripției, care
ar fi
curs de la execuția criminală (anul 1949). Dar chiar miniștrii justiției
din
perioada respectivă admiseseră ca judecarea acestor crime (împotriva
umanității- de altfel) nu s-a putut face în regimul comunist, deci
prescripția
nu putea începe decît din 1990. NUP-ul ilegal din 1994 din dosarul
nostru a
fost o împrejurare de neînlăturat, care
dovedește neiertător faptul că în continuare, și după 1990, judecarea acestor crime nu a fost posibilă -
menținîndu-se întreruperea prescripției. De prelungierea termenului ar
putea
profita solidar toate victimele, chiar dacă dosarul nostru ar fi unic.
Realitatea este alta. După 1990, au fost depuse o sumedenie de plîngeri
smilare, la procuratură și judecătorie, toate blocate cu "nu se
poate"- nejustificat. Ca să se poată bucura -așa cum o face- de
expirarea
termenelor, domnul Molcuț închide ochii asupra tuturor dosarelor de
acest gen,
respinse de justiția post-decembristă. Dar nu îi închidem noi , ci cerem
reperarea și redeschiderea lor.
Sesizind poziția complice a
justiției post-decembriste, m-am exilat în
1992 în Canada, în semn de protest, și mi-am indreptat atenția spre
demascarea
ei. Dupa ce am lansat în anul 2004 spațiul www.procesulcomunismului.com,
m-am
străduit să conving ultimii supraviețuitori ai îndelungatei trădări a
dreptului
comise prin uzurpata justiție romănă, că are rost să mai
mai ceară o dată dreptate, folosind în
plîngere o parte comună și adăugînd eventual aspecte particulare. Măcar
să se
știe că fărădelegea cu ifose judiciare nu ne amăgește. Am fost numit
purtătorul
de cuvînt al Comitetului pentru Reprezentarea Victimelor Comunismului,
calitate
în care m-am străduit să impulsionez cercetările. Ca victimă a regimului
post-decembrist de protecție a securicomuniștilor, am depus la 31 iulie
2006
cererea care a deschis dosarul 35/P/2006, provocînd cercetări soldate cu
o
decizie… care nu face nici o referire la considerațiile din plîngerea
mea!
Capătul A de cerere, referitor la crimele comunismului era pentru mine
un
preambul logic (dacă nu ar fi existat aceste crime, nu aș fi avut
legitimitate
ca reclamant al capătului B, ca justițiar civic reprimat pentru că a
încercat
să se opună protejarii criminalilor rămași la putere).
Mi-am petrecut anii 2005-2010 în
România , întrerupîndu-mi cariera și
părăsindu-mi domiciliul, pentru a sprijini ancheta. întîlnirile cu
tinerii
procurori militari din București sau Iași m-au făcut să-i simt și pe ei
victime
ale deturnării justiției, intimidate de riscul de a supăra sistemul,
penetrînd
prea adînc prin adevăr și arhive. Nu cred că s-au simțit bine față de
victimile
îmbătrînite la ușa justiției, atunci cînd s-a decis stoparea
cercetărilor
procuraturii militare, pe motive puerile de competență (securiștii,
procurorii
și judecătorii genocidari s-ar fi "civilat"… prin pensionare). Și
nici că se vor bucura, cănd mărturiile de importață istorică prelevate
de la
victime vor fi date la topit.
Sesizînd
strategiile de
înfundare a anchetei (subdimensionarea resurselor alocate, descompunerea
sensului unitar al dosarului, jocul declinărilor de competență etc) am
reacționat prin memorii la care nu am primit răspuns. Am
prezentat personal procurorului general observațiile mele
privind farsa îndemnurilor la celeritate, la 2 mai 2007. Am reacționat
la
blocarea anchetei prin declinarea competenței către procuratura civilă ,
în
septembrie 2007. Am depus pe 21
decembrie 2007 o sinteză a cercetărilor mele, așteptînd să fiu
contactat,
pentru a prezenta și alte dovezi colectate de mine… dar nimeni nu m-a
căutat.
