Radu NEGRESCU-SUȚU. ARLUS și batrînii friguroși
Data: Sunday, September 17 @ 21:54:30 CEST
Topic: Colaborationisti


ARLUS nu a fost nici o asociație umanitară, nici una culturală, ci doar un instrument de rusificare a României, mai precis de sovietizare.

ARLUS ȘI BĂTRÂNII FRIGUROȘI



O scrisoare mai veche, rămasă fără răspuns la vremea respectivă datorită unor tragice împrejurări, a reținut zilele trecute întreaga mea atenție. Este vorba despre scrisoarea unei persoane care își exprima nostalgia ARLUS-ului, considerându-l : „un loc unde, gratis, se vedeau filme proaste și asculta muzică foarte bună, un loc mai ales unde iarna se ogoiau de frig bătrânii Bucureștiului’’ (Dan Boc-Constantinescu - Lupta nr. 293/1997, Paris).

Aici, din păcate, suntem în fața unei erori de logică, semnatarul scrisorii confundând pur și simplu scopul cu mijloacele și forma cu conținutul, întrucât ARLUS nu a fost nici o asociație umanitară, nici una culturală, ci doar un instrument de rusificare a României, mai precis de sovietizare.

Copil fiind, am cunoscut și eu, din auzite, această pernicioasă instituție de îndoctrinare care oferea în mod perfid bucureștenilor ceea ce le lipsea în acei ani de penurii. Nici la noi în casă nu era întotdeauna cald, nici bani de filme și concerte nu prea erau, însă niciodată părinții mei nu au trecut pragul ARLUS, pentru care nutreau un profund dispreț nedisimulat. Atunci când în Țară cantonau trupele sovietice de ocupație, era inimaginabil să colaborezi cu inamicul, frecventând această asociație.

Stalinismul cultural, ca și cel economic sau politic, a fost menținut chiar și după retragerea trupelor sovietice din Țară (1958), prin ruperea totală a legăturilor cu Apusul, prin desființarea Academiei Române (1948) și înlocuirea ei cu una nouă (,,Sovrom Academia’’, cum i se spunea pe vremea aceea), prin marginalizarea sau întemnițarea elitelor intelectuale (D. Gusti, C. Rădulescu-Motru, S. Mehedinți, L. Blaga, F. Petrovici, C. C. Giurescu, Ghe. Brătianu, N. Crainic, M. Vulcănescu, I. Lupaș, A. Golopenția și mulți alții) și impunerea modelului sovietic în toate domeniile.

Concomitent cu listele de publicații și autori interziși (dela 2.000 în 1946, la peste 8.000 în 1948), parțial sau total (V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, D. Cantemir, G. Coșbuc, Ghe. Ionescu-Sisești, P. Ispirescu, P. Istrati, M. Kogălniceanu, V. Madgearu, C. Negruzzi, L.  Rebreanu, V. Slăvescu, H. H. Stahl, V. Vâlcovici etc.), începe o intensă campanie de rusificare a culturii, prin înființarea, la 10 ianuarie 1945 a editurii și librăriei ,,Cartea Rusă’’ (C. Agiu, C. I. Parhon, Tr. Săvulescu, S. Stoilov, G. Vlădescu-Răcoasa, Șt. Voitec și alții), a ,,Zilei Prieteniei româno-sovietice’’ (20 octombrie 1946), a „Institutului de Studii româno-sovietic’’ (1947), a „Muzeului româno-rus’’ (26 martie 1948), a ,,Muzeului Frăției de arme româno-sovietice’’ (1948), a ,,Institutului de limbă rusă Maxim Gorki’’ (7 iunie 1948) sau prin introducerea obligatorie a limbii ruse în învățământ (1948) și a unei noi ortografii slavizate (1953). Oricine poate vedea cu claritate că nimic nu era întâmplător și nici de dragul melomanilor români sau ai bătrânilor friguroși, ci mai degrabă totul era bine planificat de ,,frații eliberatori’’ dela Răsărit, întrucât ARLUS exista încă din 1944.

Odată cu desființarea Academiei (și a celor de Medicină și de Științe, suprimate prin același decret, nr. 76/9 iunie 1948, semnat de C. I. Parhon - președinte al Prezidiului RPR, Marin-Florea Ionescu - vicepreședinte și Avram Bunaciu - ministru al Justiției), peste o sută de ,,nemuritori’’, membri titulari, de onoare sau corespondenți, au fost supuși unor presiuni psihice și fizice vecine cu nebunia, omorîți în închisori sau hăituiți în așa-zisa libertate până în momentul dispariției lor fizice, care a urmat dispariției intelectuale (prin suprimarea dreptului de semnătură).

