Magda URSACHE. Alte glose la un eseu-proces al comunismului
Data: Thursday, May 19 @ 12:03:25 CEST
Topic: Memoria



Alte glose la un eseu-proces al comunismului. Sper într-o discuție întinsă și completă pe marginea eseului-proces al comunismului (altul decît Raportul final), intitulat Intelectualii față cu democrația (ed. Pleiade, Satu Mare, 2010), semnat Gheorghe Grigurcu. Iată de ce revin la această carte abordînd teme extreme, periculoase pentru mințile lavate ale sentinelelor PC  (Political Correctness), a căror lectură e mereu suspicioasă: „Nu-i cumva antisemit, fascist, naționalist ori – văleu! – legionaroid?”
G. Călinescu nota în „Adevărul literar și artistic” din 6 dec. 1931: „(...) lumea literelor este un parlament în care discuțiunea și libera expresie a sentimentului critic sunt garanții și chiar rațiunea de a fi a scrisului”. Și, mai demult, M. Eminescu, în „Timpul”, 21 ianuarie 1881: „A compara argumentele și a o face cu tonul liniștit al bunei credințe reciproce constituie esența oricărei discuții serioase”.
Din păcate, opinia adversă „cauzează” iritare multă și lovituri de pedeapsă, amintind de cenzura comunistă care răstălmăcea aberant ce scriseseși. Se poate discuta acuzator despre antisemitism, nu și despre excesele antiromânismului. Reacția diriginților e mereu dură cînd se face comparația între Shoah și Gulag sau între Holocaust și Holodomor (moartea prin înfometare, în Ucraina, a milioane de oameni, dintre care 3 milioane de copii, în anii 1932-33). Dacă insiști, pierzi sprijinul „Realității evreiești”.

Magda URSACHE



Sper într-o discuție întinsă și completă pe marginea eseului-proces al comunismului (altul decît Raportul final), intitulat Intelectualii față cu democrația (ed. Pleiade, Satu Mare, 2010), semnat Gheorghe Grigurcu. Iată de ce revin la această carte abordînd teme extreme, periculoase pentru mințile lavate ale sentinelelor PC  (Political Correctness), a căror lectură e mereu suspicioasă: „Nu-i cumva antisemit, fascist, naționalist ori – văleu! – legionaroid?”
G. Călinescu nota în „Adevărul literar și artistic” din 6 dec. 1931: „(...) lumea literelor este un parlament în care discuțiunea și libera expresie a sentimentului critic sunt garanții și chiar rațiunea de a fi a scrisului”. Și, mai demult, M. Eminescu, în „Timpul”, 21 ianuarie 1881: „A compara argumentele și a o face cu tonul liniștit al bunei credințe reciproce constituie esența oricărei discuții serioase”.
Din păcate, opinia adversă „cauzează” iritare multă și lovituri de pedeapsă, amintind de cenzura comunistă care răstălmăcea aberant ce scriseseși. Se poate discuta acuzator despre antisemitism, nu și despre excesele antiromânismului. Reacția diriginților e mereu dură cînd se face comparația între Shoah și Gulag sau între Holocaust și Holodomor (moartea prin înfometare, în Ucraina, a milioane de oameni, dintre care 3 milioane de copii, în anii 1932-33). Dacă insiști, pierzi sprijinul „Realității evreiești”.
Există mulți arbitri-specialiști în antisemitismul românilor. Discuți despre vremea aceea cînd s-a pus în practică sistemul care ne-a distrus existența și despre oamenii Anei Pauker (Vasile Luca, Leonte Răutu, Valter Roman, Nicolschi, Teohari Georgescu, Dulgheru, Zeller, Coler) și apare suspiciunea că îi vizezi pe evrei; clasat ce nu ești: antisemit. Chiar să afirmi apăsat că românii n-au fost mai puțin fanatici, că și ei s-au lăsat folosiți, că și ei au profitat, tot ești citit în cheia extremei drepte. în paranteză fie spus, există și sioniști schingiuiți de evrei cominterniști, dar legionarii rămîn eternii condamnați pentru crimele lor. Un exemplu din multe? în 1982,România era comentată de rău în Congresul american: Ceaușescu viola acordurile de la Helsinki, nelăsînd familia Coler să plece în SUA, adică pe Andrei Coler, inginer de sunet și pe Elena Răutu, fiica lui Leonte. Au intervenit pentru eliberarea pașaportului nume grele, de la Bush și secretarul de stat Alexander Haig la ambasadorul David Funderburk. Colonelul de securitate Coler fusese asistentul generalului Nicolschi, colaborase  cu Zeller și cu Dulgheru, ca director de închisoare. La ordinele lui, gardienii l-au zdrobit în cizme pe Alex. Moldovan; l-au omorît din bătaie la 39 de ani pentru că l-a „sfidat” pe Coler. Vlad Stolojan (soțul Sandei) a confirmat informațiile despre crimele lui Coler; multe știe și Radu Câmpeanu. Cu toate astea, criminalul a ajuns cetățean american. Se prezentase drept victimă a lui Ceaușescu: îl eliberase din Biroul politic pe tata socru, Leonte Răutu.
