In memoriam : Antonia Constantinescu, vice-președinta Asociației Jurnalistilor R
Data: Friday, April 28 @ 21:48:33 CEST
Topic: Rezistenta


O ziarista formata de și în exil

Acum, la 17 ani dupa recapitalizarea României, o caderea dirijata, prelung glisata a regimului nazional-comunist din țara noastra, presa exilului, cîta era, a devenit istorie. Este locul sa ne amintim de cei care, în condiții foarte grele, au scris-o, au susținut-o si finantat-o.
Antonia Constantinescu și-a dovedit vocația de ziarista, nu stim insa prea bine ce vocatie si-a înabusit practicînd-o pe aceasta. Constatam ca uitarea se lasa incet peste aceasta presa, care ar merita sa fie studiata de mai tinerii nostri confrati, mai ales ca atit in arhivele constituite ale Securitatii si S.I.E. cît si in acelea, în curs de constituire, ale INMER (Institutul National pentru Memoria Exilului Românesc) se gasesc deja colecții complete. Indemnam doctoranzii și alti masteranzi sa se aplece asupra acestei parti a memorie neamului românesc pentru a afla ca românii nu au fost și nu sunt nici lași, nici lipsiți de solidaritate, nici proști, așa cum pornind de la propria lor imagine, cîțiva falși lideri de opinie, ieșiți, se zice, din buzunarele giulgiurilor raposaților Conducatori, au încercat sa susțina. Doar ca ”giulgiurile nu au buzunare”. Și deci nu vor avea unde sa se ascunda cînd li se va spune clar, Pașol na turbinca Vidma.

Dan Culcer, 28 aprilie 2006



La despàrțirea de Antonia Constantinescu

Antonia Constantinescu, vice-președinta Asociației Jurnaliștilor Români - Vest s-a stins din viata la Paris, sîmbata 24 iulie 1999, dupa o lunga si cumplita suferința. Ea a fost vreme de 16 ani, de la înfiintare, sufletul ”Luptei”, cea mai importanta publicatie de informatie a exilului democratic românesc, initiata, finantata și condusa de Mihai Korne.
Antonia Constantinescu a obinut azilul politic în Franta în 1981, unde s-a angajat politic în exilul activ. Și-a început cariera de ziarista în exil în redactia BIRE (Buletinul de informare a românilor din exil), publicatie longeviva înfiintata în 1948 și realizata pîna prin 1985 de René Théo, ziarist român din vechea generayie.
La Lupta Antonia Constantinescu a început sa colaboreze și apoi sa lucreze efectiv prin 1982. Inainte de 1989 Lupta se difuza clandestin în România, adresata în plicuri cu expeditor anonim unor persoane fizice și unor institutii, Bibliotecii Academiei din București dar și Comitetului central al PCR. Mihai Korne și Antonia Constantinescu au facut din Lupta cea mai bine redactata publicație româneasca de exil, scrisa într-un stil modern și alert, cea mai putin dependenta de veșnicele batalii de partid in care se uzau alte publicații similare. Modesta, Antonia ne ceruse de mai multe ori sa accpetam demisia sa din funcția de vice-președinta a asociației noastre, în care a fost aleasa în unanimitate, fiindca nu ar avea timpul necesar pentru a se dedica acestei activitați asociative. I-am spus de fiecare data ca ceea ce face la Lupta este lucrul ei cel mai important și ca dind spațiu publicistic uneori membrilor asociației contribuie la menținerea în activitate a unor condeie care nu ar avea unde sa publice altfel sau chiar sa creeze vocații în rîndurile tinerilor sau mai puțin tinerilor exilați români.

Pe de alta parte, prin paginile Luptei eram noi toti informati în mod sintetic de ceea ce se întîmpla în România și aceasta legatura cu actualitatea româneasca pe care ne-o ofera tuturor cu darnicie este contributia ei cea mai importanta la activitatea asociatiei. Atunci cînd, din motive de sanatate, Antonia Constantinescu a întrerupt o vreme aparitia Luptei, am simtit cu totii lipsa acestui instrument de lucru și acestei surse de informatie. Reaparitia Luptei cu o periodicitate redusa a fost însa semnul ca Antonia se lupta pentru a nu ne lasa singuri în mijlocul acestui lumi mari, pentru a nu-l lasa singur pe sotul ei, poetul Danil Boc.

Realizînd aproape pîna în ultima clipa a vietii sale publicatia cu care s-a identificat, Antonia Constantinescu a dat exemplul devotamentului ei pentru democratie, pentru cauza româneasca, și pilda unei forte morale de care doar cei aleși stiu sa dea dovada.

Ne înclinam cu totii in fata umbrei ei mititele, în fata existenyei sale tensionate și implicate cu inteligența, spre care am privit totdeauna cu admirație și recunostiinta. Sit tibi terra levis, Antonia.

Dan Culcer







Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=27