Cezar Pricop. Diplomatul
Data: Thursday, October 19 @ 19:33:17 CEST
Topic: Limba dulce


Semionescu Sofocle a avut o copilărie fericită. Asta, până pe la 15 ani.

Diplomatul
Semionescu Sofocle a avut o copilărie fericită. Asta, până pe la 15 ani. După această vârstă, viața i-a fost adumbrită de divorțul părinților. A fugit mamă-sa cu un stagiar. Lasă, a trăit el în opulență și răsfăț, dar separarea de mamă l-a făcut hipersensiibil și introvertit. Prenumele, prilej de bășcălie pentru colegi, i-a produs însă și momente euforice și i-a modelat inconștientul.
Născut pe 25 iunie, dimineața. Tatal lui, un celebru avocat, era plecat într-un orășel de provincie, involvat într-un proces de mare răsunet. L-a recunoscut ca fiind al lui trimițând o declarație notarială, contrasemnată, prin curier. Dar a omis sa-i dea și un nume. Cum, în familie el lua toate deciziile importante, a fost nevoit să-i dicteze doamnei, prin telefonul amplasat în holul tribunalului, numele odorului : „Băiatul meu, nume, Sofocle. Da, So-fo-cle! Așa să-i fie!” Bunicul lui Sofocle, grec din Fanar, a venit cu ațe și pânzeturi la Târgul de floci de la Galați și n-a mai plecat. Îl chema Semeon, dar și-a românizat numele adăugând sufixul profesional escu, iar al doilea e devenind i. A făcut avere cu un atelier unde făcea ciucurei de mătase, din aceea care se atârnau la grumazul cailor, contra deochiului. Până și muscalii din raiaua Basarabiei băteau drumul ca să cumpăre de la el. După o noapte întreagă de chef se puteau ține în șa fără probleme.
Dar îi mai plăcuse și remarca unui coleg de barou, de aceea se gândise să-i spună așa. Acesta, uimit de pledoaria lui, apărând interesele unuii fabricant de săpun care vroia ca produsul lui să nu fie folosit numai de către cucoane, a spus în prezența mai multor avocați : „Domnul Semionescu este un Sofocle al tagmei noastre avocățești, ar trebui ca pledoariile sale să fie dezbătute de către toți apiranții…”. După numai trei zile i se naște baiatul, iar Dl. Semionescu câștigă și procesul, asta bineînțeles. De-atunci și bărbații au acces la săpun. Dar cine să mai știe asta!
La școală a fost întotdeauna printre primii. Înscris la Sf. Sava din București a avut polemici serioase cu prof. de stiințe naturale, Anghelescu Vasile, pore***** Zarzavat, fiind nevoit a se transfera la Spiru Haret unde a absolvit cu Magna Cum Laude. De sunteți curioși să vedeți cum arăta pe-atunci, vizitați liceul, portretul lui se află la loc de cinste. Uscat, fața suptă, buze subțiri, parul lins dat pe spate, o frunte înaltă, prefigurând o calviție precoce, ochii mici, apropiați, care nu privesc, ci scrutează.
A rezistat sub toate regimurile : Copist la Externe sub regele Mihai, a trecut neobservat prin frământările legionare, s-a strecurat lângă Petru Groza, a scăpat ca prin urechile acului când cu Pătrășcanu, indispensabil sub Dej, util cu Ceaușescu. A ieșit la pensie prin ’92, dar a mai rămas consilier onorific încă vreo 5 ani. Și-acuma o bântui...
Pe timpul Conferinței de Pace de la Paris (29 iulie – 15 octombrie, 1946), condusă de către Ana Pauker, a fost secretarul lui Anton Galopenția, care făcea parte din staful tehnic al delegației române. El a produs toată documentația care demonstra că România deja plătise despăgubirile de război rușilor. Dar, cum marilor puteri făcuseră deja aranjamentele, a luat totul pe cârca lui, recunoscând că greșise în calcule, salvând delegația în întregimea ei, viețile unora chiar. (Totuși, Galopenția a murit în mod suspect câțiva ani mai târziu.)
Paradoxal, a salvat și s-a salvat pentru că nimic la el nu a fost extra-ordinar. Și ca o demonstrație, povestesc în continuare.
Semionescu Sofocle se privea în oglindă cu regularitate. Citise într-o revistă feministă că ar fi cel mai bun remediu împotriva angoasei bătrâneții. Într-o zi, primește un email (se descurcă binișor cu calculatorul, în pofida vârstei înaintate). Un fost coleg de-al lui, ajuns mare secretar de stat în Ministerul Justiției, îi face o plăcută surpriză. Îl invită într-o deplasare, cu o comisie de lucru tocmai în Rusia. Pleacă, dar uită oglinda acasă. La Moscova, la hotel, oglinda rusească e mare, cum sunt toate ale lor, dar de o mai slabă calitate : îi estompează trăsăturile. El nu realizează diferențele calitative – un defect profesional, o tehnică de salvare. Se vede întinerit în imperfecțiunea oglinzii. Reîncărcat, urcă acum câte două, trei trepte deodată. Remarcabil! Și ginește chiar și o cameristă cu coapse mătăhăloase care se tot apleca provocator de câte ori trecea el. Și-a amintit de un cântec din studenție care suna cam așa : „Mie-mi place calu‘ sur și femeia lată-n c…”. Dar și acum, ca în toate dățile, a rămas prevăzător. Auzise el niște povești legate de cameristele rusoaice, precum că toate sunt agenți cu jumătate de normă ale serviciilor secrete. Cu atât mai mult i se părea mai apetisantă rusoaica pe care pusese ochii. Dacă a avut sau n-a avut o aventură cu respectiva femeie, nu se știe cu exactitate.
După 21 de zile de absență (un sejur complet), întorcându-se, găsește vechea și fidela lui oglindă de acasă. Privindu-se în ea, se prăbușește de-a dreptul distrus în fotoliul lui preferat. Îi apăruseră o mulțime de riduri pe față, iar pungile de sub ochi i se lățiseră nepermis. Semionescu Sofocle îmbătrânise rapid în această excursie.
Stând așa, după câteva minute, dintr-odată chipul i se lumină într-o revelație. Din ce parte răsare soarele? Din Est, nu-i așa? Cine este soarele? Este întreținătorul vieții pe pământ, nu-i așa? Lumina universului. Ei bine, nu e clar?! Această deplasare către Est îl întinerise cu siguranță cu câțiva ani, dar revenirea spre Apus îi mai adăugase încă pe atâția.
Nu va face nici o comunicare științifică până nu va avea dovezi complete, clare, se gândi el. N-o să se facă de râs în fața colegilor ca fiind un obsedat de bătrânețe.
Se știe că marile descoperiri s-au făcut revelate în cele mai banale feluri, electricitatea, de exemplu, într-un mantou de blană.
Dar cum să poată el ca să publice o formulă de genul : Ca să rămâneți tineri deplasați-vă doar către Răsărit, spre Est! Asta exact acum, când Nato-ul se apropie din ce în ce mai mult de fruntariile Rusiei?! Ar fi o prea mare nesăbuință! Oh, ce mare pierdere, atât pentru țărișoara noastră, dar și pentru întreaga umanitate!
Semionescu Sofocle va sfârși prin a duce cu el, în pământ, marea sa descoperire.

Cezar Pricop
Noiembrie, 2005





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=224