Ca să scapi de culpabilizare prin eticheta „argumentație de tip antisemit” e musai să spui ce ticălos a fost (și a fost!) Ghiță Dej cînd a eliminat-o pe „Ana noastră”, cum mi s-a întîmplat să aud recent într-o emisiune TV. Pe peretele studioului se putea citi: „Istoria ne învață că n-am învățat nimic de la ea”.
învățăm din trecut? Istoricul Zoe Petre opinează că nu. La polul opus acestei opinii, Goma, care nu numește pactul Ribbentrop-Molotov, ci pactul Hitler-Stalin, scrie în Jurnal, 2009: „prezentul se oglindește în trecutul comunist”. „Antisemitizarea” sa  a venit (ce trist!) și dinspre Ion Vianu.
Repetatele apeluri pentru memorie corectă se lovesc de dezinteres, ba chiar se manifestă „un anume cinism în tratarea atît a trecutului, cît și a prezentului”, susține Gh. Grigurcu. Amnezia e voită, dirijată, controlată. N-a afirmat avangarda că trecutul e depășit și că peste el trebuie trasă cortina? Și n-a fost primul număr al „României literare” de după '89 ilustrat cu Jules Perahim? Tineri necomplexați de ignoranță nici nu vor să știe ce-au uitat. Istoria reală nu mai interesează, așa e, dar nu cumva pentru că a fost mereu și mereu falsificată? Fuga de adevăr se practică răzbit.
Și atunci, orice e posibil, chiar și lauda totalitarismului făcută posttotalitar, chiar și acuzarea anticomuniștilor în limbaj proletcultist (hiene, șacali, hrănindu-se din cadavrul comunismului), chiar și apariția multor „indivizi cu concepții totalitare” din generația tînără (apud Gh. Grigurcu), așadar filo-dicatori tineri. Și nu-i enervează pe unii Mircea Platon cînd întreabă Cine ne scrie istoria?. Chiar așa: cine ne-o rescrie?
Ni se spune că în Noua Europă e nevoie de uitare. Pe linia aceleiași comenzi, ni se cere să ne controlăm repulsia, ba chiar să avem îndurare pentru torționarii din vechile închisori. Gata, am acuzat formal comunismul ca regim sîngeros și ne-am liniștit. S-a bifat condamnarea lui în Parlament, ce mai vrem? Simplu: înainte de procesul Tismăneanu contra comunismului trebuia un proces penal contra comuniștilor criminali. Altfel, oricît ar nega-o susținătorii președintelui în funcție, crimele s-au clasat, transferîndu-se în arhive și-n biblioteci. Condamnăm doar teoretic. O spune limpede Gh. Grigurcu în eseul-proces citat: condamnarea băsescă a comunismului e „o haină mult prea mare pe trupul istoricește firav al celui ce-a rostit-o”, chiar dacă președintele crede (v. alocuțiunea la sărbătorirea nr. 100l al revistei „22”) că „raportul Tismăneanu nu poate fi egalat prin profunzime în zona fostelor state comuniste”.
