Ioan Rosca. Opinii despre esecul PNTCD
Data: Sunday, April 01 @ 17:25:00 CEST
Topic: Memoria


După 22 decembrie 1989 am interacționat cu PNTcd în numeroase ocazii, fiind printre cei care au văzut în acest partid istoric, relansat de revoluție, vîrful de lance al luptei politice cu neocomunismul.
Nu voi relua aici comentariile făcute în aceste texte, despre racilele constatate de mine.
Vreau să fac un pas în plus față de semnalarea acestor fenomene, întru explicarea lor. Dacă PNTcd  a fost un partid sublim, condus excelent, de oameni minunați … de ce sînt rezultatele atît de slabe? Numai pentru că puterea l-a sabotat și populația manipulată l-a nedreptățit?
Ioan Roșca


Scrisoare deschisă către veteranii țărăniști
Cu țărăniștii a cooperat strîns asociația Dialog Piatra Neamț, în primăvara lui 1990, alcătuind o listă comună, pentru alegerile din 20 Mai. Alături de aceștia am constatat teroarea, infiltrarea și manipularea în care se desfășura odioasa "campanie electorală", care i-a determinat pe ei să renunțe la propaganda în teritoriu și pe mine - să mă retrag din alegeri și să le denunț. Cu liderii PNTcd am avut atunci discuții, pentru a-i convinge să nu legitimieze "alegerile", nici înainte și nici după, pentru că aveau loc cam ca în 1946 și nu respectau punctul 8. împreună cu țărăniștii am plănuit și realizat unificarea opoziției anticomuniste, în FDAR. Lor le-am cerut, în congresul de la Cluj, să se retragă din parlamentul fesenist. Cu liderii țărăniști am avut numeroase discuții privind platfoma și strategia eliberării de fesenismul securicomunist. Și țărăniștii nemțeni mi-au sărit în cap la alegerile locale din 1992, cînd au văzut că mă opun umplerii cu nulități a listei CDR (pe care îl coduceam). Pentru ca apoi să mă roage să mă înscriu în partid, pentru a curăța organizația Neamț și a veghea la alcătuirea listei pentru alegerile generale din 1992. Pentru PNTcd am făcut campanie din exil și am păzit urnele, la consulatul din Montreal, la alegerile din 1996. Dîndu-mi demisia, după primul tur, în clipa în care m-am pomenit că "ai noștri" se aliază cu aripa Roman a FSN. O trădare explicabilă  (știind cine s-a cocoțat în fruntea CDR)- care a făcut un rău uriaș "speranței", determinîndu-i pe români să creadă că "toți sînt la fel" (fără însă a afla că anticomuniștii adevărați, nu au ajuns niciodată la putere). Cu neoțărăniștii rămași pe teren după dezastruoasa guvernare am avut discuții publice, încercînd să-i trezesc la luciditate și provoc la organizare și combativitate.
  Istoria (raporturilor mele cu) PNTcd poate fi urmărită în texte mai vechi:
Piatra Neamt: martie / aprilie 1990 – 1 Climatul.
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_2.htm
Piatra Neamt: martie / aprilie 1990 – 2 Activitatile asociatiei "Dialog piatra Neamt"
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_3.htm
Candidatura pentru Proclamatia de la Timisoara, 25 aprilie 1990
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contestatie25apr90.htm
Bucuresti: 3-4 mai 1990, Apel din Moldova
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_8.htm
Bucuresti: 6-19 mai 1990. Triunghiul manifestatie-partide-alegeri - 1
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_16.htm
Bucuresti: 6-19 mai 1990. Triunghiul manifestatie-partide-alegeri - 2
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_17.htm
Piatra Neamt: 20 mai. Epilog
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1989-1990/docs/contrarev_18.htm
Apel pentru pazirea urnelor, publicat pe s.c.r la 10 august 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/16urne.htm
Roman isi reafirma lipsa de caracter, publicat pe s.c.r la 25 august 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/19roman.htm
Contestarea lui Ion Iliescu - depozitia mea, publicat pe s.c.r. 8 octombrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/25contestiliescu.htm
Puneti umarul, publicat pe s.c.r. 13 octombrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/26umar.htm
E jale! , publicat pe s.c.r. 13 octombrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/27jale.htm
Pina se face liniste, s.c.r. 17 decembrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/30liniste.htm
Scrisoare deschisa catre Calin Nemes, s.c.r. 21 decembrie 1996
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/cnemes.htm
Corneliu Coposu a murit, publicat pe s.c.r – 12 noiembrie 1995
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p1995-1996/docs/coposu.htm
Comentariu la un text al domnului Diaconescu - A publicat pe forum-ciuhandu la 19-10-2004 http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/39b.htm
Discutii frontale -Bine ati venit domnule Valerian Stan, forum crp-pntcd la 27-12-2004;
Guvernul Basescu, forum crp-pntcd la 28-12-2004; Eu totusi Acuz!, forum crp-pntcd la 28-12-2004 http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/39cde.htm
Dialog cu Corneliu Coposu despre curatirea PNT -publicat pe forum crp-pntcd la 28-12-2004 http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/39f.htm
Calatorie la capatul noptii... politice - publicat pe forum crp-pntcd la 29-12-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/39g.htm
