Modele pentru batrâni și tineri: Nicolae Radescu
Data: Saturday, May 06 @ 19:33:41 CEST
Topic: Societatea de mâine


Nicolae Rădescu (n.3 martie 1876, Călimănești - d.15 mai 1953, New York), militar de carieră și om politic, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber, înainte de instaurarea regimului comunist în România.
În anul 1942 a scris un articol critic în care condamna intervențiile ambasadorului Germaniei naziste la București, baronul Manfred von Killinger, în treburile interne ale României. A fost internat în lagărul de opozanți politici de la Târgu Jiu. După 23 august 1944 a fost Șef al Marelui Stat Major al Armatei.
La 7 decembrie 1944 devine prim-ministru al României. Atitudinea sa hotărâtă de stăvilire a infiltrației comuniste în politica României l-a determinat pe Stalin să trimită la București pe omul său de încredere, Andrei Vâșinski, care - sub amenințarea pierderii integrității statului român - a obținut cu forța îndepărtarea generalului Rădescu din postul de prim-ministru și constituirea la 6 martie 1945 a primului guvern român de inspirație comunistă sub conducerea lui Petru Groza.
Urmărit de autoritățile comuniste, Nicolae Rădescu a găsit azil la Legația Britanică iar în 1946 reușește să se refugieze în lumea liberă.
Ajuns în America, împreună cu alți oameni politici români din exil ca Augustin Popa, Mihail Fărcășanu, Grigore Gafencu, Constantin Vișoianu, a încercat să unifice opoziția anti-comunistă din afara țării. Nu a avut însă sprijinul necesar din partea guvernelor occidentale, legate prin concesiunile făcute Uniunii Sovietice în Tratatele de la Yalta.

(Extras in Wikipedia : http://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolae_Rădescu)


Scrisoarea generalului Nicoae Radescu catre Manfred von Killinger, ministrul Reichului german la București. [Era pe cînd unii oameni politici români nu erau fricoși! n.ed.] ”Domnule Ministru, am demult credința că o mare parte din nenorocirile care s-au abătut asupra acestei țari sunt datorate amestecului strain – suportat de noi cu voie sau fara voie –în treburile noastre. […] Ma numar, domnule Ministru, printre acei nenumarati români care au savârșit — dupa parerea dv. – marea crima de a crede ca armatele noastre nu trebuiau sa depașeasca linia Nistrului; și carora, fiindca parerea lor nu va convenea,le ati aruncat epitetul de ”politicieni ticaloși”. Așa fiind, sunt pe deplin îndreptațit sa ma consider direct atins de elegantul dv. calificativ. Și ar trebui sa ma socotesc cel din urma dintre lași – lucru ce nu ați fi in drept sa-l credeți si despre mine–, daca n-aș raspunde așa cum se cuvine atacului dv. necugetat si insolent. Nu poate fi ticalos patriotul român care, cu inima sîngerinda din pricina nenorocirilor care i-au coplesit țara, încercînd sa-și exprime gândul asupra a ceea ce crede el ca ar fi bine de facut spre a fi înlaturate o parte, cel puțin, din suferințe. Ticalos este, domnule Ministru, strainul caruia neconvenindu-i atitudinea patriotului, profita de situațiunea privilegiata ce deține și – nesocotind cea mai elementara îndatorire ce îi impune ospitalitatea de care se bucura – nu se mulțumește sa-i smulga pâinea de la gurà spre a-și potoli, el și ai lui, foamea, dar îl și acopera de injurii și amenințari, încercînd astfel sa-l înfricoșeze și sa faca sa amuțeasca glasul care rostește adevarul.[…] Va credeți prea puternic, domnule Ministru, și abuzați fara masura de puterea trecatoare pe care o aveți. Ar fi totuși bine sa nu uitați ca puterea cea mai mare este tot în mâna lui Dumnezeu, iar pe cei ce încearca sa i-o înfrunte nu-i lasa fara rasplata. Apoi, ca bun cunoscator al istoriei, cum banuiesc ca sunteți, ar trebui sa mai știți ca domnia celor prea trufași n-a fost niciodata de prea multa durata; astfel ca s-ar putea ca într-o zi și trufia dv. sa fie infrînta. Ziua aceea, domnule Ministru, va fi ziua razbunarii tuturor celor pe care i-ați umilit, batjocorit și asuprit. General adjutant Nicolae Radescu Text publicat in ziarul Timpul, anul VIII, nr; 2628, 4 septembrie 1944