Raportul a aruncat „ceva feșe pe o rană a colectivității românești încă sîngerînd”. Și nu-l urmez de astă dată pe Sorin Lavric, convins că în Parlamentul României, în 18 decembrie 2006, s-a făcut „exorcizarea” „fantomei care ne urmărea mereu din 1947”. De ce din '47 și nu din '40, cum vede lucrurile Goma. Mai exact, din 28 iunie, cînd Basarabia, Bucovina de Nord și Herța au fost ocupate de teroarea bolșevică. Plus că fantoma o fi fost anihilată „pe termen lung” (cum recunoaște chiar S. Lavric), dar nu definitiv. N-a renunțat FSN-ul la referendumul pentru dizolvarea PCR, ideea profetologului Brucan? A, n-a aprobat CFSN proiectul (!!!) Așa că PCR s-a reînființat și vrea să riposteze la orice atac contra comuniștilor, ca procuror, ca avocat pledant, ca judecător, à la fois.
„Anticomunismul minimal” (mulțumesc, Mircea Platon!) din Raportul final n-a convins și asta pentru că  în siglă n-a fost Goma, cum trebuia să fie. Nu era la „standardele academice” ale istoricului Tismăneanu? Sau nu-i istoric? Iar disputa din jurul cercetării mai mult a dezbinat. în argumentația contra celor rezervați, Vladimir Tismăneanu uzează de tot spectrul de acuzații, devoalînd și „nuanțe antisemite”, și „accese de antisemitism”, ba chiar „isterie xenofobă”, Mircea Platon fiind „Căpitanul”, pus pe „insultă cu conotații etnice”.
Dreptate n-are nici Andrei-Paul Iliescu (Iluzia anticomunismului) că procesul ar fi trebuit făcut de persoane fără fobie față de comunism. Ce om normal la cap n-are fobia asta? Sau o fi o banalitate că regimul comunist a acționat dur, crud, bestial contra nealiniaților, în numele luptei de clasă? Vă aduc aminte că Lenin telegrafia (v. Opere complete, X): „împușcați-i și pe șovăielnici!”. Jurnalistul David Brinkley a citit la Televiziunea națională a SUA un fragment din corespondența  Roosevelt-Stalin:
Roosevelt: „Domnule Mareșal, după cum știți, sunt în campanie electorală pentru realegerea mea pentru a patra oară ca președinte al SUA. Ar fi extrem de jenant pentru mine dacă ar transpira în presă ceva din natura discuțiilor purtate împreună la ambasada URSS din Teheran”.
Stalin: „Domnule Președinte, confirm primirea telegramei Dvs. și vă comunic măsurile luate aici: stenogramele discuțiilor noastre au fost arse, iar translatorul împușcat” (Apud Internet). Niet celovec, niet problema.
Gulagurile lui Stalin au ucis mai mult decît războiul, iar pipa sa, cum citesc în „Jurnalul de Vrancea”, era din chihlimbar din munții Buzăului. Exterminarea a 11 milioane de oameni din propriul popor (URSS) e de trecut cu vederea?
De unde iertare, răbdare, echilibru? Virgil Ierunca a fost absent la stingerea mamei. A aflat de moartea ei dintr-un mandat returnat de poșta română cu mențiunea decedată. Spune Ion Zubașcu, într-un interviu luat de Lucia Negoiță pentru „Acolada”, „în familia noastră, politica s-a scris cu sînge de om”. „Pînă și cîinele din lanțuri a fost lăsat să moară, în timpul cînd mama a fost arestată la Sighet, pentru că și el aparținea unui «dușman al poporului»”. Tatăl său, Ilie, a luptat la „partizani”, în Munții Țibleș. A fost ucis în torturi.
E greu titlul de erou. în torturi au murit și generalii armatei române: gen. Ion Rășcanu, comandant de brigadă la Mărășești, mort la Sighet; gen. Mihail I. Racoviță, ministrul Apărării Naționale, mort la Sighet; au murit umiliți Macici, Petrovicescu, Dobre, Șova, Stoenescu... „îndur deci soarta învinsului”, a spus gen. Constantin Pantazi, fost ministru de Război, mort în închisoare, în '58; fiul lui, ofițerul Ion Pantazi, a stat închis la Aiud, la Gherla etc. N-ar fi fost normal ca printre raportori să nu fie nici un fiu de cominternist? Nu de etnie e vorba aici.
