Dan Culcer. Pentru o relectura libera a publicisticii lui Eminescu
Data: Friday, March 14 @ 17:06:24 CET
Topic: Geopolitica


Va trebui să se găsească într-o zi un economist sau un istoric român capabil să analizeze cu seninătate și competență epoca dintre 1821 și 1900, pe bază de arhive, nu doar din unghiul istoriei politice sau ideologice ci și din acela, mai larg pe care în anumite studii ale sale, îl adoptă și Mihai Eminescu. Se va vedea, ceea ce se știe, ceea ce Eminescu a repetat în nenumărate ocazii : nu poate fi vorba, la finele secolului al XIX-lea, într-o Românie abea infiripată ca stat independent, de a ignora amenințarea pe care o reprezenta invazia demografică, economică a unei populații alogene de culturâ idiș, rusă sau polonă. Din motive stricte și naturale de protecționism. Orice altă interpretare a sensului publicisticii eminesciene, normal, rațional și național protecționistă, spre așa zisul său antisemitism visceral, este o nerușinată rezultantă a unei propagande străine, străină de interesele comunității al cărui membru onorabil și foarte inteligent a fost poetul.
Este timpul să se termine cu această legendă. Și mai ales, fără a se cădea în anacronisme, să se reconstruiscă istoria demografică și economicâ a epocii, pentru a vedea caracterul de invazie a imigrației cladestine izraelite spre Bucovina și Moldova, vizibilă în atăt de clarele hârți realizate de cercetătorul Răzvan Pârăianu, pe care se pare că le ignoră cercetătorii români din ignoranță iar ce evrei le evită ca neconvenabile tezelor oficiale sau oficioase.
Statele europene moderne, europene sau nu, se confruntă cu fenomene similare, de proporții neliniștitoare, față de care se apară cum pot, dar nu doar din unghiul vreunui rasism, real sau presupus, ci din acela al păstrării unor echilibruri economice de aceiași natură ca și cele pe care le evoca, invoca și apăra Eminescu în mica Românie supusă dictatului Marilor Puteri coloniale. Problemele atunci evocate și analizate de Eminescu se află și acum în actualitate, la rădăcina unor crize nerezolvate de un secol și mai bine.
Uzura despre care scrie Eminescu este numele vechi al fondurilor financiare obținute prin vânzarea pervertită a creditelor de consum, în dauna celor constructive, de investiții productive, fonduri ale căror operații speculative cutremură acum temeliile economice ale lumii.
Așa că vom continua republicarea textelor eminesciene care merită să fie recitite și analizate lucid, fără bruiajul celor care încearcă iarăși să pună sub peceți infamante o gândire liberă, originală și pătrunzătoare.
Dan Culcer


Mihai Eminescu. CESTIUNEA IZRAELITĂ (fragment)

I. UZURA

Nu demult, în toate statele Europei stipularea dobînzei era mărginită : creditorul care și-ar fi stipulat dobîndă nelegiuită era obligat de a restitui dobînda primită și pe lîngă aceasta el era și supus unor penalități. Dar de pe la finea secolului trecut, legile contra uzurei au fost combătute și s-a cerut înlăturarea lor, ca fiind neutile. Întru combaterea legilor contra uzurei s-a susținut că statul n-are a interveni a regula relațiile creditului, acestea avînd a fi regulate numai de particulari, fără nici un amestec ; că capitalul e liber și esploatarea lui nu poate fi supusă unei restricții din partea legiuitorului ; că moneta, nefiind decît o marfă, precum prețul mărfei aseminea și mărimea dobînzei are a se determina prin legea economică de cerere și ofertă ; că această lege și concurență vor contribui la regularea mări mei dobînzei în mod normal și priincios, iar după înlăturarea oricării restricții legale se lăsa a se spera micșorarea dobînzei. Mai ales în urna influinței școalei manchesteriane și a cercurilor finanțiare influente, precum și a tutulor cari credeau că abrogarea legilor contra uzurei ar fi o cerință absolută a progresului, legile contra uzurei au dispărut în ultimele două decenii. Singură Franța a persistat a se opune curentelui pretins liberal și continuă pînă astăzi d-a mănține legea din 1807 contra uzurei, cu toate că în diferite rînduri s-a cerut abrogarea ei chiar și-n Corpurile legiuitoare.

De mai mult de 10 ani s-a făcut o esperiență cu libertatea capitalului și ni se pare că nu a fost destul a înlătura numai restricțiile legale pentru ca pretutindeni să urmeze o stare priincioasă. Sub regimul libertății s-au produs fapte cari dovedesc că, indivizii [fiind] lăsați prada concurenței universale, cei mai puțini și mai abili se fac cei mai bogați și mai puternici, încît concurența și libertatea nu folosesc decît acestora.

