Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie - Teoreticieni ai organizatiilor si managementului. Dictionar si crestomatie

A apărut recent, la Editura Politehnica Press, lucrarea "Teoreticieni ai organizatiilor si managementului. Dictionar si crestomatie". Autorii sunt universitari: profesorul Iancu Filipescu și sociologul Bruno Ștefan. Acesta este primul volum dintr-o lucrare mai mare. In el sunt prezentate teoriile a 195 specialiști. Gândit initial ca un ghid pentru studenții si masteranzii dintr-o Politehnică, volumul este util și altor persoane care doresc să cunoască teoriile principalilor gânditori despre organizații și management.Este cea mai amplă lucrare de acest gen aparută in România si, prpbabil, chiar și in alte tari. Profesorii de la Facultatea de Sociologie si Asistență Socială a Universității București au considerat-o un eveniment editorial important pentru specialistii din breaslă.
Recomandăm această carte, foarte utilă si interesantă, celor care ar putea avea nevoie de ea. Sper sa putem reveni cu un comentariu de specialitate.
Asymetria

Homer povestea în Odiseea că, în timpul Războiului Troian, Odiseu (în traducerea latină, Ulise) l-a angajat pe Mentor să aibă grijă de educaţia fiului său Telemachus, să-l înveţe ‖cum să fie rege‖. Mentor era un vechi prieten de familie, sfătuitor al lui Odiseu şi el i-a fost trimis acestuia de zeiţa înţelepciunii Pallas Athena ca să-l protejeze de acţiunile răzbunătoare ale zeului Poseidon. Mentor a devenit substantiv comun graţie teologului, poetului şi scriitorului francez François Fénelon (1651–1715), care a descris în romanul Aventurile lui Telemachus (1699) educaţia pe care acesta o dă fiului lui Odiseu. De mai bine de trei secole mentorul este un consilier înţelept care împărtăşeşte altora o educaţie acumulată în timp, care-i protejează pe cei tineri de capcanele din jur cu sfaturile lui. Secolul al XX-lea a fost secolul în care numărul mentorilor în organizaţii a crescut într-un ritm nemaiîntâlnit.
Organizaţiile au devenit tot mai diferite unele de altele; şi-au dezvoltat modalităţi de funcţionare tot mai diverse; au impus comportamente distincte membrilor lor şi au fost clasificate în funcţie de diverse tipologii. Pentru înţelegerea acestora mai mulţi specialişti proeminenţi şi-au adus contribuţiile.
Şi în secolele anterioare au existat gânditori care au elaborat lucrări memorabile despre aceste aspecte. Sun-Tzu a scris Arta războiului cu 500 de ani înainte de Hristos, iar sfaturile lui despre cum poţi să-ţi învingi concurenţa i-au inspirat pe mulţi teoreticieni contemporani, de la Michael Porter la Richard Pascale ori Kenichi Ohmae:Desfăşoară-ţi forţele pentru a-ţi apăra punctele strategice; fii vigilent când te pregăteşti, nu indolent. Studiază în detaliu situaţia reală, aşteaptă în ascuns ca inamicul să dea dovadă de neglijenţă. Aşteaptă până când îşi părăseşte poziţiile fortificate, apoi pune mâna pe lucrurile la care ţine cel mai mult [...].
A supune forţele inamice fără luptă reprezintă culmea măiestriei. Cea mai bună strategie este să contracarezi strategia celuilalt, apoi să-i ataci aliaţii, după aceea să-i ataci soldaţii; cea mai proastă este să-i ataci cetăţile.
(Sun-Tzu, «Arta războiului. Arată-te puternic când eşti slab şi slab când eşti puternic.» (Bucureşti, Editura Samizdat, 2004, 23)