La 3 ani de la prezentarea Raportului, Vladimir Tismăneanu a dat un interviu lui Armand Goșu, plîngîndu-se că s-au adus contra sa „argumente de alogenitate”. Fals. Problema nu-i defel că V. Tismăneanu ar fi evreu, ci că tatăl său a fost unul dintre acei „agenți ai comunizării, sovietizării, martirizării țării noastre”. L-am citat pe Paul Goma. De ce se crede victimă a antisemitismului cînd i se aduce aminte de rolul tătînelui? Nu etnia interesează, ci biografia, rolul în activul pecere, în nomenklatură. Vajnicul propagandist bolșevic s-a aflat la vîrf: redactor șef între 1948-1958 al Editurii Politice, cu statut de secție CC/PCR. Puțin lucru? Era în fruntea luptei de lichidare a „năpîrcilor veninoase”, cum le numea. Și-l aprob pe Gabriel Andreescu:
«într-adevăr, pe vremuri, în anii 50, tații „lor” le dădeau lecții taților „noștri”. Astăzi, fiii „lor” vor să ne dea la rîndul lor lecții. Din fericire, nu mai avem trupele rusești în spinare”. » Repet, nu de etnia „lor” e vorba, nici de anticomuniști frustrați, puși pe vendetă contra copiilor din Primăverii (deși a spune că egalizează comunismul e a minți de la obraz: era egal copilul din Primăverii cu copilul din Balta Albă?; cît despre președintele nostru, al tuturor, menține dihotomia copiii „noștri”/ copiilor „lor”, (v. „copiii stafiilor”, Oprescu și Geoană, uitînd de alți copii de „stafii”, de-ai casei.
Cominterniștii au distrus elita României în numele democrației populare; acum, fiii lor, ajunși instanțe supreme privind anticomunismul, eurointegrați ori răsădiți peste Ocean, caută „falsuri și erori” în numele democrației care și-a pierdut pe drum epitetul: populară. Doar intelectul se poate primeni ca o prostire (moldov. cearșaf).
Cum a spus Goma, așa a rămas: „Continuăm să fim ocupați de «ai noștri»”, deși ursul sovietic nu le mai asigură spatele.
Reîntoarsă în România ca purtătoare de cuvînt Soros, o cruciată a gîndirii politice corecte, Sandra Pralong (SynergETICA), de profesie „antreprenor social” cum se recomandă, acuză de stalinism la televizor. Pe cine? Pe cei care vor condamnarea propagandiștilor celei mai distructive ideologii din lume. Să fim, așadar, toleranți cu ideologocrații care propagau uciderea în masă a ceea ce numeau „paraziți sociali”? Nu vrei să împingi societatea mai departe pe culmile (ș.a.m.d.), atunci dispari.
Cu toate astea, foarte permisiva doamnă ne cere să trecem cu vederea. Ce? Zecile de milioane de cadavre ale Gulagului? Și asta în timp ce pe „burtiera” postului TV se derula un mesaj: Ceaușescu = Iisus.
Forma mentală comunistă nu dispare cu una, cu două. Suntem îndemnați să fim scrupuloși cu ce-a fost bun, nu cumva să-i nedreptățim pe cei care au construit socialismul multilateral nedezvoltat, sub umbra lui Ceaușescu.
în acel Decembrie, la Timișoara, București, Arad s-a strigat „Românii sunt un popor unit. în început de an '90, eram, după Ernesto Sabato, „admirabil, curajos popor”. Pentru ca din martie să devenim distrugători barbari de Cofar-„ungurul” și așa să rămînem. Trăim un război psihologic: destabilizării economice, crizei îi corespunde o demoralizare a națiunii. Și în acest program anti-memorie intră și boieri ai minții larg mediatizați, ca H.-R. Patapievici, susținînd: „Canalie de facto, românul este un colaboraționist bovarizat de ipocrizia aspirației la disidență”. Mă întreb: generalizarea asta îi cuprinde în devălmășie și pe rebelii la îndoctrinare, și pe disidenții de carton; și pe cei schilodiți de gloanțele lui Ceaușescu-Iliescu, și pe revoluționarii cu certificat obținut pe șpagă?
„Celor din străinătate, mai nota șeful ICR care făcea filosofie de la o vîrstă fragedă, le transmit atît: să prețuiască într-un fel care să nu fie naționalist, să fie mai degrabă filosofic, faptul că sunt români”. Filosofic? Să filosofăm, adică, în felul profilor de filosofie marxistă reciclați? Dimpotrivă. Să dăm căutare pe abiatrecutul care începe să fie uitat, conform proiectului pus în lucrare de mercenarii falsificatori. Adorno, în Minima moralia, vorbea demult despre „violența ordinii” din care te sustrage conștiința.