Alte replici http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31ijklm.htm Bipol politic putred- mesaj cenzurat de Romania-News la 1–11-2004; Totul are o limita - publicat pe forum-ciuhandu la 12-11-2004;Explicatii - publicat pe forum-ciuhandu la 12-11-2004; Sfaturi - publicat pe forum-ciuhandu la 12-11-2004; Sint rezistent la propaganda -pe forum-ciuhandu la 12-11-2004
Nu intrati in capcana http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31e.htm - publicat pe S.d.M si in alte spatii la 23-10-2004
Lamuriri http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31f.htm -publicat pe forum-consiliu si in alte spatii la 23-10-2004
Alte lamuriri http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31g.htm- publicat pe forum-consiliu si in alte spatii la 24-10-2004
Alte capcane in calea democratizarii reale http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/31h.htm- publicat pe forum-ciuhandu si alte spatii la 25-10-2004
Dialog cu domnul Ciuhandu
A. Raspuns la intrebari - publicat pe S.d.M si in alte spatii la 24-10-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32a.htm
B. O prima reactie, publicat pe S.d.M si in alte spatii la 25-10-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32b.htm
C. Comentarii - 1, publicat pe grupul crp_pntcd la 12-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32c.htm
D.Comentarii - 2, publicat pe grupul crp_pntcd la 12-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32d.htm
E. Comentarii - 3, publicat pe grupul crp_pntcd la 13-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32e.htm
F. Comentarii - 4, publicat pe grupul crp_pntcd la 14-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32f.htm
G.Comentarii - 5, publicat pe grupul crp_pntcd la 15-12- 2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004_2/docs/32g.htm
Scrisoare deschisa catre PNT-CD - 6 ianuarie 2005
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-143-2005-1
Scrisoare deschisa catre conducerea PP(NT)CD - 11 februarie 2005
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-565-2005-2
Zvircoliri sinistre la PNT-CD - 20 februarie 2006
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2006-2
Atitudine PNT-CD - semnal de presa comentat , publicat in SDM la 15-03-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004/docs/16c.htm
Taranistii voteaza cu Bush, semnal de presa comentat, publicat in SDM la 16-03-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004/docs/16d.htm
Penibilele declaratii PNT continua - semnal de presa comentat, SDM la 19-03-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004/docs/16e.htm
Raspuns domnului Bazu, publicat in SDM la 20-03-2004
http://www.piatauniversitatii.com/ico/p2004/docs/16f.htm
Prinsi in clestele FSN1-FSN2, cu concursul pseudo-opozitiei, 8 decembrie 2007
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-1-2007-12
Delimitare, 3 decembrie 2009
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-3-2009-12Risipirea revoltei, 7 decembrie 2009
http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-6-2009-12
Ioan Talpes la PNTCD. Pe cînd si Ion Iliescu?
http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?f
Trei intrebari pentru contestatarii orientarii actuale PPCD
http://www.piatauniversitatii.com/forum/viewtopic.php?f Mesaje lansate pe Internet in ianuarie 2012 http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-2-2012-1 Dialoguri pe Internet februarie 2012: farsa politica http://www.piatauniversitatii.com/news/editorial-5-2012-2 Dialoguri pe grupul facebook PNTCD http://www.piatauniversitatii.com/news/editoriale/martie_pntcd.htm             Nu voi relua aici comentariile făcute în aceste texte, despre racilele constatate de mine: - istorism progandistic excesiv, în loc de interes pertinent pentru problemele prezentului; - cultul personalităților lăudate fără discernămînt; - tezele economice "de dreapta", care au convenit năpîrlirii și îmbogățirii feseniste; - lipsa de interes pentru problema națională, adusă la zi (evitarea neocolonizării, reunificarea, etc.); - lipsa de interes pentru problema țărănească, adusă la zi (condiții bune de trai și muncă la țară); - prioritate pentru recuperarea unor averi, fără grijă de echitate și față de interesele națiunii; - respectarea unor indicații inoportune ale creștin- democraților din occident;  - nepotism și veleitarism, în locul promovării valorilor, conducînd la slabă organizare; - slăbiciune, compromisuri și colaboraționism în raportul cu puterea fesenisto-comunistă; - participarea unor "țărăniști întreprinzători" la jefuirea de tranziție ; etc… Vreau să fac un pas în plus față de semnalarea acestor fenomene, întru explicarea lor. Dacă PNTcd  a fost un partid sublim, condus excelent, de oameni minunați … de ce sînt rezultatele atît de slabe? Numai pentru că puterea l-a sabotat și populația manipulată l-a nedreptățit? De ce uramșii "seniorilor" arată cum arată și fac ce fac?  Nu cumva o parte dintre cauzele acestui eșec, au fost ascunse, din pudoare?                    