Yosef Abraham : Asasinarea doctorului Baruch Goldstein. Eseu subversiv
Data: Tuesday, April 04 @ 15:49:28 CEST
Topic: Historia oculta


ASASINAREA DOCTORULUI BARUCH GOLDSTEIN

?and he looked for judgment, but behold oppression;
(Is. V 7)

După părerea lingvistului american Benjamin Whorf, limba e parte integrală a gândirii. Atitudinea noastră față de aspectele limbii e adânc influențată de calea prin care percepem fenomenele, pe care limba le reprezintă, iar noi percepem fenomenele prin intermediul limbii. Lingvistul acesta a studiat limbile ?indienilor? americani, și a dovedit prin exemple edificatoare că structura diferită a acelor limbi ? față de limbile europene ? provine din perceperea diferită a realității.
Interesantă e calea, prin care lingvistul a ajuns la această concluzie. La origine, el nu era lingvist, ci chimist, și lucra pentru o societate de asigurări. Odată, a fost trimis să cerceteze un incendiu într?o fabrică. Reziduurile erau îndreptate acolo spre un bazin, în care se formase un lichid nedeterminat, pe care muncitorii îl numeau ?apă?. Până când unul dintre muncitori a aprins o țigară, și a aruncat chibritul în bazin.
Atunci când chimistul Whorf a venit din partea societății de asigurări, l?a întrebat pe acel muncitor, care se vede că rămăsese în viață, de ce a aruncat chibritul în bazin; și a primit răspunsul, pentru că era acolo apă.
Și doar era clar că nu?i acolo apă, nimeni nu s?a gândit să bea lichidul acela, sau să se scalde în el, sau să irige cu el vreo plantație! Dar deoarece muncitorii îl numeau ?apă?, aceasta a creat expectativa inconștientă, că va stinge un chibrit aprins.
Yosef Abraham



Nu știu cine a numit pentru prima oară ?peștera patriarhilor? templul herodian din Hebron; oricum, această numire arată cât poate un nume arbitrar să schimbe percepția realității. Peșteră înseamnă, în limba omenească, un spațiu subteran; dar cuvântul e folosit pentru a desemna o fortăreață.
Peștera există, și ea e numită, în raportul comisiei Shamgar, care s?a ocupat de masacrul de pe 25 februarie 1994, ?subsolul peșterii?, sau ?nivelul inferior?. Se poate intra în ea, prin tainițe, da? nu?i voie; intrarea principală, prin care se putea intra în voie, a fost astupată de arabi, cu sute de ani înainte.
După războiul de șase zile, autoritățile israeliene n?au făcut nici o încercare de a deschide peștera (în care se află mormintele patriarhilor) și de a permite pelerinaj acolo; însă a fost permisă rugăciunea evreilor în clădirea herodiană de peste peșteră, fără a interzice cultul musulman acolo. De aici au rezultat tensiuni și fricțiuni.
Rezultatele masacrului de pe 25 februarie 1994 puteau fi prevăzute dinainte. Media și presa au dat tonul, și marea majoritate a publicului și?a exprimat reprobarea pentru crima înspăimântătoare; pe când un număr restrâns de extremiști au văzut în dr. Baruch Goldstein ? în spinarea căruia a fost aruncată toată răspunderea ? un erou, ce s?a sacrificat pentru cauză. În privința aceasta, avem un exemplu bun, anterior.
E vorba de ?grupul terorist evreiesc?, care acționase într?o vreme pe ?teritorii?, și ajunsese ? din punctul lui de vedere ? la succese anume: omorâse și rănise câțiva arabi. Însă, când au încercat să treacă la acțiuni de mare anvergură, dinamitarea moscheilor de pe Muntele Templului și aruncarea în aer a autobuzelor arabe ? organele de securitate i?au luat ca din oală. Era printre ei un denunțător.
Dar, dacă era printre ei un denunțător, și activitățile lor ilegale precedente erau cunoscute organelor de securitate, de ce fuseseră lăsați să comită crime?! Se creează o impresie neplăcută, după care aceste ?organizații subversive? sunt strict supravegheate, și în cele din urmă manipulate, de serviciile secrete, în scop de provocații politice.
***
Fără îndoială, se poate spune că comisia Shamgar, care a anchetat cazul, îl cunoaște mult mai bine decât mine, căci la dispoziția ei s?au aflat toate dovezile, inclusiv cele secrete, pe când eu n?am la dispoziție decât raportul comisiei ? ce s?a publicat din el. Dar, din ce s?a publicat putem să înțelegem că o parte din pistele de investigație a fost ignorată, și depoziția unui martor principal n?a fost nici măcar cerută. Lipsa anumitor dovezi ? în general, sau doar din partea publicată a raportului ? reprezintă și ea o dovadă.
Două puncte esențiale mă fac să cred că raportul comisiei Shamgar nu reflectă realitatea. Unul se referă la comisia de anchetă însăși, iar celălalt la dr. Baruch Goldstein.
În ce?o privește pe comisia de anchetă, care?a acționat în conformitate cu Legea comisiilor de anchetă, 1968, ea era împuternicită să trimită scrisori de avertizare persoanelor ce, după părerea ei, ar putea fi lezate de concluziile comisiei, pentru ca acestea să se poată apăra, personal sau prin intermediul unui avocat, prezentându?se înaintea comisiei, aducând dovezi, argumentându?și poziția și anchetând martorii; dacă persoana care?ar putea fi lezată a decedat, scrisoarea de avertizare poate fi trimisă familiei (raportul comisiei de anchetă, p. 212 a originalului ebraic). În cazul de față, comisia de anchetă nu a găsit de cuviință să trimită scrisori de avertizare (p. 214, acolo).
Pe de o parte, comisia de anchetă decide, ?e vorba aici de o figură centrală care a comis un fapt criminal? (214), și pe de altă parte, aceeași comisie de anchetă nu găsește de cuviință să acorde familiei sale posibilitatea de a se apăra împotriva acestei grave decizii! Dreptul la o judecată echitabilă, care i?a fost acordat și lui Eichmann, i?a fost negat doctorului Baruch Goldstein. În cel mai legal mod cu putință, comisia de anchetă a împiedicat posibilitatea nedorită ca un avocat din partea familiei ? chiar primind aprobarea organelor de securitate ? să scotocească prin acte, să ancheteze martorii și să pună întrebări indiscrete.
Și în ce?l privește pe dr. Baruch Goldstein. E acuzat de o crimă gravă, că în timp de 90 de secunde ar fi cauzat, prin rafale de armă automată, 29 de morți și 125 de răniți; ceea ce indică, după raportul comisiei Shamgar în p. 62, ?un înalt coeficient al eficacității a focului de armă? (mă voi referi pe larg la aceasta mai târziu). Așa ceva e imposibil.
Dr. Baruch Goldstein nu era combatant, ci medic; el nu știa să ucidă, ci să vindece. Mult s?a vorbit despre opiniile sale extremiste, și e interesant că nimeni nu pomenește ? fie numai pentru a o respinge ? de posibilitatea nebuniei; poate că unii vor aminti doctorii naziști, asasini în masă. În orice caz, măiestria de a ucide, cu o asemenea eficacitate, nu vine din nebunie și nici din ?extremism?, și pentru ca cineva să fie capabil de a comite astfel de crime cu o asemenea eficacitate, el trebuie să se antreneze mai înainte. Raportul comisiei de anchetă nu aduce nici o dovadă în această direcție. Hai să zicem că un killer dintr?o unitate de comando se prezintă dis?de?dimineață în sala de urgență a unui spital, îmbracă halat alb și începe să trateze eficient bolnavii? cine?ar putea să creadă?! Un killer știe (numai) să ucidă; nu așa dr. Baruch Goldstein. Omul a fost acuzat de ce nu era în stare.
