Ion DUMBRAVA. Poeme noi
Data: Wednesday, September 18 @ 20:31:31 CEST
Topic: Limba dulce



Ion DUMBRAVĂ

uneori totuși

nu foarte des dar uneori ne mai amintim totuși
cît de rar trecea dumnezeu prin așezarea
aceea cu nume ciudat ca și multe
ale celor ce-o locuiau
și cum se mira
lumea cînd era luat cîte unul
care nici nu apuca să pășească
bine în viață și era lăsat
pe pământ cel trecut
și putred ca mărul
uitat necules.

așa ceva nu se putea explica decît
că acolo sus e nevoie din cînd în cînd
de suflete încă neatinse dar cine
să își bată capul cu astfel de gînduri
cînd destule sînt cele ce intră în atenția
lumii. cînd zile efemere se nasc și sfîrșesc
odată cu fluturii seara.
cînd cîinii se-agită și latră și caravanele trec.



Ion DUMBRAVĂ

uneori totuși

nu foarte des dar uneori ne mai amintim totuși
cît de rar trecea dumnezeu prin așezarea
aceea cu nume ciudat ca și multe
ale celor ce-o locuiau
și cum se mira
lumea cînd era luat cîte unul
care nici nu apuca să pășească
bine în viață și era lăsat
pe pământ cel trecut
și putred ca mărul
uitat necules.

așa ceva nu se putea explica decît
că acolo sus e nevoie din cînd în cînd
de suflete încă neatinse dar cine
să își bată capul cu astfel de gînduri
cînd destule sînt cele ce intră în atenția
lumii. cînd zile efemere se nasc și sfîrșesc
odată cu fluturii seara.
cînd cîinii se-agită și latră și caravanele trec.


banalități

un moment banal dintr-o zi banală
cu personaje banale și trăirile
lor banale dintr-o viață
fără nimic neobișnuit.

amiază ca o sîrmă întinsă
pe care fac echilibristică siluete
atît de banale încît
par oameni de fum.

un surplus de banalitate în care
totul ia forma ei
culoarea ei și tu
în umbra banalității
doar imaginația mai înalță
turnuri în care
doar poemul stă de strajă acum.


ideea de astru

iscoditoare privire a soarelui
printre zăbrelele
unui gard de nori
martor la agitația lumii
care i se închina cîndva.

să fii zeu și să te împaci
cu ideea de astru
să arzi cu riscul
de a te stinge-ntr-o zi.

sub el cele mereu
în schimbare unde apele
se agită. munții
explodează. războaiele
pustiesc și nici
mersul zilei în rotitoare
mișcare nu rămîne la fel.


în prag de sezon

ultimul vers încheind poemul
fără șoaptă divină.
fără muză. liber
să nu mai gîndești. un
ultim poem în prag
de sezon estival.
mîine vei face cu mîna
din poemul cu vedere la mare
din versul cu fereastra
deschisă. de mîine
nopțile abia mai ajung
să visezi ce nu poți trăi
după ultima virgulă
după ultimul punct cînd
nu mai rămîne nimic de spus.


cuvinte. tăceri

un bărbat vorbește cu alt bărbat despre
viața între șaizeci și șaptezeci de ani.
dacă merită să mergi mai departe.
despre vîrstele matusalemice cine
mai vorbește acum.

o femeie vorbește cu o altă femeie
despre sexul la menopauză
și secretele lui.

un înger vorbește cu un alt înger
despre lumea de azi
și apocalipsa de mîine.

cineva vorbește cu altcineva
despre cuvînt și tăcere.
despre ploi și mușcatele
din fereastră cine mai vorbește acum.


ca aerul. ca mișcarea

zilnica existență sub același
petec obișnuit de cer.
pe un petec obișnuit
de pămînt. între un bar
obișnuit și o biserică
obișnuită unde așteaptă
un dumnezeu obișnuit. un loc
obișnuit unde se consumă
în cel mai obișnuit mod
zilele obișnuite. împăcat
cu lucrurile obișnuite
cum te împaci
cu păianjenii. cu cele care nu se văd
dar există. aici
unde obișnuitul
e la ordinea zilei.
ca aerul. ca mișcarea.
ca o gară prin care
trece fără grabă același tren.


uși

ușa larg deschisă spre lume.
ușa spre azi. spre
posibilul mîine.

ușa cheii pierdute.

imaginea ușii prin care
nimeni nu intră
nimeni nu iese.

lacăt pe ușă tăcerea.

ușa prin care
se strecoară visul
și o auzi scîrțîind în somn.


între minus și plus

zile în șir indian cu personaje și
întâmplări. un caiet
de însemnări. un jurnal
intim. memoria cu pasaje
ilizibile. cu pagini pierdute
în timp continui
să respiri. să alergi.
să dai din coate.
să exiști. zbor șturlubatic
de fluture primăvara.

între timp mai vin niște zile
și trec. doar iarba rămâne.
își fac iubirile cuib în ea.

între timp e vară. între timp
trag clopotele și ne rugăm
să plouă. între timp
ne rugăm să stea. între timp
s-au copt corcodușele. între timp
vine toamna. altele sunt acum
cele ce intră în calculul vremii.
între minus și plus între
sclipiri de o clipă
și focuri care mistuie se trec viețile.


poemul de azi

zi fără nume. aștepți o miercuri
fără nori. vrei
o baie de soare.
vrei o zi cu trei ceasuri bune.
cu un prieten pe care
nu l-ai văzut de-un veac
ca pe femeia
care te iubise cîndva.

zi în care îngerul de serviciu
să măture cerul
doar miercurea atît de albastru
după zile de așteptări
care să merite să fie trăită
o zi de miercuri
cît două de joi
cît trei de vineri
pe care din orice unghi
o privești să fie ok.







Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=1461