Oricît se vor mira unii, critica mea s-a dorit constructivă și nu a depășit un anume prag, ca să nu facă rău slabelor forțe anticomuniste, să nu lovească în cei deja atacați cu perseverență de puterea securistă.  Dar nu mai am ce proteja. Cui mai folosește actuala degringoladă, deriva jalnică a unui partid ocupat și deturnat de mediocri, semidocți și veleitari, ce își fabrică legitimitatea declamîndu-și admirația față de țărăniști dispăruți și realizările lor mitologizate, fără a contribui cu ceva la cauza lăudată găunos. Dimpotrivă, actualii "țărăniști" compromit trecutul pe care-l invocă,  aliindu-se josnic cu urmașii distrugătorilor țăraniștilor autentici (și ai țării). Moștenitorii imaginii PNT umflă retoric legitimitatea "seniorilor", doar pentru a o vinde mai bine feseniștilor de tip PDL sau PSD. O astfel de farsă nocivă nu merită menajamente. Pe de altă parte, mă gîndesc la activiștii de bună credință, la tinerii care, scîrbiți de ce văd în jur,  s-au agățat acum de PNTcd ca de un colac de salvare, sperînd în reanimarea sa miraculoasă. Constat însă, din discuțiile de pe Internet, că entuziasmul acestora se bazează pe o slabă informare. înfrînții acestor 68 de ani le-au prezentat varianta tragic-eroică a victimei, ascunzînd adevărul complet și evitînd explicațiile mai profunde. Unii și-au dat seama că partidul a fost deraiat după 2001, de tot felul de nepricepuți. Mai puțini, par a fi înțeles ce dezastru a fost guvernarea dintre 1996 și 2000 (și de aceea văd în alde Ciorbea garanții pentru un viitor glorios). Și mai puțini știu că în 1990 partidul nu  a fost refăcut de țărăniștii de calibru, dispăruți (exterminați) de mult, ci de un fost tineret, aruncat în temnițe la o vîrstă crudă, apoi hăituit, îmbătrînit, reeducat și controlat. în fine, admiratorii "seniorilor" loviți de comuniști, nu au cumpănit activitatea acestora după 1944, încît să perceapă și erorile,  care au generat cauzele profunde ale eșecului anticomunismului țărănist. Cît privește rădăcinile și mai adînci, din perioada interbelică, nu mă voi aventura nici eu în explicații.    Ce greșeli au făcut liderii PNT în 1944 și PNTcd în 1990, în raportul lor cu cei care au instalat și repectiv dezinstalat comunismul, acaparînd puterea pînă azi? Iată tema delicată pe care o voi lansa acum, conștient că voi stîrni furia celor care nu pot înțelege că un om sau un grup are și merite, și scuze, și lipsuri și vinovății, care se reevalueză, o dată cu evoluția criteriilor. Am tăcut 22 de ani, ca să nu rănesc.  Dar nu mai pot aștepta.  Supraviețuitorii se împuținează, băgați în pămînt de comuniști și feseniști. Poate ca vreunul îmi va răspunde trofic. Dacă dispar toți, nu vor avea drept la replică, la apărare de eventuala mea eroare, la a face lumină în dosar. Ne vor lăsa între minciuni concurente.             Știu cît de greu este, pentru un om care și-a investit toate speranțele în PNTcd, să realizeze că a fost victima unei iluzii colective. Și eu am fost șocat aflînd în 1990 că PNTcd cere lui Măgureanu să NU facă publică lista informatorilor. Sau aflînd, în 1996, de la Ulm Spineanu, că tărăniștii au trimis oameni la Tel Aviv ca să-i instige pe evrei să ceară restituiri. Cine a văzut cu cîtă furie au atacat securicomuniștii partidul din exterior, nu poate înțelege că tot ei l-au și surpat pe dinăuntru.  Mumia PNT, infestată de uzurpatori, agenți și veleitari,  a fost folosită pentru compromiterea partidului pe care a pretins că-l continuă.  Cei care s-au erijat după 1990 în continuatori ai patriotismului țărănist zdrobit de comuniști, au cooperat cu moștenitorii criminalilor, legitimîndu-le rămînerea la putere, pentru cîteva oase aruncate de călăi "moștenitorilor" victimelor.    Această monstruoasă și jalnică coaliție a blocat eliberarea României,  manifestîndu-se în multiple împrejurări. Voi alege una, expresivă, pe care am descoperit-o în volumul 24 al lucrării procuraturii militare, din dosarul genocidului comunist, deschis la inițiativa mea în 2006.                  Ne-am fi așteptat ca, după  ce au fost aduși la putere de servicii (ca să se vadă afară "alternanța", care să legitimeze nomenclatura năpîrlită) "anticomuniștii" din CDR să profite de ocazie pentru a regla problema sentințelor comuniste, care au umplut pușcăriile și cimitirele. Anularea lor în bloc, prin legi adecvate, se impunea, dacă ar fi fost Convenția ceea ce a pretins că este. Dar nu s-a întîmplat asta…             Nu pentru a face dreptate tuturor victimelor comunismului, se aburcaseră la putere "țărăniștii" cederiști. Ei au avut alte priorități, mai ales aceea de a recupera averile confiscate, pentru moștenitorii elitei partidului -cei legali, nu cei politici. Sigur că asta a presupus un tîrg cu cei care păstrau de fapt puterea, PDL operînd ca intermediar și garant că nu se va trece de o anume linie justițiară, că nu se va face dreptate și cățeilor. Vă dăm înapoi cîteva averi, confiscate liderilor PNȚ și le reparăm acestora formal onoarea - au concedat juriștii Sistemului - cu condiția ca reparația să se oprească aici, să nu pună în discuție legitimitatea regimului și să nu sară și alții cu pretenții. Iar liderii PNTcd s-au arătat de acord cu acest tîrg infam, participînd la farsa procesului 3/1998, de la Curtea Supremă de Justiție.
