Horia Ciugudean. Aurul dacilor în tezaurul Micenei
Data: Sunday, October 22 @ 21:27:15 CEST
Topic: Memoria


“Exista serioase indicii ca aurul din Micene, Troia si poate o parte din aurul faraonilor egipteni provine din Muntii Apuseni”
Muntii Apuseni sunt un habitat special al romanilor, un teritoriu fascinant prin “posibilitatea de a pastra contactul omului cu o natura putin alterata, in care se integreaza firesc”.


“Exista serioase indicii ca aurul din Micene, Troia si poate o parte din aurul faraonilor egipteni provine din Muntii Apuseni”
Conf. dr. HORIA CIUGUDEAN - Directorul Muzeului National al Unirii din Alba-Iulia
Vorbind despre pasiunea sa de-o viata, arheologia montanistica, directorul Muzeului National al Unirii din Alba-Iulia, HORIA CIUGUDEAN, spune: “Pentru mine, ca si pentru multi altii, arheologia practicata in zonele montane, dar si arheologia in general, este domeniul ideal de intalnire dintre aventura si necunoscut. Aici rutina nu exista: cand incepi o sapatura nu stii ce-ti rezerva urmatoarele ore. Sub tine poate fi un tezaur, fiindca Pamantul este o comoara necunoscuta”.
Dupa aproape 25 de ani petrecuti in munti, pe nenumarate santiere de cercetari, Horia Ciugudean a inteles poate mai bine decat multi alti arheologi “de oras”, adusi in teren mai mult de atractia banilor decat de pasiune, ca Muntii Apuseni sunt un habitat special al romanilor, un teritoriu fascinant prin “posibilitatea de a pastra contactul omului cu o natura putin alterata, in care se integreaza firesc”.
O excursie in trecutul indepartat al zonei, avandu-l ca ghid pe Horia Ciugudean, scoate in lumina ametitoarea succesiune a mileniilor, in negura carora se pierde viata motilor si a celor de dinaintea lor. Apusenii, dupa “citirea” arheologica, sunt locuiti din Paleolitic, cu oarecare intermitente, intre mileniile al IV-lea si al III-lea i.Hr. Acum 5000 de ani, in plina epoca a bronzului (si cand probabil a fost descoperit aurul Apusenilor), asezarile umane explodeaza si urca de pe vaile fertile ale raurilor pe varfurile muntilor, pana la 1300 m altitudine. La Salciua, langa pestera Huda lui Papara, au fost descoperite morminte tumulare vechi de 5 milenii. De aici, povestea merge mai departe...
“Aurul dacilor, o mare problema a arheologiei romanesti”
- Vicus Pirustarum, Alburnus Maior, Rosia Abrudului... Acestea sunt cateva dintre numele pe care Rosia Montana le-a purtat in istorie. Unii spun ca, datorita aurului, asezarea ar fi fost racordata la civilizatia egeeana. Ce “spune” pamantul pe aceasta tema, d-le arheolog?
- Vicus Pirustarum este numele unei suburbii a localitatii Alburnus Maior. De aici deducem cat de importanta era Rosia Montana in timpurile romane, daca pana si periferiile asezarii erau celebre. Totusi, in ciuda varietatii extraordinare de populatii aduse sa munceasca in mine, asezarea nu a fost declarata niciodata oras. Dupa cum a demonstrat colegul german Volker Wollmann, se mai gasesc inca tronsoane de drum antic in “Patrulaterul Aurului”. Spre exemplu, de la Ampelum (Zlatna) o lua un drum spre Rosia Montana, pe un traseu care se vede si azi, inscris de arheologul maghiar T®gl‡s G. pe urmatoarea ruta: pe Valea Ampoiului pana la Dumbrava (unde existau exploatari de mercur!), urca apoi pe Valea Arinului pana la Muntele Vulcoi, mergea pe panta lina a Dealului Sudoares, apoi spre Varful Corabia, pe coama Muntelui Boates, iar apoi, prin Valea Izbitei, o ia spre Bucium. In continuare, pe drumul actual, pana la Valea Cornii si, pe traseul acesteia, pana la Rosia Montana. De remarcat ca, la Dambul Padurilor, terasamentul antic se pastreaza in situ pe distanta de circa 1 km. Fara indoiala, exista si alte urme de drumuri romane in zona, dar noi am fost interesati de legaturile cu exteriorul ale acestui paradis aurifer. Cercetarile mele s-au concentrat pe Valea Ampoiului timp de peste 20 de ani. In 1985, intr-o movila funerara din Ampoita, am descoperit doi cercei din aur nativ de 24 de karate (de fapt o pepita ciocanita, de o puritate deosebita). Am inceput sa caut analogii in literatura de specialitate. In cele din urma, am dat peste comunicarea lui Wilhelm D¹rpfeld, care a descoperit in nordul Greciei, in Ithaca, cercei identici. De pe coasta Adriaticii, arh. Margareta Primas a venit cu o comunicare la fel de socanta: intr-o movila de piatra din Velika Gruda, ea a gasit cinci cercei identici cu cei din Ampoita! Asadar, in prima jumatate a mileniului al III-lea i.Hr. (2700-2600 i.Hr.) exista o ruta care lega civilizatia egeeana de civilizatia epocii bronzului din inima Transilvaniei. Motivul? Aurul tracic!
