Ioan ROSCA. Despre genocidul contra legionarilor cînd vorbim?
Data: Friday, August 14 @ 16:41:16 CEST
Topic: Distribuitor de afise


Săptămîna trecută am încercat să alertez opinia publică privind promulgarea legii 217/2015-un dictat antidemocratic, antilibertar, anticonstituțional, antijustițiar și antiromânesc:
            Am constatat că acesta acțiune provocatoare a celor care împiedică judecarea genocidului comunist nu întîmpină rezistența cuvenită. Se instalează rapid intimidarea urmărită prin această lege, într-un cadru dezolant  de degradare, aservire, domesticire, lașitate, dezorientare, lehamite, renunțare.(Ioan Roșca)


Despre genocidul contra legionarilor cînd vorbim?
           
            Săptămîna trecută am încercat să alertez opinia publică privind promulgarea legii 217/2015-un dictat antidemocratic, antilibertar, anticonstituțional, antijustițiar și antiromânesc:
            Am constatat că acesta acțiune provocatoare a celor care împiedică judecarea genocidului comunist nu întîmpină rezistența cuvenită. Se instalează rapid intimidarea urmărită prin această lege, într-un cadru dezolant  de degradare, aservire, domesticire, lașitate, dezorientare, lehamite, renunțare.
            Reiau pe scurt principalele mele observații:
1 Legea nu face precizările necesare pentru evitarea aplicării arbitrare, selective, discriminatorii, abuzive; este lasată la latitudinea fiecărui judecător cumpănirea caracterului penal al "xenofobiei", "antisemitismului", "fascismului", "legionarismului"- prezent în idei, atitudini sau fapte. Rezultatul fiind instalarea unei auto-cenzuri care completează perfid cenzura, fiind fatal încălcată libertatea de conștiință, opinie, asociere - garantate de constituție, obținute cu jertfe în 1989.
2  Aparent dedicată apărării memoriei victimelor holocaustului , legea are ca efect principal (si deci,  prezumabil- ca scop camuflat)  evitarea condamnării autorilor genocidului comunist (protejarea moștenitorilor lor). Căci ea proclamă în bloc vinovăția foștilor deținuți politici acuzați de "fascism", "legionarism", "antisemitism", "crime de război"- justificînd încarcerarea prin care s-a realizat exterminarea lor.  Genocidul comunist s-a comis prin justiție criminalizată, a operat în numele legii, într-un stat uzurpat. A legitima acea justiție genocidară este echivalent cu a camufla/justifica acel genocid- adică tocmai păcatul negaționist care se pretinde a fi combătut prin această lege.
3 Majoritatea celor re-incriminați în bloc acum nu au nici o vinovăție penală/reală, ci dimpotrivă au drept la reparație sau chiar meritul de a se fi sacrificat pentru apărarea independenței și libertății. Dacă membrii PCR nu pot fi pedepsiți pentru ce au făcut unii dintre liderii lor și filo-comuniștii actuali au drept la propria viziune, atunci simpla apartenență la mișcarea legionară nu poate constitui vreun delict-și cu atît mai puțin simpatia față de un fost legionar. În cazul generațiilor care s-au înscris în "frățiile de cruce" după 1944 nu mai poate fi vorba nici măcar de înfierare morală, avînd în vedere în ce a constat activitatea lor: doar rezistență anticomunistă. În fine , după 1989, puținii activiști care s-au declarat "legionari" nu au creat probleme democrației. Mulți dintre ei fiind de altfel pilotați securistic (căci după "eliberarea" din 1964, foștii legionari au fost continuu harțuiți ca să devină informatori- așa cum o arată declarațiile lor de la procuratura militară în dosarul 35/P/2006 (vezi volumele 19-23) : http://www.procesulcomunismului.com/cedo/private/21_29.pdf)   
4 Modul cum a fost impusă României, din exterior, o măsură contrară adevărului istoric și intereselor ei specifice, indică funcționarea neocolonială a "integrării" și "partenariatelor strategice"- de foarte rău augur pentru cetățenii unei țări satelizate păgubitor. Cei care încearcă să ascundă faptul că al 2-lea război mondial nu s-a terminat cu victoria Binelui asupra Răului ci cu un genocid gigantic comis de ocupanții sovietici și girat de Aliațiii occidentali (Comisia Aliată de Control solicitînd "defascizarea" care a lansat genocidul comunist din România)- nu ar trebui să ne impună agenda capitulării... și după 70 de ani.
5 Interzicînd "minimalizarea" holocaustului din România, legea paralizează activitatea unor cercetători care ar ajunge la alte concluzii decît comisia/institutul Wiesel privind cauzele și amploarea represiunii împotriva evreilor din România.  Deci, în momentul în care s-ar trece (dacă nu s-a trecut deja, la adăpostul "secretului de stat") la clasicele despăgubiri, proporționale cu numărul victimelor, România ar trebui să plătească oricît i-ar cere o grupare de interese, căci cei care ar încerca să demonstreze că cifrele au fost exagerate ar fi vinovați de "minimalizare". O astfel de împiedicare a apărării intereselor populației care ar urma să plătească reparațiile intră sub incidența art 394 din codul penal, care incriminează trădarea. 