            în acest dosar s-a judecat recursul în anulare declarat de Procurorul General, prin care s-a cerut și obținut casarea sentințelor (1988/11.11.1947) prin care fuseseră condamnați liderii PNȚ de justiția comunistă: Iuliu Maniu (reprezentat de avocat Corneliu Stănescu) , Ion Mihalache, Grigore Nicolescu Buzești, Al. Cretzianu, Grigore Gafencu, V Rădulescu Pogoneanu, Stănescu Dumitru, Camil Demetrescu, Ctin Vișoianu, Ilie Lazăr, Radu Niculescu Buzești, N.Carandino (reprezentați de avocat Mihail Ghiga), N.Penescu (reprezentat de avocat Răzvan Dobrescu), Vasile Serdici, Stoika Ștefan, Florin Roiu, Emil Oprișanu, Emil Lăzărescu, Dumitru Stătescu și Ion Mocsony Stîrcea (reprezentat din oficiu de avocat Gh Găbudean). înainte de a analiza sentința din 12.10.1998, să remarcăm că, la puțin timp după acest aranjament, a fost desființată instituția recursului în anulare, care permitea repararea demnă a abuzurilor, fără ca urmașii victimei să facă cerere explicită. îi reabilităm pe Maniu și Mihalache, și apoi închidem portița… ca să nu se repeadă plebea, invocînd precedentul judiciar? O înțelegere odioasă, pe principiul " după noi , potopul", la care poate nu ar fi consimțit și cei "achitați" generos de justiția fesenizată, dacă ar fi putut vorbi din gropile comune. Dar "moștenitorii" lor, nu s-au sfiit să le recupereze averile și anuleze cazierul… compromițîndu-le grav imaginea. Analizînd dosarul procesului, remarcăm că rechizitoriul procurorilor și sentința judecătorilor comuniști sînt o laudă a demnității și curajului celor condamnați… pentru că ar fi încercat să-și apere țara cotropită. Iuliu Maniu, Ion Mihalache și ceilalți au fost pedepsiți pentru complot în scop de trădare, insurecție armată, surparea ordinii constituționale, răzvrătire, etc. Nu putem decît să ne scoatem pălăria în fața unui asemenea patriotism, afînd că "intrînd în legătură cu agenții unor puteri străine, au trecut la transformarea treptată a acestui partid într-o organizație conspirativă, cu scopul de a pregăti răsturnarea prin violență a guvernului condus de dr Petru Groza", sau că "a fost constituit un centru conspirativ în străinătate ", "a fost creată organizația militară conspirativă a PNT", "au desfășurat o intensă propagandă ostilă regimului existent în România", "au hotărît să creeze un guvern propriu în străinătate", "a organizat o campanie calomnioasă la adresa guvernului de atunci și a Uniunii Sovietice", etc.             Te-ai fi așteptat ca justiția cederizată să admită că faptele imputate sînt mai mult decît lăudabile și legitime, să le declare încercări meritorii de eliberare a țării, pedepsirea lor de către regimul comunist fiind o dovadă a aservirii justiției, complice la genocidul antiromânesc. Trebuiau corectate cu acest prilej prezumțiile pro-comuniste, prin care justiția postdecembristă asigurase continuitatea regimului criminal, dincolo de revoluție. Să fie siliți procurorii și judecătorii (ne-epurați), care urmau să repare sute de mii de abuzuri, să schimbe macazul "interpretărilor", dacă nu vor să ajungă și ei după gratii. Să le facă dreptate, pe fond, liderilor PNȚ, nu să reitereze respectul față de "legalitatea" de ocupație. Să dea satisfacție celor care au investit "speranța" în CDR-ul justițiar…             Dar, din lectura dosarului, vedem în ce măsură am fost păcăliți, în ce hal au fost trădate năzuințele justițiare anticomuniste, de reprezentanții falși sau decăzuți ai celor "reabilitați" perfid. Evident pilotați de conducerea PNTcd, de interesele meschine ale unor urmași netrebnici și de interesele majore ale injustiției feseniste, procurorul general și avocații reabilitaților au pledat stupefiant. Ei nu au contestat frontal "legalitatea" ocupației sovietice comunistizante, ci s-au străduit să arate că bieții țărăniști… nu o încălcaseră nici cu fapta nici cu gîndul. Tovarășii avocați folosiți de post-țărăniști au adoptat/acceptat lecția, impusă dolosiv de slujitorii ne-dreptului după 1989, că numai încălcarea legilor comuniste poate fi penalizată- deși regimul a ucis prin legi.  Infestați cu dogma legitimității absolute a legii, paralizați bizar de legalism antisocial, sau convinși să fie cuminți, dacă vor măcar o sentință meschin favorabilă,  avocații liderilor PNTcd și-au compromis pur și simplu clienții, arătînd că faptele eroice ale acestora… nu au existat.  Ei s-au agățat de chichița că în 1947 mai erau valabile legile vechi (Constituția) , fără să le pese că acest argument va putea fi folosit în justificarea întemnițărilor ulterioare. încercările firești ale inculpaților din 1947, de a minimiza detenția previzibilă, prin afirmații care atenuau intențiile de luptă cu uzurpatorii statului ocupat, au fost preluate ca atare, ca și cum, în 1998, ar trebui obținută clemență de la aceleași sistem (Așa o fi fost…). S-au făcut afirmații plăcute curții feseniste, utile retrocedărilor vizate, dar nu și intereselor procesului comunismului sau imaginii celor invocați, de genul : 