Exasperat, după ce am publicat cîteva analize și proteste, am trimis la 6
august 2006 un memoriu, în care semnalam că aștept știri despre acest
dosar.
Aparent,
decizia din 19.10 2010
răspunde tuturor plîngerilor adunate în dosarul 1304/P/2008. în realitate, această tratare "la
gramadă" (în care a fost integrat și dosarul 35/P/2006 inițiat de mine) a
condus la neglijarea multor capete de cerere, motiv suficent de
nulitate. Trebuia ca fiecărui reclamant să i se
răspundă la plîngerea sa, menționîndu-se cum s-a ajuns la concluzia că
nu sînt
elemente care să justifice urmărirea penală. Nu știu cum vor reacționa
reclamanți ca Bugan, Paraschiv, Vatamaniuc etc (sau IICC, de unde a fost
îndepărtat Marius Oprea) aflînd că după 1964 agresiunea comunistă nu ar
fi
continuat. în ce privește plîngerile tipice, depuse de victimele
"instigate" de mine, ele cuprind puncte la care nu s-a raspuns nimic,
sau nu s-a dat o justificare acceptabila a neînceperii urmăririi penale.
De
exemplu, capatul B al plîngerii noastre, dedicat denunțării celor care
au
protejat criminalii după 1989 (continuînd astfel infracțiunea), este
eludat
sec, fără a se mai recurge la artificii justificative. Argumentele
juridice sînt evident formale,
dar merită și ele combătute.
Considerații
juridice pe marginea ordonanței
1 Procurorii nu ar trebui să fie
avocații vinovaților. Ordonanța trădează, în spatele stilului "tehnic",
dezinteresul
față de dreptate, eludarea răspunderilor, preocuparea pentru ascunderea
adevarului- o prestație tipică protecției activităților criminale
desfășurate
într-un stat uzurpat. In timp ce tovarășul Apostol dispare (după decenii
de
răsplata pentru cumplitele sale servicii) , colegii lui rămași în barca
justiției impiedica ultimele victime în viață să sfîrșească calvarul cu
satisfacția unei reparații. Cei ce "nu au precupețit nici un efort"
pentru a umple pușcăriile cu dușmanii conducătorilor comuniști- procurorii educați la miliție și reciclați
prin "tranziție"- se arată mai concesivi față de crimele vechilor lor
stăpîni decît judecătorii pentru care ar trebui să pregătescă dosare.
Ințeleg
de ce niște părtași nu se comporta ca avocați ai victimelor, ci ai
infractorilor.
Dar cînd anticorpii legii se transformă în virușii ei, se ajunge la
patologia
dreptului.
2. Delăsarea merge pînă la
parazitism. In
ordonanță, se reproșeaza repetat victimelor reclamante ca nu au adus
suficente
dovezi, că nu au pus pe masă suficente probe ale elementelor
constitutive ale
infracțiunilor etc. Nu e adevărat. Mărturiile acumulate sînt zdrobitoare
(Sper
că nu vor fi distruse, pentru a se ascunde acest fapt ?) Dar pe de altă
parte,
nu procuratura e cea obligată să cerceteze adevărul pînă la capăt? Să
caute
elementele clarificatoare, să se asigure că infracțiunile nocive nu
ramîn
nepedepsite? Nu ea trebuia să se autosesizeze, în acești 20 de ani? Nu
ea
trebuia să cucerească buncărul arhivistic, ocupat în continuare de
slugile
reclamaților? O procuratură care nu a reușit să aducă în fața instanței
pe cei
care au compromis fatal legalitatea , care a întors spatele la
fărădelegile
sistemului și a închis toate anchetele cu NUP- se face vinovată , pe
lîngă
complicitate, și de o delăsare cu grave urmări. Parazitismul
"profesionist" nu e o circumstanță atenuantă.