Alții, deja decedați în momentul suprimării din 1948, dovedesc că în acei ani se putea și invers : dispariția intelectuală urma celei fizice (Ghe. Ciuhandru, N. Iorga, patriarhul Nicodim Munteanu, V. Pârvan, S. Pușcariu, Emil Racoviță, Mihail C. Suțu,). Printre cei suprimați la 9 iunie 1948 și care au avut șansa de a nu fi recuperați de noua academie comunistă cât timp au mai trăit, găsim nume prestigioase ca : Ctin. I. Angelescu, N. Bagdasar, Ioan A. Bassarabescu, mitropolitul N. Bălan, N. Bănescu, Șt. Bezdechi, L. Blaga, Ctin. Brăiloiu, Ghe. I. Brătianu, Mircea Cancicov, Dim. Caracostea, M. Codreanu, episcopul N. Colan, M. Costăchescu, Nic. N. Donici, Virgil Drăghiceanu, George Fotino, Dionisie Germani, Artur Gorovei, Pantelimon Halipa, Emil Hațieganu, episcopul Iuliu Hossu, N. Ionescu-Sisești, Ctin. Karadja, Alex. Lăpedatu, Ctin. Levaditi, Iuliu Maniu, S. Mehedinți, George G. Mironescu, Iuliu Moldovan, Basil Munteanu, Petre P. Negulescu, Ioan I. Nistor, Petre P. Panaitescu, Ion Petrovici, Gr. T. Popa, Ctin. Rădulescu-Motru, Generalul Radu R. Rosetti, Al. Tzigara-Samurcaș, P. Sergescu, V. Slăvescu, Marius Sturdza, Florian Ștefănescu-Goangă, Grigore Tăușan, Generalul Paul Teodorescu, Tr. Vuia și alții, fie morți în detenție, fie stingându-se în uitare. Suprimarea elitelor țării își continua parcursul, încet dar sigur.

La fel de sigur, dar în sens invers, evolua ARLUS, locul unde, în timp ce elitele țării părăseau Academia pentru a intra în pușcării sau în anonimat, unii bătrâni colaboraționiști se mai ogoiau de frig ascultând muzică bună și servind o gustărică oferită de ,,poporul frate eliberator’’ ! Să nu uitam că ARLUS nu a fost nicidecum o instituție filantropică și nici măcar culturală, întrucât nu era atât vorba despre cultura rusă cât despre anticultura sovietică.  

Bazele ARLUS (Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu URSS), au fost puse de un grup de intelectuali stângiști, în seara zilei de 20 octombrie 1944 (vezi Ziua Prieteniei româno-sovietice), în casa Prof. C. I. Parhon.

O asemenea asociație mai existase la noi, înființată la Chișinău, în 1932, de către Prof. Petre Constantinescu-Iași și denumită ,,Amicii URSS’’, după modelul unor asociații similare existente în Occident (în special în Franța) și aflate, evident, sub umbrela tutelară a Kominternului. Printre participanții fondatori ai acestei asociații procomuniste îi găsim pe : Haig Acterian, Generalul medic Bălănescu, M. Beniuc, Radu Boureanu, F. Brunea-Fox, principele Scarlat Callimachi, Alex. Caratali, Radu Cernătescu, Șerban Cioculescu, N. D. Cocea, Mac Constantinescu, Marieta Dragomirescu, Prof. Tr. Gheorghiu, Ion Hudiță, Marcel Iancu, Prof. C. Ionescu-Mihăiești, Dr. Ctin. Kana, Col. Mihail Maltopol, Dr. Max Marbe, Col. Egizio Massini, Dr. Ștefan Milcu, Ctin. Motaș, Prof. Ghe. Nicolau, Dr. Simion Oeriu, Prof. C. I. Parhon, Ctin. Titel Petrescu, Prof. Grigore T. Popa, Prof. Nicolae Profiri, Al. Ralea, Ștefan Roll, Prof. Al. Rosetti, Alex. Sahia, Dida Solomon-Callimachi, Zaharia Stancu, Prof. Emil Stihi, Cicerone Theodorescu, avoc. Petre Viforeanu și alte prestigioase nume care aveau ca principiu că „învățămintele pe care le putem găsi în Rusia (sovietică ) fac mai mult decât toate bibliotecile lumii’’.  

