Roxana-Luiza Moldovan. Referendum încheiat. Durere perpetua
Data: Tuesday, September 11 @ 10:37:42 CEST
Topic: Rezistenta



Roxana-Luiza MOLDOVAN
Îndemnul demiterii prin referendum al președintelui suspendat Traian Băsescu a devenit un soi de brand național. Democrat-liberalii au beneficiat din plin de prigoana mediatică, păcatele lor fiind aduse unul câte unul, în centrul atenției publice. La acest moment, cărțile sunt însă jucate. Mult-disputatul referendum a luat sfârșit, ultimul cuvânt aparținând firește, cetățenilor. Trebuie să mărturisesc că, indiferent de identitatea celui care se află la conducerea României, pe mine tot mă doare inima. Experimentez o durere surdă, acută, și tare îmi este teamă că în absența oportunelor remedii, se va croniciza.

Mormane de paragină și de uitare.
Iată și metamorfoza fabricilor noastre, în marea lor majoritate. Atât de prospere altădată, acum, sălașuri pentru insecte, șoareci, șobolani și alte asemenea viețuitoare. Iau în calcul numărul de posturi care ar fi putut să fie disponibile dacă aceste clădiri nu ar fi fost lăsate astăzi, în voia lui Dumnezeu. Câte destine fericite? Câte vieți sigure, lipsite de grija cumplită a zilei de mâine, a pierderii slujbei, a pașaportului garantat spre stradă, sau spre lumea largă? Mă doare inima atunci când văd că din tot ce a fost nu a mai rămas decât ruină, paragină, mizerie, uitare...
Ai absolvit, dar trebuie să te reprofilezi!
Da. Finalizarea studiilor universitare tinde să primească tot mai ades alternativa injustă a reprofilării. Fiecare scoate cămașa pe unde poate. Locurile din domeniul specializării absolvite sunt limitate, iar criteriile de cooptare nu sunt similare întotdeauna competenței. Câtă vreme simpatiile sunt ridicate la rang de cinste, mulți chemați, puțini aleși...


Incredibil, dar adevărat! Pentru persoanele cu boli incurabile, asigurarea tratamentului constituie un privilegiu. Sunteți trecut pe listele de așteptare! Trebuie să vă înarmați cu calm și cu răbdare! Timpul își mai permite oare să aștepte? Ce să mai zic despre coșmarul lăuntric al aparținătorului? Dar despre regretul și neliniștea instaurate înlăuntrul său odată cu finalul fiecărei zile? Mai este disponibil cineva și pentru atari aspecte ale existenței?
Mă doare să știu că toți cei care s-au perindat și se vor perinda ani mulți și fericiți la cârma României au luat și vor lua în calcul orice altceva, mai puțin aceste apăsătoare și stringente problematici. Mă doare atunci când mă gândesc că nimănui nu îi pasă. Morții cu morții, viii cu viii! Nu ai pe cineva? Reprofilarea te așteaptă bucuroasă! Ale naibii fabrici, granițele sunt deschise pentru toți!
Mă doare cumplit această mentalitate egocentrică. Mă doare cumplit jocul de-a baba oarba. Mă doare cumplit că, pe românește fie spus, tot ceea ce urmărește fiecare este să își tragă foc la oala lui.






Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1213