Titus Filipas. Pre limba proasta româneasca
Data: Monday, July 09 @ 01:43:36 CEST
Topic: Lecturi critice


"Cum de-a ieșit din stufărișul băltit, din dulcegăria molcom idiotizantă, din abureala muscalo-viticolă a Moldovei, din toată împăienjenirea paseismului cu alivenci și bisericism lenevos, atât spirit...", se minuna domnul Dan C. Mihăilescu. Din “obiceiul pămîntului”, răspundem noi domnului Mihăilescu. Mihail Sadoveanu, a cărui scriitură ilustrează textul generic de care atâta se minuna Dan C. Mihăilescu, continua în Moldova Mușatină spiritul vetero-testamentar, sentimentul “poporului ales” pentru care Domnul a lăsat toate drepturile.


Pre limba proastă românească
Așa scriem noi. Altfel scriu alții. Cum Dan C. Mihăilescu, în volumul despre eseistica în limbajul culturnicilor GDS : “Întreg high-life-ul eseisticii noastre de azi a fost de acord că HR Patapievici i-a fost cea mai însemnată apariție în cuprins de după 1989... Tânărul ciudat și erudit cu verb enorm și pătrundere monstruoasă, adus de Alex Leo Șerban la Contrapunct în primele luni din 1990, este disputat acum de România literară, Dilema și 22 drept colaborator de prim plan, după ce într-un interviu din Frankfurter Allgemeine Zeitung Andrei Pleșu l-a deconspirat că are 19 volume în manuscris, toate scrise înainte de 1989, Patapievici nepublicând nici un rând sub dictatură.”
Alături de alți culturnici GDS, și domnul Dan C. Mihăilescu este indignat că HRP a ajuns să fie urât de marele public care nu vorbește limba străină high-life, ci numai “limba proastă românească”. Criticul Dan C. Mihăilescu explică șocul prin faptul că românii nu mai suportă elitele (culturnicii GDS). Alt culturnic de la un ziar central, comentează iritat și el: “În loc să ne bucurăm că avem printre noi oameni care depășesc cu mult media, facem și facem și-i tragem in jos..” Chiar așa !
Dar pe mine mă stupefiază următoarea frază a domnului Dan C. Mihăilescu consemnată de amintitul volum:"Cum de-a ieșit din stufărișul băltit, din dulcegăria molcom idiotizantă, din abureala muscalo-viticolă a Moldovei, din toată împăienjenirea paseismului cu alivenci și bisericism lenevos, atât spirit..."
Din “obiceiul pămîntului”, răspundem domnului Mihăilescu. Încă mai multe ar afla citind “Sfântul Voievod Ștefan cel Mare între cer și genune”. Acolo episcopul Calinic Argatu însemna:
+Cred nestrămutat, că Ștefan Vodă și-a câștigat un nume și supranume, prin credința sa fermă în Dumnezeu și prin cuvântul de onoare dat și respectat cu sfințenie. Ștefan cel Mare a fost asemuit cu împăratul David biblicul așa cum se arată în pictura de la Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău, precum și aceea de la Dobrovăț, cu un an mai veche, ambele biserici fiind pictate în îndemnul lui Petru Rareș, în anii 1529 și 1530. Biblia greacă numește pe David bazileu, iar în cea slavă țar. În cea românească numirea este cea de împărat, iar Ștefan va fi numit noul David, noul Solomon sau noul Moise, asemenea calificative exprimau condiția imperială sau o revendicare imperială, a purtătorilor lor, așa cum menționează în studii A. Grabar și D. Năstase. Cu totul deosebit mi se pare limbajul simbolic folosit cu o mare înțelepciune, în sensul că după Letopisețul de curte al lui Ștefan cel Mare, succesiunea imperială moldovenească nu este numai bizantină ci și vetero-testamentară. Vedem deslușit cum istoria domnilor Moldovei de la Alexandru cel Bun continuă cu cea a împăraților bizantini din cronograful lui Manassis și se încheie cu o listă a "țărilor" Israelului! Așa că nu ne mai mirăm atunci când citim că Ștefan a fost în ipostaza imperială de "noul David" sau cea de "noul Constantin cel Mare"! În chip vădit și spre uimirea noastră, Ștefan Vodă și-a asumat rolul duhovnicesc de Împărat al apărării Creștinătății în fața puhoiului "limbilor" străine, care pofteau hulpav pacea minunaților creștini din Țările Române și Europa întreagă! Și așa, Dumnezeu a lucrat cu îmbelșugare prin vitejia unsului Său, Ștefan Vodă al Moldovei!+
Mihail Sadoveanu, a cărui scriitură ilustrează textul generic de care atâta se minuna Dan C. Mihăilescu, continua în Moldova Mușatină spiritul vetero-testamentar, sentimentul “poporului ales” pentru care Domnul a lăsat toate drepturile.

Titus Filipas





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=442