Din Testamentul politic al generalului Nicolae Radescu Când veti citi aceste rânduri, eu nu voi mai fi printre voi. Nu stiu când va veni acea zi. Cât timp inima mi-e puternica si mintea clara, moartea poate fi o chestiune de luni de zile, sau chiar de ore. Viata mea este în mâinile lui Dumnezeu...
La vârsta mea înaintata, nu mai sper sa traiesc ziua în care sa vad eliberarea tarii noastre. Unica mea speranta este aceea de a îndeplini obiectivul vital de a stabili baze solide pe care lupta pentru eliberare va putea fi condusa de altii. Pentru acest tel Dumnezeu m-a crutat pâna acum. Va las, în Liga românilor liberi, organismul prin care energiile vitale, talentele si geniul fortelor românesti din exil pot fi mobilizate într-o miscare de solidaritate nationala si unitate dedicata Cauzei. Astazi, Liga este o realitate care functioneaza, o retea de asociatii ale românilor exilati pretutindeni în Lumea Libera. Este democratic reprezentata în organizarea sa; este supusa controlului democratic; în fine, este animata de sentimentul unei misiuni sacre...
Sperantele conationalilor nostri în spatele Cortinei de Fier depind în mare masura de spiritul de integritate, solidaritate si sacrificiu cu care toti romînii din exil vor adera la Cauza. Aceasta este încrederea sacra pe care destinul a avut-o în ei. Suprema datorie a succesorilor mei la conducere va fi mentinerea acestui spirit ca principiu vital de actiune.
Nutresc speranta ca urmasul meu la conducerea Ligii va fi ales dintre patru vechi prieteni ai mei:
Grigore Gafencu , distinsul fost ministru de Externe al României;
General Gheorghe Ion, unul dintre cei mai straluciti soldati si oameni de stat;
Mihail Farcasanu, lider politic capabil si prevazator; si
Viorel V. Tilea, personalitate de frunte în viata publica din tara noastra... Exista un gând solemn pe care as dori, mai presus de toate, sa-l împartasesc nu numai succesorilor mei, ci si tuturor compatriotilor. Anii dominatiei naziste si ai razboiului, urmati de înrobirea comunista a poporului nostru, au distrus imaginea tarii noastre natale, asa cum o stiam înainte de al doilea razboi mondial. Poporul nostru secular e obosit, îndurerat si lasat complet fara speranta de catre tiranie, privatiune si tradare. Barbatii de vârsta medie au fost decimati de razboi. Multi crutati de razboi au pierit în lagare de concentrare si în camere de tortura. Tineretul nostru este acela care trebuie sa tina sus stindardul libertatii române. Succesorii mei la conducere trebuie sa realizeze ca reprezinta doar girantii sperantelor si aspiratiilor de viitor ale noii generatii...
Este rugamintea mea ca persoanele mai în vârsta din Cauza sa înceapa cârmuirea viitoare, înca din prima clipa, sub egida tineretului nostru. Nutresc speranta si dorinta cea mai draga pentru tara noastra ca tinerii sai patrioti cu realizari dovedite în Miscarea de Rezistenta sa-si asume un rol major în conducerea Cauzei . Ma adresez în special lui Barbu Niculescu, Leontin Constantinescu, Vasile Dumitrescu, Adriana Georgescu - si altor tineri si tinere românce la fel de curajosi nutrind aceleasi conceptii. De astfel de oameni depinde viitorul tarii noastre de bastina... Si acum, un batrân soldat a carui viata s-a scurs în serviciul tarii si al poporului sau, îsi ia la revedere de la pamântul pe care îl iubeste si pe care nu îl va mai vedea niciodata. La revedere si Speranta - compatriotilor sai înrobiti dincolo de Cortina de Fier. La revedere si Curaj pentru toti aceia care au luptat alaturi de el împotriva tiraniei naziste si comuniste si care vor continua lupta pentru Eliberare. Pentru cei de care ma despart, în special Tinerilor nostri, exista promisiunea unei zile de mâine mai stralucitoare - un "mâine" când tara noastra si poporul sau vor fi eliberate de Fortele întunericului. Acesta este un ideal pentru care merita sa traiesti si sa lupti. Voua va las sperantele mele neîmplinite, visele si rugaciunile de reusita.
Le revedere! Dumnezeu sa fie cu voi si sa va calauzeasca în lupta pe care (acum) trebuie sa o parasesc! Nicolae Radescu





Acest articol este trimis de Asymetria. Revista de cultura, critica si imaginatie
http://www.asymetria.org/

URLul pentru acest articol este:
http://www.asymetria.org//modules.php?name=News&file=article&sid=59