***
Importanță mare o au probele balistice. Expertiza a stabilit că în toate cazurile în care s?a tras, în acel loc și în acel incident, s?a făcut uz de gloanțe cu calibrul 5.56 mm.; nu s?au găsit indicații despre alte tipuri de arme. Gloanțele acestea, trase din puști?mitralieră cu mare viteză, se fragmentează atunci când lovesc corpul uman, sau alte obiecte, la distanțe mici; aceasta o aflăm în pagina 62 a raportului.
Dar în aceeași pagină 62 și în imediata ei apropiere apar meandre interesante. În sala masacrului au fost găsite 108 cartușe, care au fost identificate la laboratorul poliției ca fiind trase din arma automată ce aparținea doctorului Baruch Goldstein; pe când numărul victimelor e mult mai mare (29 morți și 125 răniți). Chiar dacă scădem dintre aceștia un număr redus de răniți care n?au fost atinși de focuri de armă, ci au fost lezați în timpul panicii, tot reiese că dr. Baruch Goldstein ar fi făcut mai multe victime, decât numărul gloanțelor pe care le?ar fi tras. O ciudățenie și mai mare iese la iveală atunci când aflăm că în pereții sălii au fost identificate cu siguranță 22 de impacturi, așa încât numărul gloanțelor trase din arma doctorului Baruch Goldstein, care i?ar fi putut lovi pe credincioșii musulmani, scade semnificativ.
Comisia de anchetă dă, în privința aceasta, în p. 62, două explicații: a) s?a deschis foc asupra unor musulmani care se rugau, prosternați și înghesuiți; b) fiind vorba de gloanțe care se scindează, fragmente din gloanțele care loviseră deja, sau ricoșeuri din pereți, pot să lovească, la rândul lor, alte victime. Pare simplu.
În pp. 307?309 ale raportului comisiei de anchetă e fotocopiat raportul căpitanului de poliție Segal Baruch, de la laboratorul poliției, care descrie corpurile delicte pe care le?a colectat la locul crimei. Raportul său e datat ?7 martie 1994?, mult înainte de raportul comisiei de anchetă, dar în paragraful ?Fundal? el decide, neîndoielnic, că dr. Baruch Goldstein e cel care?a tras în credincioșii musulmani din sala Isaac; căpitanul de poliție Segal Baruch aflase aceasta de la un alt ofițer, maiorul de poliție Uri Weisskop.
În orice caz, după câte știu, dr. Baruch Goldstein era înalt (1.92 m), pe când musulmanii, victimele masacrului, se prosternau în momentul acela. De aceea, traiectoria gloanțelor ar fi trebuit să fie oblică, de sus în jos. Cu toate acestea, căpitanul de poliție Segal Baruch menționează în raportul său impacturi în pereți și în monumente, dar nu în podea (sau în rogojinile care?o acoperă, căci e vorba de o moschee).
În privința impacturilor în pereți și în monumente, căpitanul de poliție Segal Baruch notează ceva uluitor: ?(de menționat că la locul crimei am observat reparații în pereți și în monumente și nu am posibilitatea să le iau în considerație)?! E vorba aici de vizita a doua a căpitanului de poliție Segal Baruch la locul crimei, câteva zile după incident. Cine?a făcut reparațiile, când orașul Hebron era sub stare de asediu și clădirea era închisă?! Nu cumva acele reparații ascund multe alte impacturi în pereți?
Căpitanul de poliție Segal Baruch a numărat 22 de impacturi sigure în pereți și în monumente, și în privința aceasta comisia de anchetă conchide, în p. 62, ?un impact în perete nu înseamnă obligatoriu că glonțul sau ricoșeuri din el nu i?au lovit în drum și pe enoriași.?.
Dacă glonțul lovește ? la mică distanță ? corpul omenesc, sau alt obiect, el se fragmentează, și comisia de anchetă intenționează să spună că impacturile din pereți își au originea în asemenea schije; ceea ce nu?i așa. În pp. 52/3, raportul comisiei de anchetă menționează că la impacturile din pereți a fost executat controlul direcției tragerii (B.M.N.), care nu?i inechivoc, dar indică probabilitatea ca focul de armă să fi venit din direcția intrării principale. În p. 308, căpitanul de poliție Segal Baruch menționează că acest control a fost executat la 9 impacturi în pereți.
Așa încât. Dacă ar fi fost vorba doar de?un singur impact, într?adevăr n?am fi putut spune care?i originea lui, glonț sau schijă; dar dacă mai multe impacturi indică o singură direcție probabilă, e clar că nu e vorba de schije, ci de gloanțe venite direct. Și chiar dacă schija unui glonț care?a lovit deja un om, sau un ricoșeu din perete, pot lovi din nou, aceasta nu?i obligatoriu. Suntem confruntați cu o situație stranie. Pe de o parte, după dovezile prezentate comisiei de anchetă, trăgătorul nu știa să tragă, trăgea în pereți, și, după depoziția martorului Muhammad Musbah al?Ja?abari, și în extinctoare, ceea ce ar putea indica un nebun, sau un om total neantrenat; dar pe de altă parte, cel puțin așa susține comisia de anchetă, gloanțele pe care le trăgea erau ?fermecate?, și, ca în poveștile fraților Grimm, fiecare glonț nimerea în mai multe ținte deodată?
Însemnările medicale pot reduce într?o măsură anume încrederea în veracitatea legendei. În p. 84 a raportului comisiei Shamgar ni se spune că gloanțele pe care le?ar fi tras dr. Baruch Goldstein, în sala Isaac, timp de 90 de secunde, au cauzat toate victimele ? 29 de morți și 125 de răniți. Însă în p. 274, nr. 17 acolo, găsim un rănit de ?un glonț de cauciuc în piciorul stâng?! ? nimeni n?a afirmat că dr. Baruch Goldstein, în sala Isaac, sau soldații afară, ar fi tras gloanțe de cauciuc! E vorba, desigur, de un rănit din alt incident. Dar aceasta e doar o curiozitate.
E greu de stabilit, după listele victimelor care apar în raportul comisiei de anchetă, care?i cauza leziunii: atunci când în ebraică e scris ?glonț? sau ?schijă?, în engleză apare, nediferențiat, ?Gun Shot?. Fără îndoială, există însemnări despre schije care?au ieșit din corpul răniților, și, desigur, nu putem ști unde?au ajuns acele schije. Dar în privința câtorva victime avem date ceva mai precise.
În p. 270, nr. 23, e vorba de un ?glonț întreg?; și la fel în p. 276, ultimul rând care e însemnat ???? ? ?glonț metalic ascuțit la vârf cu dimensiunile 1.7/0.7 cm?. Iar în p. 271, nr. 50, și în p. 272, nr. 62, se menționează ?intrarea și ieșirea unui glonț? ? adică glonțul a ieșit întreg, nu s?a fragmentat. Raportul patologului, dr. Hiss, menționează în p. 292 patru gloanțe (afară de schije) care au fost găsite în corpul răniților din incident, iar în p. 302 el menționează încă un glonț. Câteva dintre aceste gloanțe au fost examinate de experții poliției, Lior Nedivi și Bernard Shechter, și nu au fost identificate ca fiind trase din arma doctorului Baruch Goldstein; în această privință, comisia de anchetă face, în pp. 91/2, o afirmație stranie: ?Adevărat că glonțul care i?a fost înmânat doctorului Hiss de către directorul spitalului ?Alahli? n?a fost identificat pozitiv ca fiind tras din pușca?mitralieră aparținându?i lui Goldstein, dar, în lumina rezultatelor laboratorului poliției, nu suntem de părere că trebuie infirmată posibilitatea că așa a fost, căci avându?se în vedere starea glonțului, s?ar putea ca semnele de identificare să se fi strivit.?! Dacă experții nu pot identifica ? presupunem că dr. Baruch Goldstein a tras acele gloanțe. Cine?ar putea să?și închipuie altceva?!