3. Nu se răspunde tuturor
capetelor de acuzare. Dupa atîția ani dedicați dezrobirii justiției, meritam
răspunsuri
concrete la numeroasele aspecte concrete semnalate. Ce s-a întîmplat de
exemplu
cu dosarul 430/P/1990 lansat de CDR Neamț în 1990, după descoperirea
gropii
comune de la Dealul Mărului, închis cu NUP în 1993 (pentru o pretinsă
prescriere), recuperat de generalul Voinea si integrat în 35/P/2006? Cum
de mi
se spune acum că nu ne-am plîns la timp, deși NUP-ul decis de procurorul Aurel Cute la 8.10.1993 demonstrează că
procuratura a blocat justiția? Dar cu declarațiile martorilor
agresiunilor de
la Piatra Neamț din 1990, ce s-a făcut (pe lîngă hărțuirea tenebroasă a
celor
ce le-au dat)? Dar cu dovezile ascunse în arhive ce se aude? Ordonanța
nu
părăsește însă nivelul generalităților… Nu aflăm din ea nimic despre ce
cercetări s-au întreprins, cum de s-a ajuns la concluzia că delictele
reclamate
nu au continuat după 1964, că nu s-ar fi produs infracțiuni împotriva
justiției
și după 1989. Adevărata motivare a
dezertării de la dreptate… rămîne secretă.
4 Primitivism juridic întors
împotriva justiției. Nepedepsirea crimelor regimului comunist nu se datorează
numai
intereselor clanului în "tranzitie" ci și înțelegerii rudimentare a
esenței dreptului, de către experții juridici formați de sistem. Formalismul simplist, bont și tendențios
este adoptat cu sîrg, și nu o normativitate rezonabilă, deschisă, vizînd însănătoșirea vieții sociale. Legi
criminale, absurde sau stupide pretind dogmatic legitimitate. La noi se
poate
norma sau susține că "2+2
=5", "nu va mai fi noapte", "nu se poate pedepsi
genocidul". Dar prezumțiile si
normele de drept sînt bazate pe temeiuri, care trebuie verificate. De
exemplu,
ideea (invocată repetat și în ordonanta contestată) de a nu pedepsi pe
cineva
mai aspru decit era condamnată fapta cînd a fost comisă, își pierde
legitimitatea cind criminalul ia/păstreaza puterea -pentru a se acoperi
cu legi
favorabile. Criminalii denunțați și de mine nu ar trebui recompensați
pentru că
și-au auto-decriminalizat actele sau au paralizat inculparea pînă la
expirarea
termenelor de prescripție, scurtate premeditat. Aplicăm, chiar și în
privința
termenelor de prescriere, legea mai
favorabilă, dată de vinovați- împotriva
justiției? Complicii juridici se pot exonera singuri, dacă deturnează
justiția
suficent de mult?
5 Imprescriptibilitatea respinsă
prin artificii penibile. Aflam din pledoaria domnului Molcuț, adept al
deculpabilizării
genocidului, că, deși acesta este
considerat un flagel extrem în lumea civilizată, el nu mai poate fi
tratat
corespunzător la noi, pentru că autorii
crimelor anilor '50 au întîrziat trecerea lor în codul penal, sau au
amînat
semnarea tratatelor internaționale privind imprescriptibilitatea. Te
miri că
mai continuă vînătoarea de naziști, deși nici regimul lui Hitler nu
validase
imprescriptibilitatea genocidului… La
noi se aplica însă dreptul la paralizarea premeditată a justitiei,
recurgindu-se mecanic la un "principiu al non-retroactivității",
extras dintr-o constituție aplicată retroactiv…. pentru a se respecta
voința
juridică a criminalului legiuitor. Pentru a-și valorifica speculațiile,
procurorul Molcuț pretinde (în ciuda evidenței și a probelor) că
infracțiunea
complexă semnalată în plîngere nu ar fi fost continuată, după 1964. E o
insultă
adusă victimelor și bunului simț, contrazisă și de sentința procesului
care a
dus la execuția Ceușeștilor. Despre regimul la care a fost supusă în
continuare
populația, despre hărțuirea "bandiților" ca Gavril Vatamaniuc, sau
despre anii de detenție post-64 a unor "recidiviști" ca Grigore
Caraza sau Ion Bugan- argumentația ordonanței nu suflă o vorbă. E mare
rîvna
pentru "iertarea" celor ce au pedepsit nevinovații, te simți în fața
unei predici strîmbe. Rostul normal al procuraturii, intr-un stat care
s-a
declarat adept al dreptului la justiție, este însă apărarea societății
de
infracțiunile la care nepedepsirea ar fi periculoasă.