- Sunt unele opinii, poate prea exaltate, conform carora si aurul despre care se vorbeste in Biblie (Facerea, cap. 2/11) ar proveni tot din Muntii Apuseni...
- Nu pot comenta aceste afirmatii, in schimb, exista indicii serioase ca aurul prezent in aria civilizatiei miceniene, in Grecia si Anatolia, aurul Troiei si poate o parte din aurul faraonilor egipteni provine din Muntii Apuseni. S-a constatat ca este vorba de un aur care contine o ridicata cantitate de argint - caracteristica pe care o gasim numai la aurul din Transilvania. Doar aici exista o proportie de 18-20% de argint in compozitia naturala a aurului.
- Comoara dacilor este motivul principal al invaziei legiunilor romane la nord de Dunare. Ati descoperit urme dacice in minele din Apuseni?
- O mare problema a arheologiei romanesti este aurul dacilor. Toata lumea stie ca Traian a plecat cu o prada imensa. Cu toate acestea, este sigur ca aur a mai ramas, nu toata comoara lui Decebal a fost descoperita. In privinta exploatarii aurului in Preistorie si in perioada dacica, primul proiect serios a debutat in 1997, la Pianu de Sus (langa Alba-Iulia), unde s-au exploatat zacaminte de aur aluvionar. Am inceput lucrul impreuna cu o echipa de arheologi francezi de la Toulouse, insotiti de geologi de la universitatile din Cluj si Munchen. Cu ajutorul fotografiilor aeriene am reusit sa identificam o suprafata de peste 500 ha in care exista urme de activitati miniere romane si din Evul Mediu. In anul 2000, echipa franceza s-a mutat la Rosia Montana, pentru a studia exploatarea in roca.
Descoperirea cea mai importanta a francezilor, care nu se bucura de meritata popularitate, este ca, intr-o zona de galerii, au fost prelevate si analizate prin metoda Carbon 14 urme de lemn datand din sec. 1 i.Hr. - sec. 1 d.Hr., deci din perioada Regatului Dacic (de la Burebista la Decebal). Asadar, daca pana acum nu s-au gasit urme evidente, sigure, de astfel de exploatare, la ora actuala avem si dovezile materiale. Avem deci certitudinea ca la Rosia Montana exista o faza preromana de exploatare aurifera, in apropierea galeriilor romane. Exista, de asemenea, si galerii romane care se intersecteaza cu galerii mai vechi, dacice, dupa cum au fost identificate galerii romane intersectate de galerii medievale (sec. al X-lea - al XI-lea), ceea ce inseamna ca aici s-a lucrat si in perioada asa-zisului Mileniu Intunecat (se stie ca s-au gasit unii care sa ne conteste existenta si, in consecinta, continuitatea intre secolele al III-lea si al XII-lea in teritoriul romanesc). Practic, o exploatare atat de intensa precum cea din Muntii Metaliferi, de la Certej la Baia de Aries, nu mai este cunoscuta in tot Imperiul Roman, cu exceptia Spaniei.
“In foarte putine locuri din Europa, oamenii pot cobori si calca pe urmele unor mineri de acum 2000 de ani”
- Exploatarea Miniera Rosia Montana “ciuguleste” inca, precum o pasare a mortii, din resturile unui monument, faimosul Masiv Cetate. Cand a inceput aceasta criminala lucrare de stergere a trecutului istoric romanesc?