Cealaltă posibilitate ? de fapt singura ? apare în ultima pagină a raportului comisiei de anchetă (338), unde e fotocopiată darea de seamă a expertului poliției, Bernard Shechter, căruia i s?a cerut să controleze unul dintre acele gloanțe, însemnat ?p?206?. Expertul afirmă că nu are posibilitatea de a identifica glonțul, fiind acesta strivit (flattened), dar mai adaugă ceva, deosebit de important:

As a note: projectiles of caliber 5.56mm usually fragment when str(i)king objects including ?human bodies? at distances of less than 100 meters.
Regarding the possible distances inside the marat ha?machpela which are more on the order of less than 40 meters, I would expect this bullet to have fragmented and not to remain whole.

Adică: gloanțele întregi care au fost extrase din corpurile răniților n?au fost trase în sala de rugăciune a musulmanilor, și în consecință nici din arma doctorului Baruch Goldstein. Ele au fost trase altundeva, de la o distanță mai mare decât 100 de metri între trăgător și victimă.
În pp. 60/61, comisia de anchetă ia în considerație problema cartușelor care au fost colectate în sala Isaac. E vorba de 108 de cartușe goale, și în privința tuturor examenul de laborator a dovedit că fuseseră trase din arma doctorului Baruch Goldstein. Comisia de anchetă afirmă pe bună dreptate că o colectare selectivă ar fi fost imposibilă (deoarece diferența dintre cartușe de același tip, trase din arme diferite, poate fi stabilită doar la laborator), așa încât aceste 108 cartușe nu ne pot face să bănuim o intrigă. Nu așa e cazul cartușului 109.
Comisia de anchetă afirmă că s?a mai găsit un cartuș, pe treptele exterioare, și din greșeală el a fost introdus în aceeași pungă cu cele 108 precedente, deoarece polițistul care?a făcut?o credea că e vorba de treptele interioare (din sală)! Și într?adevăr, 108 cartușe au fost identificate ca fiind trase din arma doctorului Baruch Goldstein, pe când doar un singur cartuș, desigur al 109?lea, cel găsit ?în exterior?, n?a fost identificat ca fiind tras din una dintre armele implicate în incident.
Povestea cu cartușul găsit ?în exterior? și ?amestecat din greșeală? arată, aparent, ca o minciună. Nu pot verifica aceasta; dar nici comisia de anchetă, cu largile ei împuterniciri, n?a pus întrebări indiscrete, ci a primit versiunea îndoielnică a poliției, drept adevăr irefutabil. Cea ce nu micșorează gravitatea faptului.
Identitatea soldaților care au tras ?în exterior?, în timpul incidentului, e cunoscută; armele lor au fost controlate. Dacă unul dintre cartușe nu poate fi identificat ca fiind tras din armele lor, și nici din arma doctorului Baruch Goldstein, aceasta înseamnă că în incident a fost implicată încă o armă de foc.
Desigur, nici în ?legenda gloanțelor care se scindează? pe care?o povestește comisia de anchetă, glonțul tras prin intermediul acelui unic cartuș neidentificat n?ar fi putut face atâtea victime; dar comisia de anchetă ignorează complet posibilitatea după care altcineva a tras foc automat, dintr?o armă prevăzută cu un recipient pentru colectarea cartușelor. Cu toată prudența acelui trăgător suplimentar presupus, s?ar putea ca el să fi pierdut un cartuș, fie în interiorul sălii Isaac, fie în exterior. În plus, acel recipient ar fi putut acționa ca o cutie de rezonanță, care să fi schimbat sunetul împușcăturilor, și astfel putem explica depoziția martorului Yasser (Yusri) Mahmud Musa din p. 36, care a auzit două sunete de împușcături ? înalt subțire, și gros.
Posibilitatea aceasta n?a fost luată în considerație. Ca o curiozitate semnificativă, menționez discuția dintre patologul Hiss și directorul spitalului din Ramalla, dr. Harb, citată în pp. 297/8. Și dr. Harb încercase, în felul lui, să explice numărul mare al victimelor, susținând că după părerea lui e vorba de cineva care a tras concomitent din două arme!
Îl vom ierta pe dr. Harb pentru nepriceperea lui într?ale armelor de foc. Din punct de vedere teoretic, ne?am putea închipui că vreun nebun (desigur) ar lua două arme automate în ambele mâini, și ar trage cu ele. Dar, în acest caz, focul ar fi extrem de imprecis, iar schimbarea încărcătoarelor ar deveni tare dificilă.
Nu așa i?a răspuns dr. Hiss. Ci: ?gloanțele trase în Peștera Patriarhilor au însușirea de a se fragmenta în schije atunci când lovesc ținta (iar fiecare schijă poate lovi ca un glonț mititel) și de aceea există probabilitatea ca un singur om cu o singură armă care trage gloanțe de calibrul 5.56 mm. să fi cauzat rănirea tuturora.?. ?Legenda gloanțelor care se scindează? nu e deci invenția comisiei de anchetă; ea exista de mai înainte, ca o explicație comodă la dispoziția autorităților, care a primit de la comisia de anchetă pecetea oficială.
***
Una dintre figurile misterioase implicate în această chestiune e cea a necunoscutului înarmat, pe care l?au văzut doi soldați, ajungând în acea dimineață, circa cinci minute după dr. Baruch Goldstein (pp. 27/8). Soldații l?au văzut pe dr. Baruch Goldstein purtând o pușcă?mitralieră M?16, și pe necunoscut cu o armă israeliană de tip ?Galil? scurt; pe când arma în posesia doctorului Baruch Goldstein (care a fost găsită, și din ea au fost trase cartușele aflate la locul incidentului) era de tip ?Galil? scurt. Comisia de anchetă dezbate pe larg această discrepanță în pp. 59/60, și face o supoziție interesantă, care provine fără îndoială din larga experiență a onoraților judecători Shamgar și Zu?abi în metode criminale: am fi putut presupune că dr. Baruch Goldstein vine cu arma lui, dar pentru comiterea crimei schimbă arma și se folosește de o armă care nu?i aparține (pentru a îngreuna identificarea); pentru aceasta are nevoie de un ?scutier?. Însă nu așa s?au desfășurat evenimentele: dr. Baruch Goldstein a comis crima, după părerea comisiei de anchetă, trăgând cu propria lui armă, și deschis, îmbrăcându?și uniforma cu grade de ofițer! De aceea, concluzia comisiei de anchetă e că acel necunoscut înarmat nici n?a existat, sau, poate, va fi venit cu altă ocazie? (acolo, și din nou în pp. 222?228).
Mulțumesc onoraților judecători că mi?au împărtășit din largile lor cunoștințe în domeniul metodelor criminale! Totuși, aș îndrăzni să menționez că acestea nu sunt singurele metode criminale posibile. S?ar putea ca, totuși, armele să fi fost schimbate, și rafalele să fi fost trase (cel puțin parțial) din arma doctorului Baruch Goldstein, iar la urmă să fi fost lăsat la locul crimei un cadavru, pe care să fie aruncată răspunderea. Adevărat că nimeni nu l?a văzut pe necunoscutul înarmat ieșind din clădire, dar în aceeași măsură nimeni nu l?a văzut ? după părerea comisiei de anchetă ? pe dr. Baruch Goldstein intrând în sala de rugăciune a musulmanilor; și tocmai în dimineața aceea, din dispoziția Waqfului, femeile musulmane fuseseră evacuate din sala Yussefiye și trimise în altă sală, ceea ce a permis activități necontrolate în sala Yussefiye.
După cum putem conchide din ce nu e menționat în raportul căpitanului de poliție Segal Baruch, pp. 307?309, sala Yussefiye nu a fost controlată de experții poliției, nu a fost verificată posibilitatea prezenței unor atentatori și tragerii de focuri de armă de acolo. Clădirea nu a percheziționată, deși existau în ea magazii în care necunoscutul s?ar fi putut ascunde pentru o vreme (planul clădirii ? în p. 259) și de unde ar fi putut ieși, deghizat sau folosindu?se de un document care?i acordă imunitatea.