Însă, în ciuda generoaselor fonduri kominterniste, ,,Amicii URSS’’ rămân marginalizați. Audiența lor este minimă și Siguranța statului extrem de vigilentă, astfel încât Constantinescu-Iași este arestat la 25 noiembrie 1934, iar procesul său va începe în 1935, însă fără vreun ecou important în societatea românească.

În urma acestui eșec și al altora ulterioare (,,Societatea pentru relații culturale’’ (Prof. Chirițescu, Prof. Al. Rosetti, George Enescu etc.) sau ,,Asociația Generală pentru relațiile culturale ale URSS cu străinătatea’’), inițiativa este preluată de Prof. C. I. Parhon, după cum am văzut, și materializată pe 12 noiembrie 1944, în urma unei Adunări generale constitutive a ARLUS, ce are loc în localul Universității bucureștene (Facultatea de Științe).

Președinte este Prof. C. I. Parhon, părintele spiritual al acestei orori, iar vicepreședinții, în număr de șase, sunt Profesorii D. Bagdasar, D. Danielopolu, Dim. Gusti, Ghe. Nicolau, N.  Profiri și S. Stoilov.

Strânsele legături ale ARLUS cu Vîșinski, în repetate misiuni la București, sunt mai mult decât edificatoare. Printre ,,admiratorii’’ acestuia găsim, în afară de cei deja enumerați, nume noi ca : Ctin. Agiu, Max Auschnitt, Genaralul Cambrea, Fred Cerchez, Dina Cocea, N. D. Cocea, Prof. Constantinescu-Iași, Alex. și Marta Drăghici, Dr. N. Enăchescu, Beate Fredanov, Teohari Georgescu, Ghe. Gheorghiu-Dej, P. Groza, Elena Livezeanu, V. Luca, Dr. Eduard Mezincescu, Dr. Ștefan Milcu, Simion și Elena Oeriu, Petre Pandrea, Ana Pauker, Lucrețiu Pătrășcanu, Ctin. Titel Petrescu, Prof. Dim. Pompeiu, Prof. A. Potop, M. Ralea, Alex. Rosetti, Tr. Săvulescu, Matei și Rozica Socor, Dida Solomon, Prof. P. P. Stănescu, Prof. E. Stihi, Chivu Stoica, Maria Tănase, Prof. Vlădescu-Răcoasa, Șt. Voitec, industriașul Radu Xenopol și alți ,,buni români’’ care, cu ocazia recepției date la 2 decembrie 1944 de ARLUS, la sediul din Palatul Catargi, în cinstea ,,înaltului oaspete’’, veniseră să se mai ogoiască de frig ! La recepția din 9 martie 1945, la trei zile dela impunerea guvernului Groza, pe lângă precedenții obișnuiți ai casei întâlnim și alte nume ca : Gen. dr. Bălănescu, George Enescu, Andrei Oțetea, M. Sadoveanu, Simion Stoilov, Ghe. Tătărescu, rabinul Șafran etc. E drept că în luna martie este încă frig în București...

La doar o lună dela înscrierea oficială, modesta asociație prezintă o organigramă neobișnuită pentru o simplă asociație de prietenie între două țări, cu douăsprezece secții bine structurate : armată, artă, economie, învățământ, literatură și filosofie, presă, propagandă, sport și turism, științe, științe sociale, științe aplicate, transport și comunicații, deci cu o extindere la nivel național.  

Bineînțeles că intelectualii, dela care toată lumea așteaptă mai mult decât din partea altor categorii sociale, sunt și ei oameni supuși greșelii și manipulării, cu utopii, ambiții, lașități, slăbiciuni, rivalități, orgolii sau simpatii care, în parte sau în totalitate, i-au condus la figurarea pe listele ARLUS, primul pas pe drumul spre putere pentru unii dintre ei. Revers al medaliei, figurarea pe aceleași liste nu-i va scăpa pe alții de pușcărie (Ghe. Tătărescu, Petre Pandrea), loc unde iernile vor fi ceva mai friguroase decât la sediul ARLUS, unde ni se tot ogoiau bieții bătrâni, iar pe alții de o lungă marginalizare intelectuală, nu întotdeauna și definitivă (Dim. Gusti).