6 Recurgerea vicioasa la
prescriere. Dupa ce trece ilicit de
imprescriptibilitate, procurorul Molcuț atacă problema prescriptiei,
exact pe
drumul incorect criticat în memoriile și analizele mele (pe care nu
pretind
însă că le-a citit). Nu recunoaște continuitatea crimei, pînă în 2010
(pentru
că dacă ar face-o , ar descoperi vinovăția "justiției"
post-decembriste). Nu recunoaște că procuratura avea sarcina să
reabiliteze
legalitatea. Nu recunoaște că nenumaratele plîngeri depuse în instanțe
și la
procuratură după 1990 (dar pe care ancheta le trece sub tăcere) - au
întrerupt
prescripția. Nici că sentințele negative și deciziile de NUP au
suspendat-o, ca
obstacol de neînlaturat. Consideră de exemplu că am depus cererea din
2006 prea
tirziu, că nu am folosit bine cei 15 ani trecuți de la "eliberarea"
din 1990. Dar (pe lîngă numeroasele mele articole care trebuiau să
producă
autosesizarea) cum de nu a observat măcar dosarul Dealul Mărului,
deschis de
noi în 1990, închis cu NUP in 1993- pe motiv de prescriere fata de 1949- și adăugat, la cererea mea, actualului
dosar? Ar urma ca in viitor să ni se spună că actuala decizie de NUP nu a
fost
o împrejurare care a împiedicat judecarea? O tăinuire continuată, sub
protecția
"oamenilor legii"… se prescrie? Cît timp procurorii vor argumenta ca
avocați ai infractorilor, timpul prescrierii nu începe sa curgă.
7 Declinarea de competență în
sprijinul impunității. Cauzele unitare, ample și
complexe pot fi dezamorsate și prin tehnica defalcării
"competențelor". Constatăm și în acest dosar modul în care
păinjenișul supect al declinărilor de competență produce împotmolirea
dreptății
într-un labirint, greu de supravegheat civic. Această paralizare
trădează o
criză de operaționalitate judiciară, de care factorii reponsabili s-ar
fi
arătat preocupați, dacă ar fi fost împătimiți de drept. Banii captați de
stat
sînt sifonați de peseudo-justițiari care iau salarii sau pensii
"nerușinate", pentru ca șantajează vinovații cu posibilitatea
judecării. Intreruperea cercetărilor făcute la procuratura militară, pe
motiv
că în cauză sînt implicați și civili, nu a avut alt scop decit
deturnarea
anchetei. Obiectiv atins și prin descompunerea nefirească a dosarului,
cu
dirijarea fragmentelor spre diverse instituții. Pentru ca în final,
domnul
Molcuț să admită că nu se putea ști înainte de finalizarea cercetarii
dacă
vinovații au fost/mai sînt, sau nu, militari. Repetind și el aberația
(emisă de
domnul Levanovici ca să se descotorosescă de dosar, în baza
interpretării
discutabile a unei decizii supectabile a Curții Constituționale) că
milițienii,
procurorii, securiștii torționari, care
au apucat să se pensioneze, trebuie considerați "civili".
Cît privește marii responsabili, activiștii
PCR instalați de URSS, care au uzurpat puterea în stat și nu o lasă încă
din
gheare, pot fi ei judecați pentru înaltă trădare, dacă sînt considerați
niște
banali civili? Nici trimiterea unei părți a dosarului către parchetul
anticorupție, nu corespunde nevoii de justiție reală. Dar pentru
cercetarea
procurorilor care nu au cercetat, judecarea judecătorilor care nu au
judecat,
legiferarea delictului celor care nu au legiferat- unde
ne putem adresa?
Ioan Roșca 10 noiembrie 2010
|
|