"nu se poate constata că s-a urmărit vreunul din scopurile vizate prin textele de lege în baza cărora cei în cauză au fost condamnați"; "nu s-au decis să organizeze trupe ori să pocure arme sau muniții în scopul de a provoca insurecție armată"; "Iuliu Maniu nu a urmărit răsturnarea prin violență a guvernului" și "nu a participat la întîlnirile din 18 și 30 septembrie 1946 cu reprezentanții misiunilor SUA și Marii Britanii"; "se urmărește numai folosirea de metode democratice"; "la unele probleme de ordin personal , iar nu la pregătirea vreunei acțiuni pentru răsturnarea prin violență a guvernului român"; "nu s-au implicat în nici o acțiune conspirativă în scop de trădare și insurecție armată": "nu rezultă că ar fi format un "guvern de rezistență" în străinătate"; "manifestele electorale au fost alcătuite cu aprobarea cenzurii"; "Iuliu Maniu nu incita la acțiuni subversive și că spiritul PNT nici nu admitea o asemenea atitudine"; "nu a constituit echipe de șoc la alegerile din 1946"; "Grigore Niculescu Buzești [] a plecat în străinătate datorită bolii grave a soției sale [] mandatul [] constituia o procură uzuală în politică [] pentru a asigura reprezentarea lor în străinătate "; "memoriile [] nu aveau conținut calomnios sau subversiv"; "în coloanele ziarului Dreptatea nu erau publicate idei antisemite sau antidemocratice";"informațiile pe care acesta le cuprindea nu erau însoțite de comentarii care să poată fi apreciate ca dăunătoare ordinii sociale"; "faptele pe care ei le-au comis încadrându-se în sfera unor acțiuni normale într-un stat democratic"; "cu privire la infracțiunile de complot în scop de insurecție armată, de complot în scop de răzvrătire, precum și la infracțiunile de răzvrătire și insurecție armată [] nu rezultă să fi fost săvârșite fapte care să întrunească elementele constitutive"; "din discuțiile avute cu Ion Mihalache și col Stefan Stoika, nu au ajuns la concluzia că s-ar urmări înlăturarea regimului de atunci prin luptă ci prin stimularea convingerilor politice"; "Iuliu Maniu subinia că e mai înțelept să nu se producă tulburări în țară []  a dat dispoziții ca membrii PNT să nu comită acte de provocare cu ocazia zilei de 1 mai 1947"; "Nicolae Penescu a protestat în legătură cu chemarea sa în judecată  pentru tulburările de la 8 Noiembrie 1945, suținînd că manifestațiile nu au fost organizate de PNT [] în mod nejustificat s-a reținut prin hotărîrile pronunțate că răspunderea pentru acele tulburări ar reveni conducerii PNT" ; "în legătură cu tulburările de la uzinele Malaxa, nu s-au administrat probe din care să rezulte că PNT a fost implicat în acele tulburări iar martorul Novac Victor relatat că incidentele de la 10 mai 1946 , din Piata Palatului nu au fost provocate de tineretul PNT"; "nici gărzile Iuliu Maniu și nici alte organizații înarmate nu au fost înființate și sprijinite de PNT";"activitatea din Cercul Profesional Militar al PNT avea o îndelungată tradiție și nu era contrarie intereselor statului [] nu li s-a cerut să sustragă documente și nici să coopteze noi membri în cercul respectiv"; "nu s-a dovedit că persoanele vizate, respectiv Iuliu Maniu, Ion Mihalache, col rez Stefan Stoika si lt col Dumitru Stănescu  ar fi comis acte susceptibile a provoca război civil în țară ori insurecție contra puterii statului sau că s-ar fi hotărât să săvârșească astfel de acte"; "datele și informațiile obținute de Vasile Serdici, la cererea sa, nu erau de natura celor vizate la art 190 pct1 din Codul penal ";"era uzual ca funcționarii superiori, care se bucurau de încredere, să ia documente la domiciliu"; "informațiile și datele care au ajuns în străinătate la Grigore Niculescu Buzești, Ctin Vișoianu, Grigore Gafencu și Al Cretzianu, au fost folosite în exclusivitate de către aceștia pentru creerea unei poziții cât mai favorabile României și pentru promovarea intereselor țării și democrației " "nu se justifică încadrarea