- In anii ‘70, la ordinul lui Ceausescu. Muntele Cetate a fost scos de pe lista monumentelor istorice si s-a permis astfel exploatarea la suprafata. Cetatea era de fapt un ansamblu de galerii romane, unde, pana in 1970, s-a exploatat aurul numai in subteran. Dinamitarea si distrugerea acestei faimoase stanci - care apare pe gravuri austriece din sec. al XVII-lea - al XVIII-lea - a insemnat o mare pierdere pentru patrimoniul national. Ratiunile economice oarbe au primat, asa cum se intampla in toate dictaturile. In timp, pentru a adanci rana, cariera a continuat sa se extinda intr-o zona in care galeriile romane si probabil cele dacice se numarau cu sutele. Pierderea a fost irecuperabila. In anii ‘80, Aurel Santimbreanu, inginerul sef al Exploatarii, si-a dat seama ca mai poate salva cate ceva, organizand un muzeu si o galerie romana pentru circuitul turistic. Datorita acestei initiative, in foarte putine locuri din Europa oamenii pot cobori si calca pe urmele unor mineri de acum 2000 de ani, asa cum se intampla la Rosia. Exista si in Spania galerii romane, insa acelea nu au marimea si starea de conservare a celor de la Rosia Montana si nu ilustreaza o tehnologie atat de avansata precum cea din Apuseni.
- Saracii de noi! In loc sa organizam un circuit turistic cu care sa rupem gura Europei, prezervand aceste urme romane inestimabile, completandu-le cu steampuri si alte tehnici antice si medievale - operatie prin care am obtine atat bani pentru localnici, cat si imagine pentru Romania -, dam aceste averi pe mana unor oameni lacomi de aur, care vor distruge si ce-a ramas. Unde mai sunt galerii romane, d-le Ciugudean?
- La Almas, Bucium, Brad, Gura Barza s.a. O parte sunt inca relativ bine pastrate, putand sa reprezinte o mare atractie pentru turismul cultural. Intr-un proiect ideal al valorificarii turistice a Muntilor Apuseni (care desigur nu exista), unul dintre punctele forte sunt exact aceste urme ale mineritului antic. Nu necesita investitii deosebite si multe obiecte interesante, inclusiv steampuri, se afla la Muzeul din Rosia Montana. Din pacate, si acolo au avut de suferit, din cauza neglijentei si nepasarii celor de la Exploatare, imediat dupa 1989. S-ar face un bun circuit cu Muzeul Aurului de la Brad, cu cetatea dacica de la Capalna (parasita, a plecat si paznicul), cu castrele si cetatile din Muntii Orastiei si cu multe alte vestigii unice.
“Numai in Apuseni vezi natura asa cum era cu 1000 de ani inainte de Hristos”
- Imperiul Austro-Ungar a fost, se pare, mai tolerant cu motii aurari decat Statul roman de dupa 1948. Nu s-a schimbat nimic la acest capitol nici dupa 1989, avand in vedere ca aurul a fost concesionat unor venetici, fara ca fostii lui proprietari, motii, sa fie poftiti macar la o parelnica licitatie. O multime de buciumani si rosieni au primit pe vremea Imperiului, in concesiune, mine de aur. La fel s-a intamplat dupa 1918, in Romania Mare. Ca istoric, cum comentati situatia actuala?
- Intr-adevar, Statul austriac a deschis o galerie magistrala, apoi a concesionat-o minerilor locali sa faca exploatari secundare. Dupa 1918, a functionat tot un sistem de concesionare. Foarte multi localnici au si azi actele respective. Constitutia din 1991 prevede insa ca toate bogatiile subsolului sunt ale Statului.
- Este aceeasi Constitutie care da posibilitatea unor functionari corupti din ministere sa concesioneze aceste bogatii oricui le umple buzunarul, dar nu detinatorilor lor de drept, care nu o data si-au pus capul pe buturuga istoriei nationale. Daca-i privim din punct de vedere ecologic, ce importanta au Muntii Apuseni in Europa?