            Să asistăm neputincioși la măsluirea adevărului privind suferințele impuse poporului român după 1944, de către urmașii unor români care au profitat de ele (devenind profitorii Tranziției Criminale)  sau a unor evrei care ne impun azi dinspre Washington agenda celor ce au venit ieri dinspre Moscova?  Cum putem împiedica monstruoasa coaliție dintre urmașii criminalilor securicomuniști (interesați în legitimarea regimului  genocidar, ca "antifascist") și agenții forțelor exterioare interesate în ascunderea adevărului crunt și în continuarea aservirii României?
            Controlul exercitat de forțe obscure asupra dezbaterii publice este revelat de deturnarea discuției spre colaterale de diversiune. Indivizi experți în simularea preocupărilor civice, care fac de 25  de ani capital din agitații premeditat sterile, au ieșit în arenă pentru a da direcții inofensive unei "dilematici" umile, capitularde. În loc să ne ocupăm de problemele semnalate mai sus: pierderea libertăților constituționale, legitimarea justiției comuniste genocidare, nedreptățirea eroilor anticomuniști, renunțarea la autonomie națională - sîntem împinși către teme valide dar totuși secunde, cum ar fi dreptul de a citi pe Cioran sau Țuțea sau de a face statuie lui Antonescu sau Voiculescu.
            Voi încerca și prin prezenta explicație, să acționez în sens opus dispersiei și confuziei diseminate de mașinăria de propagandă a sistemului, punînd punctul pe acel "i" ascuns abil publicului neinformat. Miza supremă a bătăliei din jurul legii 217 este evitarea recunoșterii genocidului comunist din România.  Și asta nu numai datorită "concurenței" jenante dintre denuțătorii genocidurilor (care determină de exemplu ostilitatea israeliană și față de recunoașterea genocidului armean). Asta s-ar mai putea depăși, prin negociere și înțelegere reciprocă. Ci dintr-un motiv mult mai greu de depășit: genocidul comunist a avut uneori sens contrar holocaustului și nu poate fi tratat independent de acesta, căci interferează nefericit- la nivelul actorilor și motivațiilor. Așa cum se întîmplă atunci cînd se cade în logică războinică, răzbunarea unor victime a condus la noi spirale de măcel. A extrage un episod dintr-o cascadă cauzală , eludînd evoluția longitudinală a fenomenelor înseamnă a face propagandă, nu analiză științifică, obiectivă.
            Cine studiază (ca mine: http://www.procesulcomunismului.com/) documentele (cum ar fi instrucțiunile pentru pentienciare ) și mărturiile victimelor va constata că legionarii se află printre categoriile vizate explicit de mașina represivă comunistă (ca și moșierii, chiaburii, politicienii, naziștii, etc). După ce se cere ca deținuților politici să nu li se dea drept la pachet sau vorbitor, se precizează- în numeroase instrucțiuni- că legionarii nu au drept nici la pernă sau îngrijiri medicale. Oricît ar vrea unii, nu se mai poate eluda adevărul că la Pitești a fost vorba și de răzbunare contra legionarilor. Cum aceștia au format o "colectivitate" ,exterminarea lor se încadrează în definiția genocidului din codul penal din 1968, existînd - în cazul grupului lor- și o evidentă dimensiune etnica, religioasă și națională (denunțată din 1948 și de dreptul internațional).
            Deși nu mă simt obligat la astfel de precizări (care pot fi percepute ca supunere/cencesie, încercare lașă de delimitare de cei amenințați de această lege scelerată), numai pentru a se înțelege clar de pe ce poziție justițiară vorbesc, semnalez că nu sînt simpatizant legionar, așa cum s-au repezit să mă demaște unii comentatori ai intervențiilor mele supărătoare. Sînt însă purtătorul de cuvînt al Comitetului Reprezentare a Victimelor Comunismului și cercetător interdisciplinar dedicat , de 25 de ani, studiului blocării condamnării genocidului comunist:
Pasiunea pentru adevăr  și dreptate și expertiza acumulată în această cercetare mă face să afirm răspicat că, în cadrul genocidului comunist există și un genocid împotriva legionarilor- despre care ar trebui să vorbim fără opreliști. Încercînd să sugrume acest filon justițiar, cei care sînt în spatele legii "antilegionare" se fac vinovați de obstrucționare a justiției. Ei și-au definit clar poziția, suținînd că în cazul lor justiția comunistă nu a greșit, cerînd ca legionarii să fie scoși din albumele cu victime ale comunismului, să nu mai fie onorați ca rezistenți, sau chiar ca să fie exceptați de despăgubirile acordate victimelor comunismului prin legea 221/2009. Deci nu se dorește numai ca acești români exterminați să nu mai fie considerați eroi luptei anticomuniste, ci să nu mai fie considerați nici victime.
Cui folosește?
Putem deduce cît de mare e miza acoperirii genocidului antiromanesc, dacă nici riscurile evidente de a stîrni antisemitism prin recenta agresiune legislativă- nu au au fost luate în considerație.
  
Ioan Roșca  14.08.2015






Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1374