Amintim câteva nume emblematice de intelectuali din diferitele secții și unele subsecții ale acestei malefice asociații :  

Secția armată : General Ctin. Vasiliu-Rășcanu, General Bardan, General Cambrea, General Septimiu Pretorian, Col. Maltopol ;  

Secția artă, cu Subsecția arte plastice : Prof. Jean Steriadi, Al. Ciucurencu,  Iosif Iser, Camil Ressu ; Subsecția teatru : Raoul Bulfinski, Radu Beligan, Dina Cocea, Sandu Eliad, Beate Fredanov, Vladimir Maximilian, Dida Solomon-Callimachi, Ion Șahinghian ;   

Secția economie : Lascăr Catargiu (fiul fostului ministru conservator), Ghe. Focșăneanu, Max Auschnitt, Mitiță Constantinescu (fost ministru liberal) ;

Secția învățământ, cu Subsecția învățământ superior : Prof. Constantin Motaș, Stela Damian, Barbu Friedman-Câmpina, Dumitru Postelnicu ; Subsecția învățământ secundar : Stanciu Stoian, Dumitru Berciu, Pompiliu Constantinescu ;

Secția literatură și filosofie : M. Sadoveanu, M. Ralea, Perpessicius, M. Beniuc, Al. Philippide, Talaz, Col. Mihai Maltopol (cel convertit în captivitate la ,,pandurism’’), Dan Petrașincu, Camil Petrescu ;

Secția presă : Tudor Teodorescu-Braniște, principele Scarlat Callimachi, N. D. Cocea, Miron Constantinescu, Ghe. Dinu (Ștefan Roll), Ion Pas ;

Secția propagandă, unde putem întâlni alte nume la fel de emblematice la Subsecția cinema : Tudor Dan, N. D. Cocea, Elena Pătrășcanu ; Subsecția foto : Mircea Alifanti, Aurel Baruch, Eugen Iarovici ; Subsecția muzică : George Enescu, Prof. Bârsan, Egizio și Dora Massini, Radu Cioculescu, Emanoil Ciomac, Alfred Mendelsohn, Matei Socor și Radu Vrăbiescu ; Subsecția radiofonie : Prof. M. Andriciu, Radu Cioculescu, Emanoil Ciomac, George Macovescu, Matei Socor, T. Vianu ;

Secția sport-turism : Virgil Economu ;

Secția științe, cu Subsecția matematică : savantul Dim. Pompeiu, Gr. Moisil, Prof. Al. Myller, Ana Toma ; Subsecția biologie : Prof. Șt. Nicolau ;

Secția științe aplicate : Prof. Tr. Săvulescu ;  

Secția științe sociale, cu Subsecția drept : I. Ghe. Maurer ; Subsecția istorie-filologie : Ctin. Balmuș, Al. Graur, Andrei Oțetea, Emil Petrovici ; Subsecția sociologie : Anton Golopenția, Athanasie Joja,  Sabin Mănuilă, Iorgu Stoian ;    

Distrugerea lumii universitare, prin epurări și arestări, va culmina cu epurarea Academiei, prin desființarea și reînființarea sa ulterioară, cu o componență selectată cu deosebită grijă în funcție de gradul de angajare politică, de fidelitate sau docilitate și nu întotdeauna în funcție de merite reale. Pentru a nu-și pierde privilegiile trecute și pentru a dobândi altele noi, mulți intelectuali români au acceptat, din sinceritate sau lichelism, colaborarea cu noul regim prosovietic.

Bineînțeles că ARLUS nu putea da dovadă de eficiență acționând numai în Capitală, de aceea sunt aleși savanți, militari și intelectuali în scopul de a pregăti opinia publică de pretutindeni asupra ,,marilor realizări din Uniunea Sovietică’’. Menirea culturală dispare atunci când misionarii ARLUS sunt sprijiniți în deplasările lor propagandistice prin țară de reprezentanți ai Armatei Sovietice, cantonate pretutindeni. Astfel, datorită strădaniilor propagandiștilor ARLUS, numărul membrilor acestei asociații ajunge în 1947 la aproape 150.000.

Modelul sovietic despre care vorbeam fusese literalmente impus în toate domeniile (agricultură, industrie, știință, cultură, artă, tradiții populare, viață socială, naționalism etc.) și era întotdeauna prezentat la superlativul absolut. Până chiar și în bancurile care circulau la acea epocă, de exemplu, piticul sovietic era prezentat drept ,,cel mai mare pitic din lume'' !