activităților în discuție în infracțiunea de trădare prin necredință"; "cu privire la infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei [] încercare de [] instigare la [] se prevedea că "oricine pe o stare de asediu va trece sau va încerca să treacă frontiera în mod clandestin[] se va pedepsi cu închisoare" [] Or, dacă aceste fapte realizează, formal, cerințele înscrise în art. 579 din Codul Justiției Militare în vigoare în 1947, deoarece, nefiind încă ridicată starea de asediu instituită prin Decretul lege 856 din 11 februarie 1938 [] se impune totuși să fie luate în considerare condițiile cu totul deosebite  [] aceste fapte au fost comise sub influența constrîngerii";"planul conspirativ de răsturnare a guvernului existent atunci în România [] s-a ajuns la concluzia că o atare conspirație nu a existat" ;"se impune să se considere că nu sînt întrunite elementele constitutive ale nici uneia dintre infracțiunile ce au făcut obiectul condamnării și nici ale vreunor alte infracțiuni".   Din respect pentru cei distruși în temnițele comuniste, sper că nu e adevărat că nu a fost nimic adevărat din ce li s-a imputat fruntașilor țărăniști, că ei au fost adevărați luptători în rezistență, nu numai victime cuminți care s-au opus doar "verbal, pașnic și democratic".  Că ei au uneltit pentru răsturnarea în forță a regimului- singura cale plauzibilă. Dar dacă liderii țărăniști au murit în închisori ca rezistenți, cum se raportează la ei cei care au pretins că-i reprezintă după 1989, folosind invitația juriștilor comuniști la cîrdășie, ca să pună la cale o asemenea "reparație" compromițătoare?
Nu e ușor (poate nici posibil) să răspunzi univoc la aceste întrebări, căci e vorba de împletirea unui mare număr de destine, întîmplări, aspecte, variabile- cele despre care am aflat eu fiind deja suficiente pentru a împiedica simplificările. Pe de o parte, din memorii ca ale lui Cicerone Ionițoiu, reiese clar că, mulți țărăniști de rînd , din toată țara (cum ar fi cei din organizația de tineret) au încercat să opună rezistență, individual sau organizat, asaltului comunisto-sovietic, sperînd că pot stopa drumul spre putere al trădătorilor, la alegerile din 1946. După fradudarea alegerilor, înțelegînd cu cine și cu ce au de a face, au pus la cale tot felul de acțiuni cu scop de contestare sau răsturnare a puterii, unii luînd și calea rezistenței din munți. A urmat valul arestărilor, care au umplut pușcăriile și apoi cimitirele, și cu mulți țărăniști, fie pentru că opuneau rezistență efectivă, fie pentru că reprezentau un pericol potențial, fie numai pentru că făcuseră parte dintr-un partid național. 
Pe de altă parte, din documente ca stenogramele ședințelor de guvern, după 23 august 1944, se poate observa atitudinea moale, precaută, concesivă și cumva complice a reprezentanților partidelor istorice- cu care comuniștii au făcut cam ce au vrut. Să fi avut liderii PNT o poziție legalistă, inadecvată realității crude de pe teren? Sau au încercat să păstreze aparențele la vîrf, pentru a nu fi arestați, instigîndu-și în secret membrii la rezistență, fără scrupule paralizante privind "respectarea legilor în vigoare și a autorităților instalate după 23 august"? Din păcate memorialistica, deși vastă, nu elucidiază acest aspect, ca și cum el ar fi evitat și de victime. Impresia mea este că liderii PNT care au suținut teza evitării unei confruntări dure, insurecționale, încercînd să reziste pînă la capăt democratic, în așteptarea ajutorului occidental - nu au vrut să-și admită eroarea niciodată. Poate și pentru că au văzut ce tribut au plătit membrii de rînd, acestei politici inadecvate. La rîndul lor, activiștii bătăioși ai partidului, care au reușit să ajungă pînă în 1989, au evitat discuțiile dureroase privind erorile săvărșite de liderii dispăruți, pentru a nu le întina martiriul și a nu deruta generația chemată să-l cinstească.  Motivații lăudabile, dar cu rezultate deplorabile pentru politica postdecembristă, cum ar fi acest proces nociv de revizuire, din 1998. Minciuna și ascunderea, chiar din bune intenții, strică luptei pentru adevăr. Tinerii țărăniști care în 1945-48 și-au riscat viața pentru libertatea țării, au ajuns în 1998 să demonsteze că șefii lor nu au fost implicați în acțiunile de rezistență reală? De atîta devotament fără limite, a ieșit din reabilitare… un fel de răzbunare? Cum au ajuns puii de țărăniști supraviețuitori să pună la cale asemenea "reparații" juridice?