Astfel, pentru Germania, aflăm din scrieri, din presă, din dezbaterile din Cameră, că toate clasele, dar mai ales micii industriași și micul proprietar de la țară sufăr de greutatea dobînzilor ce li se iau de capitaliști.

Nici micul industriaș, nici micul proprietar nu sînt în stare de a găsi credit pentru industria lor, pentru cultivarea pămîntului, decît în condiții ruinătoare pentru esistența lor. Micul industriaș e redus a se face simplu lucrător, micul proprietar e silit a-și vinde pămîntul capitalistului. Operațiile capitaliștilor, a institutelor de credit, a băncilor, sînt descrise ca operații uzurare (Vezi Perrot, In zwolfter Stunde, pag. 84 sqq.) Și spre a mărgini abuzurile uzurei, în Camerele legiuitoare din Prusia și din alte state ale Germaniei s-au întocmit comisii spre a propune măsurile necesare contra esploatării uzurare.

Și Austria a urmat curentului general, desființînd în an. 1868 legea contra uzurei, dar de atunci s-au produs fapte și împrejurări economice atît de anormale și de înspăimîntătoare încît legiuitorul a fost silit a introduce în iulie 1877 pentru Galiția și Bucovina o lege specială spre a înfrîna și a pedepsi abuzurile uzurare.

Faptele produse sub regimul libertății, efectele acestei libertăți într-o țară ca Galiția și Bucovina, procedările și uneltirile practicate de către uzurari și scopul ce ei urmăresc, cine sînt debitorii esploatați, ce sînt creditorii uzurari, precum și influența ce esercită uzura desfrînată asupra societății în general, toate acestea le cunoaștem prin cercetările ce s-au făcut anume în Galiția și Bucovina de către autoritățile publice administrative și judecătorești, prin revelă rile produse cu ocazia dezbaterii legii aceleia din iulie 1877 în Corpurile legiuitoare ale Austriei și prin diferite scrieri1. În special pentru Bucovina ne referim cu deosebire la un studiu instructiv și foarte însemnat asupra naturei și efectelor uzurei, făcut de Platter, profesor la Universitatea din Cernăuți (Der Wucher in der Bucovina), lucrare pe care o recomandăm și pentru a cării răspîndire am dori ca să fie tradusă.

Acea lege escepțională s-a promulgat numai pentru Galiția și Bucovina, dar deputații din diferite provincii, precum din Silezia, Moravia, Garmolia, au dezvălit mizeria în care se află micii proprietari de la țară și industriașii și în alte provincii ale Imperiului prin exploatarea lor în mod uzurar de către capitaliști și au cerut pentru aceasta aplicarea legii și în acele provincii. Între alții deputatul Wurm a susținut că capitaliștii omnipotenți și lacomi storc populațiile și guvernul îi vede și-i lasă să facă. Uzurarii sînt organizați ca o ceată de tîlhari. Agenții lor descoperă pe industriașul sau pe țăranul nevoiaș, îi înșeală fără sfială și fără nici o piedică, iau țăranului averea și meseria și țăranul ajunge a fi proletar. În anul 1874 cel puțin 10 000 țărani din provinciile de dincolo de Leitha și-au pierdut proprietățile. În același an s-a îngreuiat averea lor cu datorii în sumă de 195 milioane florini. Daca vor continua astfel lucrurile, a adăogat acel deputat, vor dispărea țăranii, cari sînt o condițiune pentru puterea și pentru existența statului.

Spre a înțelege natura și efectele uzurei astfel cum se practică în Galiția și Bucovina, nu putem fără a ține seamă și de condițiile sociale și economice a acestor provincii, precum și de condițiile morale și intelectuale a poporului din acele provincii. Galiția și Bucovina sînt țări agricole, învederat că țăranii, micii proprietari, vor fi aceia în privința cărora vor avea a se constata și cunoaște efectele uzurei.