***
Comisia de anchetă acordă o deosebită importanță datelor personalității doctorului Baruch Goldstein. Ea îi descrie concepțiile drept ?deosebit de extremiste? (p. 76), aceasta în urma interviului pe care?l acordase unui ziarist străin. Trebiue să remarcăm că comisia de anchetă nu se îndoiește de veracitatea interviului publicat ? nu ca în cazul descrierii tendențioase apărute într?un ziar egiptean, despre vizita unei delegații de medici egipteni la Hebron, unde comisia de anchetă încearcă să atenueze opiniile exprimate în raportul delegației, ?atât cât poate fi demn de crezare reportajul susmenționat?, p. 94. Oricum, chiar dacă concepțiile atribuite de ziarist doctorului Baruch Goldstein îi aparțin cu adevărat, încă nu m?aș grăbi să le numesc ?extremiste?.
?Extremist? este, în Israel, cine exprimă opinii diferite de cele ale oligarhiei conducătoare. Dacă într?adevăr dr. Baruch Goldstein i?a spus ziaristului că trebuie să eliminăm arabii, înainte ca ei să ne elimine pe noi ? el a cerut ca statul israelian să facă ce făcuse deja, sub guverne de stânga, în 1948 și în 1967. Cine spune așa ceva în ziua de azi e considerat extremist; pe când cel ce afirmă contrariul, necesitatea eliminării colonizării evreiești din Țara lui Israel, e moderat, avansat și luptător pentru pace. Afirmațiile doctorului Baruch Goldstein, despre caracterul unilateral al mediei, s?au dovedit îngrozitor de adevărate, după incident: politiciana Shulamit Aloni a acuzat ?Canalul 7?, postul de radio al coloniștilor, că ar fi pregătit masacrul, transmițând ?coduri?, și a cerut închiderea lui; politicianul Yossi Sarid i?a numit pe imigranții din Statele Unite ?gunoiște? și a cerut să fie oprită imigrația de?acolo. Sloganul evacuării comunității evreiești din Hebron a servit partidul Meretz în alegerile din 1996. Comisia de anchetă însăși descrie cu dezgust, în pp. 92/3, un eveniment care?a avut loc după ce răniți din incident fuseseră primiți la spitalul israelian ?Hadassa?: spitalul palestinian ?Al?Muqassed? a răspândit zvonul că israelienii refuză să trateze răniții? Zvonul a fost răspândit imediat, de media israeliană și mondială. Putem deci spune dr. Baruch Goldstein n?a exprimat, în interviul pe care l?a acordat, vederi ?extremiste?, ci a descris grava realitate.
Comisia de anchetă nu se mulțumește să?l numească pe dr. Baruch Goldstein?extremist?, ci îi mai face și ?procese de intenții?, stalinist?obscurantiste. Faptele doctorului Baruch Goldstein sunt examinate cu lupa, și astfel comisia de anchetă găsește tot felul de ?indicații? ce?ar fi prevestit, după părerea ei, masacrul îngrozitor de care?a fost acuzat. În p. 80 putem citi o minunăție:
?Interviul susmenționat arată că el era de părere că în urma faptei sale va fi arestat, căci i?a spus ziaristului care voia pregătească un reportaj filmat, că pentru aceasta va fi nevoit să ceară permisiunea de a filma la închisoare, întrucât acolo se va afla, pare?se, în anii următori. Deci, el prevedea arestul, fapt care întărește teza prezentată în cap. II.1.(XXXIII), după care își pregătise o cale de scăpare după asasinat.?
Realitatea pare a fi ceva mai simplă: de multe ori, coloniștii au fost deținuți în ?arest preventiv?, de care se temea și dr. Baruch Goldstein, chiar fără să pregătească vreun masacru.
Dar și mai înainte, pp. 79./80, dr. Baruch Goldstein fusese acuzat tot de asemenea crime înfiorătoare:
?Chiar lăsându?se Goldstein purtat de fervoarea sa ucigașă care?i inspira faptele, el a acționat pe baza unei pregătiri minuțioase și bine gândite, studiind și cunoscând terenul acțiunii: de exemplu, îmbrăcarea uniformei și exhibarea gradelor nu au fost doar un act ce exprima dorința de simbol ci constituiau mai ales un element pregătitor. Putem presupune că lăsându?și automobilul lângă locuința părinților săi a intenționat să împiedice confiscarea mașinii, înregistrată pe numele tatălui său, întrucât folosise pentru o infracțiune. El a avut grijă să trimită soției sale cheile mașinii și după cum s?a dovedit a pus în ordine conturile sale și și?a plătit datoriile.?
Vedeți numai ce criminal! N?are datorii, iar conturile lui bancare sunt în regulă! În privința uniformei și gradelor ? trebuie să subliniez că nu e vorba de o deghizare, ci de uniformă și grade adevărate. Dr. Baruch Goldstein susținea că fusese chemat la rezervă, ceea ce nu corespunde cu registrele armatei; dar, cine știe, poate fusese indus în eroare. În orice caz, dr. Baruch Goldstein n?avea nevoie să se prefacă pentru a intra înarmat în ?Moscheea lui Ibrahim?, căci el era cunoscut de soldați ca un om normal (depoziția sublocotenentului Revivi, p. 78), nu era suspectat de fapte violente (comisia de anchetă în p. 155), și, așa cum era situația pe?atunci, ?nu existau interdicții de a intra înarmat? în privința coloniștilor (134). Presupunerile, care apar de multe ori de?a lungul raportului comisiei de anchetă, după care dr. Baruch Goldstein ar fi avut nevoie de uniformă și de grade pentru a trece vreo barieră, fizică sau psihologică, sunt lipsite de sens. Dr. Baruch Goldstein n?avea nevoie de ele pentru a intra înarmat în clădire.
Comisia de anchetă face un fapt de necrezut pentru o instanță judiciară atunci când, în p. 77, se bazează pe un reportaj din ziar pentru a conchide că, în anul 1984, în timpul serviciului obligatoriu, dr. Baruch Goldstein ar fi refuzat să trateze un terorist rănit. Credibilitatea oricărui reportaj tinde către zero; și, oricum, chiar în conformitate cu reportajul, dr. Baruch Goldstein a refuzat să?l trateze pe terorist; nu l?a omorât direct. Pe lângă aceasta, comisia de anchetă mai menționează că, în anul 1990, dr. Baruch Goldstein a tratat un arab rănit, și i?a salvat viața. Ce mai extremist.
În toate faptele descrise, nu există nici o urmă de pregătire a crimei. În nici un stadiu n?a cerut dr. Baruch Goldstein, în cadrul serviciului său militar, să participe în lupte și în schimburi de focuri. El nu s?a antrenat ca trăgător, nu în armată și nici în civilie. În seara care a precedat incidentul, el pregătise pentru a doua zi participarea cu copiii la citania de Purim [carnavalul evreiesc, care cădea în ziua aceea], și în consecință pregătise odăjdii, filacterii și Cartea Esterei ? după depoziția soției sale în p. 25. În p. 78 sunt enumerate însușirile doctorului Baruch Goldstein: ??modest, fidel, bine văzut, eminent în studii, liniștit și calm, naiv, drept, leal, idealist, cald, foarte serios?, la care comisia de anchetă adaugă: ?Persoana aceasta, care?și ascundea intențiile oculte?? ? de unde cunoaște comisia de anchetă intențiile oculte ale doctorului Baruch Goldstein?! Și un om naiv e capabil să comită o crimă; însă un om naiv nu e în stare să?și ascundă intențiile. Pe deasupra, tare?i ușor să tragi un naiv pe sfoară.