- Muntii Apuseni sunt inca un ecosistem care nu difera substantial de cel existent in urma cu 2-3 milenii. Numai aici vezi natura asa cum era ea in Europa cu 1000 de ani inainte de Hristos! Cei care vin sunt uluiti, multi se stabilesc aici - belgieni, francezi, germani - sau incearca sa faca ceva pentru promovarea turistica a zonei. Ei observa cu usurinta ca, spre exemplu, toate varfurile calcaroase au urme de asezari antice, de unde se controlau caile de acces acum 2000 de ani pe Valea Ampoiului. Ar dori sa mearga cu mocanita, sa se fotografieze in garile vechi de la Abrud sau Campeni. Un intreg evantai de obiecte si monumente apartinand asa-zisei arheologii industriale, inca existente, dar ruginite si uitate, asteapta sa fie puse in valoare. Inainte ca diversi intreprinzatori straini sa le cumpere pe toate si, dupa renovare, sa le revanda la preturi inmiite la Viena, Paris sau Roma.
„La Rosia Montana vor fi distruse galeriile din care Burebista si Decebal au imbogatit tezaurul Daciei”
In urma cu doua saptamani, preluand informatii calde trimise de la Londra, scriam despre conferinta internationala din capitala Marii Britanii, dedicata situatiei patrimoniului cultural si arheologic de la Rosia Montana. Intre participantii din Romania la acest important eveniment s-a numarat si arheologul Horia Ciugudean, specialistul de numele caruia se leaga 25 de ani de sapaturi arheologice in Muntii Apuseni. In cadrul unei scurte alocutiuni, el a prezentat situatia grava a patrimoniului de inestimabila valoare ce urmeaza a fi distrus in Apuseni. Oferim cititorilor nostri, in cadrul interviului de mai jos, o relatare despre cum a decurs conferinta prezidata de renumitul istoric al artei, jurnalist si om de televiziune britanic, Dan Cruickhank. De notat ca aproape 500 de personalitati britanice si ale diasporei romane au asistat la conferinta din 10 februarie, tinuta intr-o sala a Societatii Regale de Geografie din centrul Londrei. Este sala in care faimosul explorator David Livingstone si-a prezentat raportul descoperirilor sale africane.
„O tragedie ireparabila a patrimoniului cultural romanesc”
- Istorici, arheologi, oameni de afaceri, politicieni, analisti de la Bursa - acesta a fost, in principal, profilul auditoriului londonez. Care a fost tema comunicarii dvs.?
- Am insistat pe maniera dezorganizata in care s-au derulat sapaturile arheologice de pana acum, de la Rosia Montana. Ea a fost determinata nu de lipsa de calificare a arheologilor, ci de planificarea deficitara, de presiunile Companiei, care a comprimat o cercetare ce, in mod normal, dureaza 15-20 de ani, la o cercetare superficiala, intinsa pe numai trei-patru ani. Nu s-au folosit metodele moderne cunoscute si obligatorii pe orice santier arheologic, cum ar fi prospectiile geofizice si fotografiile aeriene. Daca, totusi, asa cum sustin oamenii Companiei, aceste cercetari au fost facute, ele n-au ajuns la cunostinta specialistilor, ceea ce denota ca se ascund anumite descoperiri incomode pentru Gold Corporation. Ca rezultat al managementului neprofesionist, s-a facut cercetarea a trei cimitire si a catorva temple romane, fara a se da vreo atentie asezarilor minerilor de acum doua mii de ani, sistemului militar de aparare si drumurilor antice. Nu a fost acordata nici o atentie conservarii in situ a monumentelor descoperite; altarele au fost luate si duse intr-un depozit, iar templele acoperite imediat cu pamant. De asemenea, raspunzand afirmatiilor Corinei Bors, consiliera pe probleme de arheologie a Companiei, care a vorbit de existenta unui program de protectie a zonei istorice, le-am demonstrat englezilor ca acest asa-zis program nu exista decat pe hartie. In realitate, pe harta operativa a RMGC, nici mina romana de la Orlea (electrificata si deschisa publicului), nici recent descoperitele galerii dacice din varful Carnic, din care Burebista si Decebal au imbogatit tezaurul Daciei, nu sunt incluse in aria protejata! Ca urmare, impreuna cu galeriile romane descoperite in acelasi timp, in Carnic, vor fi distruse. Vor disparea cele mai mari si mai bine conservate lucrari miniere ale antichitatii daco-romane din Europa - o tragedie ireparabila a patrimoniului cultural romanesc.
