Titus Filipaș. Lunga poveste a trădării
Data: Saturday, July 08 @ 10:54:52 CEST
Topic: Memoria


Titus Filipas
8 iulie 2006
Dezastrul ecologic și moartea sătenilor de la Arbore, --județul Suceava--, precum și toate catastrofele abătute peste România anului 2006 te fac să gândești că țara a fost iar trădată.
Dar lucrurile încep să se lege abia acum într-un lanț cauzal, facilitând înțelegerea realității în care este prinsă România. Mai lipsea un detaliu. Pe care l-am aflat pe 7 iulie 2006.

Jurnal

Titus Filipas


8 iulie 2006
Lunga poveste a trădării de țară
Dezastrul ecologic și moartea sătenilor de la Arbore, –județul Suceava–, precum și toate catastrofele abătute peste România anului 2006 te fac să gândești că țara a fost iar trădată.
Dar lucrurile încep să se lege abia acum într-un lanț cauzal, facilitând înțelegerea realității în care este prinsă România. Mai lipsea un detaliu. Pe care l-am aflat pe 7 iulie 2006.

Aseară, în emisiunea domnului Stelian Tănase, la postul de televiziune Realitatea TV, domnul Mircea Dinescu ne povestea că, în ultimii ani din perioada comunistă a fost ajutat de Gogu Rădulescu, sugerând că era chiar prieten cu tovarășul Gogu Rădulescu.
Când eram copil, auzeam că Gogu Rădulescu fusese țărănist. În anul 1941, Gogu Rădulescu a comis o cumplită trădare de țară și de neam. A dus sovieticilor planurile de atac ale românilor care doreau să recupereze provincia istorică Basarabia, de unde erau părinții mei (tata era în armată, dar mama rămăsese în județul Soroca, terorizată în gulagul instalat acolo de tatăl lui Vladimir Tismăneanu – care, miracol! ne învață acum chestia: “Comunismul”, lamentându-se, firește, cât de mult a suferit tatăl său !).
Din cauza trădării lui Gogu Rădulescu (mă întreb dacă Mircea Dinescu a avut curajul să îl scuipe între ochi, cred că nu), rușii au putut organiza cea mai mare ambuscadă în care au fost prinse trupele românești după trecerea Prutului. De ce nu plângi pentru românii care au murit atunci, domnule Mircea Dinescu ?

Într-un jurnal cinematografic de pe vremea regimului Gheorghe Gheorghiu-Dej, priveam la voiajul confortabil, de lucru, pe puntea unui vas de plăcere, în apele românești ale Mării Negre, a « înaltei conduceri de partid și de stat ». Binînțeles, liderul Gheorghe Gheorghiu-Dej era în centrul atenției jurnalului cinematografic. Totuși, la un moment dat apărea o scenă uluitoare, chiar dacă numai fulgurantă : Gheorghe Gheorghiu-Dej, care mereu se vedea pe sine ca ‘primus inter pares’, se adresează cu o întrebare lui Gogu Rădulescu. Camera cinematografică focalizată pe figura lui Gheorghe Gheorghiu-Dej ni-l arată pentru o clipă ca pe un personaj temător, care se adresează șefului real, de al cărui capriciu depinde și el.

Se știe că dictatorul Nicolae Ceaușescu convoacă mitingul din 21 decembrie 1989, minuțios organizat de ramura trădătoare de țară a securității pentru a stârni panică în mulțime, – citește și textul revelator al lui Horia Alexandrescu, publicat în ziarul « Cronica Română » –, la sfatul expres al lui Gogu Rădulescu. Pe la ora 12, parcă, Alexandru Mironov, un basarabean rus și un prieten admirabil, întrerupe emisiunea la Radio România, strigând în microfon : « A fugit ! A fugit ! ». Prin 2001, Alexandru Mironov îmi povestea că atunci și–a riscat într–adevăr viața, și că văzând jaful din țară, regretă acțiunea lui din 21 decembrie 1989. Nu înțelegeam cum, totuși, Mircea Dinescu era primit atât de repede la Televiziunea Română, unde începea să propovăduiască țării noua etică a muncii. Calea îi fusese deschisă, –foarte probabil–, de ordinele date de tovarășul Gogu Rădulescu.
Titus Filipas







Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=146