Nu putem găsi nici un fel de ?pregătiri?, pe care le?ar fi făcut chipurile dr. Baruch Goldstein ca să se salveze, sau prevăzând că va fi prins. El nu și?a pregătit vreun ascunziș, și nu și?a schimbat aspectul, și nu și?a procurat acte false. El n?a avut grijă nici măcar de o mașină cu care să fugă, cu toate că, după depoziția sublocotenentului Revivi în p. 76, mașina lui avea dreptul de a parca în postul de pază. ?Pregătirile? de care vorbește comisia de anchetă sunt din aceeași categorie, ca și conturile în regulă sau datoriile plătite: și?a parcat mașina lângă casa lui taică?su, deoarece mașina era înregistrată pe numele tatălui. Faptul că o mașină parchează lângă casa proprietarului său e considerat ca o dovadă de intenții criminale. Dar mai e ceva.
Am remarcat mai sus că comisia de anchetă stabilește că dr. Baruch Goldstein n?a avut sofisticarea juridică, sau criminală, de a comite crima cu o armă care nu?i aparține, și care?i e adusă și i?e luată de un ?scutier? (așa a încercat comisia de anchetă să se descotorosească de prezența jenantă a necunoscutului înarmat, pe care?l văzuseră doi martori). Dar nesofisticarea în domeniul (ne)schimbării armei nu împiedică comisia de anchetă să stabilească că dr. Baruch Goldstein a fost cum nu se poate mai sofisticat, și a dovedit largi cunoștințe juridic?criminale, atunci când, intenționat, nu numai că și?a pus în ordine conturile și și?a plătit datoriile, dar a și parcat mașina lângă casa proprietarului ei, pentru a nu fi confiscată ca implicată într?o crimă! Și astfel, desigur, a eliminat orice posibilitate de scăpare.
***
Dr. Baruch Goldstein a ajuns la locul incidentului îmbrăcat în uniformă, și exhibând grade, cu toate că, după registrele armatei, nu fusese chemat la rezervă. În p. 28 e menționată discuția dintre sublocotenentul Revivi și dr. Baruch Goldstein, în care acesta din urmă a afirmat că fusese chemat la rezervă. În p. 29, enoriașul evreu Ilan Tor afirmă că apariția doctorului Baruch Goldstein nu?l surprinsese, deoarece serviciul de rezervă al acestuia era fragmentar, și în consecință el putea fi chemat la rezervă în orice moment. Cine știe ? poate că nici dr. Baruch Goldstein n?a fost surprins atunci când cineva, pe care?l credea împuternicit pentru aceasta, i s?a adresat noaptea și l?a convocat urgent?! Poate că astfel au fost dejucate intențiile originale ale doctorului Baruch Goldstein (ce fuseseră menționate în p. 25) de a merge la slujba de Purim cu copiii?
Știm că doamna Miriam Goldstein, în acel moment încă soția doctorului, i?a telefonat lui Edelstein de la comandatură, la ora 05:12 ? după ?output Bezeq? [societatea de telefoane israeliană], p. 25. Însă despre telefonul pe care i?l dăduse dr. Baruch Goldstein în persoană, aceluiași Edelstein, cu câteva minute mai înainte, (05:00 după Edelstein) știm numai din depoziția acestuia din urmă (pp. 22/3). După cum a afirmat doamna Miriam Goldstein în depoziția sa, dr. Baruch Goldstein avea la dispoziție ?un telefon interior special (afară de telefonul obișnuit), și Goldstein mai era echipat și cu un aparat de telecomunicație și unul de identificare?. Deoarece fusese lansată o teorie, după care dr. Baruch Goldstein ar fi avut părtași în comiterea unei crime extrem de grave, ne?am fi așteptat ca organele în drept ? cu comisia de anchetă în frunte ? să verifice înregistrările societăților care acționează acele mijloace de comunicație, pentru a stabili cu cine vorbise dr. Baruch Goldstein în noaptea aceea, și cine vorbise cu el. Numai că nu s?a verificat nimic; de unde apare suspiciunea gravă că aici e ceva care trebuie neapărat ascuns, și nu dr. Baruch Goldstein a telefonat la armată, ci armata (sau cineva care se prefăcea că vorbește în numele ei) i?a telefonat lui.
***
În paginile 81 ? 94, comisia de anchetă descrie pe larg tratamentul acordat victimelor, acordând deosebită atenție la ce s?ar putea numi maltatarea victimelor de către ?localnici?, cum îi numește comisia de anchetă. O echipă de sanitari ai armatei israeliene a încercat să trateze răniții și să le stabilizeze starea, dar ?localnicii? au tras răniții din mâinile sanitarilor (p. 82). Majoritatea răniților n?au fost evacuați la spitalul Aliya, care e mare și apropiat de locul incidentului, ci la spitalul Alahli, care e mic, se afla în construcție, îndepărtat de locul incidentului și pe deasupra a refuzat să primească ajutor de la autoritățile israeliene, din motive politice (83/4). Mai mult, răniții au fost transportați la spital pe capotele mașinilor (82), și e clar că transportarea unui rănit, pe capotă, la un spital îndepărtat, nu se face pentru a?l salva, ci pentru a?l folosi ca material propagandistic; așa încât mulți răniți au decedat pe drum la spital, chiar dacă comsia de anchetă încearcă să? reducă numărul decedaților în urma acestui tratament bestial. Precum am menționat mai sus, spitalul ?Al?Muqassed? a răspândit zvonul după care spitalele israeliene refuză să primească răniți din incident ? zvon care a fost publicat imediat de media israeliană și mondială.
Cadavrele au fost ?răpite? de la morgă și îngropate la repezeală, conform binecunoscutei metode a organizațiilor teroriste, de a încurca urmele. Dar în raportul comisiei de anchetă, la p. 87, găsim de data aceasta o informație suplimentară, și extrem de interesantă: ?Au fost și cazuri în care mortul a fost îngropat departe de domiciliul său, fără ca familia să primească informații credibile.?! Adică: minciuna cusută cu ață albă, după care cadavrele sunt răpite de la morgă de către ?familii?, a fost de data aceasta total infirmată. Nu ?familiile? răpesc cadavrele , ci organizațiile teroriste, care nu apără populația locală, cum încearcă să afirme, ci o maltratează, îi creează suferința și se folosesc de oameni ca pioni în șahul lor ucigaș.
Comportarea sălbatică a ?localnicilor? e suspectă, și e de presupus că a fost bine organizată dinainte de organizațiile teroriste; așa cum incidentul, masacrarea enoriașilor musulmani și asasinarea doctorului Baruch Goldstein, pare a fi fost organizat ? mână?n mână cu teroriștii ? de părtașii israelieni ai teroriștilor în așa?numitul ?proces de pace?.
***
Unul din cele mai stranii elemente în acest incident e faptul că nimeni nu l?a văzut pe dr. Baruch Goldstein intrând în sala în care urma să aibă loc masacrul. Enoriașii musulmani se prosternau atunci, cum le e felul, cu spatele la cele trei intrări posibile, și n?au văzut nimic. Locul din care au fost trase focuri de armă automată (de către dr. Baruch Goldstein, după părerea comisiei de anchetă) nu era acoperit, în dimineața aceea, de camerele de televiziune în circuit închis instalate în sala Isaac (p. 45), și e vorba de un concurs de împrejurări interesant. Sublocotenentul Revivi, care era de gardă în ?portița? care duce la intrarea principală, nu l?a văzut pe dr. Baruch Goldstein intrând pe?acolo (p. 49). Pe de altă parte, gardianul Waqfului, Abu Salah, a pretins că l?ar fi văzut (din exterior) pe dr. Baruch Goldstein intrând în sala de rugăciune a musulmanilor prin intrarea principală (pp. 32 ? 34), însă comisia de anchetă a găsit numeroase discrepanțe în depoziția aceasta, așa încât onorata comisie se îndoiește, dacă Abu Salah s?a aflat acolo, în acel moment (pp. 50 ? 52). Dr. Baruch Goldstein a intrat în sala Avraam, unde se rugau evreii, și a discutat cu câțiva enoriași (p. 29), însă ei nu l?au văzut intrând în sala Isaac prin ușa care desparte cele două săli; ușa aceea era, atunci, blocată, nu ermetic (p. 30), dar blocarea ar fi îngreunat deschiderea ușii și ar fi cauzat, de?ar fi încercat cineva să forțeze ușa, mult zgomot, care?ar fi atras atenția (pp. 33/4). Rămâne intrarea din sala Yussefiye, care tocmai în dimineața aceea fusese evacuată de femeile musulmane ce obișnuiau să se roage acolo, în urma dispoziției Waqfului (p. 18), care le trimisese în altă sală. Tot acolo găsim și explicația acestei dispoziții, anume că fiind atunci luna Ramadan, Waqful se aștepta la un mare număr de bărbați musulmani la rugăciune; și într?adevăr, în dimineața aceea ajunseseră la rugăciune circa 500 de bărbați musulmani (p. 15). Cu toate acestea, n?au fost introduși bărbați musulmani în sala Yussefiye, și nimeni n?a întrebat Waqful de ce.