- Cum a primit asistenta dezvaluirea acestor fapte incredibile, ce se petrec intr-o tara ai carei conducatori „inseala Europa”, dupa cum a afirmat recent baroneasa Nicholson?
- S-a starnit o mare rumoare in sala. Sir Angus Stirling, fostul director al „National Trust”, organizatia care gestioneaza patrimoniul din Marea Britanie, si-a exprimat stupefactia cum de a putut sa inceapa un asemenea proiect intr-o zona care este, cel putin teoretic protejata prin lege, ca o zona cu patrimoniu cultural de importanta nationala?! Pentru el, atitudinea institutiilor romanesti este inexplicabila; prin traditie, arheologii si oamenii de cultura actioneaza de aceeasi parte a baricadei cu societatea civila si cu ecologistii cand e vorba de salvarea unor vestigii de interes national. Responsabilitatea in fata istoriei este imensa. La randul lui, Anthony Hammond, directorul Muzeului minier de la Great Orme, Tara Galilor, a spus ca cercetarea arheologica la respectiva mina galeza, transformata in muzeu, se face de 40 de ani si continua si azi. De aceea, s-a intrebat cum a fost posibil sa se acorde masive descarcari de sarcina arheologica la Rosia Montana, dupa numai 2-3 ani de sapaturi si in conditiile in care aria de interes este de cateva ori mai mare decat la Great Orme? „Un asemenea proiect ar fi imposibil de acceptat in orice alta tara europeana”, a spus Hammond. „Pe de alta parte”, a continuat el, „si calitatea cercetarilor intreprinse de arheologii francezi in subteran ridica multe semne de intrebare privind exactitatea interpretarii diverselor etape si datarii acestora.” Din experienta sa cu mina-muzeu Great Orme, pentru care a primit un premiu din partea Printului Charles („Prince of Wales Award”), Hammond este convins ca intreaga arie miniera din Rosia Montana - cel mai important centru aurifer antic din Europa - ar putea deveni celebra in scurt timp si ca zona turistica de interes international.
„Daca ar fi lansat in strainatate, proiectul de la Rosia Montana n-ar avea nici o sansa”
- La conferinta a luat parte si presedintele de la Gold Corporation, dl. Richard Hill. Cum au fost receptate interventiile sale in favoarea proiectului?
- Cu murmure repetate. Dl. Hill a fost contrariat, recunoscand ca nu se astepta sa intalneasca o sala atat de masiv orientata impotriva proiectului, iar dezbaterile ar fi dorit sa fie echilibrate. S-a simtit in minoritate, si cum ar fi fost altfel cand, in fata arheologilor prezenti, n-a mai amintit nimic de intentia Companiei de a pastra o zona de protectie a monumentelor? Practic, a recunoscut ca toate galeriile romane si dacice vor fi cercetate, inventariate, fotografiate si sacrificate in interesul exploatarii miniere. Este pentru prima data cand o persoana din conducerea Companiei nu mai promite conservarea unei parti din patrimoniul minier al anticului Alburnus Maior. Asertiunea sa privind compatibilitatea turismului cultural cu exploatarea miniera in aer liber a starnit, de asemenea, ilaritate in sala. In general, d-l Hill n-a raspuns decat partial celor mai multe dintre intrebarile care i-au fost adresate, dovedind ca, daca ar fi lansat in mediul extern, acolo unde oamenii sunt bine informati, proiectul de la Rosia Montana n-ar avea nici o sansa.
- Cat de importanta credeti ca este conferinta de la Londra pentru campania internationala impotriva proiectului din Apuseni?
- Cel mai important castig al reuniunii londoneze este decizia unor reprezentanti din Comisia pentru cultura, stiinta si educatie a Consiliului Europei de a constitui o delegatie de specialisti care se va deplasa in curand la Rosia Montana. Prezenta in sala a unor specialisti de la Bursa a fost de bun augur: „City”-ul londonez este acum la curent cu adevaratele probleme ale investitiei de la Rosia Montana. De asemenea, mai multi englezi (geologi, istorici, jurnalisti, arhitecti, ecologisti) s-au aratat interesati sa viziteze Apusenii in primavara. Se pare ca s-au deschis portile pentru acest subiect in presa britanica, pana acum destul de reticenta. Cativa oameni de afaceri s-au aratat dispusi sa prospecteze solutiile alternative mineritului la Rosia Montana si sa vina cu investitii semnificative. Primavara-vara 2004 vor fi hotaratoare in acest sens. In fine, fundatia „Pro Patrimonio” si-a anuntat din nou sustinerea financiara pentru programul de sapaturi de la Bucium.