Cînd lupta propagandistică va înceta,  istoricii obiectivi vor căuta explicații, în profunzime. Personal, din documentele pe care le-am citit, de cînd cercetez crimele comunismului, cred că există noduri nedesfăcute, care au blocat dinăuntru renașterea PNTcd (pe lîngă sabotajul pe toate căile, la care s-a pretat puterea securisto-fesenistă). Primul nod, acoperit cu stinghereală dăunătoare,  este șantajabilitatea celor care au făcut angajamente și declarații la securitate, mai mult sau mai puțin compromițătoare prin conținut.  Nici o secundă nu mi-a trecut prin cap în 1990 care este scara fenomenului, atunci cînd mă zbăteam pentru publicarea listelor informatorilor securității. Aflînd la un moment dat că PNTcd duce tratative cu Măgureanu să NU facă publice aceste liste și că mulți țărăniști votează împotrivă, în parlament, am încercat, fără succes,  să explic unor lideri că problema morală a nedreptățirii victimelor care au fost silite să semneze este secundară, față de problema practică a deblocării luptei postdecembriste, paralizate de informatorii nedesconspirați. Deși începusem să înțeleg generalizarea fenomenului Pitești, nu bănuiam încă scara la care călăii și-au marcat victimele  cu fierul roșu al angajamentelor.  Parcurgînd  memorialistica și declarațiile din cele 49 de volume ale dosarului adunat de Dan Voinea,  am înțeles de ce partidele istorice au evoluat atît de ciudat după 1989.  Cîți dintre noi rezistă la torturi interminabile? Cîți oameni normali, supuși unui regim îndelungat de detenție exterminatoare, spun NU, atunci cînd, la expirarea termenului pedepsei, li se spune că vor rămîne închiși, fără sentință (ca "măsură administrativă")-dacă nu semnează angajamentul cu securitatea? Cînd fiecare zi stată în plus, în iad, duce pe atîția la groapa comună… Și cîți oameni normali spun NU, cînd , după "eliberare" sînt chemați continuu la securitate, condiționîndu-li-se găsirea/păstrarea unui servici sau unui loc la facultate, a unui adăpost, a unei familii- de semnarea angajamentului?  Un studiu științific ar demonstra că foarte puțini au rezistat, din 1944 pînă în 1989, unei astfel de presiuni continue. în memoriile sale, Ionițoiu relatează că, după o înmormîntare a unui fruntaș țărănist, 90% dintre participanți au făcut raport la securitate.  Fără a cădea în păcatul condamnării victimelor pentru că au rezistat doar atît cît se poate omenește, și admirînd pe puținii care au scăpat neîntinați, nu putem să întoarcem spatele de la o realitate care explică multe: majoritatea foștilor deținuți politici care au intrat în arenă în 1990… era șantajată/controlată de securitate. Un singur lucru li se poate reproșa acestor tragici supraviețuitori: că nu ne-au prevenit. înțeleg motivele discreției, dar nu le pot scuza, datorită rezultatului nefast.  Ca să nu zgîndărim bubele vechi, am irosit o uriașă ocazie de eliberare. Am plătit un preț prea mare acoperirii rănilor.    
   Al doilea nod critic a fost veleitarismul mediocrităților care au asaltat partidul renăscut fulgerător. Comunismul nu a erodat numai calitatea morală, ci și fibra intelectuală.  Dacă au căzut comuniștii - și-au spus produsele lor reeducate - de ce să nu mă urc eu cît mai sus, chiar dacă nu mă pricep la mare lucru. Bunicul chiabur a fost ucis și jefuit, tatăl țărănist arestat, sau eu am participat la acțiunile studențești din 1946.  Nu e suficient pentru ca să conduc războiul contra fesenismului, deși nu am arătat niciodată calități de organizator?  Deși, alături de toți ceilalți români, m-am supus fără crîcnire, între 1964 și 1989.  Știind că sînt înțesați cu informatori și înțelegînd că trebuie implicată o nouă generație, țărăniștii care au format nucleul PNTcd, s-au deschis la "prospături" de calitate îndoielnică. Nu au contat meritele dovedite pînă în 1989, sau la revoluție, sau în confruntarea cu FSN.  Au promovat copii și nepoți de țărăniști, chiar dacă se pretaseră la activițăți activisto-securiste. Cînd nucleul unui partid nu este rezultatul unui proces de selecție calitativă, ci al aplicării criteriului "a făcut pușcărie" sau e fiul unuia care a făcut - iese ce a ieșit. Cine să actualizeze doctrina țărănistă sau națională, pe care PNTcd a invocat-o van, fără a o actualiza? Mediocritățile aplică criterii de selecție mediocră. Și amatori, se găseau. Am relalat în alte locuri șocul pe care l-am avut constatînd cine sînt cei pe care CDR îi propunea în 1992 electoratului…. Sau revolta în fața trădării din 1996, cînd ariviștii și agenții care au capturat "opoziția" au făcut pactul cu "partea bună a sistemului securisto-fesenist". Acoperind colaboraționismul trădător cu "cîntarea seniorilor", într-un cor care a anesteziat spiritul critic.