Maiorul Stelmann, comandantul clădirii, închisese în seara precedentă zăvoarele ușii dintre sala Yussefiye și sala Isaac; a doua zi, după incident, le?a găsit deschise. Cine le?o fi deschis?! Știm că zăvoarele sunt făcute de obicei din metal, dar nimeni n?a încercat să ia amprente digitale de pe ele; deasemeni, comisia de anchetă nu menționează nicăieri vreo încercare de a lua amprente de pe alte obiecte de metal amestecate în incident, cum ar fi încărcătoarele care l?au servit pe trăgător.
Comisia de anchetă discută pe larg chestiunea intrării doctorului Baruch Goldstein (după părerea ei) în sala Isaac, și în p. 59 conchide că nu se poate ajunge la o decizie clară în problema aceasta. Mai mult, comisia de anchetă repetă dezbaterea în pp. 226 ? 228, și ajunge din nou la aceeași concluzie, că nu se poate ajunge la o decizie clară. Prudența comisiei de anchetă e demnă de atenție, căci, precum am arătat mai sus, comisia de anchetă nu s?a abținut să ajungă la concluzii sentențioase în privința intențiilor oculte ale doctorului Baruch Goldstein, pe care nimeni nu le?a cunoscut; neclaritatea e destinată, pare?se, escamotării unui obstacol grav din calea comisiei de anchetă.
Dr. Baruch Goldstein cunoștea bine locul, și știa cum e organizată paza. El știa că, de obicei, se află acolo polițiști (majoritatea jandarmi) și o forță militară destul de importantă. El n?avea de unde să știe că forțele acestea nu ajunseseră în dimineața aceea, în urma unor defecțiuni. Comisia de anchetă afirmă, în p. 52, ?se poate conchide în conformitate cu dovezi (care?! ? A.Y.) că fapta lui Goldstein a fost premeditată?, dar tot ea susține, în p. 231, că dacă la locul incidentului s?ar fi aflat forțele necesare, ?aceasta ar fi îngreunat încercările lui Goldstein de a intra în sala Isaac prin intrarea principală sau din sala Avraam, sau chiar le?ar fi dejucat total. Dar astfel nu i s?ar fi putut împiedica intrarea din sala Yussefiye, dacă a intrat cumva de?acolo.? (litere groase în original). În cele două intrări anterioare (intrarea principală și sala Avraam) dr. Baruch Goldstein s?ar fi lovit (dacă ar fi încercat să intre, cum susține comisia de anchetă) de pază; dar el n?ar fi putut ști dinainte, singur, că Waqful dăduse dispoziție să fie evacuate femeile din sala Yussefiye, fără a aduce bărbați în locul lor! Dacă a fost aici premeditare, ea n?a putut să fie a doctorului Baruch Goldstein, ceea ce mă face să suspectez o conspirație.
***
În raportul comisiei de anchetă apar două tendințe contradictorii. Pe de o parte, comisia de anchetă încearcă să submineze credibilitatea martorilor arabi, și pe de alta ? să primească depozițiile lor, atunci când e vorba de identificarea doctorului Baruch Goldstein drept trăgătorul asasin. În p. 225, comisia de anchetă afirmă deschis că martorii arabi fuseseră implicați ? într?adevăr ? într?un ?incident traumatic?, și pe deasupra comisia de anchetă mai presupune că ei ar fi putut fi interesați să arunce responsabilitatea asupra soldaților israelieni; aș adăuga, și asupra coloniștilor. Însă în pagina precedentă, comisia de anchetă susține că aceiași martori arabi, care se aflau, fără îndoială, în stare de șoc, și care erau interesați să arunce răspunderea pe dușmanii lor pe care?i urăsc, l?au văzut în sala masacrului, fără nici o îndoială, pe dr. Baruch Goldstein: ?Descrierea chipului și a persoanei corespundeau în întregime celor ale lui Goldstein; unii dintre enoriași îl și cunoscuseră dinainte.? (p. 224) ? ceea ce sună ciudat. Enoriașii arabi nu?l cunoscuseră personal pe dr. Baruch Goldstein, ci numai ca unul dintre enoriașii evrei, pe care?i urau în bloc (?el îl cunoștea din vedere, drept unul care se roagă din când în când dimineața. După aceea a aflat că se numea Goldstein.?, p. 32; ?Martorul îl cunoscuse pe trăgător ca unul care roagă acolo ?și face încurcături și baiuri cu oamenii??, p. 39, paragraful 11). Ei au identificat, fără îndoială, cadavrul pe care?l profanaseră cu bestialitate (după raportul căpitanului de poliție Segal Baruch, fotocopiat în p. 308 al raportului comisiei de anchetă, paragraful IX), dar e îndoielnic dacă acesta era cadavrul trăgătorului.
Comisia de anchetă se străduiește mult să submineze credibilitatea martorilor arabi în privința unei afirmații pe care ei s?au încăpățânat s?o facă, anume că în timpul incidentului se aflau în sală doi sau trei trăgători. Așa afirmă martorul ?Abd?el Hafez Salman al?Ja?bari (p. 37, paragraful 4), dar comisia de anchetă explică aceasta deoarece ?Goldstein a schimbat poziții? pe când trăgea. Martorul Haj Ahmad Nasser (pp. 39/40, paragraful 13) susține că a văzut capătul țevii unei arme de foc ieșind prin ferestruica despărțiturii dintre sala Avraam (unde se aflau enoriașii evrei) și sala Isaac; însă o asemenea ferestruică nu există, după afirmațiile comisiei de anchetă. Concluzia comisiei de anchetă din p. 225, după care enoriașii musulmani se aflau în stare de șoc, e cât se poate de justă; e posibil ca afirmațiile martorilor arabi, după care s?ar fi tras focuri din intrarea principală și/sau din sala Avraam, să fi provenit din dorința lor, conștientă sau inconștientă, de a arunca răspunderea pe soldați și pe coloniști. Însă aceasta nu exclude posibilitatea ca într?adevăr să se fi tras focuri de armă, nu din intrarea principală, căci dacă s?ar fi deschis foc de acolo, enoriașii arabi nu s?ar fi refugiat tocmai în direcția aceea, cum observă comisia de anchetă, și nu din sala Avraam, a cărei ușă spre sala Isaac era blocată, ci din sala Yussefiye, a cărei ușă ?era deschisă? după depoziția martorului Yasser (Yusri) Mahmud Musa Jamal, p. 35, paragraful 1, cu toate că comandantul clădirii, maiorul Stelmann, o zăvorâse în seara precedentă (p. 46). În urma dispoziției Waqfului, sala Yussefiye fusese evacuată de femeile musulmane care obișnuiau să se roage acolo, și astfel rămăsese liberă pentru activități suspecte.