„Doresc sa fac din proiectul de la Bucium un model de conservare a patrimoniului cultural”
- Compania si-a mutat o parte din activitate la Bucium, in mod discret, in umbra proiectului de la Rosia. La Londra se stie deja ca deschideti un program de cercetari arheologice in acest sat. In ce consta acest program?
- Am gandit un proiect alternativ, care sa permita o cercetare complexa, deoarece patrimoniul de la Bucium este extrem de bogat. Impreuna cu inginerul Aurel Santimbreanu, cel caruia i se datoreaza amenajarea muzeului de la Rosia, am identificat siturile a caror investigare o vom continua in vara. Din pacate, Compania a reusit sa distruga deja vestigii antice, demarand nemiloase lucrari de forare. Se intampla la fel ca la Rosia Montana, unde a fost distrusa o parte dintr-un templu roman, fapt consemnat deja in rapoartele arheologilor. Evident ca autoritatile n-au luat nici o masura. Este ciudat ca firma de consultanta angajata de Companie nu a reusit sa evite producerea unor asemenea daune. - Cine va face cercetarile de la Bucium?
- Colectivul de cercetare este pluridisciplinar, din el urmand sa faca parte arheologi, geologi si ingineri minieri, dar si etnografi si istorici de arta, romani si straini. Acest proiect nu se va limita doar la domeniul arheologiei, ci va urmari evolutia civilizatiilor care s-au succedat de-a lungul timpului pe Valea Buciumului. Colegii britanici s-au aratat foarte interesati sa participe, afirmand ca acesta ar fi trebuit sa fie modul de cercetare si la Rosia Montana. Am primit deja acceptul de participare al lui Anthony Hammond, convins ca Romania are valori inestimabile, care trebuie promovate in circuitul european. La British Museum, sute de vizitatori pe saptamana admira roata pentru evacuarea apei din galerii, descoperita in minele romane de la Rio Tinto (Spania). In acest timp, o roata similara, chiar mai bine conservata, descoperita la Rosia, sta in muzeul din Alba-Iulia si nu atrage pe nimeni. Ma intreb cu durere de ce nu pot fi si vestigiile patrimoniului minier antic din Romania protejate si promovate in circuitul valorilor europene. Cine ne pune piedici?
- Pot sa va raspund eu? Coruptia institutiilor si lipsa de respect fata de trecutul national. Inversarea rolurilor in cadrul actiunii statului in granitele proprii (ministere de la care se asteapta protectia valorilor devin vectori ai distrugerii acestor valori). Lefegii angajati sa apere patrimoniul si care sar in barca mai bine platita a distrugatorilor de patrimoniu. Consultantii care se inghesuie sa-si lepede juramintele profesionale de indata ce li se ingroasa portofelul. In acest context, dvs., un impatimit om de stiinta, doriti sa promovati programe alternative?
- Da, doresc sa fac din proiectul de la Bucium un model nu doar de cercetare arheologica, dar si un model de conservare a patrimoniului cultural, prin instituirea unui parc arheologic national, in care obiectivele cercetarii sa nu fie compromise de goana dupa aur a unora dintre contemporanii nostri. Ne sprijina „Pro Patrimonio”, dar vom depune cereri de finantare si la alte institutii si fundatii internationale si sunt convins ca vom beneficia si de sprijinul tuturor celor interesati in promovarea Tarii Motilor. Nu vad de ce nu am fi sprijiniti si de Ministerul Culturii si Cultelor, chiar daca stiu ca rezervele sale financiare sunt limitate. In vara, vom promova un circuit turistic. Am luat legatura cu agentii de turism din Romania si Anglia, care vor include in pachetele lor promotionale zona Vaii Buciumului, dar si Rosia Montana.
ION LONGIN POPESCU Lui Horia Ciugudean ii puteti scrie la Muzeul Unirii din Alba-Iulia sau la e-mail: horiaion2001@yahoo.com Textul este reprodus în Asymetria cu acordul dlui Horia Ciugudean Prima publicare in Formula AS - Mica enciclopedie AS ARHEOLOGIE http://www.formula-as.ro/articolprint.php?id=5049





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=231