În urma legilor de la 1848 și 1855 regulîndu-se cestiunea agrară, țăranii dobîndiră dreptul de proprietate și libertatea, fără însă ca legiuitorul să se fi gîndit la măsurile tutelare în ve derea stării lor și la măsurile necesare pentru ridicarea lor morală și intelectuală spre a putea susține lupta mai ales cu capitalistul. Avînd multe defecte morale, dedat beției sau îndemnat la beție chiar de speculanți, fără experiență, fără instrucție și lipsit de protecția proprietarului de care fusese dezrobit, țăranul e chemat a deveni prada uneltirilor uzurare a speculanților la cari el e nevoit a se adresa. Însuși ministrul de justiție Glaser a zis că trebuie să fim cuprinși de spaimă cînd ne închipuim care poate fi starea intelectuală a multor persoane cu cari-și pot face speculanții manipulările cele mai de necrezut. Galiția e superioară Bucovinei sub raportul intelectual. Ce trebuie însă să fie în Bucovina ? Cu ocazia aniversării de 100 ani a anexării Bucovinei s-au publicat scrieri de ocazie care vroiau a arăta cum toate progresele po sibile s-au realizat în acea provincie, cum tot e în cea mai bună regulă. Cît însă diferă de acest tablou tabloul ce ni-1 depinge Platter despre starea morală și întelectuală a poporului din Bucovina. După Platter, nu e nici o deosebire între țăranul de acum și între țăranul dinainte de 100 ani ! Țăranul e o ființă cu totul nedezvoltată sub raportul moral și intelectual, care are trebuință de ajutor față mai ales cu speculantul rafinat. Pentru celebrarea acelei aniversări s-a înființat o universitate, ca și cînd s-ar fi putut simți necesitatea unui asemenea institut cînd, din copiii ce-ar fi trebuit să frecuenteze școale, nu o frecuentează decît 15,7 % din cauza lipsei de școale, pentru a căror introducere ar fi fost mai mare necesitate. Lipsit țăranul astfel de instrucție, nu ne putem mira că el nu e în stare a pricepe socotelile și manipulările speculantului.

Datoriile ce contractează țăranul în Galiția și în Bucovina nu sînt numai pentru scopuri economice, ci în mare parte ele sînt datorii de lux, de consumpțiune. Cîrciuma e locul de predilecție n care se contractează datoriile. Țăranul e învitat de speculant la cîrciumă, i se arată spre cumpărare lucruri pentru femeie sau pentru copii și i se spune că, dacă el nu are mijloace spre a le cumpăra sau spre a ospăta la nuntă sau la botez pe vecini după obiceiul de la țară, i se vor da pe credit lucrurile și băutura. Astfel se suscită trebuințe pe care țăranul nu le poate satisface din mijloacele ce are. Pentru aseminea trebuințe se contractează datorii, se stipulează dobînzi pe lună, pe săptămînă, se răfuiește socoteala din timp în timp, se adaogă și se socotesc dobînzi la dobînzi, se stipulează clauză penală și apoi se prezentă creditorul și debitorul la notar spre a încheia un act sau se cere debitorului o poliță. Actul ce constată datoria cuprinde o sumă care reprezintă de mai multe ori suma primitivă datorită.

Forma ce o preferă speculantul pentru constatarea datoriei e polița ; se cere debitorului o poliță ; acea formă e plăcută speculantului fiindcă ea ascunde manipulările uzurare, apoi din cauza procedurei sumare și din cauză că debitorul în general nu e în stare a se înfățișa la tribunalul depărtat comercial spre a face contestațiile.

Ani muncește țăranul cu nevasta și copiii spre a scăpa de creditor, însă adeseori în zadar. Dar era o margine pentru speculanți care prezerva pe țărani. Speculanții fiind, precum vom vedea, în cea mai mare parte izraeliți, ei nu puteau a-și însuși imobilele debitorilor lor si erau amenințați de legea contra uzurei.

În anul 1867 izraeliții dobîndesc dreptul de a putea avea imobile și-n anul 1868 se înlătură legea contra uzurei. Se pare că deodată în urma acestor legi ar fi sporit posibilitatea de a dobîndi credit, căci se înmulțesc vînzările silite a imobilelor debitorilor.

Dar din sporirea vînzărilor silite în urma legii din 68 nu se poate conchide că a sporit creditul. Cu înlăturarea acelor legi restrictive s-a creat numai facultatea de a exploata populația m mod uzurar ; pe cît înainte marea majoritate era lipsită de credite, asemenea și în urmă ea e lipsită de credit. Ceea ce constituie sporirea creditului e înlesnirea de a găsi credite în condiții favorabile, astfel ca dobînda de plătit să nu covîrșească folosul normal ce poate avea debitorul ca industriaș și ca mic proprietar ; și, dacă aflăm că condițiile sub care în Galiția și in Bucovina debitorul își poate procura credit sînt astfel încît minarea lui ca meseriaș sau ca mic proprietar e sigură, vom admite că prin înlăturarea acelor legi nu a sporit creditul.