O problemă gravă ce apare din depozițiile martorilor e cea a căștilor de protecție pe care le purta trăgătorul, precum a spus martorul Hamis ?Abd?el Haleq (p. 37, paragraful 5): ??Înalt. Îmbrăcat în uniformă. Cu cască de oțel pe cap. Căști de protecție, căști negre de protecție pe urechi.?. Menționez aici că dr. Baruch Goldstein nu purta cască de oțel, și un asemenea obiect n?a fost găsit după aceea la locul incidentului. Martorul Haj Ahmad Nasser susține că l?ar fi văzut pe dr. Baruch Goldstein, înainte de a fi intrat în sala Isaac, împreună cu alți soldați și coloniști (și vorbind cu ei?) cu căști de protecție pe urechi (p. 40) ? fapt improbabil după părerea comisiei de anchetă, deoarece căștile de protecție i?ar fi îngreunat auzul.
Soldații și enoriașii evrei n?au văzut căști de protecție pe urechile doctorului Baruch Goldstein, înainte de incident (p. 41), și comisia de anchetă ar fi putut să nu primească versiunea martorilor arabi, dar în p. 41 ea decide: ?În lumina tuturor celor de mai sus, putem conchide că Goldstein a purtat căști ? pentru a?și proteja urechile ? în timpul tragerii, dar nu mai înainte.?. Cauza acestei concluzii se află pare?se în faptul jenant menționat acolo, ?căști de protecție (albe la culoare) au fost într?adevăr găsite pe cureaua armei lui Goldstein care a fost aflată după găsirea cadavrului, sub dulapul cu cărți sfinte musulmane din sudul peșterii (raportul genistului de poliție Meir Cohen ? dovada nr. 43). Adică, existența căștilor de protecție a fost dovedită, iar apartenența lor lui Goldstein derivă din circumstanțe.?. E vorba de o deficiență decisivă în raportul comisiei de anchetă, și de crearea unei ?legende a căștilor de protecție?, nu mai puțin gravă decât ?legenda gloanțelor care se scindează?, pe care?am analizat?o mai sus.
Găsirea armei e descrisă astfel în p. 48:?După ce arma a fost aruncată, cineva a învelit?o într?o pătură maro și a ascuns?o sub dulapul cu cărți sfinte din sala Isaac. Când armata a primit informații despre aceasta, a fost chemat, cum am menționat mai sus, un genist al poliției care a desfăcut pătura, a luat arma (care era caldă încă) și a înmânat?o investigatorilor poliției, care au trimis?o la laborator.?. Dar raportul căpitanului de poliție Segal Baruch de la laboratorul poliției (pp. 307 ? 309) descrie cu totul altceva: ?Sub dulapul cu cărți care se află lângă peretele din sud?est am văzut o armă de tip Galil învelit cu o mantie maro.? (p. 308, paragraful XI). Căpitanul de poliție Segal Baruch enumeră, în raportul lui, toți polițiștii care l?au însoțit, în vizitele sale la locul incidentului, însă genistul de poliție Meir Cohen nu se află printre ei; mai mult, el afirmă că a găsit singur arma, sub dulapul cu cărți, învelită într?o mantie maro. Așa încât nu e de loc clar cine?a găsit cu adevărat arma, genistul neidentificat din p. 48, genistul de poliție Meir Cohen din p. 41, sau căpitanul de poliție Segal Baruch din p. 308! Mai mult, căpitanul de poliție Segal Baruch enumeră pe larg corpurile delicte pe care le?a colectat la locul incidentului, fără a aminti printre ele căști de protecție. Ciudată și neliniștitoare e afirmația comisiei de anchetă în p. 41, despre ?cureaua armei lui Goldstein care a fost aflată după găsirea cadavrului?, de unde putem înțelege că cureaua armei (cu căștile de protecție) a fost găsită separat de armă, și mai târziu. Dar mai e ceva.
Dr. Baruch Goldstein a fost asasinat, așa afirmă comisia de anchetă, cu sălbăticie, și gloata musulmană i?a sfărâmat capul. O fi dus aceasta și la deteriorarea căștilor de protecție, a căror loc este pe cap?! Comisia de anchetă nu spune nimic în domeniul acesta.
Căștile de protecție pe care le?a văzut martorul în p. 37 erau negre, pe când cele găsite în p. 41 erau albe. Ne?am putea întreba, cum li s?a schimbat într?atât culoarea, dar acesta e într?adevăr un amănunt lipsit de importanță față de ce va veni în continuare. Am menționat deja că în conformitate cu raportul comisiei de anchetă (și cu contradicțiile dintre diversele lui părți), cureaua armei (cu căștile de protecție) a fost găsită în același loc ca și arma, dar mai târziu, și asta nu miroase bine.
Căci locul în care a fost găsită arma (și, mai târziu, cureaua armei și căștile de protecție) e foarte îndepărtat de locul descoperirii cadavrului, la celălalt capăt al sălii Isaac (planul sălii ? în p. 259). Căștile de protecție n?au fost găsite pe cadavru, și nu lângă el, ci într?un loc îndepărtat, și prinse de cureaua armei. Putem înțelege de aici că comisia de anchetă e de părere că, în timpul asasinării doctorului Baruch Goldstein, el, și asasinii lui, toți împreună și fiecare în parte, au avut grijă, tocmai, să dea jos cu grijă căștile de protecție de pe cap, să le prindă de cureaua armei și să le ascundă sub dulapul care se află la celălalt capăt al sălii?
S?ar putea ca, după găsirea armei, cineva să fi pus acolo și o curea cu căști de protecție. În orice caz, faptul că căștile de protecție n?au fost găsite pe cadavru, și nu lângă el, ci într?un loc îndepărtat, și prinse de cureaua armei, indică clar că trăgătorul cu căști de protecție, pe care?l văzuse martorul din p. 37, nu era dr. Baruch Goldstein, ci o dublură, un impostor.
***
Raportul căpitanului de poliție Segal Baruch, care fusese la fața locului, cuprinde amănunte înfiorătoare despre pângărirea cadavrului doctorului Baruch Goldstein de către gloata musulmană: zidul de lângă cadavru era stropit cu sânge pâna la înălțimea de doi metri (p. 308, paragraful IX).
Nu putem avea pretenții față de musulmani: ei au făcut ce li se pare natural când le cade în mână un evreu, un israelian, un colonist, un soldat (dr. Baruch Goldstein era toate împreună). Dar putem avea pretenții față de autorități, care nici n?au încercat să?i descopere pe criminali.
Raportul căpitanului de poliție Segal Baruch, p. 308, paragraful VIII, menționează că ?aproape de cadavru erau împrăștiate bare de metal cu soclu pătrat însângerate, extinctoare și fragmente de baston?. Nu sunt de părere că cineva înarmat cu baston, desigur bătrân sau invalid, ar fi reușit să?l dea gata pe cel ce trăgea rafale ucigașe dintr?o pușcă mitralieră; nici barele de metal n?ar fi ajuns pentru aceasta. Și, într?adevăr, în pp. 47/8 găsim versiunea comisiei de anchetă în privința capturării și asasinării doctorului Baruch Goldstein:
?În conformitate cu dovezile strânse, pe când Golstein intenționa să schimbe încărcătorul ? a sărit pe el un enoriaș musulman, a cărui mărturie se află în mâinile noastre, l?a prins din spate și i?a smuls din mână arma, care era fierbinte. O rudă a celui ce?l neutralizase pe Goldstein, care se afla lângă el, și?i era teamă de complicații, i?a luat arma și a aruncat?o jos. În stadiul acesta ? când Goldstein rămăsese de?acum fără armă ? s?au năpustit pe el câțiva enoriași, l?au lovit și l?au ucis cu extinctoare și cu barele de fier ce folosesc drept stâlpi de susținere pentru despărțituri și care se găsesc acolo întotdeauna.?