   Al treilea nod e și mai dificil de abordat. Nu am întîlnit țărăniști care să admită ca liderii partidului au avut vreo vină în lansarea procesului de distrugere comunistă a României. Cu o habotnicie care spune multe despre calitatea activistului, acesta pretinde că liderii PNT nu au facut nici o greșeală. Ascunzînd păcatele sub preș, clăditorii miturilor își compromit opera - dar nu înțeleg asta (a se vedea problema mediocrității).  Ei nu combat îndoctrinarea roșie cu luciditate, ci cu îndoctrinare țărănistă. Am fost insultat cu furie de neoțărăniști, în clipa în care le-am amintit ce s-a întîmplat la 23 August și imediat după. Știu că e greu de admis că victimele represiunii comuniste au plătit și tributul erorilor de apreciere ale fruntașilor partidului, care au căzut în groapa în care s-au grăbit să arunce "fasciștii"- la cererea Aliaților ocupanți. Dar documentele nu pot fi eludate. Complotul care a dus la 23 August a existat - și a avut consecințe. Nu pot fi neglijate efectele modului iresponsabil în care s-a comis "rocada militară" (de exemplu predarea a peste o sută de mii de soldați inamicului - pînă la armistițiul din 12 septembrie, devastarea țării de armata prietenă, moartea altor sute de mii de români pe frontul de vest, etc.) Comunismul nu s-a instalat începînd cu 1948 ci cu 23 August 1944. Studiind strategia celor care au condus rezistența politică, o găsesc lamentabilă și îmi explic această prestație deficitară prin păcatul originar al alianței "antifasciste" cu forțele de ocupație. Sigur că se pot vedea lucrurile din multe unghiuri (de exemplu, din acela legionar, carlist, antonescian, etc) dar cum se face că, și după 1989, dogma dominantă despre 23 August rămîne cea dintre 1944 și 1989?  Văd două explicații de fond pentru această continuitate: 1. Faptul că "eliberarea" din 1944 a fost girată și de partidele istorice, aliate inițial cu PCR  2.  Faptul că occidentalii, la care ne-am închinat între timp, erau atunci aliați și giranți ai ocupanților sovietici. Astfel îmi explic limitele de care istoricii țărăniști nu pot trece. Sau obsesia PNTcd pentru regele Mihai, în pofida evidentului anacronism și lipsei de perspectivă. Motivul real al acestei încremeniri în proiect? Dacă se dă drumul privirii critice asupra colaboraționismului vechi și nou al fostului rege, nu se poate evita subiectul usturător al colaborărilor vechi și noi ale unor lideri PNT și a urmașilor lor din PNTcd, cu comuniștii și urmașii lor.  
              în 1989 nu s-a închis decît paranteza interioară, din 1946, nu și cele mai largi, deschise în 1941 și 1944. Am schimbat (parțial) stăpînii, de la Est la Vest, adică am trecut de o parte a războiului Rece în cealaltă, rămînînd însă la cheremul Aliaților care ne-au învins în al 2-lea război mondial. Ne-am revoltat împotriva comuniștilor care au măcelărit și partidele istorice, după ce s-au aliat cu ele pentru a înfăptui actul de la 23 August și pentru a lansa defascizarea și pedepsirea oamenilor lui Antonescu și Carol - capcană în care au căzut chiar inițiatorii. Fără a reduce explicația înfundării post-decembriste la acest aspect, nu putem neglija importanța faptului că anticomunismul s-a așezat, după 1989,  în spatele tovarășilor de drum din 19444 a PCR. Asta nu micșoreză suferințele de victime (și uneori meritele de rezistenți). Ale socialiștilor închiși după ce au coabitat cu PCR-ul care întemnițase liberalii și țărăniștii. Ale liberalilor lui Tătărăscu și țărăniștilor lui Alexandrescu, arestați după ce au acoperit distrugerea PNL și PNT. Ale țărăniștilor și liberalilor aruncați în infernul pe care îl deschiseseră alături de comuniști, pentru "cei care au făcut rău țării înainte între 1938 și 1944" . Dar astfel de critici nu puteau împinge demascarea genocidului comunist pînă la originea sa din 23 August, fără a-și dezvălui complicitățile și erorile grave.  
            Dar să-l lăsăm să vorbească pe Iuliu Maniu, cel care probabil , și-ar fi asumat și meritele dar și responsabilitățile , dacă ar fi ajuns la 22 decembrie 1989 și nu ar fi fost "reprezentat" de urmași cu puține scruple pentru adevărul plin. Citatele de mai jos sînt extrase din  stenograme ședințelor consiliului de miniștri din 1944 și din alte documente, pe care le-am găsit în "Documente din istoria modernă a României - ISISP-CCPCR și care au fost recent publicate de Marcel Dumitru Ciucă: 
http://www.librarie.net/carti/174249/Guvernarea-Constantin-Sanatescu-Stenogramele-sedintelor-consiliului-ministri-Volumul-august-noiembrie.
Știu că extrasele care urmează vor stîrni reacții, conforme cu personalitatea fiecăruia. Cine mi le-a adus la cunoștință (în 1995) încă vedea în ele o probă a înțelepciunii celor prinși în capcana PCR . în timp ce eu, am fost șocat de ineficacitatea și neputința acoperite cu retorică găunoasă, a liderilor partidelor istorice implicate. M-am abținut cît am putut de la comentarii publice. După încă 15 ani de studiu al fenomenului, eu văd și mai clar efectul colaboraționismului ireversibil. Ca să reacționați conform propriei viziuni,  vă las mai mult în compania documentelor, subliniind afirmațiile importante:
Continuare în artcolul următor






Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1183