Asociația dispunea și de o serie de publicații și instituții precum : ,,Veac Nou’’ (1944), ,,Caietele ARLUS’’, ,,Cartea Rusă’’ (1945), ,,Grai Nou’’, ,,Vestea Nouă’’ (1946), ,,Analele româno-sovietice’’ (1946), ,,Casa Prieteniei româno-sovietice’’ (1947), ,,Institutul de Studii româno-sovietic’’ (1947), ,,Muzeul româno-rus’’ (1948), ,,Institutul de limbă rusă Maxim Gorki’’ (1948) etc.

Apărută pe 10 decembrie 1944, revista ,,Veac Nou’’, organul de presă al asociației, reunește un număr îngrijorător de intelectuali, numiți la acea vreme „condee democrate’’, precum Ghe. Dinu (Ștefan Roll), Geo Dumitrescu, Al. Graur, George Ivașcu, Athanasie Joja, Simion Oeriu, Petre Pandrea (Petre Balș), M. Ralea, alături de nefaste personalități politice ca Ghe. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Chivu Stoica sau V. Luca.  

În afară de presa scrisă, se țineau în permanență conferințe despre cultura, istoria, geografia și știința sovietică, organizate cu precădere la sediile ARLUS din toată țara sau la cele ale PMR (PCR), Casa Prieteniei româno-sovietice, în aulele facultăților, la Sala Dalles sau la Ateneu. Printre conferențiarii din acea vreme, sau cei care semnau articole prosovietice în presă, amintim pe : Chrisantema Alecu, Virgil Arbore, C. Balmuș, Vlad Bănățeanu, Dumitru Berciu, Dan Berindei, Ghe. Bezviconi, Damian P. Bogdan, Tr. Broșteanu, Rodica Ciocan, Emil Condurachi, Valeria Costăchel, Miron Constantinescu, P. Constantinescu-Iași, C. Daicoviciu, H. Frances, Alois Grigorovici, Mihail Guboglu, Tr. Ionașcu, Corina Ionescu-Vorcana, Iorgu Iordan, Barbu Lăzăreanu, Letiția Lăzărescu, Vasile Mihordea, Șt. Milcu, Ion Radu Mircea, Bucur Mitrea, Șt. Nicolau, Ion Nestor, Valeriu Novacu, Paul Oprescu, Andrei Oțetea, P. P. Panaitescu (Al. Grecu), C. I. Parhon, E. Petrovici, M. Roller, Lazăr Rosenbaum, Aurelian și Maria Sacerdoțeanu, Tr. Săvulescu, Ctin. Șerban, Ghe Ștefan, Victor Tulbure, Marina Vlasiu-Lupaș și alții.

,,Institutul de Studii româno-sovietic’’ (1947) avea ca membri fondatori pe : Prof. Mihail Andriciu, Prof. Petre Antonescu, Prof. Ctin. Balmuș, Prof. Benatato, Tr. Broșteanu, Prof. Emil Condurachi, Prof. D. Danielopolu, Prof. Anton Dimitriu, S. Dimitriu, George Enescu, Prof. Gabor Gall, Gala Galaction, Prof. Iorgu Iordan, Theodor Kiriacov-Suruceanu, General Mihail Lascăr, Prof. N. Lupu, Prof. Ghe. Macovei, Prof. D. Mișcolți, Stroe Mihnea, Prof. Ilie Murgulescu, patriarhul Nicodim Munteanu, Prof. Șt. Nicolau, Dr. Valeriu Novac, Prof. Andrei Oțetea, C. Paraschivescu-Bălăceanu, Prof. C. I. Parhon, Lucrețiu Pătrășcanu, Prof. Emil Petrovici, Prof. D. Pompeiu, Prof. Andrei Rădulescu, Prof. Alex. Rosetti, M. Sadoveanu, Valerica Sadoveanu, Prof. Traian Săvulescu, Francisc Șirato, Jean Steriadi, Prof. Simion Stoilov, Lucia Sturza-Bulandra, Prof. Emil C. Teodorescu, Prof. D. Voinov și H. K. Zambaccian. Direcția de studii era împărțită în mai multe secții, cu specialiști din diferite domenii, pregătind profesori de limba și literatura rusă (cu precădere cea sovietică), istoria popoarelor sovietice sau economia sovietică, pentru o cât mai eficientă propagandă în rândul populației.