Aceasta e versiunea completă. De?a lungul întregului său raport, comisia de anchetă se străduiește să submineze credibilitatea martorilor arabi, susținând, printre altele, că ei erau în stare de șoc în urma gravei traume pe care?o suferiseră, ceea ce corespunde realității. Dar iată ? cineva nu era în stare de șoc, și după comisia de anchetă a dat dovadă de sânge rece, inventivitate, curaj, capacitate de decizie și bună condiție fizică (e vorba de capturarea unui om voinic, și despre care se afirmă că trăgea rafale ucigașe dintr?o armă automată). Ar fi fost de dorit ca comisia de anchetă să?i pună capturatorului, care se evidențiase prin calitățile susmenționate, câteva întrebări în chestiunile rămase indecise în urma credibilității reduse a martorilor, cum ar fi prezența a mai mult de un trăgător în sală, calea prin care dr. Baruch Glodstein a(r fi) intrat în sala Isaac, etc.. Numai că nimeni nu l?a întrebat așa ceva.
Dacă citim cu atenție versiunea comisiei de anchetă, putem observa că capturatorul nici n?a apărut înaintea ei: ?a cărui mărturie se află în mâinile noastre?, adică capturatorul a depus mărturie în fața unui factor nenumit, care?a transmis?o comisiei de anchetă ? care n?a cerut explicații suplimentare. În fața anchetei au depus mărturie mulți arabi, dar nici unul dintre ei nu menționează că l?ar fi cunoscut pe capturator, nici măcar gardienii Waqfului, despre care putem presupune că?i cunosc pe enoriași. Pe deasupra, personajul acesta misterios ar fi trebuit să fie considerat erou, de populația locală și de media mondială și mai ales israeliană; dar nimeni n?a auzit nimic despre el. Protecția acordată ? știm bine ? agenților serviciilor secrete.
Interesant de menționat că care capturatorul a acționat, dacă?l credem, după procedura care obligă forțele israeliene pentru a dezarma coloniști care trag: a venit din spate, a așteptat să se termine încărcătorul, și atunci i?a scos trăgătorului arma din mână (procedură menționată în raportul comisiei de anchetă, capitolul ?Instrucțiuni de deschidere a focului?, pp. 201 ? 211).
Putem acum să mai punem anumite întrebări. Personajul a fost descris ca enoriaș musulman; dar în momentul tragerii, enoriașii musulmani se aflau într?o sală scăldată în foc ucigător de armă automată, care venea din spatele lor; și chiar de?ar fi fost capturatorul James Bond în persoană, putem presupune că nu era făcut din oțel. Cum, în decursul acelor 90 de secunde decisive, a reușit capturatorul să ajungă în spatele trăgătorului, care era (după planul din p. 259) cu spatele la peretele în care se aflau cele trei intrări posibile?!
Sau, poate, o fi țâșnit capturatorul din una din cele trei intrări posibile, nu din intrarea principală (păzită de soldați), și nici din sala Avraam (unde se aflau enoriașii evrei), ci din sala Yussefiye, golită chipurile din dispoziția Waqfului, și rămasă astfel liberă pentru activități suspecte?!
Faptul că căpitanul de poliție Segal Baruch nu menționează în raportul său (pp. 307 ? 309) impacturi de gloanțe în podea, și/sau în rogojinile care o acoperă, indică două lucruri, unul în privința gloanțelor și altul în privința schijelor. În privința gloanțelor: faptul că s?au găsit impacturi în pereți și în monumente, dar nu în podea (p. 308, paragraful IV) indică clar că traseul gloanțelor care i?au lovit pe enoriașii musulmani nu era oblic, de la înălțimea doctorului Baruch Goldstein (1.92 m) spre musulmanii prosternați, ci orizontal. Iar în privința schijelor care au fost strânse de pe podea (p. 309, paragraful XI), faptul că schijele acelea, care ieșiseră din corpurile răniților, n?au lăsat urme în rogojini, indică clar că energia acelor schije era redusă, și de aceea numărul mare al victimelor nu poate fi explicat prin ?legenda gloanțelor care se scindează?.
Rămân deci numai două posibilități.
În ambele, dr. Baruch Goldstein a fost chemat chipurile la rezervă, noaptea, iar el s?a grăbit să?și facă datoria, și s?a prezentat unde i s?a spus. El a discutat cu soldații, și cu enoriașii evrei; după mărturiile tuturor, el era calm, și credea că fusese chemat la rezervă. După aceea , el a intrat în sala Yussefiye.
Aici, drumurile se despart. În prima posibilitate, dr. Baruch Goldstein a fost asasinat imediat, și în sala de rugăciune a musulmanilor a intrat o dublură, care a tras în enoriași, împreună cu un cirac care trăgea din sala Yussefiye. După aceea, dublura a fost schimbată repede cu cadavrul, pe care l?au pângărit musulmanii.
A doua posibilitate e precum urmează: dr. Baruch Goldstein a primit un ordin ilegal, de a trage în civili; iar el a executat ordinul ? trăgâd în pereți (multe dintre aceste impacturi au fost mai apoi escamotate cu ajutorul ?reparațiilor? pe care le?a văzut căpitanul de poliție Segal Baruch în a doua lui vizită la locul incidentului, p. 308, paragraful IV) și în extinctoare (p. 36 ? posibilitate care n?a fost controlată, și dovezile în această direcție au dispărut ? pp. 42/3); acest foc ineficace a fost ?întărit? de foc tras de un ?specialist? din sala Yussefiye. După aceea, din ușa sălii Yussefiye a țâșnit capturatorul, posibil un ?cunoscut? de?al doctorului, ca să nu?i trezească suspiciunea. Capturatorul, împreună cu ?ruda? (frate de arme), a scos arma din mâna doctorului Baruch Goldstein, l?a asasinat, și a lăsat cadavrul la dispoziția bestialității gloatei musulmane.
***
Concluziile comisiei de anchetă care a cercetat incidentul fuseseră stabilite dinainte, în decizia guvernului israelian de pe 25 februarie 1994, câteva ore după incident, care e citată în p. 206 a raportului comisiei:
?V.1) Miniștrii și Procurorul General au înaintat în sesiunea guvernului propuneri în privința măsurilor ce trebuiesc luate pentru a trata factori israelieni extremiști, care au rol incitator pe teritorii.
2) Guvernul e de părere că numiții factori încalcă în mod grav și periculos ordinea publică, și că trebuie să fie aplicate toate mijloacele legale, pentru a?i reține și înfrâna.
3) Chiar dacă e vorba de un act terorist al unui individ izolat, așa cum s?a întâmplat azi dimineața la Hebron, nu putem închide ochii față de incitările care se fac auzite din când în când deschis și amenință ordinea publică.
(?)
VII. Guvernul e ferm în decizia sa de a continua să facă eforturi pentru pace și de a promova tratativele atât cât îi stă în putință.?.
Adică: guvernul declarase deja, câteva ore după incident, și fără nici o anchetă, că ?e vorba de un act terorist al unui individ izolat?, așa încât comisia de anchetă n?ar fi putut decide altfel. Mai mult, guvernul a declarat deschis că intenționează să se folosească de acest eveniment înfiorător pentru a?i înfrâna pe ?extremiști? și pentru a promova ?pacea?.
O parte însemnată a populației a fost stigmatizată, după ce, în mod paradoxal, un om ce era considerat echilibrat, și de la care nimeni nu s?ar fi așteptata la vreun act violent, a fost prezentat dintr?o dată drept asasin în masă; politicianul Yossi Sarid a spus, după incident, că el nu vrea să discute cu locuitorii unui oraș al cărui medic?șef e asasin (dr. Baruch Goldstein nu era ?medic?șef?). Dacă unul ca el a fost capabil de așa ceva, atunci orice colonist, orice credincios, orice naționalist poate fi stigmatizat inițial ca asasin, eliminat, delegitimat.

Continuare în Yosef Abraham : Asasinarea doctorului Baruch Goldstein. Eseu subversiv ( II )








Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=14