„Mai bine mort decît comunist” (cu variantele activist, securist) se cînta la kilometrul zero al democrației. Imnul lui Cristian Pațurcă. Ca un ecou, tinerii opozanți basarabeni din aprilie 2009 strigau: „Refuz, rezist, sunt anticomunist”. „Tăcerea mieilor” s-a obținut în Piața Universității cu ghioaga. La fel, peste Prut.
Ce voiau golanii de anticomuniști? Lustrație? Ăștia numai cu ciomagul minerilor se-nvață! Pațurcă a murit sărac lipit, iar ofițerul Kuki Borislavski, cumnatul lui Petre Roman, care – zicea presa – i-a condus pe mineri în Universitate, a ajuns secretar în Ministerul Apărării, sub CDR, apoi general (sub Iliescu) și reprezentant al României la Comisia Europeană. Cît despre gen. Mihai Chițac, a murit soldat, ce-i drept,  dar, ca ministru de Interne pus de Iliescu, a spulberat demonstrația din Piața Universității, după ce reprimase revoluția din Timișoara. De filosofare avem nevoie sau de dez-uitare?
Prin 2001, parcă, pedeseristul Adrian Năstase și liberalul  Valeriu Stoica spuneau ușurați la unison că anticomunismul și-a trăit traiul. Iar Ion Iliescu folosea „Cotidianul” ca să-i pună la zid pe „așa-zișii anticomuniști post-factum”, care n-ar fi decît „neo-staliniști”. Lupta cu atitudinea anticomunistă se ascuțea ca, pe vremuri, lupta de clasă. Și (vă) întreb: dacă s-ar fi știut „rolul” său („răspundea” de tineret) din '57, cînd „epura” studenți, ar mai fi fost ales și reales?
Ignorarea din ignoranță ne-a adus unde ne-a adus. în 1960, Ion Iliescu era în CC, secția Propagandă. Propus de... Ceaușescu! Pe Leonte Răutu, unul dintre călăii culturii române, îl caracteriza: „un om inteligent, cultivat și foarte amabil” (subl. mea). Ceaușescu a intrat în CC prin debarcarea altui călău, Al. Drăghici. Se zice că, în dec. '89, Drăghici intrase pe culoarul CC ca să ocupe loc în noile structuri, ca victimă a lui Ceaușescu. La așa revoluție, așa cercetare a crimelor anticomunismului. Cînd Marius Oprea a trecut la indicarea victimelor, a fost stopat. Sau erau „potcoave de cai morți” cei asasinați? Oprea săpa pînă dădea de oase, ceea ce i-o fi deranjat pe pensionarii-torționari și pe urmașii lor. înființat de Tăriceanu în 2005, IICCMER, prin debarcarea lui Oprea, nu mai trebuie să investigheze crime, nici să depună sesizări penale, deși în titlu este încă Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului (...). Investighezi crime fără a sesiza  organele de cercetare penală?
De unde o veni lumina? Nu știu dacă ceața de la Smolensk i-a ucis pe cei din aeronava poloneză, dar masacrul de la Katîn e pus pe seama unei filiere (?), ca Stalin să fie scos nevinavat de moartea ofițerilor, iar ucigașii să-și păstreze medaliile de onoare.
Părintele Calciu-Dumitreasa și-a deschis venele, a stors o gamelă de sînge și i-a dat să bea limfa altui deținut politic, Constantin Oprișan. I-a murit în brațe, în iulie '58. Se vorbește de jertfa lui sau în atenția televiziunilor este opoziția-caviar (cum îi spune Gh. Grigurcu) a Ninei Cassian, lăudîndu-se cu „un pretins curaj”, care „n-a deranjat de facto structurile totalitare”? Și-mi amintesc de activista manu forte Liuba Chișinevschi, bîntuită de un Parkinson accentuat. în '71, cînd Ceaușescu o decora cu ordinul „Tudor Vladimirescu”, Liubocika, dînd din cap necontenit, părea că neagă doctrina pe care o  susținuse toată viața.
închei, deocamdată, cu o urare a lui Dan Culcer:
„Bună libertate de opinie!”.

Magda URSACHE





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1094