Presa, puternic organ de propagandă, este rebotezată cu nume comuniste dintre care o mare parte, ziare sau edituri, sunt de obediență sovietică. Dintre acestea din urmă, cu un tiraj uriaș, putem aminti : Editura Cartea Rusă, Veac Nou, Grai Nou sau Glasul Armatei.  

Sabotarea sărbătorilor naționale românești nu este nici ea omisă și se înfăptuiește prin înființarea unor sărbători oficiale paralele, sovietice sau comuniste. Astfel, în acei ani, se serba : 21 ianuarie (Comemorarea lui Lenin) ; 6 martie (Instaurarea guvernului Groza) ; 9 mai (Înfrângerea Germaniei hitleriste, pentru a eclipsa Ziua Monarhiei, din 10 Mai) ; 23 august (Sărbătoarea națională) ; 7 noiembrie (Marea Revoluție Socialistă din Octombrie și Ziua Prieteniei româno-sovietice, ce va evolua cu timpul către Zilele, apoi Săptămâna și în final chiar Luna Prieteniei româno-sovietice, pentru a eclipsa Ziua onomastică a regelui Mihai) ; 21 decembrie (Ziua lui Stalin, spre a sabota Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului) etc. Se vor serba în România, sporadic, și aniversări ca : Ziua Armatei sovietice, Ziua Constituției sovietice, Ziua Minerilor sovietici sau Ziua Presei sovietice.

De asemeni, nomenclatura străzilor începe a fi schimbată începând cu 2 februarie 1946, atribuindu-se noi nume inspirate de sărbătorile sovietice sau comuniste. Localitățile, fabricile, uzinele, școlile, universitățile, instituțiile, sălile de spectacole sau parcurile primesc noi nume. Scapă, ca prin minune, bisericile sau numele de munți, păduri, ape (deși, de exemplu, lacul Sfânta Ana va deveni Ana).

Împărțirea teritorială a țării în județe dispare, lăsând loc unei noi sistematizări, după modelul sovietic, pe regiuni (în număr de 18), dintre care regiunea Stalin, cu capitala la Orașul Stalin (Brașov). Capitala țării trece la o împărțire administrativă de același tip, pe raioane, opt la număr, numite : I. V. Stalin, 1 Mai, 23 August, T. Vladimirescu, N. Bălcescu, V. I. Lenin, Ghe. Gheorghiu-Dej și Grivița Roșie.

În fine, cum totul are un început și un sfârșit pe lume, datorită schimbărilor politice, limba rusă care era de un ,,interes vital pentru renașterea materială și spirituală a României’’, ,,limba lui Lenin și Stalin’’ (deși a acestuia din urmă era gruzina), introdusă obligatoriu în școli prin grija noului Minister al Învățământului și a ARLUS, prin gigantice eforturi și cheltuieli, limba rusă deci, datorită reorientării politicii, își pierde subit importanța primordială de până atunci.

După moartea lui Stalin (1953) și Congresul XX al P.C.U.S. (1956), PCR se distanțează de Moscova, trupele sovietice sunt retrase, la fel și consilierii, iar persoanele prosovietice din conducerea partidului sunt înlăturate.

Derusificarea culminează în 1963, cu închiderea tuturor instituțiilor prosovietice : Institutul Maxim Gorki, Muzeul româno-rus, Institutul de Studii româno-sovietic, Analele româno-sovietice, Revista Timpuri Noi etc. Limba rusă devine facultativă în învățământ și numele de localități, străzi, cinematografe, instituții sunt schimbate în nume românești. Nici ARLUS nu putea avea o altă soartă și, spre deznădejdea și regretul bătrânilor friguroși și melomani amintiți de Dl. Boc-Constantinescu, își închide porțile. Prin Declarația din aprilie 1964, România comunistă se distanțează în sfârșit de URSS, unii intelectuali marginalizați sunt reabilitați, însă amintirea numelor celor care au contribuit la instituționalizarea acestei asociații de rusificare a României în numele inexistentei ,,prietenii româno-sovietice’’ dăinuie și astăzi.
Radu NEGRESCU-SUȚU

Bibliografie :
Vlad Georgescu – Istoria Românilor, ARA, 1984
Victor Frunză – Istoria stalinismului în România, Humanitas, 1990
Adrian Cioroianu – ARLUS, o poveste cu intelectuali, Revista 22, octombrie 1996
Petre Popescu-Gogan – Demolarea Academiei Române, Memoria, 28/1999









Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=201