Astfel, de vreme ce sub regimul legii contra uzurei în Bucovina s-au efectuat vînzări silite 57 în anul 1864, iar 68 în anul 1865, cu toate că a fost în anul 1865 cea mai mare mizerie din cauza relei recolte, în urma introducerii libertății prin legea din 14 : iuniu 68 se înmulțesc vînzările silite ; așa se efectuează vînzări silite 253 în anul 1875, 375 în 1876 și 817 în anul 1877. Iar în Galiția, de vreme ce în anul 1867, sub regimul legii contra uzurei, se făcuse publicații numai pentru 164 vînzări silite, deodată numărul publicațiilor sporește în anul 1868 cu 65 %, în anul 1873 cu 273 %, în 1874 cu 525 %, în anul 1875 cu 814 %.

Dr Eydzowski, în raportul său către Cameră în privința legii din iuliu 1877, afirmă „că folosul capitalistului în Galiția întrece de 3, 4, 5 și de 10 ori cîștigul ce-1 poate avea agricultorul din pămîntul său sau industriașul din industria sa". În unele districte ale Galiției nici nu se poate încheia o afacere cu mai puțin de 20 % și m general se stipulează cîte 30 sau 40 %. Sînt cazuri, afirmă același raportor, m care datoriile primitivo de 300 sau de 400 florini, în urma prelungirilor, a adăogirii dobînzilor la dobînda și a clauzelor penale, s-au urcat după trei ani la suma de 15 000 sau 20 000 florini cazuri în care pentru 60 florini s-a dat o poliță de 600 florini de plătit după 6 luni (Kaserer, p. 23). Ministrul de justiție declară că stipularea de 75 sau 80 % e ceva obicinuit în Galiția (Kaserer, p. 85). Și cei mai mulți care sînt astfel esploatați și în urmă espropriați sînt cei mai săraci. Eaportorul constată că din imobilele anunțate spre a fi vîndute silit, a căror număr 1-am arătat mai sus, 71 % sînt imobile de o valoare mai mică de 1 000 florini, 22 % sînt de o valoare de la 1 000 pînă la 5 000 florini și numai 3 % sînt de o valoare mai mare de 5 000 florini (Kaserer, p. 22).

Dar ceea ce e înspăimîntător e că multe din vînzările silite sînt pentru plata unor creanțe în sumă numai de 3 fl. 69 kr., de 3 fl. 30 k[r]., de 2 fl. 30 k[r]., precum constată ministrul de justiție (Kaserer, p. 85). Ce mizerie economică nu se revelează cu aceasta !

Și, pentru Bucovina, Platter dovedește în mod peremptoriu cît de falșă ar fi concluzia de a crede că, în urma înlăturării legii contra uzurei, condițiile sub care se poate procura credit ar fi ușoare sau că ar fi putință de a găsi credite.

În anul 1875 s-a vîndut un imobil în valoare de 250 florini pentru o datorie de 90 creițari (!!); în anul 1876 s-au săvîrșit vînzări silite pentru datorii de 1 fl. 36 creiț[ari], de 2 fl. 50 cr., de 3 £1., de 20 florini (v. Platter, p. 32). Din cei espropriați în anii 1876 și 1877, 245 nu datorau decît numai cîte 33 fL, apoi alți 533 datorau numai cîte 88 fl. și 1047 datorau cîte 240 fl. Ceea ce dovedește că espropriații sînt cei mai săraci ! Și să nu uitâm ca în acele sume pentru care s-au săvîrșit vînzările silite e nu numai capitalul datorit, ci și toate adăogirile prin dobîndă, prin dobîndă la dobîndă.

Platter calculează că acei cari nu datoreau mai mult de 1 000 florini au plătit în anul 1876 ca dobîndă minimum 33,96 % și în anul 1 877,33,95 % ; dar uitîndu-ne mai de aproape la dobînda plătită în fiecare caz, aflăm că, din 600 espropriați, 44 au plătit cîte 36 %, 5 cîte 40 %, 12 cîte 42 %, 79 cîte 48 %, 9 cîte 50 %, 15 cîte 57 %, 63 cîte 60 %, 27 cîte 72 %, 5 cîte 96 % și unii au plătit cîte 100 %, 109 %, pînă la 185 % ! (V. Platter, p. 17 și 18).

Și datoriile, îngreuiate prin dobînzi în aseminea mod, mai se măresc prin clauze penale, prin cheltuieli de judecată, care sînt cu atît mai mari cu cît debitorii sînt mai săraci.







Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=552