Ion
DUMBRAVĂ
uneori
totuși
nu
foarte des dar uneori ne mai amintim totuși
cît
de rar trecea dumnezeu prin așezarea
aceea
cu nume ciudat ca și multe
ale
celor ce-o locuiau
și
cum se mira
lumea
cînd era luat cîte unul
care
nici nu apuca să pășească
bine
în viață și era lăsat
pe
pământ cel trecut
și
putred ca mărul
uitat
necules.
așa
ceva nu se putea explica decît
că
acolo sus e nevoie din cînd în cînd
de
suflete încă neatinse dar cine
să
își bată capul cu astfel de gînduri
cînd
destule sînt cele ce intră în atenția
lumii.
cînd zile efemere se nasc și sfîrșesc
odată
cu fluturii seara.
cînd
cîinii se-agită și latră și caravanele trec.
Ion
DUMBRAVĂ
uneori
totuși
nu
foarte des dar uneori ne mai amintim totuși
cît
de rar trecea dumnezeu prin așezarea
aceea
cu nume ciudat ca și multe
ale
celor ce-o locuiau
și
cum se mira
lumea
cînd era luat cîte unul
care
nici nu apuca să pășească
bine
în viață și era lăsat
pe
pământ cel trecut
și
putred ca mărul
uitat
necules.
așa
ceva nu se putea explica decît
că
acolo sus e nevoie din cînd în cînd
de
suflete încă neatinse dar cine
să
își bată capul cu astfel de gînduri
cînd
destule sînt cele ce intră în atenția
lumii.
cînd zile efemere se nasc și sfîrșesc
odată
cu fluturii seara.
cînd
cîinii se-agită și latră și caravanele trec.
banalități
un
moment banal dintr-o zi banală
cu
personaje banale și trăirile
lor
banale dintr-o viață
fără
nimic neobișnuit.
amiază
ca o sîrmă întinsă
pe
care fac echilibristică siluete
atît
de banale încît
par
oameni de fum.
un
surplus de banalitate în care
totul
ia forma ei
culoarea
ei și tu
în
umbra banalității
doar
imaginația mai înalță
turnuri
în care
doar
poemul stă de strajă acum.
ideea
de astru
iscoditoare
privire a soarelui
printre
zăbrelele
unui
gard de nori
martor
la agitația lumii
care
i se închina cîndva.
să
fii zeu și să te împaci
cu
ideea de astru
să
arzi cu riscul
de
a te stinge-ntr-o zi.
sub
el cele mereu
în
schimbare unde apele
se
agită. munții
explodează.
războaiele
pustiesc
și nici
mersul
zilei în rotitoare
mișcare
nu rămîne la fel.
în
prag de sezon
ultimul
vers încheind poemul
fără
șoaptă divină.
fără
muză. liber
să
nu mai gîndești. un
ultim
poem în prag
de
sezon estival.
mîine
vei face cu mîna
din
poemul cu vedere la mare
din
versul cu fereastra
deschisă.
de mîine
nopțile
abia mai ajung
să
visezi ce nu poți trăi
după
ultima virgulă
după
ultimul punct cînd
nu
mai rămîne nimic de spus.
cuvinte.
tăceri
un
bărbat vorbește cu alt bărbat despre
viața
între șaizeci și șaptezeci de ani.
dacă
merită să mergi mai departe.
despre
vîrstele matusalemice cine
mai
vorbește acum.
o
femeie vorbește cu o altă femeie
despre
sexul la menopauză
și
secretele lui.
un
înger vorbește cu un alt înger
despre
lumea de azi
și
apocalipsa de mîine.
cineva
vorbește cu altcineva
despre
cuvînt și tăcere.
despre
ploi și mușcatele
din
fereastră cine mai vorbește acum.
ca
aerul. ca mișcarea
zilnica
existență sub același
petec
obișnuit de cer.
pe
un petec obișnuit
de
pămînt. între un bar
obișnuit
și o biserică
obișnuită
unde așteaptă
un
dumnezeu obișnuit. un loc
obișnuit
unde se consumă
în
cel mai obișnuit mod
zilele
obișnuite. împăcat
cu
lucrurile obișnuite
cum
te împaci
cu
păianjenii. cu cele care nu se văd
dar
există. aici
unde
obișnuitul
e
la ordinea zilei.
ca
aerul. ca mișcarea.
ca
o gară prin care
trece
fără grabă același tren.
uși
ușa
larg deschisă spre lume.
ușa
spre azi. spre
posibilul
mîine.
ușa
cheii pierdute.
imaginea
ușii prin care
nimeni
nu intră
nimeni
nu iese.
lacăt
pe ușă tăcerea.
ușa
prin care
se
strecoară visul
și
o auzi scîrțîind în somn.
între
minus și plus
zile
în șir indian cu personaje și
întâmplări.
un caiet
de
însemnări. un jurnal
intim.
memoria cu pasaje
ilizibile.
cu pagini pierdute
în
timp continui
să
respiri. să alergi.
să
dai din coate.
să
exiști. zbor șturlubatic
de
fluture primăvara.
între
timp mai vin niște zile
și
trec. doar iarba rămâne.
își
fac iubirile cuib în ea.
între
timp e
vară.
între
timp
trag
clopotele
și
ne rugăm
să
plouă. între timp
ne
rugăm să stea.
între
timp
s-au
copt corcodușele.
între
timp
vine
toamna. altele sunt acum
cele
ce intră în calculul vremii.
între
minus și plus între
sclipiri
de o clipă
și
focuri care mistuie se trec viețile.
poemul
de azi
zi
fără nume. aștepți o miercuri
fără
nori. vrei
o
baie de soare.
vrei
o zi cu trei ceasuri bune.
cu
un prieten pe care
nu
l-ai văzut de-un veac
ca
pe femeia
care
te iubise cîndva.
zi
în care îngerul de serviciu
să
măture cerul
doar
miercurea atît de albastru
după
zile de așteptări
care
să merite să fie trăită
o
zi de miercuri
cît
două de joi
cît
trei de vineri
pe
care din orice unghi
o
privești să fie ok.